Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 625/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.625/A
Ședința publică din 21 mai 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta P. L. și de către pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr.1 din 13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal se prezintă apelanta-reclamantă și apelantul-pârât, aflat în stare de detenție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul reclamantei a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Apelantul-pârât arată că nu a declarat apel, că este mulțumit de hotărârea primei instanțe și nu înțelege să timbreze apelul.
Apelanta-reclamantă arată că își menține apelul declarat.
Părțile prezente declară că nu mai au de formulate alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului și admiterea acțiunii, astfel cum a formulat în scris și anularea ca netimbrat a apelului pârâtului.
Apelantul-pârât arată că este de acord cu admiterea apelului reclamantei, dar să nu mai pretindă reclamanta pensie de întreținere pentru minor.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate la Tribunalul A. la data de 6.03.2014, constată că prin sentința civilă nr.1 din 13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul C. I..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din relația părților a rezultat minorul C. E.-A., născut la data de 05.07.2011 în Viena, țara Austria, identificat cu CNP_.
Prin sentința civilă nr. 81 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș la data de 05 februarie 2013, în dosar nr._ a fost desfăcută căsătoria părților, s-a dispus reluarea de către pârât a numelui avut anterior căsătoriei, acela de C. și s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun față de minorul C. E.-A., locuința acestuia fiind stabilită la mamă.
Din interogatoriul luat reclamantei instanța a reținut că, reclamanta locuiește în România în localitatea Vânători, nr. 80, . exercite drepturile părintești exclusiv asupra minorului C. E.-A., pentru a călători cu minorul în Austria, fără acordul pârâtului care este tatăl minorului; pârâtul este închis, nu o ajută cu nimic; are doi copii în România; pe fată pe care o are dintr-o relație anterioară vrea să o ducă în Austria la școală; în România nu are nimic; nu are contract de muncă în Austria pentru că este de mult timp în România, respectiv din februarie 2014; în Austria a fost amendată că nu a dus fata la școală și pe băiatul E. la grădiniță; locuiește în Austria cu părinții săi care stau în chirie; are un contract de închiriere în limba germană netradus; nu poate depune nici un act la dosar; vrea să plece în concediu cu copii să le dea o creștere bună în Austria.
Din interogatoriul luat pârâtului instanța a reținut că, pârâtul este închis pentru furt; a executat 1 an și 8 luni și mai are 1 an și 4 luni, în ideea că va beneficia de liberare condiționată; prin hotărârile de condamnare nu a fost decăzut din drepturile părintești; nu este de acord ca reclamanta să exercite numai ea drepturilor părintești asupra minorului E. întrucât este și copilul lui și dorește să știe de el; este de acord ca reclamanta să poată călători cu minorul în străinătate, sens în care este de acord să se pronunțe în acest caz o hotărâre judecătorească; niciodată nu va fi de acord ca doar reclamanta să exercite drepturile părintești asupra minorului; reclamanta nu i-a trimis niciodată să vadă copilul la închisoare de 1 an și 8 luni; este la pușcărie, nu a avut de unde să dea bani la copil și nici părinții săi nu sunt bogați să dea bani copilului; mai are un copil pe care îl îngrijesc părinții și fosta soție; arată că va fi de acord cu reclamanta ori de câte ori va fi necesar a se lua o măsură în interesul copilului său; lucrează în închisoare și nu dorește să fie plimbat prin procese.
Din referatul întocmit la data de 12 ianuarie 2015 rezultă că inculpatul P. I., actualmente C. în urma hotărârii de divorț în prezent se află în executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1482 din 04 aprilie 2014 a Judecătoriei pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă și nemodificată prin decizia penală nr. 357 din 04.06.2014 a Tribunalului T.. Nu a fost decăzut din drepturile părintești.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei P. L. din ., ., instanța a reținut că, imobilul este proprietatea reclamantei, construit din chirpici, compus din 3 camere și bucătărie, mobilate corespunzător. Minorul C. E.-A. s-a născut din relația de concubinaj cu numitul C. I., care este la închisoare. Minorul se află în întreținerea mamei, care este îngrijit și educat, fiind ajutat de părinții reclamantei, familia P..
Cererea privind exercitarea drepturilor părintești asupra minorului în mod exclusiv de către reclamantă este neîntemeiat în baza următoarelor considerente:
Pârâtul este tatăl minorului. Acesta se află în executarea unei pedepse privative de libertate. Pârâtului nu i-au fost interzise drepturile părintești ca și pedeapsă accesorie sau complementară. Prin natura pedepsei aplicate și a faptei săvârșite pârâtul nu este nedemn de a exercita drepturile părintești asupra minorului. Reclamanta dorește să exercite drepturile părintești asupra minorului în scopul principal de a putea călători în străinătate, fără acordul pârâtului, cu minorul; nu este însă de acord ca instanța să îi dea numai dreptul de a călători cu minorul în străinătate, fără acordul pârâtului.
Pârâtul a arătat că este de acord ca reclamanta să poate călători cu minorul în străinătate, dar nu este de acord să fie lipsit de drepturile părintești.
Actualul cadru legislativ nu îl lipsește pe pârât din poziția sa de condamnat penal în executarea unei pedepse privative de libertate de dreptul de a-și exercita drepturile părintești; altfel spus reclamanta poate lua legătura cu pârâtul pentru ca acesta să își exprime punctul de vedere asupra modului de exercitare a drepturilor părintești asupra minorului, sistemul penitenciarelor ocrotind acest drept, chiar dacă în această situație specială există anumite formalități de respectat.
Conform art. 263 cod civil orice cerere și măsură privitoare la un copil trebuie soluționată având în vedere interesul superior al copilului. Se recomandă soluționarea amiabilă a conflictelor ce se referă la copii.
În condițiile art. 262 Cod civil, părinții au dreptul de a păstra legături personale cu copii lor, chiar dacă copii nu locuiesc împreună cu părinții. Limitarea acestui drept nu se poate face decât în condițiile prevăzute de lege pentru motive temeinice și numai luând în considerare interesul superior al copilului.
În condițiile art. 397 din Legea nr. 287/2009, drepturile părintești asupra minorilor se exercită împreună de către părinții acestora.
Art. 17 din Legea 272/2004 prevede:
(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Art. 19 din Legea 272/2004 prevede:
(1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Art. 23 din Legea 272/2004 prevede:
(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 36 din Legea 272/2004 prevede:
(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.
(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Art. 31 din Legea 248/2005 prevede: (3) ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că nu se identifică motive întemeiate pentru ca numai reclamanta să exercite drepturile părintești asupra minorului. Nu s-a dovedit că pârâtul ar prezenta un pericol pentru minor de natura celor indicate în art. 36 din Legea nr. 272/2004. Împrejurarea că pârâtul se află în executarea unei pedepse privative de libertate care însă nu pun sub semnul întrebării exercitarea drepturilor părintești de către pârât asupra minorului nu este de natură a admite cererea.
S-a reținut totodată că, afirmațiile reclamantei cum că dorește să îl școlarizeze pe minor în Austria, că are o locuință acolo și posibilități de a obține venituri licite sunt susțineri nedovedite, cu toate că sarcina probei, în condițiile art. 249 și art. 254 Cod procedură civilă revenea reclamantei și trebuia propusă odată cu introducerea cererii de chemare în judecată.
S-a reținut că, reclamanta nu a dorit ca în baza acordul pârâtului instanța să îi dea dreptul reclamantei de a călători cu minorul în baza hotărârii judecătorești ce s-a pronunțat în cauză, astfel încât în baza principiului disponibilității văzând că nu sunt motive întemeiate pentru admiterea cererii reclamantei așa cum a fost formulată aceasta a fost respinsă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art. 451-454 Cod procedură civilă nu au fost acorde.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta P. L., cât și pârâtul C. I..
Apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris.
În motivare arată că, nu este de acord cu faptul că nu va avea drepturi depline asupra minorului, precizând că pe lângă faptul că îl poate scoate din țară pe minor, trebuie să îi înnoiască actele personale, să-l înscrie la școală, iar în afara țării trebuie să aibă drept de semnătură în locul tatălui său și nu poate să vină tot timpul pentru o semnătură să meargă la acesta la închisoare. Mai menționează că solicită și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pe seama minorului.
Apelantul-pârât, la acest termen de judecată, s-a prezentat în fața instanței și a arătat că nu a declarat apel, că este mulțumit de hotărârea primei instanțe și nu înțelege să timbreze apelul.
De asemenea, a arătat că este de acord cu admiterea apelului reclamantei, dar să nu mai pretindă reclamanta pensie de întreținere pentru minor.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art.466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru început, este de menționat că pârâtul prezent în fața instanței de apel a arătat că este de acord ca autoritatea părintească asupra minorului să se exercite doar de către mamă, fără însă a fi obligat la plata pensiei de întreținere, întrucât nu dispune de mijloace financiare, aflându-se în prezent în penitenciar.
Este adevărat că, în principiu un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar pe de altă parte, nici nu poate fi obligat dacă nu dorește să se implice în viața copilului său pentru a lua decizii cu privire la acesta. Din declarația pârâtului rezultă că și în situația exercitării autorității părintești de către mamă, el nu dorește să piardă contactul cu minorul, dar este de acord ca acesta să călătorească împreună cu mama sa în Austria.
Instanța de apel reamintește părților, că potrivit art.36 al.5 din Legea nr.272/2004, ambii părinți indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și primi informații despre copil din partea unităților școlare, sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul; de asemenea, părintele separat de copilul său, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, are dreptul de a menține relații personale cu copilul, prin vizitare și găzduirea acestuia.
Pe de altă parte, tribunalul observă că pârâtul este în prezent încarcerat, aflându-se în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și ultraj soldat cu vătămare corporală – astfel după cum rezultă din sentința penală 1482/2014 a Judecătoriei Timișoara (f.28 dosar fond).
Or, potrivit art.36 al.7 din Legea nr.272/2004 se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte săvârșirea unor infracțiuni de violență de către celălalt părinte; altfel spus, din hotărârea menționată mai sus rezultă că pârâtul a fost condamnat și pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de art.239 al.1 și 3 Cod penal anterior, respectiv ultraj, săvârșit împotriva unui funcționar public soldat cu vătămarea corporală a acestuia.
Față de cele arătate anterior și ținând seama de poziția pârâtului exprimată în fața tribunalului, instanța în baza art.480 al.2 Cod procedură civilă va admite apelul reclamantei și va dispune exercitarea autorității părintești doar de către mamă cu privire la minor.
Instanța nu va da curs solicitării reclamantei de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere, întrucât aceasta are deja o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu în acest sens, putând proceda la punerea acesteia în executare – sentința civilă nr.81/2013 a Judecătoriei Chișineu Criș.
În ce privește apelul pârâtului C. I., tribunalul îl va anula ca netimbrat, având în vedere că potrivit art. 33 din OUG 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat iar neplata taxei de timbru, în termenul acordat în acest scop de instanță, atrage după sine anularea cererii taxabile conform art.470 alin.2 și 3, art.480 Cod procedură civilă raportat la art.197 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr.1 din 13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Schimbă hotărârea atacată în sensul că dispune ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de către mamă.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtul C. I., împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Red.NC
Thred..
Prima instanță: Judecătoria Chișineu-Criș, jud.F. M.
Ex.4/2 .
Se comunică cu:
1.Apelanta-reclamantă: P. L. – dom. proc. ales în ., .
2.Apelantul-pârât: C. I. - Penitenciarul Timișoara, .. 7, jud. T.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
