Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1663/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1663/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2993/55/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.681/A
Ședința publică din 4 iunie 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare apelul de pârâtul Șioica F. R., în contradictoriu cu reclamanta Blaguț R., împotriva sentinței civile nr. 1663/02.04.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal se prezintă apelantul, asistat de avocat R. M. A., din Baroul Hunedoara și intimata, asistată de avocat T. O., din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat prin completarea timbrării la acest termen de judecată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr._/13.05.2015.
Reprezentanta apelantului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.341/13.05.2015 reprezentând onorariu avocațial și copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.345 din 20.08.2011, care se comunică cu reprezentanta intimatei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar chitanța nr.22/7.05.2015 reprezentând onorariu avocațial și trei planșe foto, care se comunică cu reprezentanta apelantului.
Reprezentanta apelantului solicită în probațiune audierea martorei Lesan T. pentru a dovedi că apelantul s-a îngrijit de minoră și proba cu expertiza psihologică a minorei, constând în evaluarea relațiilor emoționale dintre minoră și tată, precum și evaluarea relațiilor dintre minoră și mamă.
De asemenea, arată că în prezent minora se află la mamă.
Reprezentanta intimatei arată că prin întâmpinare s-a opus la aceste cereri de probațiune care nu au fost propuse în fața primei instanțe și nu mai pot fi propuse în apel.
Instanța având în vedere dispozițiile art.998 al.3 Cod procedură civilă, întrucât judecata ordonanței președințiale are loc de urgență și nu sunt admisibile probe, respinge cererea de probațiune.
Reprezentantele părților declară că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat în scris, schimbarea în tot a hotărârii atacate și în consecință respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 23.04.2015 constată că prin sentința civilă nr. 1663 din 02.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta B. R., în contradictoriu cu pârâtul Șioica F. R., având ca obiect stabilire locuință minor și în consecință s-a dispus ca până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, locuința minorei Șioica F. C., să fie la domiciliul mamei, respectiv reclamanta B. R..
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul Șioica F. R. în contradictoriu cu reclamanta B. R., având ca obiect stabilire locuință minor.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 989 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au avut o relație de concubinaj din care s-a născut minora Șioica F. C. născută la data de 20.08.2010 în A..
După separarea părților, minora care la acel moment avea câteva săptămâni a rămas în îngrijirea mamei, la domiciliul acesteia din . C, județul A.. Ulterior, pârâtul a plecat în străinătate unde a stat perioade îndelungate, fiind și condamnat la închisoare pe o perioadă de circa 2 ani, aspecte necontestate de pârât. Minora a început să frecventeze domiciliul pârâtului și a bunicilor paterni doar de la vârsta de un an și a rămas la aceștia de circa câteva ori pe an, perioade relativ scurte, raportat la întregul an, iar în aceste perioade pârâtul nu era la domiciliu ci se afla în străinătate, astfel că nu s-a aflat în prezența acestuia.
Astfel, din declarația martorei P. A., vecină cu domiciliul pârâtului, în anul 2014, minora s-a aflat la doar de două ori la domiciliul pârâtului, iar în aceste perioade pârâtul are plecat în străinătate. La fel martora a arătat că și în 2013, pârâtul a fost plecat în străinătate, astfel că într-o perioadă în care minora s-a aflat la domiciliul mamei acestuia, el nu se afla în țară.
Din ancheta socială și actele depuse la dosar s-a reținut că reclamanta are condiții optime de trai, minora frecventează grădinița cu regularitate, aceasta este căsătorită, recent a achiziționat un imobil în Galșa unde dorește să locuiască alături de soțul ei și ambele minore. Cu toate că atât căsătoria cât și nașterea celui de-al doilea copil au avut loc în Franța, din declarațiile martorilor și interogatoriul reclamantei, perioada de ședere a reclamantei cu ocazia evenimentelor antemenționate a fost de maxim câteva săptămâni, perioade în care minora s-a aflat în grija bunicii materne, care de circa 2 ani nu mai este încadrată în muncă.
Deși, pârâtul a arătat că s-a preocupat de întreținerea minorei și că a trimis bani atât părinților lui cât și bunicilor materni, nu a dovedit în nici un fel aceste susțineri, care au fost contestate de reclamantă și bunica maternă adiată ca martor.
În prezent, ca urmare a faptului că pârâtul a luat minora de la domiciliul reclamatei, la data de 01.01.2015 și a refuzat înapoierea acesteia la domiciliul mamei, deși aceasta a făcut mai multe deplasări la domiciliul pârâtului și la grădinița minorei, în lipsa unor motive justificate, care să ateste pericolul în care s-ar afla minora la domiciliul mamei, atitudinea pârâtului nu este în beneficiul minorei care a fost scoasă din mediul cu care ea s-a obișnuit alături de mama și sora ei.
Chiar dacă minora, se comportă normal în public, din declarația martorilor s-a reținut că aceasta dorește să meargă la domiciliul mamei sale și plânge atunci când pârâtul i-a refuzat acest lucru.
În prezent, pe rolul instanței există dosarul nr._, în care pârâtul a formulat acțiunea principală de exercitare a autorității părintești și stabilirea domiciliului minorei la mamă, dosar în care și reclamanta din prezenta cauză a formulat acțiune reconvențională.
Art. 1, alin. 3 și art. 97, alin. 1 Codul Familiei consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copilul minor. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ ceea ce înlătură posibilitatea ca părinții, fie prin contract fie prin vreun act de voință unilaterală, să deroge de la acestea. Astfel fiind vorba de drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor, deci în cauză dreptul reclamantei de a asigura minorei un mediu echilibrat, liniștit, stabil, care să-i asigure acesteia o dezvoltare psihică și fizică normală, având în vedere că minora s-a aflat în prezența acesteia în permanență, văzând cele de mai sus, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile cerute în dispozițiile art. 996 Cod. proc. civ. pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale deoarece indubitabil există o urgență în ceea ce privește dreptul minorei de a fi îngrijită, supravegheată și crescută de mama sa, care de la naștere a fost alături de ea și care are condiții optime de trai.
În mod evident este îndeplinită și condiția de neprejudecare a fondului cauzei, fondul cauzei urmând a fi judecat în dosarul al cărui obiect îl formează acțiunea de fond promovată de către reclamantă.
În consecință, instanța, având în vedere interesul superior al minorei, de a fi crescută într-un mediu liniștit, stabil și să fie în prezența mamei ei, a constatat că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă este întemeiată, în baza art. 996 alin. 1 Cod proc. civ., a admis-o și în consecință a dispus ca până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, locuința minorei Șioica F. C. născută la data de 20.08.2010 în A. să fie la domiciliul mamei.
Pe cale de consecință a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul Șioica F. R..
Cu privire la cheltuielile de judecată, față de faptul că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, instanța în baza art.451 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata sumei de 989 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și taxa de timbru (20 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Șioica F. R. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că critică sentința pronunțată de instanța de fond în ce privește modul de soluționare a acțiunii raportat la situația minorei Șioica F. C..
Conform art. 996 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speța de față a arătat că pe rolul Judecătoriei A. se află dosarul cu nr._ având ca obiect stabilirea domiciliului minorei și exercitarea autorității părintești asupra acesteia, în momentul de față fără termen de judecată, având în vedere că se află în procedura premergătoare acordării termenului de judecată și în care are calitatea de reclamant iar reclamanta din prezentul dosar are calitatea de pârâtă.
De asemenea, arată că a invocat prin întâmpinare și prin cererea reconvențională excepția lipsei de interes, raportându-se la următoarele:
Justificarea interesului judiciar îi incumbă și vizează, în principal, momentul inițial al procesului, în concret acela al promovării acțiunii - ori, după cum se poate observa reclamanta nu justifică nici un interes atâta timp cât, el a fost cel care a inițiat procedura chemării în judecată cu privire la stabilirea domiciliului minorei și a exercitării autorității părintești, acțiune înregistrată în cursul lunii ianuarie 2015, iar ordonanța președințială a reclamantei vine la doua luni după înregistrarea acțiunii principale.
În principiu, interesul judiciar se consideră că există și că a devenit actual din momentul încălcării unui anumit drept subiectiv, ori, dacă se ia în considerare ceea ce invederează reclamanta cum că i-ar fi încălcat acesteia dreptul de a o vedea pe minora de la data de 01.01.2015 de când a luat minora la domiciliul său, ar însemna că dreptul acesteia s-a născut la data de 01.01.2015 și nu la două luni după ce a inițiat o acțiune de stabilire domiciliu minor și exercitare autoritate părintească.
În plus față de cele arătate mai sus, reclamanta nu justifică niciun interes în obținerea admiterii ordonanței președințiale de stabilire a domiciliului minorei în condiția în care aceasta locuiește în Franța alături de noul său soț și de copilul minor al acestora. Astfel, apelantul arată că interesul este doar în a-l îndepărta de minoră și de a o duce din nou într-un mediu nociv pentru creșterea și educația acesteia - interesul este justificat mai mult de părinții reclamantei decât de aceasta.
Apelantul arată că s-a interesat întotdeauna de bunăstarea atât materială cât și psihică a minorei, motiv pentru care, nu doar că a vizitat-o pe minora de cate ori a avut ocazia ci a și luat-o la domiciliul său unde aceasta a petrecut o bună perioadă de timp ( nu mai mult de 6 luni de zile în decursul anului trecut când bunicii materni au fost plecați în Danemarca iar mama acesteia era în Franța ).
Aduce la cunoștință instanței că reclamanta în aproape 5 ani de zile, cât are minora, a petrecut mai bine de jumătate din acești ani în diverse țări din Europa, ba mai mult s-a și căsătorit într-o altă țară decât România, făcând chiar și un copil în străinătate, astfel încât, afirmațiile acesteia cum că a locuit în mod permanent alături de minoră sunt nefondate și total neadevărate.
De asemenea, apelantul arată că locuiește împreună cu mama sa și din ianuarie 2015 și împreună cu minora, într-o casă compusă din trei camere, bucătărie și dependințe, în condiții mai mult decât decente pentru o persoană care se presupune că trăiește din suma de 20-30 de lei pe zi. A scos-o pe minoră din mediul mizerabil în care stătea, pe maidane, toată murdară și nespălată pentru a-i acorda o îngrijire corespunzătoare. Menționează faptul că a reușit inclusiv să o înscrie pe minora la grădinița de la domiciliul său, asigurându-se că aceasta urmează cursurile zilnic, tocmai pentru a-i asigura o integrare în grupul de copii și o socializare adecvata vârstei sale.
Mai arată că, este adevărat că minora a fost înscrisă la Grădinița din Galșa, însă a fost înscrisă doar scriptic, având în vedere că aceasta mai mult stătea acasă decât frecventa cursurile grădiniței, raportat atât la faptul că reclamanta se afla în Franța și nu era interesată de minora și raportat la faptul că bunicii materni erau angajați în schimburi și nu aveau timpul necesar pentru a se îngriji ca minora să frecventeze în mod constant cursurile grădiniței, fiind lăsată de cele mai multe ori singură sau în grija mătușilor reclamantei care locuiesc în vecinătate.
Atunci când minora a locuit cu bunicii materni deoarece a fost plecat în Finlanda unde a avut un loc de muncă, minora a păstrat legaturile atât cu tatăl său cât și cu bunicii paterni, care s-au îngrijit ca acesteia să nu îi lipsească nimic (atât cât s-a putut raportat la refuzul constant al bunicilor materni de a le permite să ia legătura cu minora).
În ceea ce privește latura financiară a îngrijirii pe care i-o acordă minorei, apelantul arată faptul că lunar a trimis atât părinților săi cât și bunicilor materni sume de bani consistente, sume de bani care să-i asigure minorei un trai mai mult decât decent, iar în momentul de față, minora se regăsește în grija sa.
De asemenea, apelantul arată că, raportat la faptul că pârâta în momentul de față locuiește împreună cu noua sa familie în Franța, s-a decis să ia minora la domiciliul său, unde poate să beneficieze de o educație corespunzătoare.
Atașamentul minorei față de tată demonstrează că încredințarea minorei tatălui spre creștere și educare este în deplină concordanță cu interesul superior al copilului, mai ales datorită manifestării de dorință a acesteia de a locui împreună cu tatăl său. Minora de fiecare dată când era nevoită să se întoarcă la bunicii materni plângea și suferea că nu poate să rămână alături de tatăl și de bunicii săi paterni, cerându-i de fiecare dată să nu o mai lase să se întoarcă la bunicii materni.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligaților părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său".
În drept apelantul invocă dispozițiile art.999, art.453 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata B. R. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că în prezent minora a revenit la domiciliul său din Galșa, de unde a fost luată de pârât cu forța la începutul anului 2015, conform încheierii din 7.04.2015 din dosarul execuțional nr.106/2015 a B. C. G. și a procesului verbal de constatare întocmit de executor la 22.04.2015.
Contrar celor afirmate de către apelant, intimata arată că minora de la naștere respectiv de la vârsta de 3 săptămâni, a fost lăsată exclusiv în întreținerea sa și a părinților săi, acesta fiind plecat în străinătate, unde a comis mai multe infracțiuni, fiind condamnat pentru profanare de morminte.
Afirmațiile apelantului că a fost preocupat de minoră sunt nereale iar acțiunea pe care a formulat-o privind stabilirea locuinței minorei la mama apare ca întemeiată atâta vreme cât rezultă în mod clar din probatoriu administrat că fetița a crescut împreuna cu mama, în casa părinților săi, condițiile sunt foarte bune, iar între cele două fetițe ale sale există o legătură strânsă, afecțiunea mamă-fetiță fiind evidentă din fotografiile depuse la dosarul cauzei.
De asemenea arată că împrejurarea că pârâtul a luat fetița cu forța, când mama sa era singură acasă cu fetița, fiind însoțit de încă 4-5 bărbați, dintr-un mediu stabil, cunoscut fetiței care urma cursurile grădiniței, era înscrisă la medicul de familie, și dusă în casa în care locuiește bunica paternă și pârâtul, într-o casă insalubră, compusă dintr-o cameră și o tindă, cu pereți din văiugă degradată și cu ferestre acoperite cu bucăți de lemn, au fost de natură a provoca fetiței un mare prejudiciu psihic. Pe lângă faptul că, pârâtul a luat fetita forțat, apelanta arată că nu i-a permis să i-a legătura cu aceasta nici telefonic și nici personal, reușind o singură dată așa cum rezultă din fotografiile anexate să o poată îmbrățișa în fața casei unde aceasta a locuit.
Interesul superior al copilului, este acela de a creste într-un mediu liniștit, cu posibilități reale de a-i asigura un climat favorabil dezvoltării psihice și fizice normale, și nu de a priva un copil crescut de mama sa, de prezența și chipul mamei.
Dovada că minora a suferit enorm datorită comportamentului pârâtului, rezultă din atitudinea minorei care acum, știindu-se în siguranță în prezenta mamei se simte bine, împreună cu bunicii materni și sora sa, urmând cursurile grădiniței.
În drept intimata invocă dispozițiile art.466, 478 pct.2, 996 Cod procedură civilă și Legea 272/2004.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin hotărârea pronunțată prima instanță a restabilit starea de fapt existentă anterior luării minorei de la domiciliul reclamantei de către pârât în dat de 01.01.2015, anume aceea că minora s-a găsit în îngrijirea mamei, la locuința acesteia, de la vârsta de doar câteva săptămâni și până la vârsta actuală de aproape 5 ani.
Această hotărâre judecătorească, fiind executorie, a fost pusă în executare la data de 22 aprilie 2015, când debitorul nu s-a opus la executare iar minora a fost de acord să locuiască cu mama sa.
În această situație nevoia de stabilitate a minorei va fi satisfăcută prin confirmarea soluției primei instanțe, urmând ca în procesul de fond să se stabilească într-o manieră definitivă și în urma unui probatoriu complet care este părintele cel mai potrivit pentru a asigura locuința minorei.
Pe cale de consecință, în baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă apelantul va fi obligat să plătească intimatei B. R. suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Șioica F. R. împotriva sentinței civile nr. 1663/02.04.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A..
Obligă apelantul să plătească intimatei B. R. suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Red.SCS
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.P. N.
Ex.4/2 .
Se comunică cu:
1.Apelantul: Sioica F. R., cu domiciliul procesual ales la cab.av.R. M. Alesandra – D., ..24, .
2.Intimata B. R., cu domiciliul în comuna Șiria, . C, județul A.
| ← Suspendare executare. Decizia nr. 889/2015. Tribunalul ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
