Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 114/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 114
Ședința publică din data de 05 februarie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Pleți O. C., împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei - avocat Pleți O. din Baroul A. și intimatul asistat de avocat S. Madona-M. din Baroul A., absentă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin serviciul registratură la data de 20.01.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar a fost comunicat apelantei.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea încheierii atacate, în sensul exonerării apelantei de la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, arătând că obiectul cererii pârâtului ar fi trebuit să fie completarea hotărârii și nu îndreptarea erorii materiale, fiind vorba de fapt despre omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acordării onorariului avocațial. Mai arată că nu trebuia acordate chetuieli de judecată în primă instanță și că acestea trebuiau să fie compensate. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată în apel, sens în care depune factura privind achitarea onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, cu cheltuieli de judecată sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 8 ianuarie 2015 constată că prin încheierea civilă din 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar civil nr._ s-a admis cererea de îndreptare a hotărârii formulată de petentul L. C. V. pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 4.430 din data de 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ 14.
S-a dispus ca în considerentele și dispozitivul sentinței, la cheltuielile de judecată, în loc de mențiunea greșită ,,Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”, să fie trecută mențiunea corectă ,,Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță, a reținut că, cererea formulată de petent este întemeiată, fiind vorba despre o eroare materială.
Văzând dispozițiile art. 442 Cod procedură civilă, prima instanță a dispus ca în considerentele și dispozitivul sentinței civile, la cheltuielile de judecată, în loc de mențiunea greșită ,,Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”, să fie trecută mențiunea corectă ,,Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Pleți O. C. prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul exonerării acesteia de la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta arată că prin sentința civilă nr. 4430 din data de 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14, s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru. Nu s-a specificat în acea hotărâre absolut nimic despre plata vreunui onorariu avocațial. Reclamantul din dosarul de fond, a depus o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 4430 din data de 07.10.2014, susținând că dintr-o eroare materială nu i-a fost acordat onorariul avocațial.
De asemenea, apelanta arată că prin încheierea din data de 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14/al, instanța a dispus ca în considerentele și dispozitivul sentinței, la cheltuieli de judecată, în loc de mențiunea greșită „obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată” să fie trecută mențiunea corectă „obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1.020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată”.
Prima instanță susține că din eroare s-a menționat atât în considerentele cât și în dispozitivul sentinței, faptul că apelanta ar fi obligată la plata sumei de 20 lei, când în realitate instanța a dorit să o oblige la plata sumei de 1.020 lei.
Consideră că este vorba despre o omisiune a primei instanțe, de a se pronunța asupra cererii intimatului de acordare a onorariului avocațial, omisiune care se putea remedia printr-o cerere de completare a hotărârii, cerere ce putea fi depusă în interiorul termenului în care se putea declara apel împotriva acestei hotărâri. Nu se poate vorbi despre o eroare materială ci despre o omisiune a primei instanțe, deoarece aceasta a arătat în mod clar că o obligă pe reclamanta-apelantă să plătească taxa de timbru, și nu s-a pronunțat deloc asupra onorariului avocațial, este evident că se află în prezența unei omisiuni a acestei instanțe și nu poate fi vorba de o eroare materială.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse mai sus, solicită admiterea apelului, așa cum este el formulat, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 444 (1), art. 466 și urm. și art. 480 (2) din NCPC.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită a se constata temeinicia și legalitatea încheierii din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14/al, și în consecință, respingerea apelului declarat de apelantă, întrucât este neîntemeiat.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intimatul solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest apel.
În motivare, intimatul arată că, prin sentința civilă nr.4430 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, formulată de apelantă și a admis, în tot, cererea reconvențională a acestuia. Cu toate că intimatul a solicitat, prin reprezentantul său convențional, acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, făcând dovada angajării acestor cheltuieli, cu documentele justificative pe care le-a depus la dosarul primei instanțe, până la termenul din 30 septembrie 2014, inclusiv, instanța de fond, din eroare, i-a acordat numai contravaloarea taxei judiciare de timbru, nu și contravaloarea onorariului de avocat.
Faptul că intimatul a solicitat cheltuieli de judecată rezultă inclusiv din cuprinsul încheierii din 30 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14, în care, la ultimul alineat, s-a menționat: „Reprezentanta pârâtului - reclamantul reconvențional solicită respingerea acțiunii civile principale, pentru motivele, expuse prin întâmpinare și admiterea acțiunii reconvenționale, respectiv stabilirea locuinței copilului la tată, cu obligarea reclamantei - pârâta reconvențională la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 25% din veniturile realizate, de la rămânerea definitivă a acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță onorariu avocațial”.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Intimatul învederează că, întrucât instanța de fond, din eroare, i-a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată numai suma de 20 de lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, nu și onorariul de avocat, acesta a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 442 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cerere de îndreptare a hotărârii, prin care a solicitat instanței de fond ca prin încheierea dată în camera de consiliu, să procedeze la îndreptarea erorii materiale cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, ce s-a strecurat în dispozitivul sentinței civile nr. 4430 din 07 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14.
Intimatul consideră că, prin încheierea din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14, instanța de fond a admis în mod corect, cererea de îndreptare a hotărârii. Instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, cum în mod eronat, pretinde apelanta ci, din contră, s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, inclusiv în dispozitivul sentinței civile nr. 4430 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14, în sensul că a admis acest capăt de cerere accesoriu, dar, din eroare, nu a introdus în cuantumul cheltuielilor de judecată acordate și suma de 1.000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Prin admiterea în tot a capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, înseamnă că instanța de fond a inclus în cuantumul cheltuielilor acordate, și onorariul avocatului intimatului. Inclusiv instanța de fond a reținut, în mod corect, în considerentele încheierii atacată cu apel că „după examinarea sentinței civile cu numărul de mai sus și a lucrărilor dosarului, instanța apreciază că cererea formulată de petent este întemeiată, fiind vorba despre o eroare materială”.
Intimatul consideră că, interpretarea pe care apelanta a înțeles să își întemeieze cererea de apel, este eronată, întrucât textul de lege indicat de aceasta se referă, exclusiv, la omisiuni în ceea ce privește pronunțarea asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, cazuri în care se poate cere completarea hotărârii, ori intimatul a solicitat doar îndreptarea hotărârii, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât, așa cum a mai arătat, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 4430 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14, a soluționat capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată, în sensul că l-a admis. Din dispozitivul sentinței civile rezultă, fără echivoc, inclusiv că instanța a admis în tot, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca urmare a respingerii cererii principale a apelantei și a admiterii, în tot, a cererii reconvenționale pe care a introdus-o (a cererii incidentale).
Criticile aduse hotărârii apelate, cu privire la soluționarea capătului de cerere accesoriu, privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulat de intimat în dosarul nr._ 14, sunt nefondate, întrucât din analiza actelor și a lucrărilor dosarului de fond, se poate constata că, în cauza dedusă judecății, acesta a solicitat cheltuielile de judecată, a căror dovadă a făcut-o cu documentele justificative depuse, în termen, la dosarul instanței de fond.
Mai arată că, noțiunea de eroare materială are, în sensul art. 442 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înțelesul de greșeală materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Altfel spus, erorile materiale, care pot face obiectul rectificării, constau în greșeli formale de consemnare în hotărâre a unor date ce rezultă, în mod cert, din conținutul dosarului sau din susținerile probate ale părților.
În speță, greșeala cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată este evidentă. Cererea de îndreptare a hotărârii judecătorești reprezintă o cerere incidentală, prin care intimatul, în calitate de parte interesată, a solicitat și obținut rectificarea erorii formale privind cuantumul cheltuielilor de judecată, strecurată în hotărârea instanței de fond. Eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.4430 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14, reprezintă o eroare de calcul, ce a putut fi îndreptată, în condițiile art. 442 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin încheierea din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 14/al.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 201 alin. (1), art. 205, art. 223 alin. (3), art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a, art. 442 alin. (1) și alin. (2). art. 444 alin. (1), art. 451 alin. (I) și ale art. 453 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a calificat cererea formulată de petentul L. C. V. drept cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței civile 4430/2014, privitor la problema cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat de 1000 lei solicitate de avocatul părții și prin concluziile orale puse în fața instanței la termenul din 30.09.2014, când a avut loc dezbaterea cauzei.
Pronunțându-se asupra cheltuielilor de judecată prima instanță, ca urmare a respingerii acțiunii reclamantei Pleți O. C., a considerat justificat că pârâtul e îndreptățit a-și recupera cheltuielile ocazionate de purtarea procesului, dar probabil neobservând chitanța cu onorariul avocațial, a acordat doar cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru de 20 lei, în loc de 1020 lei, cât ar fi fost corect (evident în situația în care nu s-a pus problema reducerii cuantumului onorariului).
Așadar, eroarea comisă de prima instanță este o simplă eroare materială vizând stabilirea prin calcul a cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenite pârâtului, motiv pentru care în mod justificat, instanța și-a îndreptat propria hotărâre, reținând incidența art. 442 Cod procedură civilă.
Tribunalul nu poate împărtăși opinia apelantei în sensul că pârâtul ar fi trebuit să promoveze o cerere de completare a hotărârii, iar nu de îndreptate a erorii materiale, având în vedere dispozițiile art. 444 Cod procedură civilă care statuează că: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”
Altfel spus, procedura reglementată de art. 444 Cod procedură civilă se poate folosi atunci când prima instanță a omis să se pronunțe integral asupra unui capăt de cerere, ceea ce nu e cazul în prezenta cauză, când prima instanță s-a pronunțat asupra capătului de cerere accesoriu vizând cheltuielile de judecată pretinse de parte, dar a omis a lua în calcul toate dovezile existente la dosar; prin urmare, doar dacă instanța de fond ar fi omis în totalitate să se pronunțe asupra cererii pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată s-ar fi pus problema incidenței procedurii completării hotărârii, conform art. 444 Cod procedură civilă.
În concluzie, considerând legală hotărârea primei instanțe de îndreptare a erorii materiale, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Pleți O. C. împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă tribunalul va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel (onorar avocat conform chitanței nr. 05/13.02.2015) tribunalul reducând onorariul de 500 lei solicitat de parte, apreciind că acesta este disproporționat în raport de complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Pleți O. C., împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Obligă pe apelanta Pleți O. C. la plata către intimatul L. C. V. a sumei de 250 lei – cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
N. C. S. C. Ș.
Grefier,
M. I.
Red. NC
Thred. MI
4 ex./09.03.2015
2 . comunică cu:
apelant - reclamant Pleți O. C. - A., dom. ales C.. av. Pleți O. - .. 31, .> intimat - pârât L. C. V. - A., .
Primă instanță – judecător G. C. – Judecătoria A.
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 4/2015. Tribunalul ARAD | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1/2015.... → |
|---|
