Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 24-09-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2918/55/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.122/R
Ședința publică din 24 septembrie 2015
Președinte:N. C.
Judecător:S. C. Ș.
Judecător:S. N.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L. M., în contradictoriu cu reclamanta L. A., împotriva sentinței civile nr.1736 din 6.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă recurentul, asistat de avocat Ț. O. din Baroul A. și intimata, asistată de avocat Lanevschi V., din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta recurentului depune la dosar copia acțiunii înregistrată la Judecătoria A. la data de 23.09.2015 prin care recurentul a solicitat să se constate nulitatea relativă parțială a tranzacției în privința acordului său referitor la stabilirea unei cote egale de contribuție de 50% la dobândirea imobilelor proprietate comună și solicită suspendarea soluționării recursului, în baza art.413 al.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea acestei acțiunii.
Reprezentanta intimatei invocă excepția de inadmisibilitate a recursului conform dispozițiilor art.440 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea de expedient nu poate fi atacată decât cu recurs și arată că se opune la cererea de suspendare a cauzei, apreciind că soluția din prezentul recurs nu poate fi influențată de soluția care se va da privind o altă acțiune pe care recurentul a promovat-o.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită în principal suspendarea cauzei, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe astfel cum a solicitat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, recalificat din apel, înregistrat la Tribunalul A. la data de 27.05.2015, constată că prin sentința civilă nr.1736 din 6.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a luat act de renunțarea reclamantei L. A., la judecata capătului patru de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii ale reclamantei, formulat în contradictoriu cu pârâtul L. M..
S-a luat act de tranzacția intervenită între reclamanta L. A., în contradictoriu cu pârâtul L. M., cu următorul conținut:
„TRANZACȚIE PARȚIALĂ
încheiată azi, 06.04. 2015, în baza disp. art. 438 Cod procedură civilă, între
Reclamanta L. A., domiciliata în mun. A., ., având CNP_, prin mandatar A. R. M. (conform., procurii judiciare depuse la dosar) și pârâtul L. M., domiciliat în mun. A., ., având CNP_, care de comun acord au convenit încheierea prezentei tranzacții, în ceea ce privește partajarea bunurilor comune mobile dobândite în timpul căsătoriei.
Părțile de comun acord recunosc contribuția în cote egale la dobândirea tuturor bunurilor comune achiziționate în timpul căsătoriei. Totodată stabilesc ca bunurile mobile precizate în acțiune, urmează să fie împărțite în două loturi:
LOTUL I este compus din:
Mobilier camera 1 la stradă –
- 1 dulap cu 2 uși,
- l măsuță,
- 1 canapea,
- 2 fotolii pat (mari),
- 1 covor persan mare,
- 1 candelabru
Mobilier camera 2 la stradă
- mobila sufragerie (3 corpuri-servante, 1 masa, 6 scaune, 1 bufet cu vitrină și 2 sertare),
- 1 canapea extensibilă,
- 1 măsuță telefon,
- 1 covor persan mare,
Mobilier hol intrare
- 1 măsuță,
- 2 tabureți,
- 1 cuier cu sertare,
Mobilier camera 1 spate –
1 masa,
Mobilier cameră 2 spate
- 1 comodă cu 3 sertare,
- 3 scaune,
- 1 TV,
- 1 covor persan,
Mobilier clădire anexă
- 1 congelator cu 5 sertare,
Mobilier demisol
- 1 butelie aragaz,
Aparatura electrocasnică
-1 mașină de spălat,
-1 călcător, cel primit cadou de reclamanta de la fiicele sale
-1 aspirator,
-1 uscător păr,
Veselă
- tăvi, pahare, servicii masa, servicii cafea, etc. în parte,
LOTUL II este compus din:
Mobilier camera 1 la stradă
- 1 dulap cu 2 uși și vitrină,
Mobilier hol intrare
-1 fotoliu,
-1 canapea,
-1 candelabru cu ventilator,
- 1 covor iuta,
Mobilier camera 1 spate
- 1 dulap cu 3 uși,
- 1 pat dublu,
-1 noptiera mica,
-1 candelabru,
- l covor iuta,
Mobilier camera 2 spate
-1 fotoliu,
-1 birou,
-1 canapea,
- 1 candelabru,
- 1 covor iuta,
Mobilier clădire anexă
- 2 dulapuri haine,
- 1 masă,
- 1 recamier
- 1 canapea,
- 4 scaune,
-1 fotoliu,
-1 TV,
-1 mobilă bucătărie.
-o măsuță mică.
-1 aragaz,
-1 cuptor cu microunde,
-1 masă,
Mobilier demisol
-1 pat,
-1 masă mare,
-1 masă normală
-1 frigider,
-1 cuptor electric,
Aparatura electrocasnică
-1 călcător,
-1 aspirator,
-1 uscător păr,
Veselă
-tăvi, pahare, servicii masa, servicii cafea, etc. în parte
autoturismul DACIA 1310 BREAK - nr. de înmatriculare_ .
Părțile convin ca, Lotul I să revină reclamantei L. A., iar Lotul II pârâtului L. M., părțile stabilind ca și în situația în care loturile nu sunt egale valoric, pârâtul nu va mai fi obligat la plata vreunei sulte pentru a egaliza valoric loturile compuse din bunurile comune mobile ale părților.
Bunurile care alcătuiesc LOTUL I ce îi va reveni reclamantei vor rămâne în custodia pârâtului, până la solicitarea reclamantei, cel mai târziu până la vânzarea imobilului situat în loc. Arai, ..
De asemenea, părțile stabilesc ca, după încheierea prezentei tranzacții, nu mai au nicio pretenție trecută, prezentă sau viitoare în ceea ce privește bunurile comune mobile dobândite în timpul căsătoriei.
Părțile convin să stingă litigiul cu privire la bunurile comune mobile dobândite în timpul căsătoriei, în baza disp. art. 439 C., hotărârea care se va pronunța, urmând să conțină în dispozitivul acesteia tranzacția părților.”
S-au disjuns capetele de cerere având ca obiect partajul imobilelor reprezentate de casă cu teren aferent, situată în municipiul A., ., înscris în CF_ A., cu nr. top. 1/C.1.a.1.4.a.1.a/7- B., respectiv de teren intravilan, în suprafață de 524 mp, înscris în CF_ A., cu nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/41/1-B. și s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen la data de 22.06.2015.
S-a încuviințat cererea părților de vânzare prin bună învoială a celor două imobile descrise mai sus.
S-a dispus vânzarea imobilelor reprezentate de casă cu teren aferent, situată în municipiul A., ., înscris în CF_ A., cu nr. top. 1/C.1.a.1.4.a.1.a/7- B., respectiv de teren intravilan, în suprafață de 524 mp, înscris în CF_ A., cu nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/41/1-B., prin bună învoială.
S-a stabilit termen pentru vânzarea bunurilor prin bună învoială, până la data de 22 iunie 2015, dată la care părțile vor prezenta dovada vânzării.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 Cod procedură civilă, manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) Cod procedură civilă, să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța a reținut că reclamanta a formulat în scris la data de 06 aprilie 2015 cererea de renunțare la judecarea petitului de cerere privind obligarea pârâtului la predarea bunurilor mobile proprii ale acesteia, respectiv haine, încălțăminte, accesorii.
În consecință, în temeiul art. 406 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea reclamantei L. A. la judecata capătului patru de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii ale reclamantei, formulat în contradictoriu cu pârâtul L. M..
În cazul partajului, legiuitorul a dat o importanță deosebită înțelegerii părților cu privire la împărțirea bunurilor comune, chiar dacă aceasta privește numai unele dintre ele.
Astfel, potrivit art. 982 alin 2 „dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit înțelegerii lor”, iar conform alineatului 3 al aceluiași articol „în cazul în care înțelegerea privește numai partajul anumitor bunuri, instanța va lua act de această învoială și va pronunța o hotărâre parțială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.”
Prin tranzacția depusă la dosar la termenul de judecată din data de 06 aprilie 2015, părțile au soluționat neînțelegerile cu privire la bunurile mobile care compun masa de împărțit, precum și cu privire la modalitatea de sistare a devălmășiei, ajungând la o înțelegere cu privire la toate aspectele care privesc aceste bunuri; tranzacție care are conținutul arătat mai sus.
Văzând cele de mai sus și reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2268 și următoarele Cod civil, în baza art. 438 Cod procedură civilă și art. 982 alin 3 Cod procedură civilă, instanța a luat act de tranzacția intervenită între părți.
În ședința publică din data de 06 aprilie 2015 ambele părți au solicitat ca instanța să încuviințeze vânzarea bunurilor imobile prin bună învoială, având în vedere că nici una dintre acestea nu solicită atribuirea vre-unui imobil.
Reținând că nici unul dintre coproprietarii devălmași nu cere atribuirea bunurilor imobile, precum și cererea reprezentanților părților cu privire la vânzarea acestora prin bună învoială, pe care o găsește ca fiind admisibilă, în baza art. 990 alin 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat cererea pentru vânzarea prin bună învoială a imobilelor reprezentate de casă cu teren aferent, situată în municipiul A., ., înscris în CF_ A., cu nr. top. 1/C.1.a.1.4.a.1.a/7- B., respectiv de teren intravilan, în suprafață de 524 mp, înscris în CF_ A., cu nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/41/1-B. și a stabilit termen pentru vânzarea bunurilor prin bună învoială, până la data de 22 iunie 2015, dată la care părțile vor prezenta dovada vânzării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L. M., solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării, din cuprinsul hotărârii, a reținerilor instanței de fond referitoare la acordul său privind partajul bunurilor imobile în cote egale de câte 50% pentru fiecare dintre părți.
În motivare arată că, a fost indus în eroare de către avocatul pe care l-a angajat, care l-a reprezentat în dosarul de partaj și cu care a reziliat contractul de asistență juridică, în sensul că i-a spus că în situația în care contestă modalitatea de partaj a bunurilor imobile propusă de reclamantă, taxa de timbru pe care ar trebui s-o achite este egală ca valoare cu prețul unuia dintre cele două imobile deținute în prezent în comun cu reclamanta. Fiind înaintat în vârstă, bulversat de divorț, neavând nici studii juridice și nici experiență în procesele civile și, mai presus de toate, având încredere deplină în avocatul său, a fost speriat de o astfel de taxă de timbru și astfel s-a lăsat convins că, neavând posibilități materiale de a plăti o astfel de sumă de bani, să accepte partajul în maniera propusă de fosta sa soție. După ce a primit acasă sentința pe care înțelege să o atace, a văzut, în cuprinsul acesteia, că taxa de timbru stabilită în sarcina fostei sale soții pentru aceleași imobile este de doar 16.000 lei și că instanța i-a acordat și facilitați la plata acestei taxe, în sensul eșalonării plății acesteia, recurentul arată că, și-a dat seama că a fost înșelat de apărătorul său.
Astfel, arată că a reziliat contractul de asistență juridică și că înțelege să-și modifice poziția procesuală, așa încât nu mai dorește ca partajul bunurilor imobile să se facă în cote egale, de 50 %, în condițiile în care terenul pe care a construit casa din . l-a dobândit anterior căsătoriei cu reclamanta, edificând casa în proporție de cel puțin 80 %. Reclamanta nu a mai lucrat de la 29 de ani, fiind în pensie de boală cu grad de invaliditate 2, nu l-a ajutat cu nimic, fiind singurul care a realizat venit, și-a crescut cu banii săi cele două fiice, le-a ținut la liceu, respectiv la facultate. În ce privește cel de-al doilea teren deținut în comun cu fosta soție, recurentul arată că l-a cumpărat din banii săi și din moștenirea de la părinții săi.
De asemenea, arată că, după ce a trecut șocul divorțului, văzând comportamentul fostei soții și a celor două fiice, precum și constatând inducerea în eroare cu privire la taxa judiciară de timbru, a realizat că nu are niciun motiv să nu pretindă ceea ce i se cuvine și pentru care a muncit toată viața sa.
În drept recurentul invocă dispozițiile art.466 Cod procedură civilă, art.468 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata L. A. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și păstrarea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar, semnată personal, a fost de acord cu stabilirea cotei egale de contribuție la dobândirea bunurilor imobile și mobile din timpul căsătoriei. Aceeași poziție a fost precizată și verbal în fața instanței de fond de către pârât, fără ca acesta să fie forțat sau obligat să susțină egala cota de contribuție.
Precizează că recurentul nu urmărește decât tergiversarea procesului de partaj, în condițiile în care acesta are posesia exclusivă a bunurilor imobile, nepermițând accesul său sau a mandatarului său în imobile și nefiind de acord să predea chei de acces în imobile. Pe lângă acest recurs, în care recurentul susține o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor imobile de 80%, acesta a mai introdus o nouă acțiune de partaj, care face obiectul dosarului nr._, acțiune în care indică că ar avea o cotă de contribuție de 90% la dobândirea imobilelor. De aici se poate observa poziția oscilantă a recurentului, a cărui scop final nu este decât tergiversarea procesului de partaj și imposibilitatea înstrăinării prin bună învoială a bunurilor imobile comune.
În ceea ce privește cota de contribuție, intimata arată faptul că după căsătoria cu recurentul a lucrat o perioadă de circa 10 ani, până în anul 1982, când din motive medicale, (diagnostic cf. Protocolului operator), a fost pensionată de boală. În tot timpul căsătoriei s-a ocupat de gospodărie, iar după ce s-a pensionat, în ciuda stării sale medicale lucra din greu acasă, iar recurentul deși cunoștea starea sa de sănătate nu a încercat niciodată a-i ușura munca în gospodărie, muncă care putea fii asimilată unui salahor. Mai precizează că, în timp, starea sa de sănătate s-a ameliorat, dar recurentul nu i-a permis să se întoarcă la muncă. Ulterior, o perioadă de circa 7/8 ani, a întreținut efectiv părinții recurentului, care după pensionare s-au mutat la domiciliul lor, fiind cea care le gătea, spăla și întreținerea curățenia în clădirea anexă în care aceștia locuiau.
Față de situația dată, intimata apreciază că se impune a se reține că are aceeași participare la dobândirea bunurilor comune.
Mai arată că, susținerile recurentului că a fost dus în eroare de către avocatul său nu pot fi reținute. Acesta în condițiile în care, în România este recunoscut principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, „nemo censetur ignorarem leșem". De asemenea, apreciază că, în condițiile în care în fața instanței de fond, recurentul beneficia de asistență juridică din partea a doi avocați, acesta putea să ceară lămuriri și celuilalt avocat, în condițiile în care ar fi avut dubii.
În ceea ce privește faptul că recurentul a constatat că valoarea taxei de timbru stabilită de instanța de fond este de „numai" 16.000 lei, apreciind probabil că aceeași taxa ar datora și acesta, intimata arată că, nu este o constatare fundamentată. Arată că în baza cererii de ajutor public judiciar a beneficiat de reducerea taxei de timbru, raportat la veniturile sale. Or, în condițiile în care veniturile recurentului sunt mai mari, superioare limitei maxime de 600 lei, acesta nu poate beneficia de reducerea taxei de timbru, ci eventual de o eșalonare.
De asemenea, arată că, susținerile recurentului, că nu cunoștea dispozițiile legale, și datorită vârstei înaintate și faptului că ar fi fost bulversat de divorț, ar fi avut un sentiment de teama cu privire la cuantumul taxei de timbru, starea sa permițând avocatului său să-l convingă să accepte o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor imobile nu are nimic comun cu realitatea. Din contră din toata atitudinea sa recurentul a dovedit că este un om pragmatic, că știe să se folosească de orice și oricine în interesul său. Acesta, față de acțiunea de partaj, de care avea cunoștință cu mult timp înainte de a o introduce ca o completare la acțiunea reconvențională, în cadrul procesului de divorț, s-a informat foarte bine asupra tuturor aspectelor ce implică susținerea unei astfel de acțiuni.
În drept, intimata invocă dispozițiile art.205 Cod procedură civilă și art. 480 alin.1 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 10.09.2015 reprezentanta recurentului a solicitat suspendarea soluționării recursului, în baza art.413 al.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea acțiunii înregistrată la Judecătoria A. la data de 23.09.2015 prin care recurentul a solicitat să se constate nulitatea relativă parțială a tranzacției în privința acordului său referitor la stabilirea unei cote egale de contribuție de 50% la dobândirea imobilelor proprietate comună și solicită.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a precizărilor efectuate de reprezentanta pârâtului la termenul anterior, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză este nefondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, pârâtul este nemulțumit în esență de conținutul tranzacției, de care prima instanță a luat act prin hotărârea atacată, în sensul că s-ar fi aflat în eroare la momentul la care și-a dat acordul pentru recunoașterea unei contribuții egale cu soția sa la dobândirea „tuturor bunurilor comune achiziționate în timpul căsătoriei”.
Potrivit art.440 Cod procedură civilă, hotărârea care consfințește tranzacția intervenită între părți poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanța ierarhic superioară. Așadar, prin promovarea recursului vor putea fi valorificate doar neregularități de ordin procedural, anume motivele de casare prevăzute de art.488 al.1 pct.1-6 NCPC, restul motivelor de casare fiind incompatibile cu recursul posibil a fi exercitat în acest caz.
După cum se poate observa, pârâtul nu invocă vreo neregularitate de ordin procedural privitor la hotărârea primei instanțe, ci pretinde că s-a aflat în eroare la momentul semnării tranzacției, consimțământul său fiind viciat prin dol.
Or, contractul de tranzacție va putea fi însă atacat pe calea acțiunii în nulitate sau în rezoluțiune/reziliere, astfel după cum prevede în mod expres art.2278 al.1 Cod civil. De altfel, pârâtul a și promovat o atare acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._/55/2015. Tribunalul nu consideră oportun a suspenda soluționarea prezentei căi de atac până la soluționarea acțiunii în nulitatea tranzacției, având în vedere motivele pe care se întemeiază recursul și având în vedere că o atare cerere poate fi reiterată în fața instanței de fond.
Criticile pârâtului întemeiate pe dispozițiile art.990 al.4 Cod procedură civilă nu au mai fost susținute de acesta (având în vedere și problema tardivității căii de atac) conform precizărilor de la termenul trecut.
Față de cele expuse anterior, văzând că în prezentul recurs nu se invocă motive procedurale în sensul art.440 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondată calea de atac promovată împotriva sentinței civile nr.1736 din 6.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În baza art.453 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata către intimată a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare și respinge recursul declarat de pârâtul L. M., în contradictoriu cu reclamanta L. A., împotriva sentinței civile nr.1736 din 6.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. C. S. C. Ș. S. N.
Grefier,
C. S.
Red.NC
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.G. I. B.
Ex.4/2com./2.10.2015
Se comunică cu:
1.Recurentul: L. M. - A., ., județul A.
2.Intimata: L. A. - cu domiciliul procesual ales la cab.av.Lanevschi, din A., .. 5/7, ., județul A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 43/2015. Tribunalul ARAD | Reintegrare în familie. Sentința nr. 156/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
