Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1259/2015. Tribunalul ARAD

Tribunalul ARAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1259/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1259/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1259

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2015

Președinte N. C.

Judecător S. C. Ș.

Grefier M. I.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâta T. N. F. în contradictoriu cu reclamantul T. P. V., împotriva sentinței civile nr. 2415 din 05.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

Văzând că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 29 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 05 noiembrie 2015, tribunalul procedează la judecarea pricinii.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 16.07.2015, constată că prin sentința civilă nr. 2415/05.05.2015, Judecătoria A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul T. P. V. în contradictoriu cu pârâta T. N. F. și în consecință:

A constatat că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit cu o cotă de contribuție diferențiată, de 60% din partea reclamantului și 40% din partea pârâtei, următoarele bunuri având următoarele valori: autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare_ cu număr de identificare WFONXXGCDNYE52946, în valoare de 7.772 lei; mașină de spălat marca Whirlpool, în valoare de 500 lei; o masă tip bar, în valoare de 150 lei; suma de 4.500 lei ce înlocuiește autoturismul marca Ford Fiesta cu număr de identificare WFOAXXGAJA1K16048, cu număr de înmatriculare_, vândut de către pârâtă; suma de 900 lei ce înlocuiește următoarele bunuri: frigider marca Zanussi; aragaz marca Metallica și masă cu scaune pentru 6 persoane, vândute de către pârâtă și suma de 12.900 lei economisită de părți în timpul căsătoriei. Valoarea totală a masei partajabile este de: 26.722 lei.

A sistat comunitatea de bunuri a părților prin formarea a două loturi.

Lotul nr. 1 este compus din autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare_ cu număr de identificare WFONXXGCDNYE52946, în valoare de 7.772 lei; mașină de spălat marca Whirlpool, în valoare de 500 lei; o masă tip bar, în valoare de 150 lei și suma de 2.267 lei. Valoarea totală a Lotului nr. 1 este de 10.689 lei.

Lotul nr. 2 este compus din suma de 16.033 lei.

S-a atribuit, în natură, Lotul nr. 1 către pârâtă și Lotul nr. 2 către reclamant.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 16.033 lei către reclamant, suma reprezentând contravaloarea cotei de contribuție de 60% a reclamantului la dobândirea bunurilor comune.

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 512 lei către reclamant cu titlu de creanță rezultată din achitarea chiriei și a sumei de 3.000 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Situația de fapt și de drept a părților la data introducerii acțiunii civile de partaj:

Reclamantul T. P. V. și pârâta T. N. F. au fost căsătoriți, căsătoria fiind încheiată în data de 24.05.2008 în fața delegatului de stare civilă al Primăriei municipiului A. și trecută în Registrul Stării civile sub nr. 332 din aceeași dată.

Prin Certificat de divorț nr. 3.663 din data de 31.03.2014 emis de SPN C. și R. căsătoria părților a fost desfăcută.

Cu privire la bunurile ce fac parte din masa partajabilă:

În cuprinsul acțiunii civile formulate, reclamantul a arătat că din masa bunurilor de împărțit fac parte următoarele bunuri având următoarele valori: autoturism marca Ford Focus, în valoare de 13.050 lei; autoturism marca Ford Fiesta, în valoare de 4.500 lei; frigider marca Zanussi, în valoare de 500 lei; aragaz marca Metallica, în valoare de 300 lei; mașină de spălat marca Whirlpool, în valoare de 500 lei, masă tip bar, în valoare de 150 lei și masă cu scaune pentru 6 persoane, în valoare de 150 lei, 5.000 lei ce au fost depuse în diverse conturi bancare. De asemenea a mai solicitat să se constate că părțile au o datorie comună în valoare de 1.280 lei cu titlu de chirie.

În data de 20.02.2015 reclamantul a depus la dosar o precizare a acțiunii civile prin care a solicitat introducerea în masa bunurilor de împărțit a sumei de 12.900 lei în locul sumei de 5.000 lei pe care a indicat-o inițial în cuprinsul acțiunii civile.

Pârâta a contestat apartenența tuturor bunurilor indicate de reclamant la masa partajabilă.

Cu privire la autoturismul marca Ford Focus cu număr de identificare WFONXXGCDNYE52946, cu număr de înmatriculare_:

Pârâta a contestat apartenența acestui bun la masa bunurilor de împărțit. Pârâta a arătat că autoturismul a fost dobândit în timpul căsătoriei dar reclamantul nu a avut nici o contribuție la dobândirea acestuia. Autoturismul a fost cumpărat din bani dobândiți de pârâtă cu titlu de donație din partea părinților ei, S. G. și S. C.. Acești bani au provenit din vânzarea de către aceștia a unor imobile și prin virarea în contul de salarii a pârâtei a sumei de 4.350 lei de către mama acesteia iar în luna decembrie 2010 aceasta a virat suma de 800 lei pentru înmatricularea autoturismului. Pârâta a contestat și valoarea indicată de reclamant pentru acest autoturism, arătând că valoarea acestuia este de 8.780 lei.

Din Contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit (f.27) a rezultat faptul că autoturismul marca Ford Focus, cu număr de identificare: WFONXXGCDNYE52946 a fost cumpărat de la vânzătorul D. S. N. în data de 21.11.2010, adică în timpul căsătoriei părților.

Din declarația martorului D. S. N. a rezultat faptul că a cunoscut părțile cu ocazia vânzării autoturismului descris mai sus și că a negociat cu ambii soți. Martorul nu mai reține care parte i-a remis suma cu titlu de preț. Martorul nu cunoaște din ce sursă provin banii folosiți de părți la cumpărarea autoturismului.

În dispozițiile art. 339 Codul civil, sub titulatura „Bunurile comune” se arată că:

„Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.”

Din acest text legal rezultă fără echivoc că autoturismul marca Ford Focus dobândit de părți în timpul căsătoriei este bun comun.

În dispozițiile art. 340 cod civil sub titulatura „Bunurile proprii” se arată că:

“Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț:

a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; (...)”

Codul civil prezumă prin dispozițiile legale reproduse mai sus că bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune și nu bunuri proprii ale acestora. De la această regulă, există o excepție, cea prevăzută în dispozițiile art. 340 Cod civil. În dispozițiile art. 340 se arată care bunuri, deși dobândite în timpul căsătoriei părților, sunt totuși bunuri proprii ale soților. Printre aceste bunuri se află și cele prevăzute în dispozițiile art. 340 lit. a Cod civil, și anume „bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;”.

Pârâta nu a dobândit banii necesari achitării prețului autoturismului prin moștenire, legat sau donație, astfel că nu sunt aplicabile în speța de față dispozițiile art. 340, lit. a Cod civil.

Pârâta a depus la dosar un act olograf prin care tatăl acesteia, domnul S. G., a „donat” pârâtei suma de 8.000 lei pentru cumpărarea unui autoturism. Înscrisul este datat 26.08.2010. Acest înscris trebuie verificat în funcție de normele legale în vigoare la data încheierii acestui contract conform regulii „tempus regit actum”. Având în vedere faptul că actualul Cod civil a intrat în vigoare în data de 01.10.2011 iar înscrisul este datat 26.08.2010, pentru a verifica dacă acest contract de donație este sau nu valabil încheiat trebuie observate normele legale cuprinse în dispozițiile Codului civil anterior care reglementează contractul de donație.

În dispozițiile art. 813 din Codul civil anterior se arată următoarele: “Toate donațiunile se fac prin act autentic.”

Din cele de mai sus se poate constata că înscrisul olograf depus la dosar de pârâtă nu întrunește condițiile legale pentru a fi considerat un act de donație.

Astfel fiind, pârâta, în cursul procesului civil, nu a reușit să răstoarne prezumția comunității de bunuri în ce privește autoturismul marca Ford Focus și nici nu a reușit să dovedească că tatăl ei i-a donat suma de bani pe care părțile au folosit-o la achitarea prețului autoturismului.

Prin urmare, instanța nu a reținut apărarea pârâtei prin care aceasta a arătat că suma de bani folosită de părți la cumpărarea autoturismului a provenit dintr-o donație primită de pârâtă de la tatăl acesteia.

Pentru stabilirea valorii de circulație a autoturismului marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare_ cu număr de identificare WFONXXGCDNYE52946 a fost efectuat în cauză Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de domnul Expert Ing. P. I.. Din raportul de expertiză și din răspunsul domnului expert la obiecțiunile formulate de părți a rezultat faptul că valoarea autoturismului este de 7.772 lei.

Pe cale de consecință, instanța, în baza art. 983 Cod procedură civilă a constatat că autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare_ cu număr de identificare WFONXXGCDNYE52946, în valoare de 7.772 lei face parte din masa partajabilă.

Cu privire la autoturismul marca Ford Fiesta cu număr de identificare WFOAXXGAJA1K16048, cu număr de înmatriculare_:

Pârâta a contestat apartenența acestui bun la masa bunurilor de împărțit.

În ce privește autoturismul marca Ford Fiesta, pârâta a arătat că acesta a fost achiziționat tot cu bani donați acesteia de către mama ei care a dorit ca pârâta să își cumpere un autoturism mai mic care să fie folosit de pârâtă și de fiica părților cu care aceasta locuia la domiciliul părinților în perioada 2011 – 2013. Suma de 5.970 lei a fost retrasă din contul personal al acesteia pentru a plăti vânzătorului prețul. Pârâta solicită să se constate că reclamantul nu a avut nici o contribuție la dobândirea autoturismului.

În dispozițiile art. 339 Codul civil, sub titulatura „Bunurile comune” se arată că:

„Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.”

Din acest text legal rezultă fără echivoc că autoturismul marca Ford Fiesta dobândit de părți în timpul căsătoriei este bun comun.

În dispozițiile art. 340 Cod civil sub titulatura „Bunurile proprii” se arată că:

“Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț:

a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; (...)”

Pârâta a depus la dosar un act olograf prin care mama acesteia, doamna S. C., a „donat” pârâtei suma de 5.970 lei pentru cumpărarea unui autoturism. Înscrisul este datat 01.02.2013. Acest înscris trebuie verificat în funcție de normele legale în vigoare la data încheierii acestui contract conform regulii „tempus regit actum”. Având în vedere faptul că actualul Cod civil a intrat în vigoare în data de 01.10.2011 iar înscrisul este datat 01.02.2013, pentru a verifica dacă acest contract de donație este sau nu valabil încheiat trebuie observate normele legale cuprinse în dispozițiile Codului civil actual care reglementează contractul de donație.

În dispozițiile art. 1.011 Codul civil, sub titulatura „Forma donației” se arată următoarele:

„(1) Donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute.”

Din cele de mai sus se poate constata că înscrisul olograf depus la dosar de pârâtă nu întrunește condițiile legale pentru a fi considerat un act de donație.

Astfel fiind, se poate constata că pârâta, în cursul procesului civil, nu a reușit să răstoarne prezumția comunității de bunuri în ce privește autoturismul marca Ford Fiesta și nici nu a reușit să dovedească că mama ei i-a donat suma de bani pe care părțile au folosit-o la achitarea prețului autoturismului.

Reclamantul a arătat că valoarea autoturismului marca Ford Fiesta este de 4.500 lei. Pârâta nu a contestat valoarea indicată de reclamant pentru acest autoturism.

În momentul în care instanța de judecată se pregătea să constate că autoturismul marca Ford Fiesta, cu număr de înmatriculare_ face parte din masa partajabilă, în baza art. 983 Cod procedură civilă, a constatat că, în cursul procesului civil părțile nu au depus la dosar contractul de vânzare – cumpărare prin care au dobândit acest autoturism, acte din care să rezulte numărul de înmatriculare al acestuia și nici acte din care să rezulte că acest autoturism este înmatriculat în prezent pe numele părților. Prin urmare, instanța a efectuat o adresă către Instituția Prefectului județului A. – Serviciul public comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A..

Din răspunsul primit din partea acestei instituții a rezultat faptul că autoturismul marca Ford Fiesta, cu număr de înmatriculare_ a fost înmatriculat în data de 14.03.2013 pe numele pârâtei și a fost radiat în data de 17.02.2015, fiind vândut către cumpărătoarea S. C., mama pârâtei, fiind ulterior înmatriculat în data de 17.02.2015 pe numele acesteia, cu schimbarea numărului de înmatriculare. Numărul de înmatriculare actual al autoturismului este_ .

În condițiile în care acțiunea civilă formulată de reclamant având ca obiect sistarea comunității de bunuri a fost înregistrată la Judecătoria A. în data de 15.05.2014 și autoturismul a fost vândut în data de 15.02.2015, instanța constată că pârâta a vândut autoturismul ce face parte din masa partajabilă în chiar timpul procesului. Acest lucru a fost surprinzător de aflat având în vedere cele susținute de pârâtă prin toate actele depuse la acest dosar.

Astfel fiind, instanța, în baza art. 983 Cod procedură civilă, a constatat că autoturismul marca Ford Fiesta cu număr de identificare WFOAXXGAJA1K16048, cu număr de înmatriculare_, nu face parte din masa partajabilă, având în vedere faptul că nu mai face parte din patrimoniul comun al celor doi foști soți.

Locul autoturismului în masa partajabilă este luat de suma de 4.500 lei, adică de valoarea autoturismului.

Cu privire la bunurile denumite: frigider marca Zanussi, în valoare de 500 lei; aragaz marca Metallica, în valoare de 300 lei și masă cu scaune pentru 6 persoane, în valoare de 150 lei:

Reclamantul a solicitat introducerea în masa bunurilor de împărțit a acestor bunuri.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că în ce privește bunurile denumite: frigider, aragaz și masă cu 4 scaune, aceste bunuri nu mai există. Reclamantul a uitat să menționeze că aceste bunuri au fost vândute de comun acord cu reclamantul, sens în care au fost postate pe diverse site-uri specializate, la începutul lunii martie 2013, după depunerea actelor pentru divorț.

Aceste bunuri au fost vândute cu suma totală de 900 lei, din care reclamantul a primit suma de 450 lei.

În ce privește aceste susțineri ale pârâtei conform cărora reclamantul ar fi primit suma de 450 lei, reclamantul a arătat prin răspunsul la întâmpinare că această susținere nu corespunde realității. La începutul lunii aprilie 2014 reclamantul a fost plecat de la domiciliu o perioadă de 2 săptămâni. La întoarcere reclamantul a constatat că imobilul era gol. Pârâta a lăsat acestuia doar o saltea gonflabilă, o pernă, haine și bunuri personale. Reclamantul arată că el nu a fost de acord cu vânzarea bunurilor comune întrucât acestea ar fi urmat să fie folosite oriunde s-ar fi mutat părțile.

Faptul că aceste bunuri au fost vândute a rezultat și din declarația martorului P. E., audiat în cauză.

Pârâta nu a depus la dosar vreun act din care să rezulte faptul că a remis reclamantului suma de bani obținută din vânzarea acestor bunuri și care corespunde cu cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune.

Astfel fiind, instanța, în baza art. 983 Cod procedură civilă, a constatat că bunurile denumite: frigider marca Zanussi; aragaz marca Metallica și masă cu scaune pentru 6 persoane, nu fac parte din masa partajabilă, având în vedere faptul că nu mai fac parte din patrimoniul comun al celor doi foști soți.

Locul acestor bunuri în masa partajabilă este luat de suma de 900 lei, adică prețul obținut de pârâtă din vânzarea acestora.

Cu privire la bunurile denumite: mașina de spălat marca Whirlpool, în valoare de 500 lei și o masă tip bar, în valoare de 150 lei:

Reclamantul a solicitat prin acțiunea civilă introductivă de instanță constatarea faptului că acest bunuri fac parte din masa partajabilă.

Cu privire la aceste bunuri, pârâta a arătat că acestea se află în prezent în posesia pârâtei.

Prin urmare, în baza art. 983 Cod procedură civilă, instanța a constatat că următoarele bunuri având următoarele valori fac parte din masa partajabilă: mașina de spălat marca Whirlpool, în valoare de 500 lei și o masă tip bar, în valoare de 150 lei.

Cu privire la suma de 12.900 lei transferată din contul pârâtei în contul mamei pârâtei:

Prin acțiunea civilă formulată și prin precizarea depusă la dosar ulterior, reclamantul a solicitat introducerea în masa bunurilor de împărțit a sumei de 12.900 lei (inițial 5.000 lei), ce a fost transferată de către pârâtă în contul mamei sale.

Inițial, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că în ce privește conturile bancare în valoare de 5.000 lei, că nu deține un alt cont bancar decât cel deschis la Banca Transilvania, pentru virarea salariului lunar. În acest cont, la data desfacerii căsătoriei, exista suma de 160 lei. D. urmare, suma de 5.000 lei despre care face vorbire reclamantul nu este deținută de pârâtă. De asemenea, susținerea reclamantului cum că pârâta ar fi virat sume de bani din acest cont în alte conturi este nereală.

După ce instanța, la cererea reclamantului, a efectuat unele adrese la entități bancare și din răspunsurile primite (f. 261) a rezultat faptul că pârâta a transferat suma de 12.900 din contul deschis pe numele ei la Banca Transilvania în contul deschis pe numele mamei sale deschis la CEC Bank SA, pârâta și-a schimbat apărarea arătând că de fapt suma de 12.900 lei depuși de pârâtă în data de 05.08.2013 în contul mamei sale deschis la CEC Bank SA sunt banii retrași de pârâtă din același cont în data de 02.05.2013. Acești bani au fost ridicați de către pârâtă în baza procurii pe care o avea din partea mamei sale, cu scopul de a plăti avansul necesar pentru achiziționarea, împreună cu reclamantul a unui apartament prin programul „prima casă”, însă, datorită neînțelegerilor apărute, acest contract nu a mai fost încheiat. În aceste condiții, pârâta a solicitat să se constate că acești bani nu erau bani comuni ci banii mamei pârâtei.

În susținerea acestei a doua apărări, pârâta a depus la dosar fila 2 a unui extras de cont ce conținea 3 file. Pe tot parcursul procesului, reprezentanta reclamantului a solicitat pârâtei să depună la dosar filele 1 și 3 ale acestui extras. Instanța a pus în vedere pârâtei prin încheierea din data de 10.03.2015 să depună la dosar și filele lipsă. Pârâta nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței.

Prin precizarea acțiunii civile depuse la dosar, reclamantul a arătat că din răspunsul primit din partea CEC Bank SA a rezultat faptul că în data de 05.08.2013, pârâta a depus în contul mamei sale suma de 12.900 lei. Această sumă de bani reprezintă un bun comun, astfel că se impune introducerea acestei sume în masa bunurilor de împărțit. Pârâta a sustras această sumă din banii comuni și i-a depus în contul mamei sale fără știrea și acordul reclamantului.

Arată că nu sunt reale susținerile pârâtei conform cărora suma de 12.900 lei depusă în contul mamei sale în data de 05.08.2013, ar fi reprezentat o restituire a unui împrumut luat de la aceasta în data de 02.05.2013, când pârâta ar fi retras suma de 12.000 lei din contul mamei sale, în baza procurii notariale pe care o avea în acest sens.

În fapt, suma de 12.000 lei a fost transferată într-un cont atașat contului curent, creat pentru un anumit termen cu capitalizare de dobândă. Banii nu au fost efectiv retrași din cont ci au rămas în contul titularei, însă nu în contul curent ci într-un depozit la termen.

Prin urmare, suma de 12.900 lei depusă de pârâtă în contul mamei sale în data de 05.08.2013 nu are nici o legătură cu suma de 12.000 lei aflată pe toată perioada lunilor mai – august în contul mamei pârâtei.

Acesta este motivul pentru care extrasul de cont depus în probațiune de pârâtă nu este complet. Din cele trei pagini, lipsesc paginile 1 și 3.

Instanța, văzând atitudinea oscilantă a pârâtei în ce privește transferul sumei de 12.900 lei din contul pârâtei în contul mamei sale, despre care inițial a arătat că nu a existat iar ulterior, a revenit și a arătat că reprezintă de fapt restituirea unui împrumut, precum și hotărârea pârâtei de a nu depune la dosar filele 1 și 3 ale extrasului de cont chiar și după ce instanța de judecată a dispus acest lucru, riscând chiar aplicarea unei amenzi judiciare pentru acest motiv, instanța a reținut apărarea reclamantului, reprodusă mai sus.

Prin urmare, în baza art. 983 Cod procedură civilă, instanța a constatat că din masa partajabilă face parte suma de 12.900 lei dobândită de părți în timpul căsătoriei și transferată de pârâtă în contul mamei sale.

În consecință, instanța a reținut că din masa partajabilă fac parte următoarele bunuri având următoarele valori: autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare_ cu număr de identificare WFONXXGCDNYE52946, în valoare de 7.772 lei; mașină de spălat marca Whirlpool, în valoare de 500 lei; o masă tip bar, în valoare de 150 lei; suma de 4.500 lei ce înlocuiește autoturismul marca Ford Fiesta cu număr de identificare WFOAXXGAJA1K16048, cu număr de înmatriculare_, vândut de către pârâtă; suma de 900 lei ce înlocuiește următoarele bunuri: frigider marca Zanussi; aragaz marca Metallica și masă cu scaune pentru 6 persoane, vândute de către pârâtă și suma de 12.900 lei economisită de părți în timpul căsătoriei și virată de pârâtă în contul bancar al mamei sale. Valoarea totală a masei partajabile este de: 26.722 lei.

Cu privire la cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune:

În ce privește bunurile ce fac parte din masa partajabilă, reclamantul a arătat că acestea au fost dobândite în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție de 60% din partea reclamantului și 40% din partea pârâtei. Reclamantul apreciază că părțile nu au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune având în vedere faptul că reclamantul a avut venituri mai mari în timpul căsătoriei decât pârâta.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că a realizat venituri constante în timpul căsătoriei în calitate de cadru didactic, iar după nașterea fiicei a primit indemnizația de creștere a copilului. În plus, părinții pârâtei au ajutat-o pe aceasta financiar.

Cu privire la veniturile realizate de pârâtă în timpul căsătoriei:

Din copia carnetului de muncă al pârâtei și din adeverințele și fișele fiscale atașate a rezultat că, în timpul căsătoriei, aceasta a fost angajată la Școala generală V., Școala generală Frumușeni, Centrul școlar pentru Educație Incluzivă și Liceul special „Sfânta M.” A.. În perioada 04.2013 – 10.2013 pârâta a beneficiat de indemnizație de șomaj.

În perioada 01.07.2011 – 10.04.2013 pârâta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului până la 2 ani, încasând sume cuprinse între 255 lei și 764 lei lunar.

La stabilirea cotei de contribuție a pârâtei instanța a avut în vedere și importanța socială deosebită reprezentantă de activitatea pârâtei referitoare la creșterea și educarea copilului.

Cu privire la veniturile realizate de reclamant în timpul căsătoriei:

Din adeverința eliberată de UM 0124 a rezultat faptul că reclamantul a fost angajat pe toată perioada căsătoriei în calitate de cadru militar.

Din compararea veniturilor realizate de părți în timpul căsătoriei, instanța a constatat că reclamantul a realizat în mod constant venituri mai mari decât cele ale pârâtei.

În urma cuantificării contribuțiilor părților la dobândirea bunurilor comune, pe baza veniturilor realizate de acestea, instanța a constatat că părțile au dobândit bunurile ce fac parte din masa partajabilă cu o cotă de contribuție diferențiată, de 60% reclamantul și 40% pârâta.

Cu privire la sumele datorate de pârâtă reclamantului:

În cuprinsul acțiunii civile formulate reclamantul a arătat că până în data de 14.04.2014 a locuit cu pârâta și fiica minoră în imobilul situat în municipiul A., ., ., în chirie. Pentru lunile februarie, martie și jumătate din aprilie părțile au datorat cu titlu de chirie suma de 1.280,69 lei. Această sumă a fost achitată doar de către reclamant așa cum rezultă din înscrisul denumit „declarație” semnat de proprietarul apartamentului și chitanțe. Solicită ca instanța să țină cont de acest aspect la stabilirea masei partajabile.

Cu privire la acest aspect, pârâta, prin întâmpinare, a arătat că în data de 01.04.2014 s-a mutat de la domiciliul conjugal împreună cu fiica ei. Deși reclamantul susține că doar el a achitat chiria lunară și cheltuielile de regie ale apartamentului închiriat, pârâta a dat tot timpul bani reclamantului pentru a achita aceste cheltuieli, inclusiv în luna martie, după ce relațiile dintre părți s-au deteriorat. Referitor la cheltuielile de chirie, reclamantul nu a menționat faptul că suma de 400 lei ce o achitau cu titlu de chirie îi era restituită acestuia de către unitatea militară unde își desfășoară activitatea, aspect care rezultă din adeverința depusă la dosar de reclamant.

Instanța a constatat că reclamantul a încheiat cu domnul B. G., în data de 28.10.2010 Contractul de închiriere înregistrat sub nr. 713 din data de 28.10.2010 având ca obiect imobilul situat în municipiul A., .. 3, .. Nivelul chiriei a fost stabilit la 400 lei lunar. Contractul a fost încheiat în timpul căsătoriei părților. Durata contractului a fost ulterior prelungită prin mai multe acte adiționale depuse la dosar.

Părțile au achitat împreună ratele până în momentul despărțirii în fapt. Pârâta nu a contribuit la plata chiriei pentru perioada februarie, martie și jumătate din aprilie 2014.

Chiria stabilită prin contractul de închiriere, având în vedere faptul că acest contract a fost încheiat și mai apoi prelungit în timpul căsătoriei părților, reprezintă o datorie comună a părților în baza art. 351 Cod civil care prevăd că:

„Soții răspund cu bunurile comune pentru: (…)

c) obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei.”

Astfel fiind, pârâta, având în vedere contribuția sa de 40% la dobândirea activului patrimonial are obligația de a participa cu același procent, de 40% și la pasivul patrimonial. Pârâta a contribuit la plata chiriei dar numai până la data despărțirii în fapt a soților deși obligația ei era de a contribui până la achitarea ultimei chirii.

Din declarația olografă a domnului B. G. a rezultat faptul că reclamantul a achitat chiria aferentă perioadei februarie, martie și jumătate din aprilie 2014.

Astfel fiind, instanța a constatat că datoria comună a foștilor soți a fost stinsă prin plată față de terțul B. G..

Însă instanța a mai avut de rezolvat creanța reclamantului față de pârâtă, creanță ce provine din obligația de mai sus a pârâtei de a contribui în procent de 40% la plata ratelor și în perioada februarie, martie și jumătate din aprilie 2014. Cuantumul total al chiriei achitate în această perioadă de reclamant este de 1.000 lei.

Același raționament se aplică și cu privire la cheltuielile comune achitate în perioada mai sus amintită de către reclamant. Suma totală plătită de reclamant cu titlu de cheltuieli comune este de 280,69 lei așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar de către reclamant.

Instanța a constatat că reclamantul a achitat în total suma de 1.280,69 lei singur, deși această datorie trebuia achitată de către ambii soți.

Procentul de 40% din această sumă este de 512 lei.

Văzând cele de mai sus instanța, în baza art. 983 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la plata sumei de 512 lei către reclamant cu titlu de creanță.

Cu privire la modalitatea de partajare a masei bunurilor de împărțit:

Prin acțiunea civilă formulată, reclamantul a solicitat, ca modalitate de partajare, atribuirea în natură a tuturor bunurilor ce fac parte din masa partajabilă către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către reclamant.

Pârâta nu a contestat această modalitate de partajare a masei bunurilor de împărțit.

Instanța, în baza art. 983 Cod procedură civilă a sistat comunitatea de bunuri a părților prin formarea a două loturi.

Lotul nr. 1 va fi compus din: autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare_ cu număr de identificare WFONXXGCDNYE52946, în valoare de 7.772 lei; mașină de spălat marca Whirlpool, în valoare de 500 lei; o masă tip bar, în valoare de 150 lei și suma de 2.267 lei. Valoarea totală a Lotului nr. 1 este de 10.689 lei.

Lotul nr. 2 va fi compus din suma de 16.033 lei.

S-a atribuit, în natură, Lotul nr. 1 către pârâtă și Lotul nr. 2 către reclamant.

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 16.033 lei către reclamant, suma reprezentând contravaloarea cotei de contribuție de 60% a reclamantului la dobândirea bunurilor comune.

Cu privire la modalitatea conducerii procesului de către pârâtă:

Instanța de judecată a subliniat faptul că în cursul procesului civil ce a format obiectul prezentului dosar, pârâta a avut o atitudine oscilantă și chiar o atitudine surprinzător de nesinceră și de rea credință.

- În ce privește apărările formulate la capătul de cerere referitor la introducerea în masa bunurilor de împărțit a sumelor de bani transferate de pârâtă din contul ei deschis la Banca Transilvania în contul mamei sale, deschis la CEC Bank SA, pârâta a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 27.06.2014, că susținerea reclamantului cum că pârâta ar fi virat sume de bani din acest cont în alte conturi este nereală. Această apărare a fost menținută de pârâtă și cu ocazia interogatoriului administrat în cauză în ședința publică din data de 14.10.2014, când pârâta la întrebarea nr. 3 – „Ați depus bani în contul mamei Dvs (...) în timpul căsniciei?” a răspuns textual: „Nu am împrumutat bani și nici nu am depus bani în contul mamei mele.”

Ulterior, după ce instanța, la cererea reclamantului, a efectuat unele adrese la entități bancare și din răspunsurile primite (f. 261) a rezultat faptul că pârâta a transferat suma de 12.900 din contul deschis pe numele ei la Banca Transilvania în contul deschis pe numele mamei sale deschis la CEC Bank SA, pârâta și-a schimbat apărarea prin notele de ședință depuse la dosar în data de 20.01.2015, arătând că de fapt suma de 12.900 lei depuși de pârâtă în data de 05.08.2013 în contul mamei sale deschis la CEC Bank SA sunt banii retrași de pârâtă din același cont în data de 02.05.2013. Acești bani au fost ridicați de către pârâtă în baza procurii pe care o avea din partea mamei sale, cu scopul de a plăti avansul necesar pentru achiziționarea, împreună cu reclamantul a unui apartament prin programul „prima casă”, însă, datorită neînțelegerilor apărute, acest contract nu a mai fost încheiat.

- În ce privește mijloacele de probă folosite în această a doua apărare de către pârâtă.

În susținerea celei a doua apărări de mai sus, pârâta a depus la dosar fila 2 a unui extras de cont ce conținea 3 file. Pe tot parcursul procesului, reprezentanta reclamantului a solicitat pârâtei să depună la dosar filele 1 și 3 ale acestui extras. Instanța a pus în vedere pârâtei prin încheierea din data de 10.03.2015 să depună la dosar și filele lipsă. Pârâta nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței.

- În ce privește autoturismul marca Ford Fiesta cu număr de identificare WFOAXXGAJA1K16048, solicitat a fi introdus în masa partajabilă prin acțiunea civilă introductivă de instanță, pârâta a arătat prin întâmpinare că acesta nu face parte din masa partajabilă, având calitate de bun propriu al pârâtei.

În ce privește acest autoturism, instanța a efectuat o adresă către Instituția Prefectului județului A. – Serviciul public comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A..

În condițiile în care acțiunea civilă formulată de reclamant având ca obiect sistarea comunității de bunuri a fost înregistrată la Judecătoria A. în data de 15.05.2014 și autoturismul a fost vândut în data de 15.02.2015, instanța a constatat că pârâta a vândut autoturismul ce face parte din masa partajabilă în chiar timpul procesului. Acest lucru a fost surprinzător de aflat având în vedere cele susținute de pârâtă prin toate actele depuse la acest dosar, inclusiv în concluziile scrise depuse la dosar cu mai multe luni după data vânzării autoturismului.

Cu privire la cheltuielile de judecată:

Având în vedere că acțiunea civilă formulată de reclamant urmează a fost admisă în parte, și ținând cont de măsura în care aceasta a fost admisă, instanța, în baza art. 453 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata sumei de 3.000 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta T. N. F. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și în consecință să se constate, pe de o parte, faptul că suma de_ lei nu face parte din masa partajabilă, să se dispună înlăturarea acesteia de la masa partajabilă și să se constate că masa partajabilă este în valoare totală de_ lei, iar pe de altă parte, faptul că părțile au dobândit cu o cotă de contribuție de 1/2 bunurile ce formează masa partajabilă și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În opinia apelantei, sentința civilă nr. 2415/05.05.2015 este netemeinică și nelegală.

În primul rând interpretarea care a dat-o prima instanță actelor olografe depuse la dosar este eronată. Indiferent care ar fi fost titulatura acestora raportat la valoarea lor - sub 25.000 lei - este evident că ne aflăm în fața unor simple daruri manuale nefiind necesară încheierea unor înscrisuri în formă autentică.

Că este așa o confirmă și prevederile art. 1.011 N.C.P.C. ce reglementează Forma donației

(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voințe al părților, însoțit de tradițiunea bunului.

Faptul că reclamantul intimat a contestat aceste simple înscrisuri care atestă predarea banilor nu înseamnă că ele pur și simplu nu există. De altfel, instanța de fond nu a fost investită niciodată să constate nulitatea acestor înscrisuri. Cu toate acestea se ajunge la concluzia că acestea ar fi lovite de nulitate absolută.

Chiar dacă aceste acte nu respectă forma autentică pentru încheierea unui contract de donație - fiind practic un început de dovadă scrisă - nu înseamnă că acordul de voință intervenit între părți nu există, în sensul unui dar manual.

Prin existența acestor înscrisuri prezumția de bunuri comune a fost răsturnată context în care sarcina probei ar fi revenit reclamantului - intimat. Acesta era chemat să arate că aceste sume de bani nu au fost niciodată predate către pârâtă, iar o asemenea probă contrarie nu a fost adusă de către intimat.

Faptul că instanța de fond a trecut la constatarea nulității unor acte juridice excede cadrului procesual aceasta nefiind investită niciodată de a constata nulitatea acestor înscrisuri.

Chiar dacă s-ar fi ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile unei donații, actele respective produc efecte juridice depline din perspectiva darului manual.

În al doilea rând, referitor la suma de_ lei introdusă la masa partajabilă de către reclamant după aproximativ 6 luni de zile de la introducerea acțiunii inițiale, pârâta solicită a se constata următoarele inadvertențe:

-reclamantul nu a arătat niciodată în fața primei instanțe că în timpul căsătoriei el sau părțile să fi economisit o asemenea sumă,

-în măsura în care aceste sume de bani ar fi reprezentat economii comune ar fi trebuit să aibă știința de existența acestora sau cel puțin de o sumă apropiată.

Faptul că instanța de fond a sancționat oarecum incoerenta probatorie a pârâtei nu înseamnă că realitatea este cea prezentată de către reclamantul - intimat.

În susținerea faptului că suma de_ lei nu reprezintă bun comun s-a depus la dosarul cauzei extrasul de cont în format complet. După cum va rezulta din cele ce urmează, reclamantul a prezentat doar parțial istoricul tranzacțiilor din contul deschis de mama pârâtei - pe numele său - la CEC BANK SA. Or, la parcurgerea acestor extrase de cont concluzia este una diferită de cea prezentată de către reclamant și îmbrățișată de către prima instanță.

În cele ce urmează pârâta a prezentat cronologia operațiunilor bancare din contul deschis la CEC pe numele mamei sale:

La data de 01.02.2013 exista în cont suma de 30.000 lei depusă de mama pârâtei.

La data de 01.02.2013 este retrasă suma de 5.970 lei, sumă predată pârâtei ca dar manual pentru achiziționarea autoturismului Ford Fiesta. La aceeași dată suma rămasă în cont este de 24.000 lei.

La data de 01.03.2013 în cont exista o sumă totală de 24.073,46 lei, sumă din care la aceeași dată a fost retrasă suma de 12.000 lei, rămânând o sumă în depozit de 12.050 lei.

Scopul sumei retrase a fost de achiziționare a unui imobil prin programul Prima Casă, realitate ce se desprinde și din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.

La data de 02.05.2013 suma rămasă în contul mamei pârâtei era de 12.000 lei.

La data de 02.08.2013 pârâta a depus suma de_ lei reprezentând suma retrasă la data de 01.03.2013, plus o mică dobândă. Că este așa rezultă și din extrasul de cont pagina 3, unde la data de 05.08.2013 apar la poziția 32 atât suma de 12.900 lei cât și suma de 12.112,16 lei la poziția 33.

La pagina 4 la poziția 34 apare suma totală de 25.000 lei.

În opinia apelantei, este evident că la suma existenta de 12.112,16 lei a fost adăugată suma restituită de 12.900 lei.

Or, prin notele de ședința depuse la dosar la data de 20.01.2015 reclamantul a uitat să vorbească și de această poziție 34 de unde rezultă suma totală de 25.000 lei.

Apelanta arată că a ținut să prezinte acest istoric al tranzacțiilor bancare desprins din extrasul de cont bancar, tocmai pentru a arăta faptul că reclamantul intimat nu a avut o atitudine juridică tocmai imaculată în fața primei instanțe.

Așadar, raportat la cele învederate supra, apelanta apreciază că se impune înlăturarea de la masa partajabilă a sumei de 12.900 lei, pentru faptul că, pe de o parte, s-a făcut dovada că acești bani au fost în contul bancar al unui terț, mama sa, iar pe de altă parte, reclamantul nu a probat niciodată că părțile ar fi deținut economii atât de însemnate pe durata căsătoriei.

Faptul că reclamantul a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost remunerat cu sume de bani pentru anumite activități militare desfășurate în anii 2004 și 2006 nu înseamnă că aceste sume de bani ar fi ajuns în gospodăria comună din moment ce reclamantul-intimat a intrat în posesia acestor sume de bani înainte de căsătorie, căsătorie ce a avut loc în mai 2008.

Chiar dacă s-ar fi ajuns la concluzia că reclamantul-intimat ar fi realizat venituri mai mari decât mine pe perioada căsătoriei instanța de fond trebuia sa ajungă la concluzia că părțile au contribuit în mod egal la bunurile comune, raportat pe de o parte, la ajutorul financiar primit în mod constant de pârâtă de la părinți, precum și raportat la importanța socială deosebită reprezentată de activitatea subsemnatei referitoare la creșterea și educarea copilului.

Or, prima instanță era chemată să dea dovadă de consecvență în sensul că din moment ce a considerat în mod just că trebuie avută în vedere importanța socială deosebită a pârâtei la creșterea copilului să și aplice acest aspect la stabilirea cotelor ce se cuvin din masa partajabilă.

Pentru a concluziona, apelanta apreciază că se impune ca instanța de control judiciar să constate că: înscrisurile depuse la dosar chiar dacă nu îndeplinesc condițiile contractului de donație produc efecte juridice în sensul că rezultă intenția părților de a gratifica; raportat la contribuția directă a părților și având în vedere ajutorul material constant al părinților dat pârâtei de-a lungul căsătoriei precum și implicarea sa la creșterea și educarea copilului se impune a fi constatată contribuția egală a părților; suma de 12.900 lei nu a reprezentat niciodată bun comun fiind vorba de o sumă de bani retrasă din contul mamei sale sub formă de împrumut și restituită în același cont.

În drept, apelanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466, 470, art. 480 alin. 2 N.C.P.C.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea cererii de apel ca fiind neîntemeiată și să se mențină în totalitate sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală, iar în temeiul art. 453 al. 1 Cod procedură civilă a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel.

În opinia intimatului, sunt total neîntemeiate criticile pe care le aduce apelanta hotărârii primei instanțe care nu ar fi ținut cont de înscrisurile olografe reprezentând acte de donație încheiate între apelantă și părinții ei, acte pe care intimatul le-a contestat.

Pe de altă parte, referirea pe care o face apelanta la dispozițiile art. 1011 din Noul Cod Civil nu sunt aplicabile în speță deoarece actele de donație respective se susține că au fost încheiate în anul 2010, adică înainte de . Noului Cod Civil (01.10.2011).

Așa cum a arătat și prima instanță pentru actele încheiate în anul 2010 ne raportăm la dispozițiile art. 813 din Codul Civil anterior care arată că: „Toate donațiunile se fac prin act autentic”.

Susținerile apelantei cum că reclamatul avea obligația să dovedească faptul că sumele respective de bani nu i-au fost predate de către părinții ei, sunt absurde. Nimeni nu este obligat să facă dovada unui fapt negativ, sarcina probei revenindu-i celui care face susținerea și doar în ceea ce privește existența unor acte sau fapte juridice (nicidecum inexistența unui act sau fapt juridic) - art. 249, 250 Cod procedură civilă.

De altfel, faptul că cele două autoturisme sunt bunuri comune rezultă și din alte probe certe, respectiv: declarația dată de pârâtă la poliție la data de 24.07.2014 în dosarul penal nr. 4386/P/2014 prin care recunoaște că ambele autoturisme sunt bunuri ale părților; înregistrările audio depuse la dosar; declarația dată de mama pârâtei - apelante la P. M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara care a fost anexată în probațiune, prin care aceasta în calitate de martor audiat în acel dosar penal arată că: „Referitor la autoturismul marca Ford Focus, proprietate comună a fiicei și a fostului ginere, arat că …..”; atitudinea pârâtei care pe parcursul procesului de partaj a înstrăinat cele două autoturisme fără acordul reclamantului și fără să-i aducă la cunoștință această împrejurare. Intimatul depune în probațiune dovezi cum că după pronunțarea hotărârii în prima instanță, pârâta a postat anunțuri pe mai multe site-uri pentru a vinde autoturismul marca FORD FOCUS, ceea ce în final a și realizat. Scopul acestei vânzări a fost acela de a nu mai avea bunuri care să îi asigure intimatului, plata sultei stabilite în sarcina ei.

Prin urmare, intimatul solicită să se observe că în apel practic pârâta apelantă are o poziție contradictorie, pe de o parte, nu se mai contestă calitatea de bunuri comune a celor două autoturisme dobândite de părți în timpul căsătoriei, recunoscându-se indirect că aceste bunuri nu au fost cumpărate cu ajutorul financiar al părinților ei (deci nu au existat acte de donație), iar pe de altă parte, critică hotărârea primei instanțe cu privire la constatarea lipsei de efecte juridice a actelor de donație depuse la dosar.

În ceea ce privește suma de 12.900 lei pe care pârâta a depus-o în data de 05.08.2013 în contul mamei ei - S. C. deschis la CEC Bank, intimatul învederează următoarele:

Încă din cererea de partaj am solicitat să se constate că în timpul căsătoriei am economisit cu pârâta sume de bani care ar trebui să existe în conturile sale bancare și că acestea reprezintă bunuri comune supuse partajului. S-a arătat că pârâta a sustras sume importante de bani din bunurile comune și le-a virat, fără acordul și cunoștința reclamantul, în alte conturi, inclusiv cel al mamei sale. Intimatul arată că nu cunoștea atunci care este suma exactă pentru că pe parcursul căsătoriei el a avut încredere deplină în soția sa și nu a verificat constant ce sume de bani lipsesc din economiile comune, cu atât mai mult cu cât acum realizează că de multe ori erau invocate de pârâtă cheltuieli fictive, doar pentru a justifica lipsa banilor.

Pe parcursul căsătoriei părțile au avut mereu bani cash economisiți în casă, la care pârâta avea acces după bunul plac. Inclusiv banii obținuți de intimat din misiunile externe în Kosovo și Afganistan, nu au fost depuși la bancă și îi țineau în casă. Relația reclamantului cu pârâta a început încă din anul 2006 (fapt ce poate fi dovedit), când acesta s-a întors din misiuni s-au căsătorit, iar banii obținuți acolo i-au folosit împreună.

Pârâta a urmărit mereu să inducă în eroare cu privire la banii comuni ce fac obiectul partajului: inițial prin întâmpinare și la interogatoriu a susținut că pe parcursul căsătoriei nu a depus sau virat niciun fel de sume de bani în contul mamei ei, apoi a revenit și a arătat că de fapt banii virați acesteia reprezintă restituirea unui împrumut. În aceste condiții, în mod evident că nu mai poate fi crezută și instanța de judecată a procedat în mod corect.

Astfel prin adresa nr. AR/B470/12.01.2015 primita de la CEC BANK - fila 216 s-a comunicat faptul că la data de 05.08.2013 pârâta a depus în contul mamei ei suma de_ lei. Intimatul solicită să se observe că nu rezultă din niciun document că banii ar fi fost depuși în calitate de mandatar al mamei sale și nici pârâta nu a susținut acest lucru. Dimpotrivă prin susținerile sale pârâta confirmă faptul că nu s-a folosit de calitatea de mandatar pentru a depune acei bani în numele mamei sale, ci dimpotrivă acea depunere se susține că ar fi o restituire a unui împrumut oferit de S. C. celor doi soți. Prin urmare, depunerea s-a făcut în nume propriu, pentru că numai în nume propriu putea să restituie un împrumut pe care susține că l-a luat de la mama sa.

Intimatul susține că nu sunt adevărate susținerile pârâtei precum că suma de 12.900 lei depusă în contul mamei sale în data de 05.08.2013 era o restituire a unui împrumut luat de la mama ei în data de 02.05.2013 sau cum susține mai nou că de fapt împrumutul a fost luat în data de 01.03.2013.

În primul rând, nu se justifică de ce dacă s-a luat cu împrumut suma de 12.000 lei, se restituie o sumă mai mare 12.900 lei, iar în al doilea rând, dacă era un împrumut dat de mama ei soților T., de ce nu s-a încheiat un contract în acest sens, semnat inclusiv de reclamant. Pârâta a susținut că mama ei a încheiat un act scris inclusiv atunci când i-a donat bani fiicei sale, atunci neputându-se crede că a dat cu împrumut o sumă așa mare de bani (bani de care să se folosească și reclamantul) fără să se încheie un act scris.

Conform datelor obținute de la CEC BANK - suma de 12.000 lei nu a fost retrasă din bancă la data de 02.05.2013.

Se mai arată că la poziția 17 a extrasului de cont depus de pârâtă la dosar se observă că în data de 02.05.2013 a avut loc o lichidare sumă prin virament în cont atașat la Sucursala A. a sumei de 12.124,55 lei .

La poziția 18 a aceluiași extras de cont depus de pârâtă are loc o operațiune de trecere a sumei de 12.000 lei într-un cont atașat contului curent, cont cu dobândă fixă pe o lună.

La poziția 19 a aceluiași extras de cont apare o retragere de numerar în sumă de 140 lei sumă care pârâta susține că reprezintă dobândă.

De fapt prin această operațiune nu s-a ridicat de la bancă decât dobânda de 140 lei suma de 12.000 lei a fost transferată într-un cont atașat contului curent, cont creat pentru un anumit termen cu capitalizare dobândă. Banii efectiv nu au fost ridicați din banca, ei au rămas în contul titularei, însă nu în contul curent, ci într-un depozit la termen.

Operațiunile efectuate în data de 02.05.2013 au fost efectuate de către S. C. în nume personal, nicidecum de către pârâtă așa cum a susținut aceasta.

Prin urmare, suma de 12.900 lei depusă de pârâtă în contul mamei ei la data de 05.08.2013 nu are nici o legătură cu suma de 12.000 lei, aflată pe toată perioada lunilor mai-august 2013 în contul doamnei S. C..

De asemenea, nu este adevărată nici susținerea făcută pentru prima oară în apel cum că în data de 01.03.2013 pârâta ar fi primit de la mama sa suma de 12.000 lei reprezentând un împrumut pentru a depune banii respectivi ca avans la programul Prima Casă. În fata primei instanțe s-a susținut că banii ar fi fost primiți de la mama sa în data de 02.05.2013 tot pentru a-i depune la Raiffeisen Bank, ca avans la programul Prima Casă. Niciuna dintre afirmații nu este adevărată pentru că părțile nu au trebuit să depună nicio sumă de bani ca avans la programul Prima Casă. În acest sens, se solicită să se aibe în vedere adresa nr. 1937/30.03.2015 emisă de Raiffeisen Bank, existentă la dosarul cauzei în care se menționează clar că deși părțile au formulat cerere de credit Prima Casă la data de 15.02.2013, dar întrucât au trecut 45 zile fără ca aceștia să își găsească un imobil pe care ar fi dorit să-1 achiziționeze, cererea nu a fost finalizată, fiind trecută la stadiul de renunțare.

În aceste condiții, nu s-a pus vreodată problema că părțile ar fi trebuit să depună ceva bani la bancă pentru acest credit. Prin urmare, nici nu s-a pus vreodată problema ca mama ei să le dea bani cu împrumut pentru susținerea creditării de la Raiffeisen Bank.

Prin urmare, nu pot fi acceptate ca adevărate susținerile pârâtei.

Intimatul arată că nu a cunoscut de vreo retragere de sume de bani din contul mamei sale în data de 01.03.2013. Atâta vreme cât în fața primei instanțe nu a menționat nimic despre această retragere, deși ar fi fost în favoarea ei, demonstrează clar că retragerea respectivei sume de bani a fost făcută în calitate de mandatar al mamei sale și nu reprezintă un împrumut, așa cum vrea să se inducă acum în eroare.

Retragerea banilor din contul mamei sale a făcut-o în calitate de mandatar al acesteia, ceea ce presupune că banii trebuia să ii predea mamei sale Pârâta nu a făcut dovada că hanii respectivi au ajuns în casa părților, iar dacă banii au fost luați a-i depune ca avans la credit, de ce nu i-a depus la Raiffeisen Bank atunci când i-a scos de la CEC.

Retragerea din cont pe data de 01.03.2013 chiar dacă a fost efectuată, nu a fost folosită niciodată în interesul familiei, părțile neavând nevoie de acei bani.

Este greu de crezut că dacă i-a scos din contul mamei ei unde produceau o dobândă, i-a ținut timp de 5 luni în casă, fără să aibă nevoie de ei.

Prin afirmațiile făcute de pârâtă prin notele de ședință din data de 20.01.2015 și prin cererea de apel nu a urmărit decât să inducă în eroare, să mintă în continuare așa cum a tăcut pe tot parcursul procesului. De altfel afirmațiile ei nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.

Se arată că, pe tot parcursul procesului în primă instanță s-a solicitat pârâtei să depună în probațiune extrasul de cont complet, cu toate cele trei pagini, insclusiv instanța de judecată a dispus acest lucru prin încheierea de ședință din data de 10.03.2015, dar pârâta s-a opus, deși se afla în posesia extrasului intregral încă din data de 08.04.2015 (data eliberării extrasului de cont depus în apel).

În același sens pârâta a susținut la interogatoriu faptul că nu a avut pe perioada căsniciei alte conturi bancare decât cel de salarii deschis la Banca Transilvania și că nu a depus bani niciodată în contul mamei sale, aspecte care s-au dovedit a fi nereale.

Intimatul apreciază că părțile nu au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor mobile comune întrucât acesta a avut un venit mult mai mare decât venitul realizat de pârâtă pe perioada căsătoriei.

Veniturile intimatului au fost între 1.614 lei - 2.271 lei conform adeverinței nr. F2/54 din 13.05.2014 (filele 5,6 dosar), în timp ce venitul pârâtei a fost după cum urmează: mai 2008 - martie 2011 venitul pârâtei era de 1.000 lei, aprilie 2011 - martie 2013 a primit indemnizație de creștere a copilului în valoare de 800 lei, aprilie 2013 - septembrie 2013 a primit indemnizație de șomaj în valoare de 400 lei, octombrie 2013 - martie 2014 a realizat un venit de 1.100 lei.

Se poate observa că pe toată perioada căsătoriei intimatul a avut un venit mult mai mare decât cel al pârâtei. Până la nașterea copilului acest venit era dublu față de cel al pârâtei, ca să nu mai vorbim de perioada aprilie 2013 - septembrie 2013 când pârâta s-a aflat în șomaj și a primit doar o indemnizație de șomaj în valoare de 400 lei, iar intimatul avea un salar mediu de 2250 lei.

În plus față de veniturile obținute din salariu, de la Unitatea Militară_, intimatul primea bani pentru echipamentul necesar cadrelor militare (suplimentar față de salariu), fapt ce demonstrează că veniturile obținute din salariu erau destinate strict cheltuielilor familiei.

În opinia intimatului, prima instanță a avut în vedere contribuția pârâtei la creșterea și educarea copilului, căci altfel ar fi trebuit să stabilească în favoarea sa un procent mai mare de 60% la dobândirea bunurilor comune.

În ceea ce privește ajutorul material constant al părinților pârâtei dat acesteia pe parcursul căsătoriei, intimatul arată că este prima dată în apel când se susține acest lucru și pe de altă parte nici nu a existat un astfel de ajutor constant și nu a fost nici dovedit.

Susținerile referitoare la ajutorul dat de părinții ei sunt nefondate deoarece așa cum a recunoscut la interogatoriu, mama ei este singura care realizează venituri (pensie de boala de cea 500 lei ). Din acești bani îi este imposibil să se trateze, să se întrețină împreună cu soțul ei care nu muncește și nu realizează nici un venit, și în plus să mai fi ajutat financiar și părțile.

Intimatul solicită instanței să ia masurile ce se impun deoarece nu este normal să minți în mod repetat în instanță (fapt dovedit în prima fază procesuală) și cu bună știință să ignori avertismentele date de judecător și să nu existe nicio consecință a acestor fapte.

De asemenea, solicită intimatul instanței să țină cont că la sfârșitul căsătoriei datoriile comune reprezentate de descoperitul de cont (ceea ce se regăsește în extrasele de cont depuse de acesta la dosar) au fost achitate integral de el și din bună voință, ținând cont că fetița locuiește cu mama ei nu a dorit să introducă acea sumă la masa partajabilă. Prin urmare, cu atât mai mult se justifică procentul diferențiat de 60-40.

Pentru aceste motive, intimatul apreciază ca fiind corectă hotărârea primei instanțe cu privire la stabilirea cotelor de proprietate 60% parte pentru acesta și 40% parte pentru pârâtă.

În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.

Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, prima critică a apelantei se referă la faptul că instanța de fond a constatat în mod eronat că suma de 12.900 lei, face parte din masa partajabilă, deși această sumă nu a aparținut părților, ci mamei pârâtei.

Tribunalul urmează a găsi drept întemeiată această critică, având în vedere documentele bancare depuse la dosar (filele 29-33 apel), precum și susținerile părților exprimate cu ocazia interogatoriilor luate de instanța de apel. Așadar, din extrasele de cont emise de CEC Bank - Sucursala A. rezultă că la data de 01.03.2013 din contul bancar al doamnei S. C., pârâta (care avea împuternicire pentru a efectua operațiuni în reprezentarea mamei sale) a ridicat suma de 12.000 lei; de asemenea, în același cont, la data de 05.08.2013, pârâta a depus suma de 12.900 lei. Cu privire la aceste operațiuni bancare pârâta a explicat că a ridicat suma de 12.000 lei din contul mamei sale întrucât în acea perioadă părțile încercau accesarea unui credit „Prima casă” și presupuneau că vor avea nevoie de avans pentru a plăti vânzătorului aproximativ 2000 euro, iar mama sa se oferise să le acorde acest ajutor bănesc. Întrucât părțile nu au găsit imobilul dorit, renunțând astfel la accesarea creditului, banii au rămas în posesia pârâtei până în data de 05.08.2013 când au fost depuși din nou la bancă în contul mamei pârâtei, adăugând și suma de 900 lei (dobândă sau datorie mai veche conform explicațiilor pârâtei). La rândul său, reclamantul a admis faptul că în luna februarie 2013 au depus documente la bancă pentru aprobarea unui credit Prima Casă, fixându-li-se un termen de preaprobare de 45 zile în care ar fi trebuit să găsească imobilul pe care urmau să-l achiziționeze, fapt care nu s-a întâmplat, motiv pentru care n-au mai accesat creditul; reclamantul a mai arătat că nu cunoaște despre ridicarea de către pârâta a sumei de 12.000 lei din contul mamei sale, întrucât nu a însoțit-o la bancă și nici nu a fost informat despre acest fapt.

Tribunalul remarcă aspectul că părțile au susțineri contradictorii cu privire la problema în discuție, dar indiferent de explicațiile acestora și detaliile colaterale, rămâne cert faptul că la data de 01.03.2013 pârâta a ridicat din contul mamei sale suma de 12.000 lei, iar la data de 05.08.2013 a virat în același cont suma de 12.900 lei; acest aspect conduce la concluzia clară a faptului că suma de 12.000 lei aparține mamei pârâtei și nu face parte din masa bunurilor comune ale soților T., motiv pentru care va înlătura această sumă din masa partajabilă.

În ce privește cotele de contribuție, tribunalul va constata că în mod corect prima instanță a reținut o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 60% în favoarea reclamantului, respectiv 40% în favoarea pârâtei, cu motivarea că pe durata căsătoriei, reclamantul a avut în mod constant venituri mai mari decât pârâta. De altfel, pârâta nu contestă faptul că soțul său ar fi avut venituri financiare mai mari, dar invocă egalitatea cotelor având în vedere ajutorul financiar acordat de părinții săi și munca suplimentară a acesteia în gospodărie.

Potrivit art. 326 Cod civil munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătorie. Așadar, instanța nu a făcut abstracție de munca în gospodărie a pârâtei, acest fapt fiind avut în vedere la evaluarea cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, determinând scăderea cotei reclamantului, căruia i s-ar fi cuvenit chiar o cotă mai mare luând ca reper doar veniturile soților.

Referitor la pretinsele donații bănești din partea părinților pârâtei, tribunalul va constata că acestea nu pot fi luate în seamă, întrucât înscrierile olografe semnate doar de părinții pârâtei și aceasta nu pot face dovada certă a donării banilor, în condițiile în care reclamantul a contestat acest fapt și nu există alte dovezi demne de luat în seamă care să confirme primirea banilor de către pârâtă de la părinții săi. Chiar dacă admitem susținerea pârâtei că înscrisurile cu care se încearcă a se dovedi donarea banilor nu sunt contrafăcute sau întocmite pro causa, ci reprezintă un început de dovadă scrisă, acest început de dovadă trebuie coroborat cu alte probe (martori, prezumții) care să conducă spre concluzia certă a donării banilor; or, acest fapt nu s-a întâmplat, motiv pentru care instanța nu va reține existența ajutorului financiar provenit din partea părinților pârâtei.

Față de cele expuse anterior, tribunalul, în baza art. 480 al. 2 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de pârâta T. N. F. împotriva sentinței civile nr. 2.415 din 05.05.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 8._ .

Va schimba în parte hotărârea atacată în sensul constatării că din masa bunurilor comune face parte suma de 900 lei în loc de 12.900 lei, astfel că valoarea totală a masei partajabile e de 14.722 lei în loc de 26.722 lei, valoarea lotului nr. 1 e de 8.422 lei (înlăturând suma de 2.267 lei), iar valoarea lotului nr. 2 este de 8.833 lei. Pârâta va fi obligată să achite reclamantului suma de 8.833 lei (în loc de 16.033 lei) reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

În baza art. 453 Cod procedură civilă va compensa cheltuielile de judecată ale părților în limita sumei de 900 lei și va obliga reclamantul să achite pârâtei suma de 740 lei (reprezentând jumătate din taxa de timbru în apel și 600 lei onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâta T. N. F. împotriva sentinței civile nr. 2.415 din 05.05.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 8._ .

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul constatării că din masa bunurilor comune face parte suma de 900 lei în loc de 12.900 lei, astfel că valoarea totală a masei partajabile e de 14.722 lei în loc de 26.722 lei, valoarea lotului nr. 1 e de 8.422 lei (înlăturând suma de 2.267 lei), iar valoarea lotului nr. 2 este de 8.833 lei. Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 8.833 lei (în loc de 16.033 lei) reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Compensează parțial cheltuielile de judecată în limita sumei de 900 lei și obligă pe reclamantul T. P. V. la plata către pârâta T. N. F. a sumei de 740 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N. C. S. C. Ș. M. I.

Red. N.C.

Thred. M.I.

4 ex./07.12.2015

2 . comunică cu:

apelanta T. N. F. - A., dom. ales - .. 3, .

intimatul T. P. V. - A., dom. ales - ., .

Prima instanță – Judecătoria A., judecător C. G.

← Curatelă. Decizia nr. 1005/2015. Tribunalul ARAD		Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 29-10-2015, Tribunalul ARAD →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1259/2015. Tribunalul ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1259/2015. Tribunalul ARAD