Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 04-06-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 686/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.686/A
Ședința publică din 4 iunie 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta P. C. A., în contradictoriu cu pârâtul B. F., împotriva sentinței civile nr.5932 din 9.12.2014, pronunță de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.03.2015, constată că prin sentința civilă nr. 5932 din 9.12.2014, pronunță de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. (fostă B.) C. A., în contradictoriu cu pârâtul B. F., pentru sistarea comunității de bunuri și în consecință s-a constatat că părțile, în timpul căsătoriei, au dobândit cu o cotă de contribuție de 70% din partea reclamantei și 30% din partea pârâtului, imobilul situat în municipiul A., .. 1A, ., înscris în CF nr._-C1-U3 A., în valoare de 102.580 lei.
S-a sistat comunitatea de bunuri a foștilor soți prin atribuirea în natură, către reclamantă a imobilului situat în municipiul A., .. 1A, ., ., înscris în CF nr._-C1-U3 A., în valoare de 102.580 lei
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 30.774 lei către pârât, cu titlu de sultă, suma reprezentând contravaloarea cotei de contribuție a pârâtului la dobândirea imobilului.
S-a dispus Biroului CF din cadrul OCPI A. efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF nr._-C1-U3 A..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 250 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei către Stat cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a dispus virarea sumei de 500 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A., suma reprezentând onorariu avocat din oficiu S. R..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta P. (fostă B.) C. A. și pârâtul B. F. au fost căsătoriți, căsătoria fiind încheiată în data de 10.05.2003 în fața delegatului de stare civilă de pe lângă Primăria municipiului A. și trecută în Registrul stării civile la nr. 294 din aceeași dată.
Prin Sentința civilă nr. 1.367 din data de 09.02.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._ a fost desfăcută căsătoria părților, s-a dispus reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior, acela de P., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți pentru copiii B. V. A., născut în data de 02.10.2006 în municipiul A. și B. A. F., născută în data de 08.06.2004 în municipiul A., a fost stabilită locuința copiilor la domiciliul reclamantei și pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului în cuantum de ¼ din veniturile minim pe economie.
I. Cu privire la bunul ce face parte din masa partajabilă și valoarea acestui bun:
Reclamanta, în cuprinsul acțiunii civile formulate, a arătat că din masa bunurilor de împărțit face parte următorul bun: imobilul situat în municipiul A., .. 1A, ., ., înscris în CF nr._-C1-U3 A., în valoare de 23.000 Euro.
Pârâtul nu a contestat apartenența acestui bun la masa partajabilă și nici valoarea indicată de reclamantă pentru bun.
Părțile au dobândit imobilul prin cumpărare în baza Contractului de vânzare – cumpărare încheiat între Fădoraș D. I. în calitate de vânzător și reclamantă, în calitate de cumpărătoare, autentificat sub nr. 2.923 din data de 12.08.2011 de BNP Reisz – Medre A. și dreptul de proprietate al părților a fost înscris în CF prin Încheierea de CF nr. 67.774 din data de 16.08.2011.
Prin urmare, în baza art. 983 Cod procedură civilă, instanța a constatat că din masa partajabilă face parte următorul bun având următoarea valoare: imobil situat în municipiul A., .. 1A, ., înscris în CF nr._-C1-U3 A., în valoare de 102.580 lei (23.000 Euro).
II. Cu privire la cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunului comun:
Reclamanta, în cuprinsul acțiunii civile formulate a arătat că părțile au avut cote de contribuție diferite la dobândirea imobilului, respectiv 100% reclamanta și 0% pârâtul.
Pârâtul a arătat că părțile au dobândit bunurile comune ce fac parte din masa partajabilă cu o cotă de contribuție diferită din partea părților, respectiv 60% din partea reclamantei și 40% din partea pârâtului.
Pentru a calcula cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune instanța a avut în vedere veniturile realizate de părțile din prezentul dosar în timpul căsătoriei, respectiv în perioada în care a fost dobândit bunul comun.
a. În ce privește veniturile realizate de reclamantă:
Prin Contractul de donație încheiat între P. D. în calitate de donator și reclamantă, în calitate de donatară, autentificat sub nr. 268 din data de 25.02.2002 de BNP Medre, donatorul a donat reclamantei printre alte bunuri și imobilul situat în comuna V., ., județul A.. Astfel fiind, reclamanta la momentul încheierii căsătoriei avea calitatea de proprietar exclusiv al acestui imobil.
Reclamanta a vândut în timpul căsătoriei acest imobil prin Contractul de vânzare – cumpărare încheiat între reclamantă, în calitate de vânzătoare și N. Ghiorgi și N. Milintina, în calitate de cumpărători, autentificat sub nr. 1.438 din data de 29.07.2011 de BNP S. N., cu prețul de 38.000 Euro.
În timpul căsătoriei, reclamanta a mai deținut în proprietate exclusivă și imobilul situat în municipiul A., . – 18, ., județul A..
Reclamanta a vândut în timpul căsătoriei acest imobil prin Contractul de vânzare - cumpărare încheiat între reclamantă în calitate de vânzătoare și C. M. L., autentificată sub nr. 353 din data de 04.02.2004 de BNP F. P. I., cu prețul de 18.000 Euro.
Din Adeverințe eliberată de S.C. F. D Impex SRL a rezultat faptul că reclamanta este angajata acestei societăți începând cu data de 06.10.2008.
Din copia Carnetului de muncă depusă la dosar de reclamantă a rezultat faptul că aceasta a fost angajată în timpul căsătoriei, cu întreruperi la S.C. Mama – Alia SA Oradea și la S.C. F. D Impex SRL.
Întreruperile din carnetul de muncă al reclamantei se datorează nașterii celor doi copii ai părților, reclamanta fiind în concediu de creștere copil.
b. În ce privește veniturile realizate de pârât:
Din Contractul de muncă încheiat în data de 01.08.2005 între pârât și S.C. Axis Global Service SRL a rezultat faptul că pârâtul a fost angajatul acestei societăți.
Din Contractul de muncă încheiat în data de 10.07.2007 între pârât și . a rezultat faptul că pârâtul a fost angajatul acestei societăți.
Din Contractul de muncă încheiat în data de 02.02.2008 între pârât și . a rezultat faptul că pârâtul a fost angajatul acestei societăți.
Din Adeverința eliberată de Gartenfrisch Jung GmbH a rezultat faptul că în perioada 01.01.2010 – 28.02.2010 pârâtul a realizat un venit net în cuantum de 3.592,77 Euro, în perioada 01.01.2011 – 28.02.2011, un venit net în cuantum de 3.527,54 Euro iar în perioada 13.02.2012 – 12.04.2012, un venit net în cuantum de 3.033,20 Euro.
Din Chitanța de plată salariu eliberată de Avenir Paysan a rezultat faptul că în data de 31.07.2011 pârâtul a primit suma de 1.386 Euro.
Din Contractul de muncă pe perioadă determinată încheiat între pârât și La Scea La Camargue în data de 30.06.2014, a rezultat faptul că pârâtul a fost angajatul acestei societăți, fără să rezulte însă cuantumul salariului realizat.
Din copia Carnetului de muncă al pârâtului rezultă faptul că în perioada căsătoriei pârâtul a fost angajat, cu întreruperi la S.C. Al Amir SRL, S.C. Axis .. Axis Global Service SRL, . și ..
Din răspunsurile date de reclamantă cu ocazia administrării probei interogatoriului, rezultă faptul că în perioada în care nu era angajat pârâtul presta diferite activități în calitate de muncitor ocazional în domeniul construcțiilor.
Din răspunsurile date de pârât cu ocazia administrării interogatoriului a rezultat faptul că acesta a fost angajat de la începutul căsătoriei și până în anul 2009. Reclamanta realiza venituri mai mari decât pârâtul până când aceasta a rămas în concediul pentru creșterea copiilor. Pârâtul a arătat că pe lângă salariul realizat, mai presta și alte activități în domeniul construcțiilor. Ambele părți au contribuit financiar la creșterea și educarea minorilor cu veniturile realizate.
Din declarația martorului Hainal C. R. a rezultat faptul că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul din litigiu. Înainte de încheierea căsătoriei reclamanta a moștenit un imobil din partea mamei sale. Reclamanta a vândut ulterior acest imobil. Reclamanta a investit prețul obținut în renovarea imobilului aflat în proprietatea sa exclusivă situată în satul Cicir. Ulterior, și acest imobil a fost înstrăinat. Cu banii obținuți din vânzarea imobilului, reclamanta a cumpărat imobilul din litigiu. Reclamanta a fost angajată pe toată durata căsătoriei, mai puțin în perioada în care s-a aflat în concediul pentru creșterea copiilor. Martorul nu cunoaște ca reclamanta să fi realizat alte venituri. Martorul cunoaște că la imobilul situat în satul Cicir părțile au efectuat lucrări de reamenajare și că după finalizarea acestora imobilul arăta foarte bine. Din spusele reclamantei martorul cunoaște că pârâtul presta ocazional diverse munci. Pârâtul a efectuat o lucrare și la imobilul martorului, respectiv a zugrăvit două camere.
Din declarația martorului I. D. M. a rezultat faptul că acesta locuiește în satul Cicir și părțile s-au mutat acolo în anul 2004 – 2005. Părțile au locuit în acel imobil 10-11 ani. Înainte ca părțile să se mute în imobil acesta a fost renovat în totalitate. Au fost efectuate următoarele lucrări: s-au renovat pereții, s-a tencuit, a fost introdusă apa și încălzirea în imobil și a fost săpat un prister. Aceste lucrări au fost efectuate în mod eșalonat. Imobilul a fost dobândit de reclamantă cu titlu de moștenire. Banii folosiți pentru renovarea imobilului au provenit dintr-o moștenire a reclamantei. Restul sumei a provenit din veniturile realizate de părți. Pârâtul a lucrat o perioadă în străinătate, respectiv Germania și Franța. După orele de serviciu, pârâtul presta diverse activități în domeniul construcțiilor. Pârâtul a tencuit spatele casei martorului. Martorul cunoaște că părțile au fost angajate în toată perioada căsătoriei, mai puțin reclamanta în perioada în care a fost în concediul pentru creșterea copiilor. Transportul și cazarea pârâtului în perioada în care acesta lucra în străinătate au fost asigurate de firma unde acesta lucra. Nu însă hrana. Pârâtul a fost cel care a efectuat lucrările de amenajare a imobilului din satul Cicir, ajutat fiind de fratele lui și de încă o persoană. În ce privește lucrările efectuate la acoperiș au lucrat și alte persoane. În timpul căsătoriei, părțile au contractat mai multe credite. Aceste credite au fost luate pe numele pârâtului.
Din declarația martorului Ghebauer R. I. a rezultat faptul că reclamanta a fost angajată în toată perioada căsătoriei iar pârâtul nu a mai avut un loc de muncă în ultimii 6 ani. Acesta realiza însă venituri sporadice din diverse activități în domeniul construcțiilor. În timpul căsătoriei reclamanta a moștenit un imobil situat în municipiul A., . vândut acest imobil iar banii obținuți cu titlu de preț au fost investiți în amenajarea imobilului situat în satul Cicir. Acest imobil a fost de asemenea dobândit de reclamantă prin donație sau prin moștenire. Reclamanta a vândut și imobilul din satul Cicir. Cu banii obținuți din vânzare a cumpărat imobilul din litigiu. Martorul apreciază că pârâtul nu a avut nici o contribuție la dobândirea imobilului din litigiu. La renovarea imobilului din satul Cicir a lucrat o echipă de muncitori. Și pârâtul a ajutat la efectuarea acestor lucrări cu muncă efectivă. În timpul căsătoriei părțile au contractat mai multe credite. O parte din banii obținuți au fost cheltuiți pentru cumpărarea unor articole de uz casnic și pentru efectuarea unor călătorii. Martorul apreciază că reclamanta a fost cea care a achitat în cea mai mare parte creditele contractate. Pârâtul lucra o perioadă de 2 luni în fiecare an în Germania sau în Franța. Pârâtul contribuia cu sume mici de bani la cheltuielile familiei. Martorul cunoaște că la imobilul din satul Cicir au fost efectuate următoarele lucrări: s-a montat o centrală pe gaz, a fost mobilat imobilul, au fost schimbate caloriferele, imobilul a fost zugrăvit.
Văzând mijloacele de probă administrate în prezentul dosar referitoare la veniturile realizate de părți și contribuțiile pe care aceștia le-au avut la dobândirea imobilului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată în toată perioada căsătoriei. Activitatea ei a fost întreruptă doar de concediile pentru creșterea copiilor rezultați din căsătorie. În cursul acestor ani, reclamanta a realizat venituri salariale constant mai mari decât veniturile salariale realizate de pârât. În timpul căsătoriei, reclamanta a avut calitatea de proprietar exclusiv a două imobile. Unul dobândit prin moștenire - cel situat în municipiul A., . – 18, ., județul A., iar unul prin donație - cel situat în comuna V., ., județul A..
În timpul căsătoriei reclamanta a vândut imobilul din municipiul A. iar banii obținuți cu titlu de preț i-a investit în renovarea și reamenajarea imobilului situat în satul Cicir. Ulterior, după reamenajarea acestui imobil, reclamanta, în timpul căsătoriei a vândut și imobilul situat în satul Cicir iar banii obținuți i-a investit în cumpărarea imobilului din litigiu.
Pârâtul nu a fost angajat în toată perioada căsătoriei ci a avut întreruperi semnificative în activitatea profesională. În perioada în care pârâtul a fost angajat acesta a realizat venituri constant mai mici decât cele realizate de reclamantă. Pârâtul a lucrat perioade de câte două luni în străinătate, respectiv în Franța și în Germania unde realiza venituri situate în medie în jurul cifrei de 3.400 Euro pe câte o perioadă de două luni. Atât în perioada în care era angajat dar mai ales în perioada în care nu era angajat pârâtul presta diverse munci ocazionale în domeniul construcțiilor. Pârâtul, în perioada în care reclamanta s-a aflat în concediul pentru creșterea copiilor, a contribuit la întreținerea familiei din veniturile realizate.
În timpul căsătoriei, părțile au renovat imobilul situat în satul Cicir, imobil aflat în acea perioadă în proprietatea exclusivă a reclamantei. Reclamanta a contribuit la renovarea imobilului cu bani obținuți din vânzarea imobilului situat în municipiul A., . bani realizați din salarii. Pârâtul a contribuit la renovarea imobilului cu veniturile realizate și cu muncă efectivă așa cum a rezultat din materialul probator administrat în acest dosar. De asemenea, părțile au folosit la lucrările de la imobilul din satul Cicir și sume de bani obținute cu titlu de credit.
Astfel fiind, deși imobilul din satul Cicir se afla în proprietatea exclusivă a reclamantei, contribuția pârâtului la sporirea valorii acestuia este neechivocă. Pârâtul, prin contribuția sa financiară și prin munca efectivă prestată la imobil a adus o contribuție la creșterea valorii de circulație a imobilului. Această contribuție se regăsește în prețul obținut de reclamantă la vânzarea acestui imobil.
O parte covârșitoare a sumelor de bani obținuți cu titlu de credit au fost restituite de părți în timpul căsătoriei, stingându-se astfel o mare parte din debitele acumulate. Părțile au restituit aceste sume din veniturile realizate.
Pe baza celor de mai sus, instanța, după cuantificarea veniturilor realizate de părți în timpul căsătoriei și a muncii depuse de reclamantă cu creșterea și educarea minorilor, în perioada în care s-a aflat în concediul pentru creșterea și educarea acestora, precum și în gospodăria părților, a constatat că părțile au avut cote de contribuție diferite la dobândirea bunului comun, respectiv 70% reclamanta și 30% pârâtul.
Astfel fiind, instanța, în baza art. 983 Cod procedură civilă a constatat că părțile au dobândit bunurile comune în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție diferită, respectiv 70% reclamanta și 30% pârâtul.
III. Cu privire la modalitatea de partajare a bunului comun:
Reclamanta, în cuprinsul acțiunii civile formulate a solicitat ca modalitate de partajare a bunului comun, atribuirea acestuia în natură către reclamantă, fără ca aceasta să fie obligată la plata unei sulte.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că nu se opune acestei modalități de partajare a bunului comun însă a solicitat ca instanța să oblige reclamanta la plata unei sulte, care să reprezinte contravaloarea cotei de contribuție a pârâtului la dobândirea bunului.
Văzând cele de mai sus, în baza art. 983 Cod procedură civilă, instanța a sistat comunitatea de bunuri a foștilor soți prin atribuirea imobilului situat în municipiul A., .. 1A, ., ., înscris în CF nr._-C1-U3 A., în valoare de 102.580 lei, în natură, către reclamantă.
A obligat reclamanta la plata unei sulte în cuantum de 30.774 lei către pârât, sulta reprezentând contravaloarea cotei de contribuție de 30% a pârâtului la dobândirea imobilului bun comun.
A dispus Biroului CF din cadrul OCPI A. efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF nr._-C1-U3 A..
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Atât reclamanta cât și pârâtul au solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar.
Reclamanta a efectuat în prezentul dosar cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, suma reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pârâtul nu a avut cheltuieli de judecată în prezentul dosar și a beneficiat de avocat din oficiu, desemnat de Baroul A. în persoana doamnei avocat S. R..
Având în vedere că acțiunea de sistare a comunității de bunuri este o acțiune civilă care, în principiu, profită ambelor părți, instanța a apreciat că cheltuielile de judecată trebuie suportate de către părți în mod egal.
Prin urmare, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 250 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei către Stat cu titlu de cheltuieli de judecată.
A dispus virarea sumei de 500 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A., suma reprezentând onorariu avocat din oficiu S. R..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. C. A. solicitând: admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate în ce privește cotele de contribuție reținute de instanța de fond la dobândirea bunului litigios, stabilindu-se că probatoriul administrat impune determinarea cotei sale de contribuție la achiziție de 100%, admițându-se, astfel, în totalitate acțiunea de partaj, cu consecința înlăturării obligației sale de plată, în favoarea pârâtului intimat, a sumei de 30.774 lei reprezentând contravaloarea cotei de 30% recunoscută acestuia, raportată la valoarea de piață a imobilului de 23.000 Euro; menținerea, ca legale, a celorlalte măsuri dispuse de instanță cu privire la valoarea la care s-a sistat comunitatea, modalitatea de sistare în sensul atribuirii imobilului în favoarea sa și îndrumarea OCPI A., Biroul CF, la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară individuală a apartamentului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că unica problemă litigioasă au constituit-o cotele de contribuție, ambii fiind de acord că masa partajabilă se compune din imobilul individualizat cu datele de carte funciară, că valoarea de piața la care se sistează comunitatea este de 23.000 Euro sau echivalentul în lei, nefiind divergentă nici modalitatea de sistare, în sensul atribuirii imobilului în favoarea sa.
Prin urmare, întreaga analiza a probatoriului administrat s-a realizat prin prisma și în scopul determinării cotelor de contribuție, și tocmai din acest punct de vedere, deși era unica problemă litigioasă, hotărârea este și netemenică și nelegală, fiind necesară apelarea în scopul stabilirii cotelor reale de contribuție.
Arată că din motivarea instanței se reține, fără echivoc, faptul că s-au avut în vedere exclusiv veniturile părților, ocultându-se faptul că, prin acțiunea susținută de înscrisuri autentice, a invocat și dovedit subrogația reală, în sensul incorporării în imobilul supus partajului, a sumelor de bani rezultate din valorificarea bunurilor sale proprii, deținute cu titlul de donație și cumpărare, anterioară căsătoriei. Această împrejurare rezultă pe de o parte din acțiunea coroborată cu înscrisuri/actele autentice, ce a cerut a fi validate ca și probă și din considerentele sentinței în care se prevede punctual „instanța, după cuantificarea veniturilor realizate de părți în timpul căsătoriei și a muncii depuse de reclamantă cu creșterea și educarea minorilor, în perioada în care s-a aflat în concediu, precum și în gospodăria părților, constată că părțile au avut cote de contribuție diferite la dobândirea bunului comun, respectiv 70% reclamanta și 30% pârâtul." Printr-o astfel de abordare a problematicii impusă de partajul unui bun comun, sentința pronunțată de Judecătoria A., este profund nelegală și deopotrivă inechitabilă, permițând pârâtului intimat să acceadă la bunurile familiei sale.
Astfel, arată că în ce privește contribuția, instanța s-a limitat exclusiv la venituri, cu privire la care nu avea elementele necesare să le cuantifice, așa cum nu a avut elementul de referința pentru a reține că sporul de valoare adus imobilului din Cicir prin incorporarea în acesta a pretinselor venituri ale pârâtului, valoarea incorporată la rândul ei în imobilul litigios ar reprezenta 30%, câtă vreme nu a avut dovada valorii acestuia anterior efectuării investițiilor, iar estimarea valorii donației din cuprinsul actului autentic, nu este echivalentă cu valoarea de piață a acestuia.
Instanța a ocultat întrunirea cumulativă a celor două criterii obligatorii de întrunit pentru determinarea cotei, anume veniturile dar și câtimea din aceste venituri alocată achiziției de bunuri, nici unul din aceste criterii nejustificând reținerea cotei de 30%. Este inadmisibil un calcul matematic care să valorifice, la centime, prin însumare, sumele de bani reprezentând retribuția în străinătate, fără a lua în calcul cheltuielile proprii, de întreținere, cazare, hrană, deplasare în străinătate, contribuția la creșterea copiilor, fiind echivoc și aspectul incorporării sau nu în venituri a diurnei, destinată exclusiv nevoilor angajatului.
Arată că au fost încălcate dispozițiile art.357 alin.2. Cod civil, care prevede că instanța determină cota parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale la dobândirea bunurilor cât și la îndeplinirea obligațiilor comune, reținând că teza a doua din aliniatul citat permite răsturnarea prezumției instituite, deoarece a demonstrat că probele administrate trebuiau să determine înlăturarea aplicării acestei prezumții și chiar a cotelor diferențiate astfel cum au fost determinate de instanță.
Au fost încălcate dispozițiile art. 364 alin.2. cod civil care dispun că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare din ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea copiilor, reținând că din venitul sporadic al pârâtului, neangajat perioade de timp diferite, și prin excelența din 2009 până la divorț, acesta nu putea asigura și traiul zilnic al familiei sale, fiind exclus să poată economisi sume de bani pe care să le investească în bunuri.
De asemenea, apelanta arată că au fost ignorate dispozițiile art. 326 NCC, care îi profită în exclusivitate, fiind un alt criteriu, ocultat de instanță, pentru reținerea cotei sale integrale din bun și care dispune că „munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei", adică este considerată implicit contribuție la dobândirea bunurilor comune. Din sentința de divorț, coroborată cu probele testimoniale, se reține aportul său exclusiv din acest punct de vedere și totodată un criteriu în favoarea sa, evident din punctul de vedere discutat.
Instanța de judecată, în pofida faptului că a avut la dispoziție mijloace de probă ce îi susțineau poziția procesuală, s-a limitat la veniturile părților, reținând în ce o privește că a fost angajată în toată perioada căsătoriei, că s-a ocupat de copii, că a stat în concediu parental cu fiecare din ei și că în mod constant în perioada conviețuirii a avut venituri mai mari decât ale pârâtului, dar și faptul că a valorificat cele două imobile, individualizate, prețul regăsindu-se, în final, în imobilul litigios, prin subrogație.
În aceeași modalitate a reținut că pârâtul nu a fost angajat pe toată perioada căsătoriei, având întreruperi semnificative în activitatea profesională.
De asemenea, arată că instanța nu a valorificat apărarea, deși este neechivocă, privind situația pârâtului care, din anul 2009 până la divorț, nu a fost angajat, realizând sporadic acele venituri în valută pentru perioade de 2 luni, în rest fiind întreținut din veniturile sale, așa cum a întreținut și copiii, împrejurare ce rezultă și din sentința de divorț.
Instanța nu a ținut seama de faptul că, în perioada în care pârâtul a muncit în străinătate, fără a fi dovedit că s-a angajat acolo pur și simplu sau a fost trimis din țară, a fost obligat să își aloce parte din aceste sume pentru cazare, pentru transportul din și în țară, hrană, alte nevoi personale și indiferent de faptul că avea sau nu specificată o diurnă, este evident că a dispus de aceste sume, fiind crezut pur și simplu că le-a investit în bunuri, la un calcul matematic.
Instanța a înlăturat pur și simplu perioadele în care s-au realizat investițiile, fiind de necontestat că ele au început în anul 2004 și s-au întins până, circa, în anul 2011.
De asemenea, apelanta arată că supraevaluând aportul și veniturile pârâtului, fără elemente probatorii, instanța, recunoscându-i acest procent disproporționat, de 30%, nu numai ca i-a acordat un tain din moștenirea alor săi, dar a periclitat și situația actuală a familiei sale, prin obligarea sa la plata sumei de peste 30.000 lei, rămânând cu 2 copii, pentru care plătește o pensie de 25% raportată la venitul minim pe economie, începând cu 16.01.2012, în pofida faptului că startul său material în viață a fost unul foarte bun, cu referire la starea materială.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că așa cum rezultă din probele administrate în cauză pe toată perioada căsătoriei a realizat venituri fiind angajat la mai multe societăți așa cum rezultă din cartea de muncă, a lucrat și după program la diverse persoane fizice efectuând lucrări în construcții care reprezentau venituri suplimentare. De asemenea, arată că a lucrat și în străinătate realizând venituri foarte mari, bani ce se regăsesc investiți în imobilul în care locuiau în Cicir și care era proprietatea reclamantei. Pe durata căsătoriei așa cum rezultă din actele depuse a achiziționat mai multe credite, toate pe numele său și a căror rate le-a achitat din banii realizați din muncă.
Consideră că în mod just instanța a stabilit că are o contribuție la sporul de valoare al imobilului din Cicir având în vedere declarațiile martorilor care au arătat cum se prezenta casa la data la care au decis să înceapă renovarea și cum a arătat la finalul lucrărilor, arătând de asemenea și lucrările efectuate la această casă. Astfel, arată că o casă din văiugă nelocuită în ultimii 15 ani și neîntreținută a fost vândută cu suma de 38.000 euro ceea ce reprezintă o clară sporire de valoare. De asemenea, intimatul arată că instanța de fond în mod just a reținut că pe lângă venituri contribuția sa a constat în munca efectiv prestată la renovarea casei fiind făcute activități de anvergură și care au necesitat costuri mari.
Apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, iar sentința apelată va fi schimbată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aprecierea temeinică a probelor administrate în cauză ar fi trebuit să conducă prima instanță la concluzia unei contribuții mult mai mari a reclamantei la dobândirea singurului bun supus partajului – apartamentul nr.16 din A., ..1A . ..
Acest apartament a fost cumpărat de părți în 12 august 2011, contra prețului de 35.000 euro (filele 45, 80 dosar fond), cu bani proveniți din vânzarea, la 29 iulie 2011, a casei din Cicir nr.119 jud.A., bun propriu al reclamantei, cu prețul de 38.000 euro (fila 46 dosar fond).
Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe (filele 76-79), pârâtul și-a arogat o contribuție de 40% la dobândirea apartamentului bun comun, justificată exclusiv pe contribuția sa la renovarea casei din Cicir nr.119, renovare ce s-ar fi realizat în perioada februarie 2004 – august 2011.
Sunt însă probate și necontestate de pârât următoarele împrejurări:
- casa din Cicir a fost primită de reclamantă în anul 2002 ca donație de la bunicul său;
- renovarea a fost demarată după ce reclamanta a vândut la 4 februarie 2004 cu 18.000 euro un alt apartament bun propriu al acesteia (fila 48 dosar fond);
Din chitanțele și facturile fiscale depuse la dosar (filele 6-42, 107-109), coroborate cu declarațiile martorilor Hainal C. R. (fila 154) și I. D. M. (fila 155) rezultă că majoritatea covârșitoare a lucrărilor de renovare a fost realizată în anul 2004, adică din banii proveniți din vânzarea apartamentului bun propriu al reclamantei.
De altfel, analiza detaliată a stării de fapt pretinse de pârât prin întâmpinare conduce la aceeași concluzie a contribuției minore a pârâtului la dobândirea apartamentului supus partajului.
Astfel, creditul în valoare de 18.698.000 lei vechi luat de pârât de la Raiffeisen Bank SA )filele 89 – 96 dosar fond) a avut destinația expresă a achiziționării unor electrocasnice (TV color, ladă frigorifică), bunuri ce nu au fost supuse partajului, creditul s-a derulat integral sub durata căsătoriei părților și nu relevă în sine o contribuție la dobândirea bunurilor din venituri proprii, ci o cheltuială pentru susținerea sarcinilor căsătoriei.
Creditul în valoare de 2966 lei luat de pârât în data de 23.10.2007, a avut scadența de asemenea înainte de desfacerea căsătoriei părților, a avut de asemenea o destinație expresă – achiziționarea de produse de la . – bunuri mobile ce nu au fost supuse partajului și despre care pârâtul arată că reprezintă mobila aflată în prezent în camera copiilor din apartamentul ce face obiectul partajului (filele 95-100 dosar fond).
Creditul BRD în valoare de 7.500 lei, având perioada de derulare între 5 iunie 2008 și 5 iunie 2015 a fost contractat de ambii soți, iar nu numai de către pârât (filele 101-103), în timp ce creditul în valoare de 3.811 lei, având perioada de derulare între septembrie 2008 – septembrie 2013 (fila 106) are o destinație nespecificată, fiecare parte susținând o altă stare de fapt (pentru o excursie în străinătate – reclamanta, pentru imobilul din Cicir – pârâtul).
Potrivit răspunsului la interogatoriu (fila 180), la renovarea imobilului din Cicir pârâtul a contribuit cu veniturile obținute din munca în Germania. Conform înscrisului de la fila 86 dosar, deși se evidențiază trei perioade de câte 2 luni de muncă, doar două perioade corespund celei în care a fost renovat imobilul, respectiv perioada 1.10.2010 – 28.02.2010 în care pârâtul a realizat un câștig net de 3.592,77 euro și perioada 01.01._11 în care pârâtul a realizat un câștig net de 3.527,54 euro net.
Aceste câștiguri trebuie însă apreciate în contextul în care pe perioada căsniciei pârâtul a fost angajat cu întreruperi și a realizat din muncă doar câștiguri modice (între 310 lei brut în 2015 și 800 lei salariu de bază în 2008 – filele 81-85 și 138-147), ceea ce denotă o posibilitate scăzută a acestuia de a contribui din veniturile proprii la renovarea casei din Cicir, renovare ce s-a produs, în cea mai mare parte, în anul 2004.
Pe de altă parte, reclamanta a fost salariată permanent pe durata căsătoriei și a primit indemnizație în perioada în care s-a aflat în concediu pentru îngrijirea celor doi copii mai mici de 2 ani.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va stabili contribuția de 90% în favoarea reclamantei și de 10 % în favoarea pârâtului B. F. la dobândirea imobilului, iar sulta datorată de reclamantă pârâtului la 10.258 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.453 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, având în vedere că prin apel pretențiile apelantei au fost admise doar în parte, va obliga intimatul pârât să îi plătească acesteia suma de 2010 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel (2/3 din taxa judiciară de timbru și 3/4 din onorariul avocațial).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta P. C. A. împotriva sentinței civile nr.5932/09.12.2014 pronunțată în dosar nr.19._ al Judecătoriei A. pe care o schimbă în parte în sensul că stabilește contribuția de 90% în favoarea reclamantei și de 10 % în favoarea pârâtului B. F. la dobândirea imobilului, iar sulta datorată de reclamantă pârâtului la 10.258 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimatul pârât să plătească apelantei reclamante suma de 2.010 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Red.SCS
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.C. G.
Ex.4/2 .
Se comunică cu:
1.Apelanta:P. (fostă B.) C. A. - A., .. 1A, ., .
2.Intimatul: B. F. - A., .. 1A, ., .
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 11-06-2015,... → |
|---|
