Reintegrare în familie. Sentința nr. 156/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 19448/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din 16 martie 2015
Președinte N. C.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A. având ca obiect reintegrare în familie.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A. consilier juridic P. O. P., lipsă fiind reclamanta. A fost prezent și minorul care zice că preferă să rămână la centru că mama sa n-a mai venit pe la el.
Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror U. D. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii arătând că s-a procedat la instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență ca urmare a neglijenței reclamantei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acțiunii reclamantei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii, constată că pe rolul Judecătoriei A. s-a înregistrat la data de 14.11.2014 sub numărul de dosar_, acțiunea civilă prin care reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecție a Copilului A., solicitând reintegrarea copiilor minori C. S., aflat la Centrul de primire minori A. și pe minorul B. D. D., în vârstă de 10 luni – internat la Spitalul Clinic Județean A. – secția Pediatrie, în familie, cu stabilirea locuinței acestora la mamă.
În motivare, reclamanta a arătat că, la finele lunii octombrie a plecat în Germania la sora sa, care avea nevoie de ajutor pentru o perioadă de 2 săptămâni lăsând minorii cu tatăl lor, însă, la data de 04.11.2014, acesta a fost ridicat de către organele de poliție și ulterior arestat, copii fiind ridicați de către DGASPC
S-a mai arătat de către reclamantă că, în momentul când aceasta a fost anunțată despre cele întâmplate, s-a întors în țară și în data de 06.11.2014 s-a prezentat pentru a-și lua copii acasă, refuzându-i-se însă acest lucru, motiv pentru care a promovat prezenta cerere a cărei admitere a solicitat-o.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 272/2004.
La data de 03 decembrie 2014, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii civile prin care reclamanta solicită reintegrarea celor doi copii minori ai săi C. S. și B. D. D. aflați cu măsura de protecție specială a plasamentului de urgență la Centrul de primire minori A., ca nefondată.
Față de acțiunea civilă prin care reclamanta solicită reintegrarea celor doi copii minori ai săi C. S. și Bot D. D. aflați cu măsura de protecție specială a plasamentului de urgență la Centrul de primire minori A. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A..
A învederat că reclamanta a solicitat expres prin acțiunea civilă reintegrarea copiilor săi minor aflați cu măsura de protecție specială a plasamentului de urgență la Centrul de primire minori A., se supune normelor edictate de Legea 272/2004 republicată și actualizată privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii civile promovate de reclamantă ca nefondată.
A subliniat despre cazul minorilor C. S. și B. D. D., că a ajuns în atenția DGASPC A. - C. Abuz și Neglijare prin sesizarea telefonică a agentului de poliție Bârsăuan losif din cadrul Secției 1 Poliție V. din data de 04.11.2014, care informa pe această cale că minorii în cauză sunt lipsiți de ocrotire părintească, ca urmare a reținerii numitului I. N. în grija căruia se aflau copiii amintiți. În condițiile în care reclamanta era plecată din țară, în Germania la sora sa și având în vedere că numitul I. N. concubinul reclamantei a fost reținut și apoi arestat, iar minorii erau lipsiți de ocrotirea părintească și pentru a preveni o potențială situație de risc în care se aflau minori, reprezentanții DGASPC A. - C. Abuz și Neglijare s-au deplasat la adresa unde locuiau copiii și au procedat la preluarea acestora și ulterior la instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim față de aceștia.
Astfel, conduita reclamantei care a plecat în Germania, lăsându-și copiii în grija numitului I. N. - concubinul acesteia, și urmare a acestui fapt punând în pericol sănătatea și integritatea acestora, lipsa unei supravegheri adecvate constituie o gravă neglijență a acesteia în exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești în accepțiunea pe care Legea nr. 272/2004 republicată și actualizată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului îl conferă acestui concept potrivit art. 94, alin. 2 al actului normativ antemenționat; astfel, „neglijența vizează omisiunea voluntară sau involuntară a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului".
Prin comportamentul adoptat a considerat că reclamanta a dat dovadă în cursul vremii de lipsa abilităților parentale necesare unui angajament pozitiv în creșterea și educarea copiilor săi minori. În grija acesteia s-au mai aflat și alți minori care în prezent se află în sistemul de protecție, ca urmare a faptului că reclamanta B. M. și concubinul acesteia I. N. nu întruneau garanțiile morale și materiale creșterii și educării acestor minori punând în pericol prin comportamentul adoptat viața și sănătatea acestora ca urmare a abuzului sau neglijenței.
Potrivit raportului psiho - social DGASPC A. - Serviciul Management de caz pentru copii nr._/10.11.2014 privind pe minorul C. S., se menționează că în grija reclamantei s-au aflat și nepotul acesteia B. M. -D. și fiica acesteia C. C. S. care sunt instituționalizați în prezent cu măsura de protecție specială a plasamentului în prezent. Instituționalizarea copiilor amintiți s-a impus din necesitatea protejării acestora, deoarece cei doi minori, pe fondul neglijenței reclamantei și concubinului acesteia și ca urmare a situației conflictuale existente în casă aceștia au încercat să se sinucidă, fiind internați de urgență în spital cu diagnosticul intoxicație voluntara medicamentoasă. Ulterior fiica reclamantei C. C. S. în vârsta de 11 ani, a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu concubinul mamei sale, I. N., iar reclamanta cunoștea acest lucru pentru că i-a prins în fapt, motiv pentru care relația dintre minoră și mama sa a devenit tensionată, situație care a determinat cele trei tentative de sinucidere ale acesteia. Tot în grija reclamantei s-a aflat și Lakatos R. care a fost abuzat fizic de același I. N., concubinul reclamantei, minorul necesitând pentru vindecare între 12-14 zile de îngrijiri medicale. Copilul a fost lăsat în grija concubinului reclamantei pe perioada cât mama acestuia Lakatos B. și B. M. au fost plecate în Germania.
Din ancheta socială solicitată în scopul stabilirii situației familiale a acestuia cu ocazia instituționalizării nepotului minor al reclamantei, B. M.-D. reiese că în urma consultului de specialitate efectuat cu ocazia internării minorului ca urmare a tentativei de suicid, acesta prezenta urme de agresiune fizică. Cu aceiași ocazie atât reclamanta cât și concubinul acesteia, care l-au însoțit pe minor la spital, au avut un comportament inadecvat, față de personalul medical.
Prin aceiași anchetă socială, se susține că deși reprezentanții DDAC A. s-au deplasat la adresa la care locuia cu chirie în acel moment reclamanta - mun. A., ., . aceasta și nici concubinul nu au fost găsiți acasă, motiv pentru care s-a lăsat o invitație prin care se solicita prezența acestora la sediul DDAC A., în scopul clarificării situației minorului în cauză. Deși cei doi au dat curs invitației, aceștia s-au opus vehement instituționalizării minorului, refuzând orice colaborare și manifestând un comportament violent și cu această ocazie.
În ceea ce privește situația locativă a reclamantei, aceasta împreună cu concubinul și cu cei trei copii locuiau la data efectuării anchetei sociale, cu chirie într-un apartament cu două camere din mun. A., ., . care la data vizitei reprezentanților DDAC A., era mizerie și dezordine. Cu ocazia acestei vizite s-a constatat că cei doi nu au nici un venit și nici nu au un loc de muncă care să le asigure un venit stabil. Din declarațiile vecinilor rezultă că în familie, situația este tensionată ca urmare a certurilor care degenerează în repetate rânduri în violențe fizice. La final se concluzionează că reclamanta și concubinul acesteia nu prezintă garanțiile materiale și morale pentru a asigura minorului o creștere și dezvoltare armonioasă din punct de vedere fizic, psihic, sau moral și se recomandă instituirea unei măsuri de protecție specială pentru acesta.
Având în vedere toate aceste circumstanțe de fapt, consideră că interesul superior al minorilor este respectat și asigurat doar printr-o măsură de protecție specială ce urmează a fi stabilită de instanța de judecată, dat fiind că în mediul familial minorii nu dispun de condiții adecvate pentru creștere, educare, învățătură și pregătire intelectuală, fiindu-le periclitată dezvoltarea fizică și psihică armonioasă și normală.
Astfel, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, republicată și actualizată, prevede că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, iar alin. 2 al aceluiași articol precizează că principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai acestuia, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
În conformitate cu art. 2 alin. 3 din aceeași lege, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Prin urmare, în toate situațiile în care instanța judecătorească este chemată să dispună asupra vreunei măsuri în legătură cu un minor, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al minorului, orice decizie dispusă de instanța de judecată trebuind să aibă în vedere cu prioritate acest interes superior al minorului.
În același timp, art. 263 alin. 1 NCC prevede că, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Raportând acest principiu, al interesului superior al minorului, la starea de fapt existentă în cauză a considerat că este în interesul superior al acestora luarea unor măsuri de protecție specială pentru aceștia.
Ca atare, a considerat că acțiunea civilă prin care reclamanta solicită reintegrarea celor doi copii minori ai săi C. S. și B. D. D. aflați cu măsura de protecție specială a plasamentului de urgență la Centrul de primire minori A. nu se circumscrie sferei interesului superior al copilului, și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În drept a invocat art. 205-208 NCPC.
Prin sentința civilă nr. 37/12 ianuarie 2015 Judecătoria A. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. invocată de instanță din oficiu.
În temeiul art. 132 alin 1 și 3 Cod procedură civilă, a declinat în favoarea Tribunalului A. - Secția I Civilă competența de soluționare cererii formulată de reclamanta Bot M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecție a Copilului A., având ca obiect reintegrare minor și a trimis dosarul Tribunalului A. - Secția I Civilă.
Din probele administrate în cauză, tribunalul va constata că reclamanta, deși legal citată, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține cererea de reintegrare în familie a celor doi minori, iar avocatul angajat inițial de aceasta pentru formularea cererii introductive a comunicat instanței că a reziliat contractul de asistență juridică cu reclamanta.
Pe de altă parte, din discuțiile cu fiul reclamantei – minorul C. S., rezultă că păstrează legătura telefonic cu mama sa și cunoaște faptul că mama sa este plecată în Austria și va reveni în țară prin luna mai. La termenul de judecată din 16 martie 2015, același minor s-a arătat nemulțumit de conduita mamei sale, care i-a promis că-l va vizita, dar n-a mai venit pentru a-l lua acasă.
Atitudinea reclamantei, care deși a formulat prezenta acțiune nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține cererea printr-o probațiune adecvată, (inclusiv anchetă socială la domiciliul său), ci, dimpotrivă se pare că a părăsit țara fără a înștiința instanța despre acest aspect și despre noua sa reședință, urmează a fi interpretată de către instanță ca o renunțare implicită a acesteia în a-și mai dori reintegrarea minorului în familie, manifestând un vădit dezinteres față de cererea adresată instanței.
Așadar, întrucât nu se poate reține că reclamanta prezintă garanții morale și materiale, pentru a asigura creșterea și îngrijirea celor doi minori instituționalizați, instanța urmează a respinge ca nefondată cererea acesteia de reintegrare în familie a copiilor săi, nefiind întrunite cerințele art. 70 al. 3 din Legea 272/2004.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M., CNP_, cu domiciliul în A., .. 5, . și reședința în A., .. 49 A, județul A. în contradictoriu cu Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A. cu sediul în A., ., nr. 14, județul A., având ca obiect reintegrarea minorilor în familie.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2015.
PreședinteGrefier
N. C. M. C.
Se comunică cu:
- reclamanta B. M. A.
- A. .. 5 .
- A. .. 49 A județul A.
- prin afișare la ușa instanței
- pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A. - consilier juridic Bâte I. G.
- Parchetului de pe lângă Tribunalul A.
Red.NC/Tehnored.MC.
7 ex/5 .
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 419/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
