Pensie întreţinere. Sentința nr. 419/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 419/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 686/238/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 403
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-au luat în examinare apelurile declarat de reclamanta C. R. A. și pârâtul C. I., împotriva sentinței civile nr. 419/16 octombrie 2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gurahonț.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, văzând că apelanții au cerut judecarea cauzei și în lipsă, președintele completului, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 15.01.2015, constată că prin sentința civilă nr. 419 din 16.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta C. A. – R., împotriva pârâtului C. I. și în consecință a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei pensie lunară de întreținere în cuantum de 25 % din venitul minim pe economie, începând cu data de 30 iulie 2014 până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult decât până la împlinirea de către reclamantă a vârstei de 25 de ani și să-i plătească întreținere aferentă lunii februarie 2013.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul este tatăl reclamantului și în baza Sentinței civile nr. 71/10 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul nr. nr._ a fost obligat să-i plătească reclamantei o pensie lunară de întreținere de 150 lei pe toată perioada cât reclamanta a fost îndreptățită.
După terminarea studiilor liceale, având în vedere că reclamanta împlinise vârsta de 18 ani pârâtul nu i-a mai achitat pensie, înregistrând o restanță pe luna februarie 2013.
Întrucât reclamanta este în prezent în continuarea studiilor la Școala postliceală sanitară A., conform adeverinței nr. 806/26 mai 2014 este îndreptățită să beneficieze de pensie de întreținere.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamantei și în conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 3, art. 529 alin. 2 și art. 532 cod civil l-a obligat pe pârât să-i plătească începând cu data de 01 august 2014 o pensie lunară de întreținere reprezentând 25 % din venitul net lunar raportat la salariul minim pe economie, până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani de către reclamantă.
Instanța l-a obligat pe pârât să-i achite reclamantei și pensia aferentă lunii februarie 2013.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât reclamanta C. R. A., cât și pârâtul C. I..
Apelanta-reclamantă C. R. A. a solicitat admiterea apelului.
În motivare arată că atunci când a venit doamna prim procuror la Buteni la Poliție, în luna octombrie, era pe clasa a XII a și se știa foarte bine că a împlinit 18 ani în 13 ianuarie și a trebuit să își retragă plângerea atât ea, cât și mama sa pentru 400 lei din urmă, întrucât li s-a spus că nu câștigă nimic dacă pârâtul va face pușcărie, astfel că și-au retras plângerea.
Mai arată că din ianuarie pârâtul iar nu a mai achitat nimic până ce nu l-a dat din nou în judecată și atunci „în bătaie de joc” a trimis 50 lei, 30 lei înainte de Paști, 25 lei înainte de Rusalii etc.
Legea nr.416/2001 arată că orice persoană care nu are un loc de muncă este îndreptățită să primească ajutor social cu condiția să nu refuze nici un loc de muncă și să participe la cursurile de recalificare profesională.
Ce nu s-a înțeles este că de 20 de ani pârâtul nu s-a angajat să nu fie obligat să i se tragă din salar.
De asemenea, apelanta arată că a solicitat obligarea pârului să îi plătească un sfert din salariul minim pe economie la data la care se judecă cauza (și rămâne sentința definitivă), deoarece dacă nu se judecă până la C. 2015 se mai mărește salariul minim pe economie de 2 ori.
Datorită faptului că și-a retras plângerea, cu privire la cei 400 lei, apelanta arată că solicită ca pârâtul să fie obligat să îi plătească din februarie 2013 până la 1 august 2014 și de la 1 august 2014 până în prezent tot din urmă ultimii 50 de bani la zi.
Apelantul-pârât C. I. a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea pe fond a cauzei și respingerea pretențiilor reclamantei.
În motivare arată că în pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a ținut cont de faptul că intimata a împlinit vârsta majoratului și poate să aibă un job „part time”, iar în vacanță unul „full time” că să se întrețină din muncă. Arată faptul că nu are o sursă de venit cu excepția venitului minim garantat în baza art.416/2001, iar unele venituri ocazionale sunt practic insignifiante iar această realitate este cunoscută intimatei, fapt din care se poate prezuma că acțiunea intimatei este de rea credință și în același timp un abuz de drept.
Cât privește obligarea sa la plata pensiei aferente lunii februarie 2013 apelantul pârât arată că aceasta nu este motivată pe nimic, mai mult intimata a refuzat primirea banilor trimiși prin poștă.
Apelul pârâtului C. I. este fondat, urmând a fi admis în baza art. 480 alin. 2 C., pentru considerentele care urmează.
Prima instanță l-a obligat pe pârât, nejustificat, să plătească retroactiv reclamantei pensia de întreținere pentru luna februarie 2013, deși acțiunea reclamantei a fost înregistrată abia la 30 iulie 2014.
Astfel, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
În speță nu s-a invocat și nu s-a probat că introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului, pentru a se justifica acordarea pensiei pentru o perioadă anterioară.
În realitate, hotărârea judecătorească anterioară (sentința civilă nr. 71/10 februarie 2009 a Judecătoriei Gurahonț) a produs efecte numai pentru perioada minoratului reclamantei, lucru pe care aceasta l-a cunoscut, astfel încât reclamanta ar fi trebuit să solicite instanței un nou titlu executoriu, pentru situația de copil major aflat în continuarea studiilor, în conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 3 Cod procedură civilă.
Se impune așadar, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul înlăturării obligației de plată a întreținerii pe luna februarie 2013, pusă în sarcina pârâtului cu reobservarea dispozițiilor legale sus-menționate.
Sunt întemeiate însă celelalte critici aduse de pârât hotărârii primei instanțe, deoarece împrejurarea că deși apt de muncă, nu are în concret un serviciu aducăt de venituri salariale, nu-l absolvă pe acesta de întreținerea datorată reclamantei în conformiate cu dispozițiile art. 499 alin. 3 Cod civil. Pârâtul recunoaște de altfel că realizează venituri ocazionale, situație în care doctrina și jurisprudența au arătat că se poate prezuma realizarea unor venituri la nivelul venitului minim pe economia națională.
De asemenea, legiutorul nu impune în sarcina copilului major, aflat în continuarea studiilor, vreo obligație de a obține venituri din muncă, part-time ori în timpul vacanțelor școlare.
Apelul reclamantei este nefondat și va fi respins în baza art. 480 alin. 1 C., considerentele pentru care pârâtului nu poate fi obligat la plata retroactivă a pensiei de întreținere pentru copilul devenit major și aflat în continuarea studiilor fiind expuse mai sus.
Vor fi menținute, în consecință, celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr. 419/16 octombrie 2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gurahonț pe care o schimbă în parte în sensul înlăturării obligației de plată a întreținerii față de reclamanta C. A. R. pe luna februarie 2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red.SCS
Thred.MI
Prima instanță: Judecătoria Gurahonț, judecător T. G.
Ex.4/04.05.2015
2 .="Default"> Se comunică cu:
1.Apelanta-reclamantă – C. R. A. – Buteni nr.258, jud.A.
2.Apelantul-pârât – C. I. – Buteni nr.648, jud. A.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 156/2015. Tribunalul ARAD | Suspendare executare. Decizia nr. 889/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
