Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 09-06-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 700/2015
R.
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 700
Ședința publică din data de 09 iunie 2014
Președinte S. C. Ș.
Judecător H. O.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. I., în contradictoriu cu pârâta S. F. M. și reclamanta D. R. SRL, împotriva sentinței civile nr. 6043/11.12.2014 și a încheierii din data de 27.11.2014, pronunțate de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Văzând că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 28 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 04 iunie 2015, după care pentru data de 09 iunie 2015, tribunalul procedează la judecarea pricinii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 31 martie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 6043 din 11.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. R. SRL, în contradictoriu cu pârâții S. I. și S. F. M., a sistat dreptul de proprietate în devălmășie a pârâților și a transformat dreptul de proprietate în devălmășie în drept de proprietate pe cote părți asupra imobilului situat în ., județul A., înscris în CF nr._ Zimandu Nou, nr. cadastral topografic: CAD: 1864, TOP:_/T.713.7.a/16/44;46;48;50;52;54;56;58;60;62;64;68;69/5(construcții), compus din teren și construcții, cu valoarea de circulație de 70.000 euro, pârâta S. F. M. având o cotă de proprietate de 85% și pârâtul S. I. având o cotă de proprietate de 15 % din întregul imobil.
A sistat comunitatea de bunuri între pârâți, asupra imobilului de mai sus, prin atribuirea imobilului de mai sus pârâtei S. F. M..
A obligat pârâta S. F. M. la plata unei sulte către pârâtul S. I., în sumă de 10.500 euro.
Biroul de CF din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. a fost îndrumat să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată pentru reclamantă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a reținut faptul că între reclamantă și . Logistics Transport SRL-debitoarei a fost încheiat un contract de furnizare cartele DKV, nr 2462/01.08.2008, iar pentru garantarea acestuia s-a emis un Bilet la ordin avalizat de către administratorul societății, respectiv pârâta S. F. M., ambii pârâți S. S. I. și S. F. M. fiind asociații în acel moment în cadrul societății debitoare, aceștia fiind soți. În urma activităților prestate de către reclamantă, au fost emise facturi către debitoare, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată. Astfel fiind reclamanta a completat un bilet la ordin pentru suma de 202.140,52 euro, bilet care a fost refuzat la plată de către banca debitoarei, avizul refuzului de încasare fiind emis la data de 14.03.2013. Împotriva debitoarei a fost deschisă procedura insolvenței, astfel că orice executare silită împotriva acesteia a fost suspendată, reclamanta continuând executare silită a biletului la ordin . nr._, pentru suma de 202.140,52 euro împotriva avalistei, față de care procedura nu a fost suspendată.
La data de 02.02.2011, prin încheierea nr. 1012/02.02.2011, instanța a investit cu formulă executorie biletul la ordin arătat mai sus, astfel că B. H. P. a demarat procedura de executare silită împotriva avalistei în dosarul execuțional nr. 102/2011. Astfel s-au emis o . adrese atât către Primăria Zimandu Nou, Primăria A., cât și Banca Românească, Marfin Bank, ING Bank, Banca Italo Romena, MKB Romexterra Bank, Banca C.R.Firenze, Credit Europe Bank, Garanti Bank-Agenția A., Millennium Bank, Alpha Bank, Banca Comercială Feroviară SA București Sucursala A., Banca Română pentru Dezvoltare, Unicredit Ț. Bank SA, BC Intesa Sanpaolo Romania, Banca Transilvania, Procredit Bank SA, CEC Bank, Banca Comercială Română, Raiffeisen Bank SA, Bancpost - Sucursala A. și RBS Bank în vederea identificării bunurilor proprii ale acesteia precum și conturile bancare ale acesteia.
Totodată s-a emis adresă și la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate A. în vederea aflării locului de muncă al pârâtei precum și la . SRL, ., în vederea indisponibilizării veniturilor obținute de pârâtă cu titlu de salariu. Asupra conturilor care s-au găsit executorul a înființat poprirea asupra acestora, însă din lipsă de disponibil financiar, nu a fost indisponibilizată nici o sumă din conturile pârâtei.
Pe cale de consecință, prin procesul verbal încheiat la data de 04.07.2011, (fila 262 dosar-volumul 2) întocmit de executorul judecătoresc H. P., în dosar 102/2011 s-a consemnat că nu s-au identificat bunuri urmăribile, bunuri mobile ale pârâtei și nu s-au obținut nici o informație cu privire la pârâtă, la domiciliul pârâtei funcționând o societate comercială iar la sediul debitoarei . Logistik Transport SRL, locuia o altă persoană.
Prin adresa de la fila 101 dosar (vol. II) Primăria A., a comunicat că pârâta nu figurează înregistrată în baza de date cu bunuri mobile sau imobile iar prin adresa de la fila 266 dosar (vol. II), la data de 18.07.2011, Primăria comunei Zimand a comunicat că pârâta figurează în evidențele sale cu terenul intravilan în suprafață de 1000 mp, cu casă parter + mansardă, .. 449, județul A., înscris în CF 2515.
Pe cale de consecință, la data 01.08.2011, executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, din prezenta cauză, s-au deplasat și au identificat imobilul, pârâta nefiind prezentă.
Deși, în conformitate cu extrasul CF, aparținând imobilului din cauză, a rezultat că doar avalista, respectiv pârâta din prezenta cauză, deține imobilul în litigiu în cotă de 1/1, dar în dosarul nr._/55/2011 având ca obiect contestație la executare, pârâtul S. I. a arătat că ambii soți sunt coproprietari ai imobilului, fiind admisă contestația și stabilindu-se că imobilul este bun comun.
Astfel, deși s-a încercat executarea cu prioritate a bunurilor proprii ale pârâtei, în lipsa acestora, s-a solicitat partajarea prezentului imobil.
De abia în anul 2014, s-a aflat locul de muncă al pârâtei, astfel că prin adresa de la fila 222 de la dosar (vol. II) s-au indisponibilizat sumele de bani pe care pârâta le obține cu titlu de salariu de la firma Gebruder Weiss Romania cu sediul în G., în A. având un punct de lucru în zona Industrială Sud, județul A., însă la data respectivei adrese asupra veniturilor pârâtei mai existau înființate două popriri în cadrul a două dosare execuționale:001/2014 deschis de executor G. L., pentru suma de 3._ lei și 999/_/2013 deschis de executor Teregovan F. pentru suma de 311.919,09 lei.
În urma căsătoriei, pârâților, căsătorie ce a avut loc la data de 28.05.2005, pârâtul a fost cel care s-a mutat în A.. Inițial pârâta a cumpărat terenul pe care s-a construit imobilul din litigiu în perioada în care era necăsătorită, (conform mențiunii din contract - fila 322 verso) perioadă în care pârâta era angajată la o firmă în calitate de director la departamentul transporturi având un salariu de 2.350 lei.
Ca urmare a admiterii contestației la executare de mai sus, prin sentința civilă nr. 7736/2013 pronunțată de Judecătoria A., rămasă definitivă, s-a stabilit că, pârâții S. I. și S. F. M. sunt coproprietari imobilului situat în comuna Zimandu Nou, ., județul A., înscris în CF nr._ Zimandu Nou, nr. Cadastral, nr. topografic: CAD:1864, TOP:_/T.713.7.a/16/44; 46; 48; 50; 52; 54; 56; 58; 60; 62; 64;68;69/5 (construcții), compus din teren și construcții, având o valoarea de circulație de 70.000 euro, valoare care a fost apreciată de reclamantă prin acțiune și necontestată de către pârâți. Prin contestația de mai sus, în dosarul execuțional nr. 102/2011 al B. H. P. au fost anulate doar actele de executare silită efectuate cu privire la imobilul din cauză.
Prin adeverința de la fila 317 dosar (vol II), emisă de Primăria Comunei Zimandu Nou se atestă că construcția ce face obiectul prezentului litigiu, compusă din parter + mansardă și gard stradal a fost edificată în anul 2007, în conformitate cu autorizația de construcție nr. 47/28.11.2005, recepția finală fiind făcută prin procesul verbal nr. 159/16.01.2008.
Părțile au contactat un împrumut în sumă de 120.000 euro, prin ipotecarea imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, însă acest împrumut a fost luat în martie 2008, după intabularea construcției în CF.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor potrivit art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților iar în baza art. 357 alin 2 cod civil cota ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor comune se determină potrivit cu aportul adus la achiziționarea bunurilor. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte cã aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt.
Aportul poate fi dovedit în cauză prin orice mijloc de probă, inclusiv prin depozițiile martorilor și prezumții simple.
Potrivit cărților de muncă, în perioada 2004-2008, perioadă în care s-a achiziționat terenul, (exclusiv de pârâtă, în perioada în care era necăsătorită, conform mențiunii din contract-fila 322 verso) și s-a construit imobilul din cauză, pârâta deținea funcția de director general la firma . având un salariu de două ori mai mare decât cel al pârâtului (în 2004-2006 pârâta a avut un salariu de 2350 lei față de circa 1000 lei pârâtul. Ulterior și pârâtul a fost încadrat în muncă la aceeași societate ca și pârâta, unde ambii au avut calitatea de director, cu salarii relativ egale.
Astfel, până la sfârșitul anului 2007, în perioada în care pârâta a avut de două ori venitul pârâtului construcția a fost edificată în totalitate, inclusiv gardul stradal.
Pe de altă parte, pârâta a avut calitatea de asociat în mai multe societăți, ceea ce denotă, că avea venituri constante mult mai mari ca pârâtul. Deși înființarea acestor societăți au fost înființate după achiziționarea bunului imobil, 2008, așa cum apare în extrasul de CF, nu se poate face abstracție de acestea câtă vreme fiind vorba de o construcție, aceasta necesita îmbunătățiri și amenajări și chiar construirea unor anexe acesteia.
Deși, la dosar există, un contract de împrumut și un contract de leasing pentru un autoturism, al căror titular este pârâta, contracte încheiate în anul 2003 (fila 80 și 82-vol I) și respectiv în anul 2002, (fila 78,79-vol I) instanța nu a putut reține că ratele la acestea au fost achitate în exclusivitate de pârâtă, câtă vreme nu s-a făcut această dovadă, mai ales că bunul imobil, (apartamentul 30 din blocul 188, situat în A.) care a fost ipotecat, și care a fost bunul propriu al pârâtei precum și autoturismul au fost în posesia ambilor soți, iar ulterior nu se cunoaște ce s-a întâmplat cu ele, dacă au fost înstrăinate și ce s-a întâmplat cu prețul obținut pe acestea.
Pe de altă parte, pârâta, în calitate de soție, și-a adus aportul și la întreținerea gospodăriei, astfel că munca acesteia în gospodărie se ia în calcul la stabilirea contribuției la dobândirea imobilului.
Deși, la dosar există o adresă (fila 353 dosar – vol. II) prin care se atestă că pârâtul a lucrat pentru o perioadă de 7 luni, acest lucru s-a întâmplat în anul 2003, cu mult timp înainte de căsătoria părților, iar diurna a fost de 40 $ pe zi. Astfel nu s-a dovedit suma economisită de pârât, în condițiile în care din diurna obținută trebuia să-și achite și cheltuielile curente.
Față de cele de mai sus, față de poziția pârâților, care au confirmat debitul datorat creditoarei, instanța apreciind că pârâta S. F. M. are o contribuție mai mare la dobândirea imobilului din cauză, instanța, față de starea de fapt de mai sus, în baza art. art. 6731, 6735 și 6739 Cod procedură civilă, a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantă, și a constatat că pârâții S. I. și S. F. M. au dobândit în timpul căsătoriei acestora, cu cote de contribuție diferite, pârâta S. F. M. având o cotă de proprietate de 85% și pârâtul S. I. având o cotă de proprietate de 15 % din întregul imobil, urmând a sista dreptul de proprietate în devălmășie a pârâților și a transformat dreptul de proprietate în devălmășie în drept de proprietate pe cote părți asupra imobilului situat în ., județul A., înscris în CF nr._ Zimandu Nou, nr. cadastral topografic: CAD: 1864, TOP:_/T.713.7.a/1-6/44;46;48;50;52;54;56;58;60;62;64;68;69/5(construcții), compus din teren și construcții, cu valoarea de circulație de 70.000 euro, prin atribuirea imobilului de mai sus, în natură, pârâtei S. F. M..
În consecință, instanța a obligat pârâta S. F. M. la plata unei sulte către pârâtul S. I., în sumă de 10.500 euro, constând în contravaloarea cotei de proprietate aferentă acestuia.
În baza art. 888 Cod civil a îndrumat Biroul de CF din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus.
În baza art. 451 nou cod pr. civilă, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi solicitate de către reclamantă pe cale separată, astfel cum a arătat reprezentantul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. I. solicitând admiterea apelului și după rejudecare modificarea hotărârii, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, admiterea cererii de partaj, cu stabilirea cotelor de proprietate asupra imobilului în proporție de 85% pentru apelant și 15% pentru soția sa, S. F.; împărțeala imobilului prin atribuirea acestuia către apelant și obligarea sa la plata unei sulte către soția sa, S. F., cu cheltuieli de judecată.
Apelantul arată că atât încheierea de amânare a pronunțării din data de 27.11.2014 cât și sentința primei instanțe sunt netemeinice și nelegale, fiind insuficient cercetate faptele deduse judecății, consecința fiind pronunțarea unei soluții inechitabile.
1. Cu privire la excepția lipsei de interes a intimatei . în a promova prezenta acțiune, prima instanță a respins, în mod greșit, excepția invocată de pârât întrucât „contractul bancar cu Marfin Bank se află în derulare, că executarea silită a fost suspendată, că nu se cunoaște care va fi creanța până la final”.
Apelantul învederează instanței de apel faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a evaluat bunul imobil supus partajului „la valoarea de aproximativ 70.000 Euro în baza studierii pieței imobiliare din zona satului Zimandcuz, conform anunțurilor publice de vânzare-cumpărare”.
Pe de altă parte, din extrasul de carte funciară al imobilului, depus la dosar în probațiune chiar de reclamantă, reiese faptul că în acest CF este intabulat (sub C1) un drept de ipotecă pentru suma de 120.000 Euro în favoarea Egnatia Bank (R.) SA București - Sucursala A., actuala Marfin Bank (R.) SA, intabulare operată prin încheierea nr._/18.03.2008.
În această situație, din suma obținută prin executarea silită (în dos. exec. nr. 102/2011 al B. H. P.) care ar urma să se efectueze asupra imobilului în cazul în care acesta i-ar fi atribuit soției apelantului sau asupra sultei pe care ar urma să o primească soția sa în cazul în care imobilul i-ar fi atribuit pârâtului, s-ar achita cu prioritate suma pentru care s-a constituit ipoteca în favoarea Marfin Bank SA (fiind vorba de o ipotecă de rangul I), iar reclamanta își va putea recupera creanța din diferența rămasă.
Însă, întrucât reclamanta a prețuit imobilul la o valoare net inferioară celei pentru care s-a constituit ipoteca în favoarea Marfin Bank SA, prin executarea silită a imobilului reclamanta se va afla în imposibilitate de a-și recupera creanța și, prin urmare, nu are nici un interes în a promova prezenta acțiune, neexistând întrunite cerințele pentru a exista justificarea interesului, în principal lipsind în totalitate folosul practic.
Faptul că executarea silită pornită de Marfin Bank este în prezent suspendată, iar pârâtul împreună cu soția sa au ajuns la o înțelegere cu banca, urmând să achite debitul, nu înseamnă că, dacă s-ar trece la executarea silită asupra imobilului, Marfin Bank nu și-ar executa creanța. Mai ales, în condițiile în care, cu ocazia judecării partajului asupra aceluiași imobil, partaj solicitat de intimată și care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A. (disjuns din dosarul nr._/55/2011 al Judecătoriei A.), Marfin Bank și-a manifestat intenția de a-și executa creanța.
Pentru aceste motive se impune admiterea excepției lipsei de interes a intimatei . în a promova prezenta acțiune.
2. Cu privire la partaj, se arată că în speță, imobilul a cărui partajare se solicită a fost achiziționat (terenul) și, respectiv construit (casa) în perioada 2005-2008. În perioada respectivă, atât apelantul cât și soția sa au ocupat funcții de conducere (director), realizând venituri asemănătoare (conform cărților de muncă anexate prezentei).
Prima instanța a apreciat în mod greșit faptul că terenul a fost achiziționat exclusiv de către soția apelantului. În realitate, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la începutul anului 2005, cu câteva luni înainte de căsătoria acestora, însă, cu toate că s-au căsătorit în 28.05.2005, relația lor exista deja din anul 2003.
Apelantul arată că încă de la începutul relației, a sprijinit-o financiar pe soția sa, dovadă în acest sens fiind faptul că, sora apelantului, G. R. a achitat unele din ratele de leasing ale soției sale (OP-uri anexate prezentei).
Pe de altă parte, anterior anului 2005, apelantul pârât a fost angajat al . calitate de inginer geolog la secția Geologie Mineralogie, fiind implicat în diverse proiecte externe ale societății, iar în anul 2003 a muncit în Maroc. În perioada respectivă, veniturile realizate de apelant au fost substanțiale și au fost folosite în proporție mare la construcția imobilului a cărui partajare se solicită.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar și anexate prezentei, reiese că doar în anul 2003, pe lângă salariul primit în țară, apelantul a beneficiat de o diurna de 8.400 USD și un bonus din partea statului marocan de 8.955 USD. În toată această perioadă, statul marocan i-a asigurat toate condițiile de cazare, astfel încât nu a fost necesar să facă cheltuieli din sumele primite ca diurnă.
În realitate, munca de geolog presupune, prin definiție, ca activitatea să se desfășoare în deplasare, de fiecare dată apelantul beneficiind, pe lângă salariul primit și, pe care nu avea motive să-1 cheltuiască, de diurne pentru fiecare deplasare.
Mai mult, pentru perioada 2004-2008, prin prisma profesiei, a obținut o Autorizație de acces la informații clasificate, chestiune care era greu de obținut chiar și pentru un demnitar.
O dovadă în plus a faptului că apelantul îți stabilise domiciliul în A. anterior căsătoriei este și faptul că în anul 2004 a înființat o societate comercială ., care începând cu anul 2007 are sediul în București. Această societate a fost o altă sursă de venituri pentru apelantul pârât.
Pe de altă parte, începând cu anul 1987 apelantul este proprietarul unui imobil în București, pe care în anul 2008 l-a închiriat pentru o chirie lunară de 500 Euro.
Cu privire la . Logistik Transport SRL, deși în perioada 2005-2008 societatea a realizat profit, acesta nu a fost ridicat niciodată de către asociați, fiind reinvestit în fiecare an (s-au achiziționat camioane). În acest sens, s-au depus în probațiune actele constitutive ale societății din care reiese faptul că, în decurs de 2 ani, a fost majorat de două ori capitalul social, prin reinvestirea profitului și prin luarea de credite.
Cu privire la veniturile soției sale, apelantul menționează faptul că s-a căsătorit cu S. F.-M. în anul 2005, iar la acea dată soția sa avea mai multe datorii personale de achitat, respectiv un contract de credit ipotecar (în valoare de 13.000 Euro, începând cu data de 01.10.2003, pe o perioadă de 15 ani) și un contract de leasing în derulare (cu o rată lunară de 178,89 Euro, încheiat în 27.09.2002 pe o perioadă de 3 ani), astfel încât destinația unei bune părți din veniturile realizate de aceasta era plata datoriilor personale. Dovadă a faptului că aceasta a achitat singură, și cu ajutorul apelantului, ratele de leasing îl reprezintă faptul că toate aceste rate au fost achitate cu întârziere, societatea de leasing aplicând penalități importante la fiecare factură.
Faptul că soția apelantului, S. F.-M. are calitatea de acționar în mai multe societăți comerciale este irelevantă cu privire la soluționarea prezentului partaj, în speță, trebuind luate în considerare doar veniturile realizate anterior și în perioada achiziționării și edificării imobilului, în condițiile în care, . SRL a fost înființată în anul 2010, iar . în anul 2013, profitul realizat de acestea este irelevant în prezenta cauză, iar în ceea ce privește Helios F&N Logistik Transport SRL, în prezent această este în insolvență.
Cu privire la apartamentul situat în A., Micalaca, ., jud. A., apelantul menționează faptul că acesta a fost ipotecat de trei ori, pentru sumele de 13.000 Euro (la achiziționare), 11.838 Euro și 26.500 Euro. Ultimele două credite au fost folosite pentru creditarea firmei Helios F&N Logistik Transport SRL în vederea achiziționării de camioane. Imobilul a fost vândut la începutul anului 2008 pentru suma de 67.000 Euro din care au fost acoperite creditele, iar cu diferența rămasă s-a majorat capitalul social al firmei.
Prin urmare, contribuția principală pentru achiziționarea și construirea imobilului a cărui partajare se solicită a fost a apelantului din veniturile realizate de acesta.
Cu privire la faptul că această construcție ar fi suferit îmbunătățiri sau că s-ar fi construit anexe ulterior anului 2008, apelantul învederează instanței de apel faptul că, în cauză nu a fost efectuată nici o expertiză tehnică evaluatorie din care să rezulte că cele reținute de instanță au suport în realitate.
În ceea ce privește contribuția soției apelantului în gospodărie, mai ales în condițiile în care soții nu au copii, este irelevantă cu privire la prezenta cauză, amândoi contribuind în mod egal la cele necesare gospodăriei.
În concluzie, contribuția apelantului la dobândirea imobilului a fost în proporție de 85% iar a soției sale de 15%.
În consecință ar urma ca să se dispună sistarea stării de codevălmășie și stabilirea cotelor de proprietate a apelantului și a soției sale asupra imobilului situat în ., jud. A., precum și împărțeala imobilului prin atribuirea acestuia către apelant cu obligarea sa la plata unei sulte către soția sa.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata D. R. S.R.L. a solicitat respingerea apelului debitorului S. I. ca fiind neîntemeiat și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 6043/11.12.2014 din dosarul nr._, pronunțate de către Judecătoria A..
Se arată că apelantul S. I. consideră în mod eronat faptul că prezenta procedura de judecată este guvernată de către dispozițiile vechiului cod de procedura civilă, indicând faptul că instanța de fond ar fi stabilit astfel.
Instanța de fond, prin încheierea din data de 11.09.2014, a făcut referire la vechea reglementare cu aplicare directă asupra procedurii de executarea silită și perimarea acesteia (apărări ridicate de către apelant). Prezenta cauză se desfășoară în baza noului cod de procedură civilă, chiar instanța de fond, prin Sentința civilă nr. 6043/11.12.2014 și în toate încheierile anterioare acesteia, făcând referire la aceste dispoziții.
În Sentința civilă nr. 6043 instanța a stabilit chiar modul în care se vor recupera cheltuielile de judecată, „în baza art. 451 noul cod pr. civ.”.
Consideră intimata că apelantul realizează o confuzie între dreptul material și dreptul procesual, inclusiv asupra legislației aplicabile în prezenta cauză.
Din punct de vedere material prezentei situații (efectele viitoare) referitoare la relațiilor de căsătorie și raporturilor de proprietate, i se aplică noile dispoziții ale actualului C. civ., după cum reiese din art. 6 alin.(6) C.civ.: „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Conform doctrinei: „Prin principiul aplicării imediate a legii civile se înțelege regula de drept conform căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după ., excluzând aplicarea legii civile vechi. Acest principiu este consfințit legislativ de art. 6 alin.(5) [...] precum și de art. 6 alin. (6).” (C. de drept civil. Partea generală. Editura Hamangiu 2011, G. B., pag. 17).
Astfel prezentei situații i se va aplica noua reglementare cu privire la relațiile de căsătorie și raporturilor de proprietate, păstrându-se până la . actualului C. civ. dispozițiile abrogate.
În urma acestor demersuri nu au fost descoperite bunuri numai proprietatea exclusivă a debitoarei S. F., drept urmare intimata a continuat în mod legal la urmărirea cotei ce îi va reveni acesteia după partajarea bunurilor comune.
Din punct de vedere procedural trebuie să se distingă între executarea silită și noua acțiune reprezentată de partaj.
Executării silite i se aplică dispozițiile legale sub care a început (mai exact dispozițiile vechiului C.pr.civ.) conform art. 24, respectiv 25 actualul C.pr.civ.
Acțiunea de partaj este o acțiunea nouă și intră sub reglementarea actualei reglementări conform art. 24 C.pr.civ.: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
Conform doctrinei: „în ceea ce privește sintagma „procese și executări silite” utilizată în capitolul referitor la aplicarea în timp a legii, s-a precizat că, deși îndeobște prin proces civil se înțelege atât faza judecății, cât și faza executării silite, din formularea textelor de lege s-ar putea deduce că legiuitorul a înțeles să separe cele două faze ale procesului în curs de judecată, astfel încât, în ceea ce privește judecata a reglementat aplicabilitatea legii în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, în timp ce executarea este guvernată de legea în vigoare la momentul declanșării executării silite, respectiv al înregistrării cererii de încuviințare a executării silite. Faptul că legiuitorul utilizează în mod separat cele două noțiuni, vorbind despre „procese și executări silite” este un argument suplimentar în sprijinul acestei interpretări; practic, în acest context, cuvântul „proces” este folosit în sensul de proces în curs de judecată.”
Noua acțiune este una independentă de executarea silită începută deja, însă cu efecte directe asupra sa. Aceasta nu a fost cerută în judecata unei contestații la executare când i s-ar fi aplicat legea executării silite, ci în mod separat, pe cale unei acțiuni diferite.
A aplica în acest caz dispoziții de procedura abrogate ar duce la o ultraactivitate pe care legiuitorul nu a prevăzut-o.
Acțiunea de partaj este o acțiune nouă, în urma căreia se vor stabili relații din raporturile de proprietate, care după cum s-a indicat, sunt supuse noii reglementări.
Având în vedere acestea se consideră că intimata a formulat în mod corect prezenta cerere de partaj în temeiul dispozițiilor actualului Cod de procedură civilă.
Totuși în situația în care instanța va considera că din punct de vedere procedural, cererea de partaj trebuie întemeiată pe dispozițiile vechiul Cod de procedură civilă, intimata arată că își întemeiază pretențiile în baza art. 6731 și următoarele vechiul Cod de procedură civilă, având în vedere că nu există diferențe majore din punctul de vedere al intimatei între cele două prevederi.
2.Cu privire la lipsa de interes a intimatei, conform art. 33 Cod procedură civilă: „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Intimata are un interes actual și real cu privire la urmărirea bunului imobil aparținând soților S..
În susținerea excepției lipsei de interes, apelantul aduce următoarele argumente:
„Din suma obținută prin executare silită, care ar urma să se efectueze asupra imobilului în care în care acesta-ar fi atribuit soției mele sau asupra sultei pe care urma să o primească soția mea în cazul în care imobilul mi-ar fi atribuit mie, s-ar achita cu prioritate suma pentru care s-a constituit ipoteca în favoarea Marfin Bank.”
Această excepție aparentă și care nu poate fi admisă, privește interesul intimatei de a urmări bunul imobil, care deși este ipotecat, reprezintă singurul bun imobil care poate face obiectul executării silite începute de către intimată.
Chiar creditorul Marfin Bank în întâmpinarea din dosarul nr._ a indicat: „întâmpinare la cererea de ieșire din indiviziune formulată de .... Din punctul nostru de vedere, imobilul poate fi atribuit în proprietatea exclusivă a oricăruia dintre soți, cu plata sultei din partea celuilalt, întrucât legea conferă creditului ipotecar dreptul de a urmări bunul în mâna oricui s-ar alfa.”
Creditorul ipotecar nu se opune cererii de partajare ale intimatei, recunoscând practic interesul acesteia.
Faptul că există posibilitatea ca în urma vânzării imobilului să se obțină un preț mai mic, este un risc pe care și-l asumă creditorul, însă care va putea fi analizat efectiv numai la momentul adjudecării bunului.
Instanța de fond în mod corect a analizat îndeplinirea condițiilor cererii de chemare în judecată având ca obiect partajarea bunului imobil, intimata având interesul necesar pentru a demara o astfel de procedură.
3.În opinia intimatei, instanța de fond a soluționat în mod corect prezenta cerere de partaj.
Soluția instanței este corectă având în vedere că pârâta S. F.: a avut o remunerație dublă față de apelant, a avut venituri rezultate din calitatea sa de asociat în alte societăți în comparație cu apelantul, și-a adus aportul la întreținerea gospodăriei în mod activ și constant.
Astfel pârâta S. F. a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunului imobil reprezentat de către construcție și având în vedere că este proprietara terenului pe care este construită casa, a fost firesc ca instanța să îi atribuie acesteia bunul.
a.Referitor la relațiile existente înaintea căsătoriei, se arată că apelantul a indicat faptul că înaintea căsătoriei a existat o relație încă din anul 2003, însă această precizare nu are nicio valoare juridică, legiuitorul neînțelegând să protejeze relațiile de concubinaj.
Astfel existența unei relații înaintea căsătoriei nu duce la proprietatea în devălmășie specifică relațiilor dintre soți și nici nu poate conduce la stabilirea unei cote mai ridicate.
b.În ce privește ajutorul financiar, în opinia intimatei, apelantul nu face dovada clară a ajutorului financiar pe care îl consideră acordat soției sale înainte de căsătorie, personal ori prin sora sa G. R.. OP-urile despre care face vorbire apelantul nu au fost comunicate și intimatei, iar chiar dacă ar fi indicate unele sume, acestea ar fi putut fi virate în baza altor raporturi juridice (ex. restituiri de împrumuturi, plata unor sume a cărei debitoare era sora apelantului).
Mai mult, faptul că o altă persoană ar fi achitat sume către avalistă, chiar având relații de afinitate, nu duce la concluzia că ar fi existat o susținere financiară datorată lipsei veniturilor acesteia.
c.Referitor la perioada petrecută de către apelant în Maroc, faptul că apelantul a lucrat înainte de căsătorie în Maroc și a obținut o diurnă de 40$ pe zi, nu poate fi analizat în prezenta cauză, aceste sume fiind obținute înainte de căsătorie. Mai mult sumele oferite ca diurnă trebuiau folosite pentru întreținerea apelantului zilnică, astfel încât nu se poate considera că s-ar fi economisit întreaga sumă.
Pe de alta parte, apelantul nu a făcut dovada efectivă că ar fi economisit suma rezultată din diurnă și dacă aceasta a fost folosită după încheierea căsătoriei la construcția imobilului.
De asemenea, apelantul nu a făcut dovada plății bonusului din partea statului marocan, economisirii acestuia, ori folosirii pentru ridicarea construcției.
Astfel nu se poate considera că sumele obținute înainte de căsătorie au fost folosite de către apelant pentru construirea după încheierea căsătoriei, 2 ani mai târziu, a imobilului.
d.Imobilul din București și chiria aferentă. Cu privire la bunul imobil din București, care producea fructe civile în valoare de 500 euro/luna, apelantul nu a făcut dovada încasării acestora. Acesta nu a depus chitanțele referitoare la încasarea sumelor, ori dovezile bancare ale acestora, sau cel puțin înregistrarea fiscală a acestor venituri. De asemenea, apelantul nu indică perioada în care a fost închiriat bunul imobil, ori un contract de închiriere care să facă dovada celor susținute.
Având în vedere că nu sunt susținute de niciun înscris informațiile referitoare la veniturile rezultate din închirierea bunului situat în București, acestea nu vor putea fi luate în considerare și nici determina atribuirea imobilului în cauză apelantului.
e.Bunurile cumpărate în rate. Conform doctrinei: „Bunurile cumpărate cu plata prețului în rate, înainte de căsătorie, o parte din rate fiind însă achitate în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii în limita ratelor plătite până la încheierea căsătoriei și sunt bunuri comune în limita sumelor plătite în timpul căsătoriei” (Trib Suprem. Dec. civ. nr. 920 din 9 mai 1960, CD 1960, p. 280), (Tratat de dreptul Familiei, I. F., Editura ALL).
Faptul că pârâtul S. I. a invocat existența unui împrumut și a unui contract de leasing, nu este suficient pentru a arăta că plățile efectuate în baza acestora au fost realizate din fonduri proprii ale doamnei S..
Dacă fondurile au fost utilizate pentru a achita, cel puțin în parte acele rate, și dacă bunurile au fost utilizate de ambii soți, pârâții ar trebui să facă dovada proporției în care le-au achitat respectiv plătit, pentru ca instanța să stabilească cota aferentă fiecăruia. Intimata nu cunoaște situația actuală a autoturismului, dacă acesta a fost vândut iar sumele au fost folosite în comun de către soți.
Instanța de fond, în mod corect, a sesizat toate aceste aspecte și a considerat că aceste apărări nu pot conduce la stabilirea unei cote mai mari pentru apelant.
f.Îmbunătățirile ulterioare
Apelantul indică faptul că au existat îmbunătățiri ulterioare construcției, însă nu face dovada acestora nici sub aspectul construirii efective nici sub aspectul valorii investite.
Faptul că nu a fost administrată proba cu expertiza nu poate fi considerat un motiv de apel, mai ales că apelantul avea posibilitatea de a solicita acesta probă în fond, dacă avea credința că există îmbunătățiri substanțiale realizate din venituri proprii.
g.Contribuția în gospodărie a soților
Atât apelantul cât și martorul au indicat faptul că acesta desfășoară și a desfășurat activități de muncă în străinătate: Maroc, SUA, Congo.
Având în vedere acestea, se prezumă faptul că munca în gospodărie a fost realizată în mare parte de către soția apelantului. În lipsa unui soț, celălalt soț a realizat atât treburile casnice care îi reveneau în mod uzual, cât și cele care erau în sarcina soțului plecat în străinătate.
Faptul că soții nu au copii nu a influențat stabilirea cotelor și atribuirea imobilului către soție, instanța de fond nemotivând în acest sens modul în care a soluționat cauza.
În concluzie, în opinia intimatei, sentința atacată este legală, instanța de fond stabilind în mod corect cotele pentru fiecare soț și atribuind în mod echitabil către avalistă imobilul.
Pentru toate aceste motive, solicită instanței respingerea apelului formulat de către S. I. ca fiind neîntemeiat.
În drept intimata invocă dispozițiile art. 471 Cod procedură civilă și următoarele.
Tribunalul apreciază ca nefondată excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârâtul apelant, deoarece în calitate de creditoare, reclamanta are interesul de a obține realizarea dreptului său prin partajarea imobilului, fiind fără relevanță că acesta este grevat de sarcini ce ar urma să fie satisfăcute cu prioritate.
Apelul este însă fondat, urmând a fi admis în baza art. 296 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Deși reține în mod corect că pentru stabilirea contribuției concrete a fiecărui soț la dobândirea imobilului bun comun trebui să se aibă în vedere contribuția exclusivă a reclamantei la dobândirea terenului și apoi veniturile realizate de fiecare dintre soți în perioada edificării imobilului, prima instanță omite efectuarea unui calcul concret al acestor contribuții.
Tribunalul constată că din valoarea de 70.000 euro a imobilului, 7.500 euro reprezintă valoarea terenului achiziționat din resurse proprii de pârâta S. F.-M. (fila 322 verso dosar primă instanță).
Potrivit mențiunilor din cărțile de muncă, sub durata căsătoriei și până la edificarea imobilului (între iunie 2005 și decembrie 2007), pârâtul a realizat venituri salariale de 33.207 lei, iar pârâta a realizat venituri salariale de 41.400 lei, așadar veniturile salariale aduse în căsnicie provin în procent de 55% de la pârâtă și în procent de 45% de la pârât. Aceste procente, raportate la valoarea de 62.500 euro a imobilului (fără contribuția de 7.500 euro a pârâtei pentru teren) conduc la o contribuție de 36.025 euro în favoarea pârâtei și de 26.475 euro în favoarea pârâtului, astfel încât, la obținerea bunului imobil în valoare de 70.000 euro pârâta a contribuit cu 43.525 euro, adică 62%, iar pârâtul a contribuit cu 26.475 euro, adică 38%.
În raport cu perioada căsniciei pârâților și cea în care a fost edificat imobilul, nu pot fi luate în considerare veniturile salariale mult anterioare realizate de pârât în Maroc, nefiind probată economisirea lor la .>
De asemenea, nu are relevanță nici împrejurarea că ulterior edificării imobilului, pârâtul a obținut timp de un an venituri din închirierea unui imobil bun propriu.
Împrejurarea că pârâta a avut anumite datorii personale la data încheierii căsătoriei nu poate justifica prin sine diminuarea contribuției sale la dobândirea imobilului bun comun, câtă vreme anterior căsătoriei aceasta a dobândit în proprietate un apartament în A., despre care chiar apelantul arată că a fost vândut la începutul anului 2008 cu suma de 67.000 Euro, pentru a acoperi datoriile.
La fel, nu au relevanță nici plățile făcute de terți în favoarea pârâtei înainte de căsătoria părților, respectiv ratele de leasing achitate în 2003 de către sora pârâtului, fiind vorba eventual despre un drept de creanță născut anterior căsătoriei și care nu aparține celuilalt soț.
Se impune așadar schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că se va stabili că pârâta S. F. M. are o contribuție de 62%, pârâtul S. I. are o contribuție de 38% la dobândirea imobilului bun comun, iar sulta datorată de pârâta S. F. M. pârâtului S. I. este de 26.600 euro.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Având în vedere proporția în care pretențiile pârâtului vor fi admise în prezentul apel, în baza art. 453 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, va obliga pe intimatele S.C. D. Romania și S. F. M. să plătească apelantului câte 1.117,5 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, compuse din onorariul avocațial integral și 900 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul S. I. împotriva încheierii de amânare a pronunțării din 27.11.2014 și împotriva sentinței civile nr. 6043/11.12.2014 pronunțată în dosarul nr. 19._ al Judecătoriei A. pe care o schimbă în parte în sensul că stabilește că pârâta S. F. M. are o contribuție de 62%, pârâtul S. I. are o contribuție de 38% la dobândirea imobilului bun comun iar sulta datorată de pârâta S. F. M. pârâtului S. I. este de 26.600 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă pe intimatele S.C. D. Romania și S. F. M. să plătească apelantului câte 1.117,5 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. C. Ș. H. O. M. I.
Red. S.S.C.
Tred. M.I.
5 ex/24.06.2015
3 . comunică cu:
apelantul - pârât S. I. - ., nr. 449, J. A.
intimatul - pârât S. F. M. - ., nr. 449, J. A.
intimata - reclamantă D. R. SRL - sector 6, București, .. Av. N. M., nr. 50-52, .> Prima instanță: Judecătoria A., judecător N. P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8/2015. Tribunalul ARAD | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 4/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
