Partaj judiciar. Hotărâre din 20-04-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 470/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.470/A
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții B. A. și B. C. în contradictoriu cu intimații S. Doinița și M. V. A., împotriva Sentinței civile nr.828 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria L., în dosar nr._, având ca obiect succesiune, partaj, prestație tabulară.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelanților avocat Chesințan D. din Baroul A. din Baroul A., și intimata M. V. A., absenți fiind apelanții și intimata S. Doinița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 159,5 lei taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul apelanților solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata M. V. A. solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 28 ianuarie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 828 din 27.11.2014 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria L. a respins în întregime acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții B. A. și B. C. în contradictoriu cu pârâtele S. Doinița și M. V.-A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță în privința dreptului aplicat a avut în vedere legislația în vigoare la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, 20 martie 2004. În consecință, întrucât data încheierii contractului este anterioară intrării în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. 2 ale Titlului X din Legea nr. 247/2005, rezultă că aceste dispoziții nu sunt aplicabile, ca urmare a respectării principiului constituțional al neretroactivității legii noi, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere dispozițiile în vigoare la data încheierii contractului ale Legii nr. 7/1996. Pe de altă parte, din punct de vedere procedural și cu trimitere la dreptul material aplicabil în privința constatării pe cale judecătorească a suplimentării masei succesorale, a moștenitorilor, a ieșirii din indiviziune și a obligațiilor asumate față de terți, este aplicabil codul de procedură civilă în vigoare la data înregistrării acțiunii, anume Codul adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Prima instanță a constatat că a pus în discuția reprezentantului reclamanților în cursul procesului să diferențieze acțiunea în prestație tabulară de acțiunea având ca obiect obligația de a face și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, însă poziția adoptată nu a oferit o explicație rezonabilă care să delimiteze cele două categorii de acțiuni, reieșind confundarea acestora, astfel că le-a avut în vedere pe amândouă, cu precizarea că pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract prevăzută de art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 nu se aplică cauzei, efect al neretroactivității acestei legi. De asemenea, a cerut reprezentantului reclamanților să introducă în proces și pe B. T., S. D., fiicele defunctului, însă disponibilitatea procesuală a acestuia a obiectivat continuarea procesului în cadrul procesual stabilit prin acțiunea introductivă.
Prima instanță a considerat că obiectul acțiunii nu poate fi soluționat fără a introduce în proces pe toți moștenitorii defunctului S. V. și fără ca reclamanții să precizeze în clar acțiunea cu privire la drepturile și obligațiile pârâtei S. Donița care decurg atât din calitatea de succesibil, cât și din calitatea de proprietar codevălmaș. Cu atât mai mult se impune întregirea cadrului procesual, cu cât se remarcă faptul că procedura notarială a dezbătut compunerea masei succesorale numai în privința bunurilor mobile, iar dezbaterea compunerii masei în privința bunurilor imobile deschide oportunitatea constatării în persoanele interesate a acceptării tacite a succesiunii. Din acest unghi de vedere, constatarea notarului că S. Doinița, soția defunctului, B. T., S. D., fiicele defunctului, au fost declarate străine de succesiune prin neacceptare conform art. 700 Cod civil, nu se impune și în privința acceptării tacite, cu deosebire în cazul moștenitorilor sezinari, care nu au nevoie de trimiterea în posesie. În consecință, Judecătoria aplică art. 78 alin. 2 Teza II Cod procedură civilă și a respins în întregime acțiunea, fără a se pronunța pe fond.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel B. A. și B. C., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului arată că din punct de vedere procedural dispozițiile art. 78 alin 2 au fost aplicate fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de acestea și au fost interpretate greșit. Introducerea în cauză, din oficiu, a altor persoane, în materie contencioasă, poate fi dispusă cu îndeplinirea următoarelor condiții: dacă raportul juridic dedus judecății o impune, ceea ce în speță, nu este cazul, deoarece persoanele pe care instanța a solicitat să fie introduse în cauză suni străine de succesiune, fapt constatat printr-un act autentic necontestat, echivalând cu lipsa calității procesuale a acestora; după punerea în discuție a necesității introducerii în cauză a altor persoane; nici această condiție nu a fost îndeplinită, deoarece la termenul din 24.11.2014 când instanța a pus în discuție introducerea în cauză, pârâtele nu au fost prezente, iar instanța nu a comunicat acestora necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, astfel încât acestea au fost lipsite de posibilitatea de a solicita introducerea în cauză și a celorlalte persoane cu vocație succesorală.
Apelanții consideră că nu se impunea introducerea în cauză a celorlalte fiice ale defunctului S. V., deoarece atât din probele administrate în cauză, cât și din dispozițiile legale în materie de succesiune aplicabile, acestea nu pot avea calitate procesuală, instanța de fond apreciind eronat, atât probele cât și dispozițiile legale.
Din probele administrate rezultă că deși S. V. a decedat în anul 1992, iar titlul de proprietate a fost emis în anul 1995, certificatul de moștenitor a fost emis în anul 2006, dată la care toți moștenitorii au cunoscut că terenurile înscrise în titlul de proprietate fac parte din masa succesorală a defunctului.
De asemenea, din certificatul de moștenitor la care au făcut referire rezultă că acestea sunt străine de succesiune prin neacceptare, fiind menționată în mod expres aceasta de către notarul care a dezbătut succesiunea, ceea ce relevă că notarul a respectat procedura privind aducerea la cunoștința tuturor moștenitorilor de dezbaterea succesiuni, iar celelalte fiice ale defunctului și-au manifestat în mod expres intenția de a nu accepta succesiunea. Mai mult, certificatul de moștenitor este un act autentic ce face dovada constatărilor personale ale agentului instrumentator până la înscrierea în fals, iar câtă vreme acesta nu a fost anulat, continuă să-și producă efecte, respectiv să confirme că celelalte fiice ale defunctului sunt străine de succesiune.
La fel, consideră că și dispozițiile legale în materie de succesiune au fost interpretate eronat. Acceptarea unei succesiuni, fie expresă sau tacită, pusă și simplă sau sub beneficiu de inventar, nu poate fi făcută decât în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, prevăzut de art. 700 Cod civil. Prin împlinirea termenului, dreptul de a accepta succesiunea se stinge, aceasta constituind o renunțare implicită la succesiune. Dispozițiile legale nu prevăd prescripția dreptului de opțiune succesorală doar pentru acceptarea expresă a succesiunii și imprescriptibilitatea acceptării tacite, neexistând o diferență, din acest punct de vedere, între cele două modalități de acceptare a succesiunii, astfel încât introducerea ulterioară în masa succesorală a unor bunuri nu deschide oportunitatea acceptării tacite a persoanelor interesate.
Pe de altă parte, dacă succesibilul nu acceptă în termen, ceea ce se stinge retroactiv, de la data morții defunctului, odată cu dreptul său de a accepta succesiunea, este chiar titlul său de moștenitor, succesibilul rămânând astfel străin de moștenire, vocația sa succesorală stingându-se prin puterea legii față de întreaga masă succesorală, chiar dacă o parte din bunuri nu au fost menționate în certificatul de moștenitor, însă acestea, la data dezbaterii succesiunii, făceau parte din masa succesorală. Ori, în speță, este evident că la data dezbaterii succesiunii (anul 2006) terenul din acesta cauză făcea parte din masa succesorală a defunctului, titlul de proprietate fiind emis pe numele acestuia din anul 1995.
În consecință, faptul că celelalte fiice ale defunctului nu au acceptat succesiunea în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din vechiul cod civil, le face străine de succesiune, vocația lor succesorală stingându-se cu privire la întreaga masă succesorală, inclusiv a terenului în cauză, astfel încât nu se putea dovedi calitatea procesuală pasivă a acestora pentru a solicita introducerea în cauză.
În ceea ce privește motivarea instanței că procesul nu poate fi soluționat întrucât reclamanții nu au precizat în clar acțiunea cu privire la drepturile și obligațiile pârâtei S. Doinița care decurg din calitatea sa succesibil și din calitatea de proprietar codevălmaș apelanții o consideră neîntemeiată, deoarece, având în vedere că ieșirea din indiviziune s-a solicitat în baza unei acțiuni oblice, consideră că stabilirea cotelor excede dispozițiilor art. 974 din vechiul cod civil, urmând ca aceasta să se facă la solicitarea titularilor dreptului de proprietate. Prin atribuirea terenului din acesta cauză pârâtei S. Doinița nu se aduce atingere cotei din dreptul de proprietate ce revine și pârâtei M. V.-A., urmând ca, pe cale amiabilă sau prin instanță, după stabilirea cotelor ce se cuvin fiecăreia dintre cele două, la partajarea bunurilor comune, lotul ce urmează a fi atribuit pârâtei S. D. să fie diminuat cu valoarea terenului ce l-a înstrăinat reclamanților.
În drept invocă art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatele nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând apelul conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, sentința apelată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente.
În conformitate cu prevederile art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, „în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”.
Contrar susținerilor apelanților, prima instanță, cu respectarea dispozițiilor legale indicate, precum și a principiului disponibilității, reglementat de art. 9 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților, necesitatea introducerii în cauză și a celorlalte fiice ale pârâtei S. Doinița, respectiv B. T. și S. D., astfel cum rezultă din încheierea din data de 10.11.2014, reclamanții apelanți, prin avocat, precizând că nu solicită introducerea în cauză a celorlalte persoane, acțiunea fiind respinsă în temeiul art. 78 alin. 2 teza a doua C.. Faptul că pârâții, ce nu au fost prezenți nu și-au exprimat poziția cu privire la aceste aspecte, nu prezintă relevanță, câtă vreme procedura de citare la acel termen a fost legal îndeplinită.
Tribunalul consideră că în mod just a apreciat prima instanță, față de obiectul acțiunii, faptul că imobilul în litigiu nu a făcut obiectul dezbaterii succesorale, astfel că se impunea introducerea în cauză și a celor două fiice ale pârâtei, întrucât se solicită suplimentarea dezbaterii succesorale pe cale judecătorească.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții B. A., CNP_ și B. C., ambii cu domiciliul în ., nr. 107, județul A., ambii cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetelor de avocat asociate Zepa C. și Chesințan D., situat în L., ., Județul A. în contradictoriu cu intimații S. Doinița, având reședința de fapt în ., județul A. și M. V.-A., cu domiciliul în A., . C, ., ., împotriva Sentinței civile nr.828 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria L..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM/Thred.FM
Data: 21.05.2015
5 ex./ 3 . comunică cu:
apelanții B. A. și B. C. - ambii cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetelor de avocat asociate Zepa C. și Chesințan D., situat în L., ., Județul A.
intimata S. Doinița - cu reședința de fapt în ., județul A.
intimata M. V.-A. - cu domiciliul în A.,. C, ., .
Prima instanță – Judecătoria L. – judecător I. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 460/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
