Pretenţii. Sentința nr. 6232/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6232/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 536/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. 11._
DECIZIA CIVILĂ NR. 536
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. C. Județean de Urgențe A., împotriva sentinței civile nr. 6232/17.12.2014 pronunțată în dosarul nr. 11._ al Judecătoriei A., în contradictoriu cu reclamantul D. P. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului – consilier juridic S. V. și reprezentantul intimatului-reclamant avocat P. N. din Baroul A. în substituirea avocatului O. P. P. din Baroul M., absent fiind intimatul-reclamant D. P. și reprezentantul intimatei Casa de Asigurări de Sănătate A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin serviciul registratură la data de 30.04.2015, intimatul D. P. a depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanții părților depun la dosar împuternicire de reprezentare juridică, respectiv delegație de substituire și declară că nu mai alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii pentru motivele expuse în scris. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului pentru motivele expuse în scris, cu cheltuieli de judecată conform dovezi pe care o depune la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 05.02.2015, constată că prin sentința civilă nr. 6232/17.12.2014, Judecătoria A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul D. P., în contradictoriu cu pârâtul S. C. Județean de Urgență A. și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 19.700 lei, reprezentând cheltuieli medicale.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului cheltuieli de judecată de 3.090 lei.
S-a respins acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A., pentru pretenții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada 22-24.01.2014 și respectiv 11-13.02.2014, reclamantul a fost internat la S. C. Județean de Urgență A. cu diagnosticul cardiopatie ischemică dureroasă, angină de efort, stenoză carotidiană și boală coronariană monovasculară.
Urmare a afecțiunilor constatate, pe parcursul internării reclamantul a fost nevoit să suporte din resurse proprii suma totală de 19.700 lei (reprezentând cheltuieli cu angiografia coronariană - 1.500 lei, angiografia periferică - 200 lei, angioplastia carotidiană cu implant de stent autoexpandabil - 8.400 lei și angioplastia coronariană cu implant de stent activ farmacologic - 9.600 lei), sumă care a fost achitată de reclamant în două tranșe, respectiv 10.100 lei în 22.01.2014 și 9.600 lei în 11.02.2014.
Potrivit art. 218 alin. 2 lit. d1) din Legea 95/2006, reclamantul, în calitate de asigurat, are dreptul să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățit fără contribuție personală, în condițiile impuse de contractul-cadru.
De asemenea, conform art. 73 alin. 1 și 2 din HG 117/2013, pentru aprobarea contractului-cadru în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pe anii 2013-2014 (incident în cauză față de momentul internării reclamantului), spitalele sunt obligate să suporte pentru asigurații internați toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice, iar în situația în care asigurații, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secția în care sunt internați și avizate de șeful de secție, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraților.
Între programele naționale de sănătate se numără și Programul național de boli cardiovasculare, astfel după cum reiese din anexa la HG 261/2010, iar în lista materialelor sanitare de care beneficiază bolnavii incluși în programele naționale de sănătate finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate aprobată prin Ordinul MS nr. 1117/2010 (Subprogramul de tratament al pacienților cu afecțiuni cardiovaculare), sunt enumerate și materialele sanitare de natura celor plătite de reclamant (stenturile).
S-a reținut că, în aceste condiții, este evident că plata efectuată de către reclamantul-pacient asigurat reprezintă o plată nedatorată, supusă restituirii, în condițiile art. 1341 Cod civil.
S-a apreciat că apărările invocate de S. C. Județean A. nu pot fi primite, întrucât din actele medicale aflate la dosar rezultă fără echivoc că reclamantul a fost internat în chiar această unitate spitalicească, serviciile medicale au fost efectuate în timpul internării, iar biletul de ieșire din spital menționează sub semnătura și parafa medicului curant și a medicului șef de secție, care au decis stentarea leziunii, că decizia privind conduita medicală și intervențiile chirurgicale au fost cele stabilite de medicul curant, nefiind deci vorba nici despre servicii medicale la cererea pacientului (f. 35 și 36).
În fine, în cauză nu prezintă relevanță nici faptul că reclamantul a achiziționat materialele sanitare de la Medicorclinics SRL, pacientului neputându-i fi imputată procurarea materialelor și dispozitivelor necesare intervenției de la un alt furnizor de servicii medicale. Mai mult, spitalul a raportat și încasat deja de la casa de asigurări contravaloarea acestor materiale, aspect necontestat în cauză.
Ca atare, față de cele ce preced și în baza textelor legale menționate, instanța a admis acțiunea față de pârâtul S. C. Județean de Urgență A. și a obligat acest pârât să plătească reclamantului suma de 19.700 lei reprezentând cheltuieli medicale, și a respins acțiunea față de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A..
Totodată, față de modul de soluționare a acțiunii și în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul S. Județean A. să plătească reclamantului suma de 3.090 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.090 lei taxă judiciară și 2.000 lei onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul S. Județean de Urgență A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 6232/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. - secția civilă în dosarul nr._ în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul D. P., în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC.
Apelantul critică soluția instanței de fond pentru următoarele aspecte:
1. Instanța de fond nu a analizat apărările formulate de către spital, respectiv nu s-a pronunțat asupra faptului ca reclamantul și aparținătorii acestuia, prin semnarea contractelor nr. 61/22.01.2014 și nr.95/11.02.2014, (existente la dosarul cauzei) având ca obiect - executarea de către clinica Cardiolife, în cadrul acesteia, în schimbul unei renumerații a serviciilor medicale a căror decontare se solicită, și-au însușit obligația de a suporta contravaloarea serviciilor medicale acordate (materiale sanitare și manopera) de către alt furnizor de servicii medicale decât S. C. Județean de Urgență A.. Prima instanță nu a reținut faptul ca S. C. Județean de Urgență A. nu este semnatar al acestor contracte și nu are nici o obligație care să derive din clauzele acestora și mai mult, așa cum s-a precizat în întâmpinare procedura de angioplastie coronariană nu poate fi efectuată în cadrul unității apelante din lipsă de aparatură și personal specializat.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul ca reclamantul a achiziționat materialele sanitare de la Medicorclinics SRL dar procedura a efectuat-o la S. C. Județean de Urgență A.. Reclamantul nu a încheiat contract de prestări servicii cu S. C. Județean de Urgență A., nu a fost investigat și nici operat de către angajații instituției apelante.
Pacientul a fost internat în compartimentul Terapie Intensivă Coronoriană din cadrul S. C. Județean de Urgență A. după acordarea serviciilor medicale de către Clinica Cardiolife, respectiv după efectuarea procedurii.
2. Un alt aspect care nu a fost reținut de prima instanță este faptul că reclamantul a solicitat decontarea cheltuielilor reprezentând contravaloarea unor proceduri efectuate la . - societate medicală cu personalitate juridică proprie care nu face parte din structura spitalului. . este un furnizor de servicii medicale cu personalitate juridică proprie distinctă de cea a instituție apelante, care funcționează în regim privat, în sistem ambulator, are angajat personal medico-sanitar propriu care nu este angajat al Spitalului C. Județean de Urgență A. și nu este în relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate. Această unitate își desfășoară activitatea într-un spațiu aflat la parterul spitalului, pe care îl deține în baza unui contract de închiriere. Faptul că funcționează în același imobil cu S. C. Județean de Urgență A. nu reprezintă o justificare în baza căreia serviciile furnizate în unitatea privată să fie suportate de spital.
Se arată că, așa cum reiese din consimțământul informat, semnat de către reclamant, acesta a fost informat de către personalul angajat al compartimentului Terapie Intensivă coronariană ca investigația de coronarografie și procedura de angiografie nu se efectuează în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență A. ci numai în regim privat sau în cadru unui alt spital de stat, urmând ca pacientul să uzeze de dreptul conferit de prevederile Legii 95/2006 art. 218 alin. 2 (a) și anume „să aleagă furnizorul de servicii medicale”, adică să decidă căreia dintre unități să i se adreseze.
3. Un alt argument pentru susținerea apelului și de care instanța de fond nu a ținut cont este opțiunea/alegerea reclamantului de a efectua aceasta investigație în cadrul unui alt spital de stat din cadrul unui centru universitar din țară, spital care conform Ordinului Casei Naționale de Sănătate nr. 190/29.03.2013 derula programul național de boli cardiovasculare și ar fi putut efectua fără plată procedura de angiografie - intervențiile și materialele sanitare fiind incluse în programul de sănătate decontat de fondul de asigurări sau în regim privat, contra cost. Prin semnarea în nume propriu a contractelor de prestări servicii antemenționate cu ., acesta a ales să efectueze procedura în regim privat contra cost.
Se precizează că în cazul de fata investigația/procedura la cerere se referă la alegerea de către pacient a unității care să-i facă investigația, respectiv o unitate de stat sau o unitate privată; nu se pune în discuție recomandarea medicală de efectuare a acestui tip de investigație.
Se menționează că S. C. Județean de Urgență A. pe perioada spitalizării, respectiv ulterior efectuării procedurilor la ., i-a acordat pacientului tratament, i-a efectuat consultații de specialitate, EGK-uri, a consumat materiale sanitare, toate acestea nefiind plătite de către reclamant.
Se solicită a se observa că în situația în care unitatea apelantă așa cum s-a precizat mai sus, nu beneficiază de fondurile alocate din cadrul bugetului de asigurări de sănătate pentru tratarea bolnavilor cu afecțiuni cardiovasculare întrucât în cadrul acesteia nu se derulează programul național de boli cardiovasculare, pacientul D. P. adresându-se unității apelante, nu putea beneficia de gratuitatea procedurilor de cardiologie intervențională cuprinsă în programul național. Reclamantul putea alege să efectueze aceste proceduri în mod gratuit în cadrul unei unități spitalicești care derulează acest program - cuprinse în cap. VIII din Ordinul 190/2013, de exemplu putea să se adreseze Institutului de Boli Cardiovasculare Timișoara.
Având in vedere cele redate mai sus, se poate observa ca plata efectuată de către reclamant nu reprezintă o plata nedatorată supusă restituirii așa cum greșit a reținut prima instanță, ci aceasta reprezintă o obligație contractuală asumată de către pacient în baza unui contract.
4. Deși prima instanță a reținut în motivarea sentinței prevederile art. 73 alin. 1 și 2 din HG 117/2013, apelanta solicită a se observa că aceste prevederi nu sunt aplicabile cazului în speță, întrucât: nu există documentele prevăzute în actul normativ invocat, respectiv documentele medicale întocmite de medicul curant din secția cardiologie/TIC în care pacientul D. P. a fost internat și avizate de șeful de secție și managerul spitalului; se face referire la perioada internării ori în cazul în speță reclamantul a efectuat procedurile înainte de internarea în spital, iar în actul normativ antemenționat se precizează decontarea cheltuielilor ocazionate de pacient pe perioada internării cu „medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice” ori în cazul în speță pacientul a efectuat proceduri de cardiologie intervențională; aceste proceduri sunt decontate numai în cazul spitalelor care derulează programul național de boli cardiovasculare.
În opinia apelantului, nu există temei legal pentru a rambursa contravaloarea serviciilor medicale pe care reclamantul le-a achitat conform obligațiilor contractuale ce derivă din contractele încheiate în nume propriu cu un furnizor de servicii medicale privat, drept pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul D. P..
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Casa de Asigurări de Sănătate A. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Se arată că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind pronunțată cu o corectă aplicare a normelor legale incidente speței și conform probatoriului administrat în cauză.
Apelul este nefondat deoarece apelantul denaturează speța invocând motive contradictorii față de susținerile formulate în fața instanței de fond și contrare documentației depuse la dosarul cauzei și admise de instanță în probațiune.
Așa cum se poate constata, acțiunea nu este una de răspundere contractuală, nu are ca temei executarea/neexecutarea obligațiilor asumate contractual între părțile semnatare, ci este o acțiune în pretenții formulată în baza dreptului legal al asiguratului de a beneficia de rambursarea cheltuielilor suportate pe perioada spitalizării pentru rezolvarea cazului medical, pentru care a fost internat.
Or, în speță apelantul pârât nu poate face dovada lipsei de temeinicie sau de legalitate a hotărârii atacate, iar motivele invocate în susținerea apelului nu sunt decât simple alegații, care nu pot schimba nici starea de fapt stabilită corect de prima instanță și nici aplicarea corectă a prevederilor legale incidente speței.
Astfel, prima instanța reține corect că „apărările invocate de S. C. Județean de Urgență A. nu pot fi primite, întrucât din actele medicale aflate la dosar rezultă fără echivoc că reclamantul a fost internat în chiar această unitate spitalicească, serviciile medicale au fost efectuate în timpul internării, iar biletul de ieșire din spital menționează sub semnătura și parafa medicului curant și a medicului șef de secție, care au decis stentarea leziunii, că decizia privind conduita medicală și intervențiile chirurgicale au fost cele stabilite de medicul curant nefiind deci vorba nici despre servicii medicale la cererea pacientului”.
Apelantul pârât susține neîntemeiat că „pacientul a fost internat în compartimentul Terapie Intensivă Coronariană din cadrul Spitalului C. Județean de Urgență A. după acordarea serviciilor medicale de către Clinica Cardiolife, respectiv după efectuarea procedurii”. Această afirmație este contrazisă de alte susțineri ale aceluiași apelant dar și de probatoriul administrat.
În același context se menționează și prevederile art. 4 din contractul încheiat între reclamant și . potrivit cărora „prezentul contract intră în vigoare în momentul internării și va înceta de drept la externare”. Or, prestatorul nu este unitate spitalicească, ci una ambulatorie, activitatea pe care o desfășoară în baza contractului de închiriere cu S. C. Județean de Urgență A. nefiind o activitate spitalicească în regim de spitalizare continuă sau spitalizare de zi, care să vizeze o „internare”, alta decât cea în spitalul public.
În aceeași ordine de idei se face și precizarea că, deși în contractul de prestării servicii nu se menționează în mod expres unde are loc internarea, câtă vreme în obiectul de activitate al prestatorului . nu este inclusă activitatea spitalicească, intimata apreciază că nu se poate concluziona că pacientul este internat în clinică, ci doar că pacientul este internat în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență A., astfel cum rezultă și din biletul de externare emis de spital.
Mai mult, din clauzele contractuale se poate constata cu ușurință că activitatea desfășurată de acest „chiriaș” este în strânsă legătură cu cea desfășurată de unitatea spitalicească unde pacienții sunt internați de fapt. În aceste împrejurări este evident că susținerile apelantului pârât sunt lipsite de consistență, în ceea ce privește încercarea de delimitare a activităților celor 2 entități „cu personalitate juridică distinctă” întrucât așa cum susține, dar fără a putea explica de ce, angajați ai spitalului public informează pacientul internat într-o secție a spitalului despre serviciile acordate de un alt furnizor, unul privat, menționând totodată că serviciile de care are nevoie nu-i pot fi acordate de spital (ceea ce denotă o internare nejustificată).
Un alt argument neîntemeiat este acela invocat de apelantul pârât, potrivit căruia intimatul reclamant nu putea beneficia de proceduri de cardiologie intervențională în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență A. deoarece nu derulează programul național de boli cardiovasculare.
Acest aspect este lipsit de relevanță în condițiile în care apelantul a internat pacientul și i-a acordat servicii medicale conform diagnosticului, fapt consemnat în biletul de ieșire din spital. Aceste servicii medicale au fost raportate Casei de A. de Sănătate A. ca fiind „caz rezolvat”, beneficiind în consecință de plata tarifului/caz rezolvat, conform contractului de furnizare servicii medicale spitalicești încheiat cu CAS A..
Referitor la motivele invocate de apelantul pârât prin care acesta încearcă să înlăture aplicabilitatea prevederilor art. 73 din Contractul cadru aprobat prin HG 117/2013, intimata face următoarele precizări:
- apelantul pârât nu poate invoca în apărarea sa lipsa documentelor medicale prevăzute de art. 73 alin. (2) din contractul cadru, deoarece tocmai acesta avea obligația să le emită, dar nu au fost emise din propria culpă.
- în ceea ce privește condiția ca serviciile medicale să fie acordate în perioada internării, intimata consideră că acest fapt este clar dovedit de probatoriul administrat în cauză și reținut de instanța de fond în hotărârea pronunțată.
- referitor la al treilea motiv invocat de apelantul pârât se observă că acesta citează trunchiat prevederile legale și le interpretează greșit. Dispozițiile art. 73 alin. (1) din Contractul cadru sunt clare și prevăd că „spitalele sunt obligate să suporte pentru asigurații internați în regim de spitalizare continuă și în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice”. Astfel, textul de lege menționează explicit „toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective” fără a exista excepții, situație în care este nefondată intenția apelantului pârât de a exclude de la aplicarea acestor prevederi legale, procedurile de cardiologie intervențională.
Pentru considerentele expuse mai sus și având în vedere lipsa motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate, intimata solicită respingerea apelului ca nefondat și păstrarea Sentinței civile nr. 6232/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul D. P. a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Se arată că apelul este nefondat, deoarece așa cum rezultă din susținerile de fapt și de drept invocate, acestea sunt contradictorii față de susținerile formulate în fața instanței de fond și contrare actelor existente la dosarul cauzei, iar atitudinea apelantului este de a induce în eroare instanța prin susținerile formulate prin cererea de apel.
De asemenea, se arată că instanța de fond a reținut în mod corect din actele depuse la dosarul cauzei că intimatul a beneficiat de intervenții chirurgicale în timpul internării sale în S. C. Județean de Urgență A., în perioada 22.01._14 și 11.02._14, perioadă în care a fost internat la secția de chirurgie a Spitalului C. Județean de Urgență A..
Toate aceste intervenții chirurgicale au fost realizate în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență A., la recomandarea medicului curant și nu s-au efectuat la cererea intimatului și nici la sediul sau în cadrul Medicorclinics SRL.
Se mai arată că pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A., recunoaște dreptul intimatului de a beneficia de decontarea cheltuielilor efectuate cu ocazia intervenției chirurgicale, susținând admiterea acțiunii față de pârâtul S. Județean de Urgență A., acesta recunoscând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a benefica de rambursarea acestor cheltuieli.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Împrejurarea că reclamantul a încheiat convenții de prestări servicii medicale cu un furnizor privat, a beneficiat de servicii medicale de la acesta și a suportat contravaloarea serviciilor medicale acordate nu are relevanță în economia soluției, deoarece prin convențiile în discuție acesta nu a renunțat drepturile decurgând din calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor speciale de sănătate, în speță la dreptul de rambursare, în condițiile legii, a cheltuielilor suportate în timp spitalizării sale.
Apelanta susține, contrar evidenței rezultate din probele administrate, că reclamantul nu a fost internat în spital în timpul intervențiilor chirurgicale pe cord.
Astfel, biletul de ieșire din spital (fila 36) probează că reclamantul a fost internat în spital în data de 22.11.2014 „pentru dureri precordiale”, i se fac investigațiile medicale necesare, se constată existența a două leziuni la nivelul arterei circumflexe, respectiv la nivelul arterei carotide comune stângi, se decide stantarea celei din urmă leziuni, evoluția este favorabilă, iar data de 24.01.2014 este externat, așadar nu a fost internat în spital pentru supravegherea unei stări post operatorii, ci operația s-a petrecut între momentul internării și cel al externării.
La fel, biletul de ieșire din spital (fila 35) probează că reclamantul a fost internat în spital la 11.02.2014 „în vederea revascularizării elective de la nivelul arterei circumflexe”, se fac investigații, apoi „pe parcursul internării în clinică s-a efectuat angioplastie coronariană cu implant de stent activ farmacologic la nivelul arterei circumflexe”, astfel încât „evoluția postprocedurală a fost favorabilă” iar „pacientul se externează ameliorat, așadar și a doua intervenție chirurgicală s-a petrecut între momentul internării și cel al externării.
Nici semnarea declarației „Consimțământ informat” privind suportarea integrală a costurilor investigațiilor în regim privat nu înlătură dreptul reclamantului la decontarea ulterioară a acestor costuri; în acest sens fiind de altfel și poziția procesuală a Casei de A. de Sănătate A., care arată că în lipsa dotărilor necesare pentru efectuarea unor investigații, spitalul poate contracta respectivele servicii cu o altă unitate sanitară.
În fine, apelantul nu poate invoca în favoarea sa propria culpă constând în omisiunea completării documentației necesare decontării costurilor avansate de reclamant, câtă vreme reclamantul îndeplinește celelalte condiții legale pentru a beneficia de rambursare, dispoziții legale pe care prima instanță le-a identificat și aplicat în mod corespunzător.
Pe cale de consecință, în baza art. 451 alin. 1, 453 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga apelantul să plătească intimatului D. P. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, apreciind că punerea în sarcina apelantei a onorariului integral de 1500 lei achitat de intimatul reclamant a însemna, în raport cu valoarea și complexitatea pricinii și cu activitatea desfășurată de avocat (formulare concluzii scrise și reprezentare la unicul termen de judecată din apel) ar însemna confirmarea pe cale judiciară a posibilității de executare a dreptului la apărare peste limitele normale ale exercițiului acestui drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul S. C. Județean de Urgențe A. împotriva sentinței civile nr. 6232/17.12.2014 pronunțată în dosarul nr. 11._ al Judecătoriei A..
Obligă apelantul să plătească intimatului D. P. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. S.C.S.
Thred. M.I.
5 ex./02.06.2015
3 . comunică cu apelantul - pârât
S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. - A., .. 2-4, J. A.
intimatul - pârât
C. DE A. DE SĂNĂTATE A. - A., ., J. A.
intimatul - reclamant
D. P. - A., ., ., .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător B. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 714/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 543/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
