Suspendare executare. Decizia nr. 889/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 889/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-08-2015 în dosarul nr. 827/238/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.889/A
Ședința publică din 24 august 2015
Președinte:N. C.
Judecător:S. C. Ș.
Grefier.C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta M. A. M., în contradictoriu cu reclamantul B. I. G., împotriva ordonanței nr.408 din 22.07.2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._, având ca obiect cerere de ordonanță președințială și suspendare executare.
La apelul nominal se prezintă apelanta, asistată de avocat T. C. din Baroul A. și intimatul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat.
Reprezentantul apelantei depune la dosar un set de acte medicale efectuate în cursul lunii august 2015 din care reiese că minorul este suspect de apendicită și prezintă tulburări afectiv emoționale, care se comunică cu intimatul.
De asemenea, arată că minorul momentan se află sub tratament, nu i s-a stabilit un diagnostic exact, dar a reieșit că are o infecție și trebuie ținut sub observație, iar săptămâna aceasta va repeta analizele.
Apelanta arată că nu este de acord cu plecarea copilului împreună cu tatăl 5 zile la rudele din C., având în vedere starea de sănătate a copilului.
Reprezentantul apelantei mai arată că, apelanta se opune plecării copilului la C., deoarece acesta este în faza în care merge la toaletă și în cursul nopții, iar mama se trezește la ore fixe pentru a duce copilul la baie în funcție de ora la care a adormit copilul și la câte lichide a consumat peste zi. Minorul nu a fost plecat de acasă la o distanță așa de mare și are rău de mașină, iar apelanta se opune ca minorul să meargă la o așa distanță mare, având în vedere și starea de sănătate din prezent a copilului.
Intimatul arată că apelanta lucrează o săptămână schimbul I și o săptămână schimbul II și nu înțelege cum se poate spune că minorul doarme doar cu mama și de ce ar fi o problemă să îl ducă cu el la C., precizând că minorului nu i s-a dat voie să doarmă la el de aceea nu a rămas niciodată peste noapte.
De asemenea, arată că programul de vizită stabilit de către prima instanță este vara de la orele 9-16 și iarna de la orele 13-17, fără ca minorul să rămână peste noapte.
Apelanta apreciază că minorul va putea să doarmă la tatăl său când va depăși aceste modificări din viața sa, aproximativ când acesta va începe școala și când nu se mai pune problema cu urinarea necontrolată noaptea. Precizează că minorul are momente când dorește să stea în camera sa, să își bea ceaiul, iar la tatăl său nu are această posibilitate. Mai arată că au fost perioade când copilul nu a dorit să stea cu tatăl său, când acesta a fost violent, însă în prezent, conform programului de vizită stabilit de către prima instanță, copilul stă cu reclamantul. Arată că, față de copil intimatul s-a purtat ca un tată, dar față de ea și în prezent are un comportament urât chiar de față cu copilul, adresându-i injurii de câte ori ia copilul în vizită.
Intimatul arată că nu este adevărat, nu o înjură pe apelantă atunci când îl ia pe copil în vizită și că s-a implicat în creșterea acestuia, ba chiar mai mult a refuzat un curs pentru mecanic de locomotivă pentru a putea fi cu minorul; minorul îl strigă uneori pe numele actual al soțului apelantei. Mai precizează că a fost la medicul pediatru din A. la care a fost dus copilul și doamna doctor i-a spus că nu îl poate afecta negativ pe copil dacă încearcă să țină legătura cu copilul, spunându-i chiar că ar fi bine să meargă la următorul control împreună.
De asemenea, arată că nu mai stăruie în plecarea cu minorul la C., având în vedere actele medicale depuse la acest termen, însă dacă s-ar putea l-ar duce.
Părțile prezente declară că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea ordonanței în sensul respingerii acesteia, cu cheltuieli de judecată și respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect și să se dispună restituirea cauțiunii.
Intimatul lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.08.2015, constată că prin ordonanța nr.408 din 22.07.2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. I. G., împotriva pârâtei Rohrszetzer A. M..
S-a încuviințat ca reclamantul să ia minorul în concediul său de odihnă două săptămâni în județul C., în cursul lunii august 2015, cu obligația de a-l readuce personal la domiciliul pârâtei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 20 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite în perioada 2004-2014, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 96/20.03.2014 a Judecătoriei Gurahonț, conform înscrisului f.12-15- dosar acvirat. Din căsătoria lor a rezultat minorul B. Z. E., născută la data de 21.12.2010, potrivit certificatului f.8-dosar acvirat.
Prin hotărârea menționată instanța a luat act și a consfințit înțelegerea dintre părți în urma acordului de mediere încheiat la data de 04 ianuarie 2014 la Biroul de mediator M. I. – A., după cum urmează:
A încredințat mamei și a stabilit la aceasta locuința minorului B. Z. – E., născut la 21 decembrie 2010 în Chișineu – Criș.
A dispus exercitarea drepturilor părintești de către ambii părinți.
A obligat tatăl să-i plătească mamei pe seama minorului o pensie lunară de întreținere de 200 lei lunar, suma ce se va vira în contul RO 49 BRDE 020S V_ deschis la BRD Groupe Societe Generale Agenția Sebiș pe numele mamei.
Cu privire la exercitarea legăturilor părintești ale reclamantului cu minorul, instanța a luat act și a consfințit acordul de mediere încheiat la data de 04 ianuarie 2014 la Biroul de mediator M. I. – A., după cum urmează: tatăl va avea acces neîngrădit în a-și exercita drepturile părintești, de a-și îndeplini obligațiile de tată față de copil, fiindu-i permis să îl viziteze oricând dorește, să stea împreună cu copilul la domiciliul mamei, ori de câte ori va dori. Tatăl se va putea ocupa de educația și creșterea lui în continuare, împreună fiind deciși ca pentru creșterea și educarea copilului să folosească toate resursele materiale și financiare și afective pe care le au. În acest sens, au hotărât că tatăl va putea lua copilul la el în fiecare week-end, în a doua parte a zilelor de sâmbătă și duminică (după – masa), fără însă ca copilul să rămână peste noapte la tată dată fiind vârsta foarte fragedă pe care o are minorul. Au convenit totodată, că odată cu înaintarea în vârstă a minorului, va dori să rămână peste noapte la tată, îi va fi permis pârâtului să păstreze copilul.
De asemenea, au mai decis ca și pentru sărbătorile de C. și P. tatăl va putea petrece cu copilul în afara domiciliului minorului în a doua parte a fiecărei zile (prima și a doua zi) aferente sărbătorilor de mai sus.
Cu privire la vacanțele copilului, au decis de comun acord că tatăl va putea lua copilul cu el în concediu de odihnă.
Prin sentința civilă nr. 496/2014 a Judecătoriei Gurahonț, pronunțată în dosarul_ instanța a obligat pe reclamant la plata pe seama minorului B. Z. E., născută la data de 21.12.2010, a unei pensii de întreținere în cotă de 25 % din venitul lunar realizat, de la data introducerii acțiunii, 19.09.2014 și în continuare, pe cât timp minorul este îndreptățit.
De asemenea, a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul B. Z. E., născut la data de 21.12.2010, în sensul că: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni să-l ia pe minor la domiciliul său în ziua de sâmbătă și duminică de la orele 13,00 și până la orele 17,00 iarna și de la orele 9,00 și până la orele 18,00 vara, cu obligația de a-l readuce personal la domiciliul reclamantei-pârâte. De asemenea, s-a stabilit că la sărbătorile de C. și P. tatăl va putea lua copilul în afara domiciliului minorului în a doua parte a fiecărei zile (prima și a doua zi) aferente sărbătorilor de mai sus.
În prezent minorul locuiește cu mama sa pârâta la domiciliul acesteia într-o locuință proprietatea bunicii materne, compusă din trei camere, bucătărie, hol și baie, bine amenajat, cu condiții bune de locuit, fapt ce reiese din referatul de anchetă psihosocială.
Reclamantul locuiește în Sebiș, ., într-o casă compusă din două camere, bucătărie, baie, hol, cămară și având dotările necesare, conform aceluiași înscris (f.43- dosar acvirat ).
Din proba menționată, care se coroborează cu înscrisurile f.17,85 - dosar acvirat reiese că minorul urmează cursurile Grădiniței cu program normal, grupa mijlocie din Sebiș, fiind o persoană sociabilă.
Potrivit art. 997 din noul Cod procedură civilă: „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. ”
Așadar, condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului.
Instanța a constatat îndeplinită condiția urgenței pentru următoarele considerente:
Între părți există neînțelegeri cu privire la legăturile personale ale minorului cu reclamantul.
Potrivit art. 496 alin. 5 din noul cod civil „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia”.
Părintele căruia nu i s-a încredințat copilul nu este exclus de la exercitarea drepturilor părintești, concluzia aceasta fiind în acord cu principiul prevăzut de art. 487 din noul Codul civil și anume că ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori, precum și cu principiul înscris în art. 507 din noul Cod civil.
Dreptul părinților de avea legături persoane cu copii, este atât de firesc, încât, chiar în cazul decăderii din drepturile părintești, el poate fi păstrat prin încuviințarea instanței, dacă aceasta este în interesul superior al copilului, conform art. 512 din noul Cod civil.
Reclamantului nu i se poate contesta dreptul de a avea legături cu copilul său minor, precum și de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea sa profesională.
Măsura are un caracter vremelnic, pe o perioadă de două săptămâni
Măsura care urmează să fie luată de instanță este provizorie și nu prejudecă fondul.
La stabilirea programului concret de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul, respectiv de a lua minorul în concediul său de odihnă două săptămâni în județul C., instanța a ținut seama de interesul superior al minorului, prevăzut de art. 15 din Legea nr. 272/2004.
Aprecierea interesului minorului se face raportat la o . elemente precum: vârsta minorului, structura sa psihologică, starea de sănătate, nevoile sale, atitudinea părinților față de minor și situația materială a acestora.
Instanța a constatat că este în interesul minorului ca el să se deplaseze împreună cu reclamantul în județul C. pentru a-și cunoaște rudele paterne și pentru a beneficia de oportunitățile din acea zonă geografică.
Față de situația de fapt arătată și văzând dispozițiile art. 496 alin. 5 din noul Cod civil, art. 15 din Legea nr. 272/2004 și Legea nr. 18/1990 privind ratificarea convenției cu privire la drepturile copilului, instanța a admis acțiunea principală. A încuviințat ca reclamantul să ia minorul în concediul său de odihnă două săptămâni în județul C., în cursul lunii august 2015, cu obligația de a-l readuce personal la domiciliul pârâtei.
În baza art. 451-453 din noul Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 20 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta M. A. M. solicitând admiterea apelului și modificarea ordonanței în sensul respingerii acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, ordonanța pronunțată de Judecătoria Gurahonț este netemeinică pentru lipsa mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art.194 lit.a Cod procedură civilă, privind cererea de chemare în judecată. Invederează instanței că și-a schimbat atât numele cât și domiciliul. În acest sens, arată ca numele său actual este de M. în loc de Rohrszetzer, iar adresa de domiciliu este în orașul Sebis, ., Jud A., în loc de Sebis, .. ., cum în mod greșit i-a fost comunicată ordonanța. Arată că, deși l-a încunoștințat pe reclamant despre schimbarea numelui și a adresei prin expedierea unei adrese cu confirmare de primire, acesta a înțeles să folosească în fața instanței vechiul nume și vechea adresă pentru a fi citată și a-i fi comunicate actele de procedură. Mai arată ca i-a expediat reclamantului prin intermediul oficiului poștal adresa cu confirmare de primire prin care l-a încunoștințat despre schimbarea adresei, tocmai în vederea stabilirii, facilitării, contactului acestuia cu minorul.
Invederează instanței, că în motivarea cererii sale, reclamantul, a înțeles să se folosească de sentința civilă nr.96/20.03.2014, solicitând instanței încuvințarea posibilității de a lua copilul în vacanță cu reclamantul în decursul lunii august a anului 2015, raportat la programul de vizită descris în sentința civilă nr. 96/2014. Menționează că sentința civila nr.96/20.03.2014, a fost modificată prin sentința civilă nr. 496/26.11.2014, pronunțată de Judecătoria Gurahont, în dosarul cu nr._ . Mai exact, instanța de judecată a dispus reducerea programului de vizitare a minorului, pe considerentul consumului de alcool al reclamantului, respectiv pe fondul stării de agresivitate al acestuia, considerând ca aceste modificări sunt în interesul superior al minorului. Cu toate acestea, reclamantul a înțeles să își fundamenteze cererea de ordonanță președințială, pe un titlul executoriu care a fost desființat, expunând în fața instanței de judecată, o alta stare de fapt care nu corespunde adevărului, un alt program de vizită care nu mai este actual, profitând probabil și de posibilitatea legală de a solicita judecarea cererii de ordonanță președințială fără citarea părților.
În acest context, apelanta solicită a se constata că prima instanță în mod greșit a admis cererea de ordonanță președințială, raportându-se la un titlul executoriu desființat.
De asemenea, apelanta consideră emiterea ordonanței președințiale ca fiind dată fără a se ține seama de interesul superior al minorului. Mai exact prin sentința civila nr. 496/2014, instanța de judecată, a dispus ca tatăl să poată lua copilul în afara domiciliului doar la sărbătorile de C. și Paste, prima și a doua zi. Apreciază că instanța a stabilit expresiss verbis situația în care copilul poate părăsi domiciliul. Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a ținut cont de vârsta copilului, 4 ani, de interesul superior al acestuia, de faptul că, copilul locuiește cu mama și este îngrijit de către aceasta, că, copilul este obișnuit cu mama, o perioadă lungă de timp în afara mamei și a domiciliului unde este obișnuit, putând periclita sănătatea și dezvoltarea acestuia.
Mai arată că prima instanță a admis cererea de ordonanță președințială, stabilind prin dispozitivul ordonanței, posibilitatea tatălui de a lua copilul în vacanță cu dânsul în decursul lunii august, timp de două săptămâni. Consideră incompletă poziția primei instanțe care, în opinia sa ar fi trebuit să stabilească data de la care și până când tatăl va putea merge cu copilul în vacanță, știut fiind că luna august este o lună în care majoritatea oamenilor pleacă în concediu de odihnă. În acest context, apreciază că era oportun ca prima instanță să afle și poziția sa cu privire la perioada în care copilul va pleca cu tatăl în vacanță, situație în care pronunțarea unei ordonanțe cu citarea părților era imperios necesară.
Mai mult, consideră că prima instanță avea obligația de a pune în vedere reclamantului în situația în care acesta benevol nu ar fi făcut acest lucru, de a depune dovada la dosarul cauzei, a perioadei în care este în concediu de odihnă. Admiterea unei cereri fără a exista un minim de probatoriu, pe simpla declarație a reclamantului, fără ca cele susținute să fie însoțite de înscrisuri, de probe, consideră că îndeplinește condițiile de la dispozițiile art. 480 alin.(3) Cod procedură civilă, instanța soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului și a afla poziția sa.
În raport cu dispozițiile art.996 alin.(l) Cod procedură civilă, apelanta solicită să se constate că reclamantul nu a dovedit în fața primei instanțe aparența unui drept, înțelegând prin aparența unui drept, stabilirea concediului de odihnă de către societatea la care acesta lucrează. Mai exact, instanța a stabilit că în luna august tatăl să poată lua copilul în concediu de odihnă cu el, fără ca tatăl să dovedească că în luna august are stabilit concediu de odihnă. În acest context, consideră ca nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la existența unui drept.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 999 raportat la dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
Intimatul B. I. G. nu a depus întâmpinare la dosar.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art.466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
În apel, pârâta a depus mai multe înscrisuri medicale, din care rezultă că starea sănătății copilului nu este una dintre cele mai bune. Astfel, din adeverința nr.2932/2015 (fila 40) rezultă că minorul este suspectat de apendicită, iar din înscrisurile medicale aflate la filele 41-45 dosar apel rezultă că minorul prezintă tulburări afectiv emoționale recomandându-se evitarea expunerii la stres, emoții și stări conflictuale.
În aceste condiții, tribunalul va aprecia că nu este oportun a lua minorul din mediul său și din compania persoanelor cu care este obișnuit spre a-l duce într-un loc total necunoscut acestuia, în compania unor persoane pe care în prezent nu le cunoaște, cu excepția tatălui, cu care însă nu este obișnuit să locuiască o perioadă mai lungă de timp; este de menționat că minorul nu a rămas nici măcar o noapte în compania tatălui său, astfel că, deși tatăl este animat de cele mai bune intenții față de fiul său, s-ar putea să nu știe cum să gestioneze situația în care minorul ar reacționa nepotrivit, într-un mediu total străin acestuia, departe de mama sa.
În opinia instanței, plecarea minorului cu reclamantul pe o durată de 5-7 zile la rudele acestuia din județul C., pe fondul stării medicale precare și al labilității emoționale ar constitui un factor de stres al copilului, fapt ce contravine recomandărilor medicale de evitare a expunerii la stres și emoții; de altfel, chiar reclamantul a înțeles situația actuală a copilului, neinsistând în admiterea cererii pe care a adresat-o instanței.
Față de cele expuse anterior, considerând că pentru moment nu corespunde interesului superior al minorului să plece împreună cu reclamantul la rude în județul C., tribunalul, în baza art.996 raportat la art.480 al.2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de pârâta M. A. M., împotriva ordonanței nr.408 din 22.07.2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ și va schimba hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială.
Întrucât la termenul de judecată din 24.08.2015 apelul declarat de pârâtă a fost soluționat pe fond, cererea acesteia de suspendare a executării hotărârii primei instanțe până la soluționarea apelului a rămas fără obiect, motiv pentru care, tribunalul va dispune și restituirea cauțiunii de 500 lei.
În baza art.451 Cod procedură civilă va obliga pe intimatul B. I. G. să plătească apelantei M. A. M. suma de 520 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocațial (500 lei) și taxă judiciară de timbru ( 20 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării ordonanței nr.408 din 22.07.2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._, ca rămasă fără obiect.
Admite apelul declarat de pârâta M. A. M., în contradictoriu cu reclamantul B. I. G., împotriva ordonanței nr.408 din 22.07.2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._, pe care o schimbă în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială.
Dispune restituirea cauțiunii de 500 lei, consemnată la CEC Bank Sebiș cu chitanța nr._/68/1 din 17.08.2015.
Obligă intimatul B. I. G. să plătească apelantei M. A. M. suma de 520 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 august 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. C. S.
Red.NC
Tehnored. .
Prima instanță: Judecătoria Gurahpnț, jud.A. A.
Ex.4/2 .
Se comunică cu:
1.Apelanta: M. A. M. - Sebiș, ., jud. A.
2.Intimatul: B. I. G.- Sebiș, ., jud. A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 419/2015. Tribunalul ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1663/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
