Pretenţii. Sentința nr. 6121/2015. Tribunalul ARAD

Comentarii

0

Sentința nr. 6121/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 16170/55/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 609

Ședința publică din 19 mai 2015

Președinte M. A.

Judecător T. B.

Grefier V. L.

S-au luat în examinare apelurile exercitate de apelanții Asociația de P. Al. A., nr. 3, . și B. M. împotriva sentinței civile nr. 6121/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. având ca obiect pretenții.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Părțile nu au fost citate, fiind închise dezbaterile în ședința publică din 12.05.2015.

S-a făcut referatul cauzei, constatând că au fost puse concluzii scrise la dosar în datele de 15.05.2015 și 18.05.2015 de către apelanți, prin serviciul registratură al instanței.

Având în vedere că și concluziile orale au fost puse în ședința publică din 12.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelurilor înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015, constată că prin sentința civilă nr.6121/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ /2014 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Asociația de P. A., ., . cu pârâții T. G., P. M. Ș., B. M. și S.C. S. M. S.R.L. A fost admisă în parte cererea de intervenție forțată a intervenientei forțate S.C. C. H. S.A., în contradictoriu cu pârâții T. G., P. M. Ș., B. M. și S.C. S. M. S.R.L. Au fost obligați pârâții T. G., P. M. Ș., B. M. și S.C. S. M. S.R.L., în solidar, la plata către reclamantă, a sumei de 13.871,57 lei cu titlu de prejudiciu. Au fost obligați pârâții T. G. și S.C. S. M. S.R.L., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 95.207,67 lei cu titlu de prejudiciu. A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și cererea de intervenție forțată cu privire la obligarea pârâților B. M. și P. M. Ș. la plata, în solidar, a sumei de 95.207,67 lei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, în cauză se solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților T. G., P. M. Ș. și B. M., pentru însușirea în mod nelegal a sumelor de bani încasate pentru plata utilităților. Faptele ilicite imputate pârâților au fost săvârșite în formă continuată, însă în raport de faptul că în luna martie 2011 au fost pentru prima dată încasate sumele de bani care ulterior au fost însușite, prima instanță a reținut în cauză incidența dispozițiilor Codului civil de la 1864, mai precis art. 998-999 Cod civil, conform cărora condiții răspunderii civile delictuale sunt: prejudiciul, fapta ilicită, existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, vinovăția. În ceea ce privește angajarea răspunderii pârâtei S.C. S. M. S.R.L., în temeiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, respectiv pârâtul T. G., pe lângă condițiile speciale instituite de prevederile art. 1000 al. 3 Cod civil, respectiv existența raportului de prepușenie și prepusul să fi săvârșit fapta în funcția care i-a fost încredințată, iar în persoana prepusului să fie întrunite condțiile răspunderii pentru fapta proprie conform art.998-999 Cod civil. În ceea ce privește prejudiciul, prima instanță a apreciat că acesta nu este egal cu sumele pe care asociația le datorează către C. H., plata consumului de apă caldă și căldură fiind datorată exclusiv de beneficiarii acestor utilități, respectiv de proprietarii apartamentelor care fac parte din asociație. S-a apreciat că în cauză prejudiciul constă în sumele de bani încasate de către administrator de la proprietarii de apartamente și neachitate către furnizor, precum și penalitățile aferente, datorate de către asociație pentru neplata la termen a utilităților. Pentru determinarea întinderii acestui prejudiciu s-a efectuat o expertiză tehnică contabilă, ce nu a putut determina valoarea reală a prejudiciului cauzat asociației având în vedere că pârâtul T. G. nu a înțeles să pună la dispoziția expertei întreaga documentație contabilă, respectiv chitanțierele aferente perioadei 29.06._11 și 26.11._13 și prin urmare, nu s-a putut concluziona că toate sumele trecute în listele de cheltuieli comune aferente serviciilor C. au fost și încasate, neputându-se identifica restanțierii, sumele și penalitățile datorate de către aceștia. În acest sens prima instanță a reținut că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de către doamna expert contabil P. D. s-a stabilit că din totalul sumelor facturate de către C. H. în perioada 03.2011 – 08.2013, în cuantum de 136.144,78 lei a rămas o diferență nerepartizată de 44.437,16 lei și, prin urmare, s-a putut stabili cu certitudine că această sumă nu a fost încasată de la proprietari și nu poate fi imputată pârâților. Din conținutul listelor de cheltuieli reiese că pentru perioada martie 2011 – august 2013 au fost repartizate pentru consumul de apă caldă și încălzire suma de 91.707,62 lei, în răspunsul la obiecțiuni s-a arătat că totalul cheltuielilor aferente C. încasate în perioada martie 2011-august 2011 a fost de 51.772,62 lei. Expertul a mai arătat că pentru consumul de apă caldă și căldură în perioada analizată s-a făcut o plată parțială de 46.405,05 lei. Având în vedere că suma de 8.504 lei a fost achitată de către reclamantă la data de 20.02.2014 instanța reține că pe baza expertizei s-a stabilit că din totalul sumei de 51.772,62 lei care a fost încasată de administratorul T. G. aferentă consumului de agentul termic, s-a făcut o plată parțială de 37.901,05 lei, rămânând o diferență nejustificată de 13.871,57 lei. Expertul nu a putut formula răspunsuri clare la obiectivele încuviințate, având în vedere că nu i s-au pus la dispoziție toate documentele contabile aferente perioadei expertizate. În acest sens, prima instanță a reținut culpa exclusivă a pârâtului T. G. pentru nepredarea documentației contabile complete, fapt care a permis expertului să prezinte doar concluzii parțiale. Această culpă rezultă din procesul-verbal de predare – primire din iulie 2013 în care s-a prevăzut că pârâtul T. G. nu a predat arhiva aferentă perioadei noiembrie 2010-iulie 2013, specificându-se că acestea urmează să fie predate în data de 21.10.2013. Prin urmare, răspunderea pârâților B. M. și P. M. Ș. poate fi angajată doar în limita prejudiciului stabilit în mod cert prin expertiza contabilă, respectiv suma de 13.871,57 lei. În ceea ce îl privește pe pârâtul T. G., având în vedere atât culpa în nepredarea documentelor contabile, cât și angajamentul de plată autentificat sub nr. 299/24.09.2013 la BNP V. A., prima instanță a reținut că valoarea prejudiciului cauzat asociației prin neplata utilităților încasate de la proprietari se ridică la suma de 156.067,78 lei. Totodată prima instanță a reținut că prin precizarea de acțiune din data de 29.01.2014 reclamanta a recunoscut că pârâtul T. G. a făcut o plată parțială a prejudiciului, în cuantum de 34.298,76 lei, în baza angajamentului de plată din 24.09.2013 și a precizat că își menține pretențiile în limita sumei de 109.079,24 lei, astfel că prejudiciul a rămas nereparat doar în parte, respectiv în limita sumei de de 109.079,24 lei. În ceea ce privește fapta ilicită, conform notei interne emise de S.C. C. H. S.A. la data de 27.05.2011 imobilul din A., ., . debranșat pentru neplata agentului termic furnizat iar cu ocazia unor verificări în teren efectuate la data de 28.03.2013, intervenienta forțată a constat că sigiliul aplicat în data de 27.05.2011 atât la încălzire, cât și la apă caldă a fost găsit rupt, iar instalația cu robineții deschiși. Procesul-verbal încheiat cu această ocazie a fost semnat în numele reclamantei atât de președintele acesteia, pârâtul P. M., cât și de administratorul asociației, pârâtul T. G. și de cenzorul acesteia, pârâta B. M.. La data de 18.04.2013 S.C. C. H. S.A. s-a constatat că imobilul menționat a fost rebranșat la sistemul de termoficare, racord care a fost debranșat anterior la data de 28.03.2013. La aceeași dată imobilul a fost din nou debranșat. Pentru consumul de apă caldă și agent termic aferent perioadei 10.2011 – 02.2013 intervenienta forțată a estimat un consum de 1958,2 m3, respectiv 300,06 MWh, sens în care a emis la data de 31.03.2013 facturile fiscale nr._,_,_,_,_,_ și_, în valoare totală de 111.547,16 lei, cu precizarea că pot fi achitate fără penalități până la data de 30.05.2013, ulterior urmând să fie percepute penalități de 0,4%/zi de întârziere. Prin angajamentul de plată din data de 22.04.2013, semnat în numele reclamantei de pârâții P. M. și T. G., în calitate de președinte, respectiv administrator, s-a convenit ca reclamanta să achite intervenientei forțate, eșalonat, suma de 168.434,55 lei, din care suma de 155.168,75 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 31.12._13, iar suma de 10.722,81 lei majorări de întârziere. S-a mai reținut că în perioada analizată administrarea asociației reclamante a fost realizată de prepusul pârâtei S. M. S.R.L., pârâtul T. G., aspect care rezultă atât din refuzul celor doi pârâți de a depune la dosar contractul de administrare, în condițiile art. 295 raportat la art. 293 Cod procedură civilă (C.), cât și din necontestarea acestui fapt, precum și din procesul-verbal din decembrie 2010, când pârâtul T. Gabrel a preluat actele contabile de la fostul administrator și din procesul-verbal din octombrie 2013, când același pârât a predat o parte din actele contabile către noua conducere a Asociației. Reclamanta a susținut că pârâtul T. G., deși a încasat sumele aferente încălzirii și apei calde, nu a făcut plata acestor sume către furnizor, iar pentru angajarea răspunderii solidare a pârâților B. M., în calitate de cenzor al asociației, și a pârâtului P. M. Ș., în calitate de președinte al asociației, aveau obligația de a verifica situația financiar-contabilă a asociației. Pârâtul T. G. a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu faptul că deși a încasat o sumă neprecizată de bani în contul datoriei pe care Asociația o avea față de C. H., nu a înțeles să achite către aceasta sume, banii fiind ținuți de către acesta acasă. Coroborând această recunoaștere cu angajamentul de plată autentificat sub nr. 2899/24.09.2013, prin care pârâtul T. G. și-a asumat în nume propriu obligația de plată față de reclamantă de a plăti suma de 156.067,78 lei, reprezentând datoriile către Compania de A., Enel Energie, C. H. și Polaris M, precum și faptul că ulterior acestui angajament pârâtul a efectuat plăți parțiale în contul acestei datorii, rezultă că în cauză este dovedită fapta ilicită a acestui pârât, constând în încasarea de la proprietarii de apartamente a utilităților pe care ulterior, nu le-a achitat către furnizori. În ceea ce privește fapta ilicită a pârâtei B. M., prima instanță a reținut că aceasta deținea funcția de cenzor al asociației de proprietari încă din anul 2002. În apărare pârâta a invocat faptul că asociația nu a respectat prevederile statutare cuprinse la art. 42 din Statutul modificat în acord cu prevederile art. 230/2007, în sensul de a alege o comisie de cenzori formată din 3 membri. Prima instanță a mai reținut că în procesul verbal din 12.10.2002 au fost indicate cele 3 persoane care formează comisia de cenzori, pârâta B. M. fiind desemnată președinte al comisiei, iar în lipsa unor modificări exprese, se desprinde concluzia că nu s-au adus modificări la componența nominală a acesteia. Totodată s-a reținut că pârâta nu contestă faptul că a deținut funcția de cenzor în perioada analizată, astfel că potrivit art. 33 lit. b-d din Legea nr. 230/2007 avea obligația „de a verifică execuția bugetului de venituri și cheltuieli; de a verifica gestiunea financiar-contabilă, iar cel puțin o dată pe an, să întocmească și să prezinte adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri”. S-a apreciat că, în concret, trebuia să verifice atât modul în care sumele facturate de către furnizorii de servicii erau repartizate lunar pe apartamente, cât și modul în care din sumele încasate erau plătite utilitățile, cu evidențierea situației restanțierilor. Or, s-a reținut că deși în perioada 10.2011 – 02.2013 C. nu a emis facturi aferente consumului de apă caldă și căldură, având în vedere că imobilul figura ca fiind debranșat, pe listele de cheltuieli comune apar ca fiind repartizate cheltuieli aferente acestor utilități, iar un control financiar-contabil efectuat de cenzorul asociației ar fi putut semnala aceste nelegalități. Pârâta a recunoscut în cadrul interogatoriului că nu a verificat legalitatea actelor și documentelor întocmite de reprezentanții asociației și nu a prezentat situația financiar – contabilă a asociației, astfel că fapta ilicită a pârâtei B. M. a fost dovedită în cauză. În ceea ce îl privește pe pârâtul P. M. Ș., prima instanță a reținut prevederile art. 30 al. 1 lit. f din Legea nr. 230/2007 și a apreciat că nu se poate susține că președintele asociației de proprietari, funcție deținută în perioada analizată de pârâtul P. M. Ș., nu răspunde în vreun fel de gestiunea asociației de proprietari, așa cum se susține prin întâmpinare. În cauză nu s-a putut administra proba cu interogatoriul acestui pârât datorită stării precare de sănătate, așa cum reiese aceasta din actele medicale depuse în probațiune. Reținând că pârâtul P. M. Ș. avea obligația, în funcția de președinte al asociației să verifice, alături de cenzor, situația încasărilor și plăților lunare, iar în cauză nu s-a făcut vreo probă în sensul că acesta și-a îndeplinit această obligație, prima instanță a reținut că și în ceea ce îl privește pe acest pârât fapta ilicită există. S-a reținut de către prima instanță că raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din faptul că prin încasarea de către pârâtul T. G. de la proprietarii de apartamente a contravalorii apei calde și încălzirii fără a plăti în continuare utilitățile către C. H. s-a creat asociației de proprietari prejudiciul analizat. La producerea prejudiciului a concurat și fapta culpabilă a pârâților B. M. și P. M. Ș., constând în omisiunea acestora de a verifica lunar situația financiar – contabilă a asociației iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale art. 998-999 cod civil de la 1864 prevăd că fapta ilicită trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, în vreme ce art. 32 al. 2 din Legea nr. 230/2007 prevede că „pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, membrii comitetului executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari, răspund personal sau în solidar, după caz, în fața legii și a proprietarilor pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat”. Prima instanță a apreciat că faptele menționate au fost săvârșite de către cei trei pârâți persoane fizice cu vinovăție, nefiind incidente cauze exoneratoare de răspundere civilă. Astfel, prin încasarea unor sume de bani pentru utilități nefacturate, respectiv neplata sumelor către furnizori s-a cauzat asociației de proprietari în mod deliberat un prejudiciu iar starea de sănătate precară a cenzorului nu îl poate exonera de răspundere în condițiile în care avea posibilitatea să își dea demisia din funcția deținută în măsura în care nu mai putea îndeplini funcția deținută. În plus, omisiunea de a-și îndeplini obligațiile asumate s-a extins pe o durată mare de timp, respectiv martie 2011 – august 2013, astfel că se poate concluziona că și-a asumat în mod deliberat consecințele faptelor sale omisive. Pe de altă parte, așa cum s-a reținut deja, față de pârâții B. M. și P. M. Ș. prejudiciul are un caracter cert pentru suma de 13.871,57 lei, astfel că și răspunderea solidară a membrilor comitetului executiv al asociației, respectiv al pârâților P. M., în calitate de președinte, a pârâtului T. G., în calitate de administrator și a pârâtei B. M., încalitate de cenzor, poate fi antrenată în limita prejudiciului ce a fost stabilit prin expertiza contabilă. În ceea ce îl privește pe pârâtul T. G., în raport de plățile efectuate și văzând principiul disponibilității, prima instanță a reținut că prejudiciul ce urmează a fi reparat de acesta în nume propriu este de 95.207,67 lei cu titlu de prejudiciu (reprezentând diferența dintre suma solicitată de reclamantă, 109.079,24 lei și suma de 13.871,57 lei, pentru care va fi angajată răspunderea solidară a pârâților). S-a reținut că pârâtul T. G. are calitatea de administrator al S.C. S. M. S.R.L. iar în ședința publică din data de 26.05.2014 instanța a pus în vedere reprezentantului pârâtului T. G. să depună la dosar contractul de administrare cu reclamanta, proba fiind solicitată de către reclamantă prin precizarea de acțiune, în temeiul art. 293 raportat la art. 295 C.. Având în vedere că pârâții nu s-au conformat dispoziției instanței de a depune contractul de administrare încheiat cu reclamanta, prima instanță a reținut că în temeiul art.1000 al.3 Cod civil de la 1864, existența raportului de prepușenie la momentul săvârșirii de către prepus a faptei ilicite și faptul că prepusul a săvârșit fapta ilicită în exercitarea funcției care i s-a încredințat nefiind contestate în cauză, răspunderea S.C. S. M. S.R.L. urmând să fie angajată în solidar cu pârâtul T. G., pentru întregul prejudiciu cauzat de prepusul său. Prin urmare, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și precizată, iar în temeiul art.68-69 C., a admis în parte cererea de intervenție forțată. A obligat pârâții T. G., P. M. Ș., B. M. și S.C. S. M. S.R.L., în solidar, la plata către reclamantă, a sumei de 13.871,57 lei cu titlu de prejudiciu. A obligat pârâții T. G. și S.C. S. M. S.R.L., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 95.207,67 lei cu titlu de prejudiciu. A respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei de obligare a pârâților B. M. și P. M. Ș. la plata, în solidar, a sumei de 95.207,67 lei. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a reținut că reclamanta a depus chitanța care atestă achitarea onorariului avocațial odată cu concluziilor scrise, la data de 12.12.2014, respectiv după închiderea dezbaterilor, astfel că în conformitate cu art. 394 al. 3 C. nu le-a lua în considerare. Reținând și faptul că taxa judiciară de timbru de 200 lei a fost achitată în vederea soluționării petitelor privind înființarea sechestrului asigurător și care au fost disjunse, fiind soluționate în mod distinct, în temeiul art. 453 al. 1 raportat la art. 451 C. nu a acordat cheltuieli de judecată. În ceea ce o privește pe pârâta B. M., prima instanță a reținut că aceasta nu a solicitat cheltuieli de judecată nici prin întâmpinare și nici prin concluziile scrise formulate și făcând aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, nu a acordat cheltuieli de judecată. În ceea ce îl privește pe pârâtul P. M. Ș. s-a reținut că prin concluziile scrise acesta a solicitat exclusiv cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, în cuantum de 1.200 lei. Având în vedere că dovada achitării onorariului avocațial a fost anexată concluziilor scrise, fiind depusă astfel după închiderea dezbaterilor, în conformitate cu art. 394 al. 3 C., prima instanță nu le-a acordat.

Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamanta Asociația de P. Al. A., nr. 3, . B. M. și T. G..

Prin apelul declarat apelanta Asociația de P. Al. A., nr. 3, . admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și în consecință admiterea în totalitate a acțiunii formulate în sensul obligării pârâților, în solidar, la plata întregului prejudiciu și a penalităților aferente până la plata efectivă a debitului principal precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de apel arată că deși prima instanță a împărțit prejudiciul pricinuit, obligând pârâții la plata unor sume diferite, încălcându-se astfel principiul răspunderii solidare. Atunci când contribuția și culpa autorului sunt parțiale, deoarece la producerea pagubei a contribuit și participarea altor persoane, răspunderea tuturor față de victimă va fi solidară. Gradul de vinovăție va fi stabilit în raporturile dintre codebitorii solidari. Precizează că prima instanță deși a reținut, pe de o parte că fiecare dintre pârâți poartă o culpă cu privire la situația creată, în mod contradictoriu a stabilit și gradul de vinovăție și implicit întinderea prejudiciului pentru fiecare în parte deși gradul de vinovăție ar fi urmat să fie stabilit doar în raporturile dintre pârâți și nu în raporturile dintre aceștia și victimă, Asociația de proprietari, în speță. Astfel, arată că, prima instanță a reținut că raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din faptul că prin încasarea de către pârâtul T. G. de la proprietarii de apartamente a contravalorii apei calde și încălzirii fără a plăti în continuare utilitățile către C. s-a creat asociației de proprietari prejudiciul analizat. La producerea prejudiciului a concurat și fapta culpabilă a pârâților B. M. și P. M. Ș. constând în omisiunea acestora de a verifica lunar situația financiar contabilă a asociației. Totodată s-a reținut de către prima instanță că faptele culpabile au fost săvârșite de cei trei pârâți persoane fizice cu vinovăție, nefiind incidente cauze exoneratoare de răspundere civilă, s-a avut în vedere faptul că omisiunea de a îndeplinii obligațiile asumate în calitate de cenzor și de președinte s-a extins pe o durată mare de timp 03._, astfel că se poate concluziona că și-au asumat în mod deliberat consecințele faptelor omisive. Consideră că faptul că în cuprinsul expertizei judiciare s-a ajuns la concluzia că nu se poate formula un răspuns complet la toate obiectivele formulate pentru simplul fapt că nu au fost depuse toate înscrisurile solicitate din culpa fostului administrator, pârâtul T., nu înseamnă că prima instanță ar fi urmat să stabilească întinderea prejudiciului față de o parte dintre pârâți raportându-se în mod strict doar la concluziile raportului de expertiza judiciară. Or, din moment ce în cazul unora dintre pârâți a ajuns la concluzia că acest cuantum al prejudiciului are un caracter cert, pârâții urmau să răspundă în solidar pentru întreg prejudiciul. Apreciază că prima instanță în mod eronat a stabilit obligarea pârâților la plata debitului principal fără să aibă în vedere accesoriile solicitate de către aceștia cu titlul de penalități calculate până la data plății efective a debitului principal. Arată că prin acțiunea introductivă a solicitat în mod expres prin al doilea capăt de cerere obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumelor cuvenite cu titlul de penalități până la plata efectivă a debitului principal însă deși în cuprinsul sentinței apelate prima instanță a reținut, la început, care au fost capetele de cerere formulate de către reclamantă, nici în considerente si nici în dispozitiv nu se regăsește nicio trimitere la acest petit. Consideră că indiferent la ce concluzii ar fi ajuns prima instanță cu privire la cuantumul debitului ce ar urma să fie suportat de către pârâți, raportat la faptul că obligarea acestora la plata sumelor cuvenite cu titlul de penalități până la data plății efective are un caracter accesoriu față de obligația principală, prima instanță trebuia să stabilească în mod expres în dispozitiv și această obligație în sarcina pârâților. Referitor la cheltuielile de judecată raportat la prevederile art. 451 respectiv prevederile art. 453 N.C.P.C. consideră că se impunea acordarea acestora și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere faptul că prima instanță a amânat pronunțarea pentru a fi depuse concluzii scrise se impunea ca înscrisurile anexate la dosar în susținerea cheltuielilor de judecată să fie avute în vedere odată cu pronunțarea hotărârii. Nu are niciun fel de pretenție față de intervenientă, împrocesuarea acesteia fiind doar pentru opozabilitate.

În drept invocă art. 466, art. 468, art. 470, art. 480 alin. 2 C..

Prin apelul declarat, apelanta B. M. a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate considerând că această hotărâre este netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii de apel arată că deși a depus la dosar actele medicale din care rezultă nu mai era în măsura să își îndeplinească în mod continuu obligațiile, prima instanță a considerat că ""starea precara de sănătate a cenzorului nu îl poate exonera de răspundere în condițiile în care avea posibilitatea să își dea demisia din funcția deținută în măsura în care nu mai putea îndeplini funcția deținută". Suferă d hemipareză dreapta sechelară; accident ischemic cerebral tranzitoriu, leziuni vascular ischemice, fiind în evidentele medicilor specialiști încă din anul 2009 când a suferit ., hemipareză pe partea dreaptă și .. Apreciază că pentru a putea "să-și dea demisia""" trebuia să existe un contract valabil încheiat între apelantă și asociația de proprietari, ori, să fie convocată adunarea generală a membrilor asociației de proprietari având ca ordine de zi: schimbarea cenzorului. Arată că toți locatarii imobilului din litigiu aveau cunoștință de starea de sănătate vizibil deteriorată a apelantei, însă nu au luat nicio măsură în vederea înlocuirii acesteia cu un alt cenzor iar datorită lipsei de interes a membrilor asociatei de proprietari a imobilului din litigiu, din anul 2002 și până la data constituirii noii asociației nu a fost întrunită nicio adunare generală de modificare a statutului în baza Legii 230/2007 care, astăzi, pun în sarcina cenzorului numeroase obligații despre care acesta nu avea cunoștință. Invocă art. 42 și 45 din statut. Consideră că atâta timp cât niciuna dintre aceste prevederi statutare nu a fost respectată nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală în ceea ce o privește pe pârâta B. M.. Față de motivarea sentinței primei instanțe unde s-a stabilit că prin procesul verbal din 12.10.2002 au fost indicate cele 3 persoane care formează comisia de cenzori (...) iar în lipsa unor modificări exprese, se desprinde concluzia că nu s-au adus modificări la componența nominală a acestor ", arată că într-adevăr apelanta nu a contestat faptul că a deținut funcția de cenzor in perioada analizată, din apărările acesteia se poate desprinde cu ușurința faptul că din momentul în care starea de sănătate nu i-a mai permis sa lucreze, a continuat deținerea acestei funcții doar "onorific", având certitudinea faptului că obligația de a anunța și de a supune discuției membrilor asociației problemele financiare cu care se confruntă asociația de proprietari aparținea președintelui. Arată că, având în vedere aceste împrejurări în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile atragerii răspunderii civile delictuale în ceea ce o privește pe pârâta B. M., astfel că nu poate fi pusă în discuție răspunderea acesteia în solidar cu cei doi pârâți. Totodată arată că în acest sens, "între cei care răspund în solidar, sarcina reparației se importe proporțional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenția sau gravitatea culpei fiecăruia...)", iar în cazul de față persoana responsabilă care a săvârșit fapta în mod direct și a cauzat producerea prejudiciului este fostul administrator – T. G..

Prin apelul declarat apelantul T. G. a solicitat în principal admiterea apelului formulat, anularea sentinței apelate și trimiterea spre rejudecare a cauzei dispunând instanței de fond efectuarea unei expertize de specialitate de natura stabilirii consumului real pe perioada solicitată de către reclamantă prin acțiunea introductivă (perioada de debranșare) și facturată și astfel stabilirea valorii reale a sumei datorate cu titlu de contravaloare prestări servicii iar în subsidiar admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și respingerea în întregime a acțiunii formulate de către reclamanta Asociația de P., respectiv, în subsidiar admiterea apelului și modificarea hotărârii în sensul obligării în solidar la plata întregii sume solicitate de reclamanta alături de acesta și pârâta . a paraților B. M. si P. M. Ș..

În motivarea cererii de apel arată că în ceea ce privește primul motiv de apel privind anularea hotărârii și trimiterea spre rejudecare în raport de art. 466 coroborat cu art. 480 al 1 și 2 raportat la art. 480 al 3 teza 2 și 3 coroborat cu 479 cod procedură civilă (C.), prima instanță în mod greșit a respins solicitarea de efectuare a unei expertize de specialitate de determinare a consumului real privind agentul termic și apă caldă furnizată către asociația de proprietari pe motiv că această solicitare este tardiv formulată. Cu privire la solicitarea de admitere a apelului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei consideră că prejudiciul pretins de reclamantă nu este cert, existența și întinderea sa nefiind dovedite, aspect care deși reținut de prima instanță, aceasta în lipsa oricărei probe care să ateste întinderea și certitudinea. Apelantul arată că prin raportare la art. 249 și art. 250 C. nu este ținut a face dovada unui fapt negativ - inexistența prejudiciului, această probă incumbându-i reclamantului. Consideră că prima instanță în mod greșit a reținut că acesta ar fi încasat sume de bani pe perioada sistării furnizării atât a agentului termic, cât și a apei calde în contextul în care însăși expertiza contabilă efectuată în cauză a determinat concluzia că aceste sume nu au fost niciodată încasate de apelant, în mod forțat și total impropriu (nelegal), art. 295 C. nu-și poate găsi aplicabilitatea în prezenta speță dat fiind faptul că prin cererea de probațiune formulată de către reclamantă aceasta a solicitat vag și general ca acesta să depună „acte" fără însă a se preciza ce acte anume nu s-ar fi regăsit în actele deja predate (in contextul existentei declarației martorilor și a procesului-verbal care arată ca a predat documentația privind contabilitatea, respectiv martorul Dincea care a arătat că „pârâtul T. mi-a adus o cutie în care erau aceste acte", cutie care deși urma să fie deschisă în prezenta tuturor părților a fost deschisă fără încunoștiințarea sa de către martor, recunoscându-se că aceste documente ce țineau de situația plîților și încasărilor erau în acea cutie). În acest context în lipsa oricărei precizări în concret a ce acte era necesar a fi predate de și având în vederea declarația martorilor dar și faptul că aceste documente de fapt trebuiau depuse nu de acesta ci de către . vedere că raportul există între asociație și direct aceasta firmă, apelantul fiind doar un prepus având în vedere că pe perioada debranșării asociației nu s-au emis facturi sau chitanțe atâta timp cât pe această perioadă asociația în mod real și legal era debranșată, agentul termic consumat fiind livrat ca urmare a unei branșări nelegale. Arată că aceste sume nu au fost încasate niciodată iar singurele sume și acele parțiale fiind încasate în legătura cu consumul ce a făcut obiectul sentinței 8171/2012 și de care instanța de fond nu a ținut cont, acestea fiind cuprinse în mod nelegal ca o dublă plată în cadrul facturilor emise retroactiv de către intervenientă, sumă ce trebuia dedusă din prezentul litigiu, analiza și speța vizând strict perioada de debranșare când consumul de agent termic și apă caldă s-a făcut prin branșarea nelegală a asociației la sistemul de furnizare, aceasta fiind perioada pentru care reclamanta a solicitat concursul instanței de judecata. Astfel arată că prima instanță nu a avut în vedere deducerea sumei de 46.000 lei si penalitățile aferente care se regăsește în cadrul facturii care a stat la baza emiterii sentinței civile nr. 8171/2012, sume achitate parțial în cursul anului 2013 ca urmare a primului angajament de plată de către acesta și de care nu se face direct răspunzător pentru întârziere. Consideră că în mod normal raportat la disp. art. 25 al 3 lit. a căzând în sarcina restanțierilor, în egală măsură obligația de plată în solidar vizând și cenzorul și președintele asociației care prin neîndeplinirea atribuțiilor ce le revenea nu au procedat la recuperarea sumelor datorate de către acești restanțieri a căror certitudine este confirmată de probele depuse la dosar. Arată că din această sumă doar penalitățile mai puteau face obiectul pretențiilor în cuantum de 5388,36 lei și nicidecum întreaga factură, debitul principal fiind achitat. Totodată arată că din luna iulie 2011 C. A. nu a mai emis facturi pentru căldură și apă caldă, blocul fiind debranș, ultima factură emisă fiind în iunie 2011 iar factura emisă retroactiv de C. pentru suma de 76.312,77 nu s-a regăsit niciodată în cadrul listelor de cheltuieli aceasta nefiind încasată și acoperind perioada august 2011-martie 2013, actele și listele de cheltuieli pentru toate perioadele certificând că această sumă nu este cuprinsă în nicio listă ea nefiind încasată. Astfel, consideră că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că prejudiciul trebuie să acopere și perioada august 2012-martie 2013, mai cu seamă că pe această perioadă ca urmare a expirării pe deoparte a contractului și neprelungirii lui consumul s-a făcut oricum în mod nelegal de către asociație, aceștia trebuind să achite oricum această sumă știind că contractul a expirat, iar pe de altă parte aceste sume nu au fost încasate. Apreciază că nu se poate nega culpa asociației care deși putea contesta valoarea sumelor solicitate de către C. A. nu a făcut-o astfel fiind incidente dispozițiile art. 1371 cod civil, aceasta fiind direct răspunzătoare pentru agravarea situației acesteia, iar aceasta trebuind sa răspundă în mod direct, cu atât mai mult cu cât nimeni nu-și poate invoca propria culpă. Consideră că în mod greșit prima instanță a reținut culpa sa că nu ar fi predat documentele contabile pentru perioada expertizată când în fapt probele din dosar fac dovada contrarie iar instanța în mod arbitrar nu s-a pronunțat nici în ceea ce privește solicitarea făcută de acesta de a depune chitanțe cum că ar fi făcut încasări pentru perioada de referință, iar în schimb aceasta s-a limitat la penalizarea sa în contextul predării tuturor actelor și a lipsei oricăror acte pe perioada de referință în condițiile în care nu a făcut încasări. Arată că prima instanță nu a ținut cont nici de faptul că angajamentul de plată nu poate constitui o recunoaștere a pretențiilor, în contextul în care acest angajament s-a făcut sub presiunea debranșării ceea ce ar fi determinat ca oamenii în plină iarnă să rămână fără căldură și apă cald, acesta în fapt nefiind luat în nume propriu ci în numele asociației așa cum instanța în egală măsură a stabilit un prejudiciu care nu rezultă din niciun act sau probă materială în sumă de 156.067,78 lei, în contextul în care aceeași instanță a subliniat că prejudiciul nu poate fi cuantificat, adică nu este cert, ba mai mult aceasta suma inexplicabilă este mult mai mare decât suma solicitată de reclamantă care și-a cuantificat pretențiile la suma de 109.079,24 lei. Consideră că prima instanță nu a ținut cont nici de faptul că contractul de furnizare a agentului termic și apei calde încetase, acesta expirând la data de 31.07.2012, fără a fi fost prelungit de către părți neținând cont nici de faptul că, practic, în lipsa încasării sumei de către acesta și ca urmare a neplății la timp a furnizării agentului termic, toți membrii asociației, deci asociația trebuie să suporte penalitățile, aceștia fiind restanțieri, și astfel fiind incidente dispozițiile Legii 230/2007 și HG 1588/2007 (art. 25, 43 și urm.). Arată că răspunderea asociației este determinată fără echivoc de disp. art. 12 din Hotărârea nr.1588/2007 care prevede faptul că proprietarii membri ai asociației sunt responsabili de buna funcționare a asociației prin posibilitatea exercitării unui control asupra activității organelor de conducere putând cunoaște toate aspectele care țin de activitatea asociației având acces la orice document, însă aceștia deși primeau agent termic și apă caldă niciun membru nu s-a adresat acestuia, ca administrator, pentru a solicita lămuriri cu privire la temeiul /motivul pentru care în listele de cheltuieli nu erau repartizate și cheltuielile pentru aceste servicii pe perioada iulie 201 1-martie 2013, motiv pentru care consideră că aceștia sunt în culpă astfel ca urmare a dezinteresului făcându-se răspunzători în mod direct, cu atât mai mult cu cât aceștia au folosit agentul termic și apa caldă. Pe cale de consecință solicită și respingerea cererii de intervenție. Solicită admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării la plata sumei ce ar putea reprezenta prejudiciu a tuturor pârâților, respectiv obligarea tuturor și la plata sumei de 95.207,67 lei și nu doar pentru suma de 13.871,57 lei, considerând că în măsura în care s-ar constata îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii și existentei prejudiciului, în virtutea art. 1357 coroborat cu art. 1369 și raportat la art. 17 al 9 din Hotărârea 1588/2007 si art. 19 al 6. consideră că prima instanță în mod nelegal a divizat solidaritatea încălcând nu doar principiul disponibilității dar și a nedivizării solidarității în măsura în care faptele ilicite concurente a celor culpabili au determinat crearea unui prejudiciu ce trebuie acoperit, ori, analizând actele dosarului consideră că se constată faptul ca așa zisul prejudiciu este urmarea și a pârâților P. M. Ș. în calitate de președinte al Asociației care, în raport de art. 30 al 1 lit. f din Legea 230/2007 coroborat cu art. 16 și17 din HG 1588/2007 avea obligația de a verifica periodic și astfel de a supraveghea desfășurarea tuturor activităților din cadrul asociației, în mod special situația încasărilor și plăților lunare, acesta exercitându-și astfel defectuos atribuțiile, inclusiv acela de a efectua demersurile împotriva restanțierilor în vederea recuperării sumelor datorate, activitatea defectuoasă conducând nemijlocit la crearea și accentuarea/agravarea prejudiciului, context în care acesta trebuia obligat la recuperarea alături de ceilalți pârâți la plata întregului prejudiciu și nu doar a unei părți din acest prejudiciu. De altfel, arată că, întreaga activitatea a președintelui pe această perioadă a fost defectuoasă, acesta neîndeplinind niciuna din atribuțiile care ar fi putut diminua sau chiar preîntâmpina producerea prejudiciului, astfel că acesta se face în egală măsura răspunzător pentru întregul prejudiciu ce ar putea fi reținut. Consideră că în egală măsură, răspunzător este și cenzorul, respectiv pârâta Rugariu M. care prin exercitarea defetuoasă a atribuțiilor se face direct răspunzătoare, aceasta trebuind să suporte întregul prejudiciu raportat la art. 33 din Legea 230 /2008 coroborat cu art. 19 și 20 din Hotărârea 1588/2007 întrucât aceasta ar fi trebuit să urmărească și să supravegheze modalitatea gestionarii fondurilor financiare ale asociației de proprietari, ori, aceasta a aprobat situația fără a verifica și fără a exercita un control financiar-contabil riguros dând descărcare de gestiune, fapt ce este incompatibil cu exercitarea corectă a atribuțiilor ce-i reveneau, întrucât în urma unor verificări riguroase aceasta putea semnala unele probleme ce ar fi determinat o reactive promptă de natură a limita eventualul prejudiciu și chiar de preîntâmpinare a prejudiciului. Apreciază că este cert faptul că aceștia au atestat că sumele imputate pe perioada iulie 2011 - martie 2013 nu au fost încasate fapt atestat și în raport de aspectul că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici măcar o chitanță pentru această perioadă, deși avea această posibilitate..

Apelanta Asociația de P. A., a depus întâmpinare la apelul formulat de B. M. solicitând, pe cale de excepție, anularea apelului formulat ca netimbrat iar pe fond respingerea apelului ca netemeinic.

În motivare arată că apelanta își construiește argumentația pornind de la faptul că ar fi existat o stare precară de sănătate a cenzorului. Consideră că culpa acesteia a fost probată atâta timp câta aceasta a validat prin semnare listele de cheltuieli lunare, a cunoscut starea imobilului în sensul că acesta era deconectat de la furnizarea de energic termică și apă caldă de către C. pentru neplata utilităților, a acceptat să primească sume lunare de la T. G. fără niciun titlul tocmai pentru a nu aduce la cunoștința proprietarilor starea imobilului, fapt confirmat de către martorii audiați în cauză, nu a adus la cunoștința membrilor asociației starea în care se afla imobilul deși cunoștea acest lucru, cu atât mai mult cu cât pe perioada producerii prejudiciului cât și în prezent B. M. a desfășurat activități de consultanță financiar contabilă prin intermediul propriului birou, context în care nu se poate susține că ar fi intervenit o cauză de exonerare a acesteia de la orice răspundere pe motive de sănătate. Raportat la calitatea de cenzor a numitei B. M., consideră evident faptul că nu s-a fi ajuns la situația dezastruoasă a imobilului fără culpa acesteia, invocă prevederile art. 33 din Legea nr. 230/2007 iar faptul că timp de trei ani locatarii imobilului au plătit sumele datorate cu titlul de cheltuieli, fără ca acestea să ajungă la destinație, nu era posibil fără concursul cenzorului și a președintelui asociației raportat la obligațiile ce le revin acestora în temeiul prevederilor Legii nr. 230/2007, astfel, culpa cenzorului este evidentă atâta timp cât acesta nu și-a îndeplinit obligațiile de a verifica execuția bugetului de venituri și cheltuieli și de a verifica gestiunea financiar-contabilă, cu atât mai mult, acesta era obligat potrivit art. 33 alin. 1 lit. d să întocmească și să prezinte adunării generale cel puțin odată pe an rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsurile ce se impun, însă realitatea financiar contabilă a asociației nu a fost prezentată asociației de proprietari de către cenzor timp de ani de zile.

În drept invocă disp. art. 471 alin.5 C..

Apelantul T. G. a depus întâmpinare la apelul formulat de B. M. solicitând respingerea acestuia.

Arată că din probatoriul administrat reiese cu certitudine ca aceasta a contribuit în mod direct la producerea prejudiciului prin fapta culpabilă constând în omisiunea acesteia de a verifica lunar situația financiar-contabilă a asociației sau cel puțin periodică, ori această omisiune în mod evident că a contribuit la cauzarea prejudiciului prin raportare la obligațiile instituite în seama apelantei prin dispozițiile legale vizând calitatea de cenzor. În ceea ce privește invocarea incapacității pe caz de infirmitate consideră că acest aspect nu poate fi primit în condițiile în care aceasta avea obligația de a aduce la cunoștința asociației și a celor interesați imposibilitatea acesteia de a-și mai exercita funcția și în aceste condiții de a fi demisionat în condițiile în care nu mai putea îndeplini funcția deținută. Apreciază că în condițiile lipsei de reacție a acesteia care avea obligația de a solicita președintelui asociației convocarea Adunării Generale în vederea înlocuirii ei din funcția de cenzor, tocmai pentru că nu putea să mai exercite această calitate în cele mai buni și optimi parametri, ori lipsa acestei reacții nu vine să întărească decât aspectul legat de faptul că reclamanta a acceptat că își poate exercita funcția fără a fi periclitată situația asociației, astfel că susținerile cum că aceasta incapacitate ar exonera-o de răspundere nu poate constitui un motiv determinant în admiterea apelului însă aceasta nu a solicitat niciodată înlocuirea printr-o adresă scrisă, legal, adresată organelor competente, în vederea luării măsurilor de înlocuire a acesteia, neexistând deținerea unei funcții „onorific". Apreciază că în egală măsură un deziderat în sensul celor solicitate de către apelantă nu ar constitui decât o înfrângere a efectelor principiului solidarității care este indivizibil, aceasta fiind chemată să răspundă în mod solidar tocmai ca urmare a lipsei îndeplinirii obligațiilor. Menționează că, astfel cum a reținut și prima instanță, apelanta a recunoscut în mod direct, expres faptul că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile calității de cenzor, neverificind legalitatea actelor și documentelor întocmite de reprezentanții asociației și nici nu a verificat situația contabilo-financiară și nu a prezentat situația financiar-contabilă neconformându-se astfel obligațiilor stipulate la art. 33 din Legea 230/2008. Precizează că aceasta știa că imobilul era debranșat însă nu a semnalat neregularitățile cu privire la furnizarea agentului termic și a apei calde și a efectelor deși raportat la atribuțiile deținute putea și chiar avea obligația să o facă, aceasta trebuind a fi verificat modalitatea gestionării fondurilor.

Apelantul T. G. a depus întâmpinare la apelul formulat de Asociația de P. A., arătând, față de primul motiv invocat, că în măsura în care instanța va aprecia existența prejudiciului și a celorlalte condiții de angajare a răspunderii delictuale în solidar a tuturor pârâților din prezenta cauză aceasta urmează să dispună obligarea și a celorlalți 2 pârâți - B. M. și P. M. Ș. la plata întregului prejudiciu în raport de principiul răspunderii solidare cu consecințele acestui principiu. Solicită respingefrea și a celei de a doua critici, considerând că nu există niciun prejudiciu cauzat de acesta, context în care nu doar ca nu are obligația plății sumelor reprezentând creanța dar nu trebuie să achite nici alte sume cu titlu de accesorii. Apreciază că, mergând pe raționamentul că se impune acoperirea prejudiciului cert, lichid și exigibil se constată că sumele care s-ar solicita suplimentar nu întrunesc aceste condiții, context în care ele nu pot fi acordate, perceperea penalitățile nu îi este opozabilă, aceasta vizează strict raportul dintre asociație și intervenienta C. H., fără însă a implica obligația acestuia de a suporta această sumă, având în vedere și faptul că nu s-a făcut conexiunea între penalități, neexistând nici măcar un element de identificare a cuantumului, izvorul acestora și incidența/raportul cu impunerea acestora pe seama acestora. În ceea ce privește cea de a treia critică solicită respingerea cererii dat fiind faptul că orice act/document/înscris chiar și pentru dovedirea cheltuielilor de judecată nu mai poate fi primit după ce instanța a rămas în pronunța, art. 452 C. arătând că partea care pretinde cheltuieli trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei însă documentul justificativ a fost depus ulterior acestui moment, condiții în care acesta nu mai poate fi avut în vedere, motiv pentru care solicită respingerea acestei critici.

Apelanta B. M. a formulat întâmpinare la apelul formulat de care apelantul T. G. solicitând respingerea acestuia ca netemeinic.

În ceea ce privește primul motiv de apel, privind anularea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei, raportat de art. 466 coroborat cu art. 480 aliniat 1 și 2 raportat la art. 480 aliniatul 3 teza 2 și 3 coroborat cu art. 479 C. arată că prima instanță a pus în discuție toate solicitările părților împrocesuate, a administrat toate probele solicitate și a analizat în mod corect și legal litigiul din prezentul dosar iar pentru a putea fi determinata valoarea reală a prejudiciului cauzat reclamantei apelante de către cei trei pârâți, prima instanță a încuviințat administrarea probei cu expertiza contabilă, audierea martorilor propuși, interogatoriul pârâților precum și proba cu înscrisuri. Menționează că actele contabile predate noului administrator Dincea au fost depuse haotic într-o cutie de carton, fără să fi întocmit un proces verbal de predare primire sau vreun opis al documentelor existente în cutia respectivă. Mai mult, arată că pârâtul apelant T. împreună cu toate părțile implicate în acest litigiu a participat în mod direct la discuțiile care s-au purtat cu expertul numit în cauză, ocazie cu care s-a obligat că va pune la dispoziție înscrisurile/actele contabile pe care le deține, însă, prin motivele de apel pârâtul face trimitere la dispozițiile art. 249 raportat la dispozițiile art. 250 C., în opinia sa considerând că nu este ținut a face dovada unui fapt și sub acest aspect, in mod corect prima instanță a reținut culpa exclusivă a pârâtului apelant T. G. pentru nepredarea documentelor contabile. În ceea ce privește cel de-al doilea punct al motivelor de apel arată că prin motivele de apel formulate apelantul T. prezintă o situație nouă, contrară celei arate în fața primei instanțe neavând niciun suport legal. Precizează că anterior demarării prezentei acțiuni pârâtul T. G. s-a prezentat în fața BNP V. A., semnând Angajamentul de Plata autentificat sub nr. 2899/24.09.2013, prin care s-a obligat să achite suma de 156.067,78 lei sumă ce reprezintă datorii către Compania de Apa, Enel Energie, C. H. și Polaris M Holding, conform facturilor emise până la data de 24.09.2013, în termen de 12 luni de la data semnării actului autentic. Menționează că prin răspunsul la interogatoriu administrat pârâtului apelant T., a recunoscut că a încasat sume de bani în contul datoriei pe care asociația o avea la C. H., nu a achitat sumele de bani încasate de la proprietari, banii fiind reținuți de acesta acasă. Tot prin motivele de apel pârâtul apelant a arătat: ”în listele de cheltuieli nu erau repartizate cheltuieli pentru aceste servicii (agent termic și apă caldă) pe perioada iulie 2011-martie 2013 (...)". Apreciază că nici aceste noi susțineri nu sunt reale, întrucât din listele de cheltuieli rezultă ca în perioada menționată au fost repartizate pentru consumul de apă caldă și încălzire suma de 91.705,62 lei, acest aspect rezultând și din concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, la dosarul cauzei existând înscrisuri care atestă contrariul celor menționate de către apelant. În ceea ce privește punctul trei al motivelor de apel apreciază că în mod corect prima instanță a reținut faptul că prejudiciul din prezenta cauză, constă în sumele de bani încasate de către administrator de la proprietarii de apartamente și neachitate către furnizori. Consideră că apelantul T. a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că a încasat sume de la bani de la proprietarii asociației, însă nu a achitat aceste sume către furnizori, banii fiind ținuți de către acesta acasă și astfel, coroborând această recunoaștere cu angajamentul de plată autentificat sub nr. 2899/2013, apelantul T. și-a asumat în nume propriu obligația de plată față de reclamantă de a plăti sumele de bani către furnizorii de servicii, precum și ulterior acestui angajament pârâtul apelant T. a efectuat plăți parțiale în contul datoriilor acumulate, în cauză fiind dovedită fapta ilicită a acestuia, încasând de la proprietarii de apartamente sume de bani pe care ulterior nu le-a achitat către furnizori. Apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expertul contabil P. D. s-a stabilit ca "din totalul sumelor facturate de către C. H. în perioada martie 2011 - august 2013, în cuantum de 136.144,78 a rămas o diferență nerepartizata de 44.436,16 lei, prin urmare, s-a stabilit cu certitudine că această sumă nu a fost încasată de la proprietari și nu poate fi imputată pârâților.”. Arată că suma de 44.436,16 lei nu poate fi considerată prejudiciu, fiind de fapt vorba despre servicii furnizate și neîncasate de la proprietăți, rezultând de fapt că această sumă reprezintă datoria reclamantei apelante către C. H.. Solicită a se observa că în toată perioada verificată semnătura pârâtei apelante - cenzor - a fost aplicată doar pe un singur tabel afișat aferent lunii iulie 2013 și asta datorită faptului că pârâtul apelant T. i-a prezentat pârâtei B. înscrisul denumit "Plăți în lei - L. plăți", fapt ce atestă faptul că pârâta apelantă își îndeplinea aceste obligații doar când i se solicita, conform reglementarilor legale în baza cărora știa ca a fost investită. Apreciază că nu lipsit de importanta este faptul că toți locatarii imobilului din litigiu aveau cunoștință de starea de sănătate vizibil deteriorată a apelantei, apelanta neputându-și folosi mâna dreaptă, în timpul mersului își târăște piciorul drept iar vorbirea acesteia fiind grav afectate.

Intimata S.C. Centrala Electrică de Termoficare H. S.A. a solicitat, prin întâmpinare, ca în situația în care se probează că din culpa comună a pârâților s-au adus prejudicii reclamantei acțiunii introduse la instanța de fond, mai exact neplata sumelor pe care reclamanta le datora furnizorului de energie termică S.C. C.E.T. H. S.A., pronunțarea unei hotărâri opozabile intimatei – interveniente.

În motivare arată că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta Asociația de P. ., a arătat că deși consumatorii de energie termică din blocul G au achitat lună de lună contravaloarea energiei termice consumate, sumele încasate de către pârâții T. G., P. M. și B. M. în calitatea lor de reprezentanți legali ai acesteia, nu au ajuns la casieria societății, ci au fost însușite cu rea-credință de aceștia. Astfel, în temeiul răspunderii civile delictuale sau în temeiul îmbogățirii fără justă cauza pentru faptele proprii săvârșite de pârâți aceasta ar putea să pretindă pe calea unei cereri separate aceleași drepturi ca și reclamanta în prezentul dosar. Precizează că angajamentele de plată referitoare la sumele datorate acesteia de către reclamantă, au fost semnate într-adevăr de către pârâții T. G. și P. M., astfel consideră că semnarea lor certifică atât faptul că aceștia cunoșteau datoriile asociației, cât și că în calitatea lor de reprezentanți legali s-au obligat la achitarea lor. Invederează că la data prezentei Asociația de P. Aleea A. . de aceasta o datorie totală în valoare de 122.333,66 lei, sumă care reprezintă: 89.739,73 lei cu titlu de preț pentru energia termică furnizată în perioada 01.03._13; 35.070,74 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 31.02.2015, în conformitate cu prevederile legale și contractuale existente. Pe fondul cauzei, pentru argumentele expuse solicită fără a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată într-un fel sau altul de soluționare a apelului, ca în situația în care se probează că din culpa comună a pârâților T. G., P. M., B. M. și S.C. S. M. S.R.L. s-au adus prejudicii Asociației de P. . . hotărâri opozabile intimatei - interveniente.

Analizând apelurile formulate, tribunalul constată că doar cel exercitat de Asociația de proprietari este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 998 Cod civil (1864), orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Art. 999 Cod civil, prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. în conformitate cu art. 1000 alin. 3 Cod civil, stăpânii și comitenții răspund de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Art. 998-999 Cod civil instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dar, în același timp, consacră principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în timp ce art. 1000 alin. 3 Cod civil reglementează condițiile angajării răspunderii comitentului pentru faptele prepusului său.

Din analiza art. 998 – art. 999 Cod civil se desprind elementele constitutive al răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: prejudiciul, fapta ilicită, culpa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Prin prejudiciu se înțelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existența lui să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în prezent.

Prin fapta ilicită reprezintă aceea conduită a persoanei prin care se încalcă normele dreptului obiectiv sau regulile de conviețuire socială, săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care totuși se produc în puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat unei anumite persoane să fie consecința faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.

Apoi, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, să fi fost săvârșită din culpa acestuia, culpa fiind definită în doctrină ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și păgubitoare față de fapta respectivă și față de urmările acelei fapte.

în plus, în cazul răspunderii civile delictuale întemeiate pe prevederile art. 1000 alin. 3 Cod civil, pe lângă condițiile mai sus menționate, este necesar să fie întrunite ș, câteva condiții speciale în absența cărora nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru faptele prepusului său. Aceste condiții speciale sunt: existența raportului de prepușenie între comitent și prepus și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent.

Prin raport de prepușenie se înțelege un raport de subordonare între prepus și comitent, concretizat prin încredințarea de către comitent a unor funcții în sarcina prepușilor.

Dacă toate aceste condiții mai sus amintite sunt cumulativ întrunite, atunci este posibilă angajarea răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998-999 și 1000 alin. 3 Cod civil

Verificând în speță, raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, întrunirea cumulativă a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, se constată de către tribunal că aceste cerințe sunt îndeplinite.

Prin sentința civilă nr. 8171/20.09.2012 a Judec. A. (dosar nr._/55/ 2012), Asociația de locatari din A., ., cu sediul în A., .. 3, . prezenta pricină) a fost obligată să achite . suma de 36.535,55 lei reprezentând prețul serviciilor furnizate în intervalul 31.12.2010 – 31.10.2011 conform facturilor depuse la dosar, 5.388,36 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada martie 2011 – martie 2012, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii cererii (01.08.2012) până la data plății efective; 2.293 lei cheltuieli de judecată. Reclamanta C. A respectat și procedura concilierii directe. Hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă prin neatacare.

Anterior introducerii sale în cauză, C. H. SA a comunicat primei instanțe adresa din 17.10.2014 (fila 528 dos. judec.) din care coroborat cu celelalte înscrisuri probatorii rezultă următoarea stare de fapt:

În data de 29.05.2011 imobilul din A., ., . același cu cel din A., .) a fost deconectat de la sistemul de furnizare a energiei termice pentru neplată. La 28.03.2013, C. a constatat că fără acordul său imobilul fusese reconectat la sistemul centralizat de termoficare. S-a întocmit cu acea ocazie procesul verbal de constatare nr. 1810/2013 procedându-se din nou la deconectarea imobilului (procesul verbal respectiv se află, în copie, la filele 529 verso – 530 ale dosarului judecătoriei, fiind semnat de cei trei pârâți persoane fizice). La data de 18.04.2013 s-a efectuat o nouă verificare, constatându-se că blocul a fost din nou conectat la sistemul centralizat de încălzire, sens în care s-a întocmit procesul verbal nr. 2235/18.04.2013 (depus în copie la filele 530 verso – 531) semnat de pârâții P. M. și T. G.. S-a procedat din nou la deconectarea blocului. A fost determinat consumul pentru perioada iulie 2011 – februarie 2013 și au fost emise facturile, acestea fiind comunicate asociației de proprietari cu adresa nr. 2150/16.04.2013 (fila 532 dos. judec.), adresă ce poartă recunoașterea olografă a pârâtului T. G. a primirii facturii și a consimțământului său la plata lor.

Prin angajamentul de plată din 22.04.2013 (fila 6 dosar judec.) reclamanta Asociația de proprietari din A., .. G, reprezentată de pârâtul – apelant T. G., în calitate de administrator, s-a obligat să achite în contul . A. suma de 168.434,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru perioada 31.12.2010 – 31.03.2013 în valoare de 155.168,73 lei, a majorărilor de întârziere calculate la data de 31.03.2013 în cuantum de 10.722,81 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2.543 lei. De asemenea, s-a obligat să achite datoria în 4 tranșe lunare începând cu 22.04.2013: 20.000 lei (sumă deja achitată la 22.04.2013 conform recunoașterii creditorului din cuprinsul angajamentului); 50.000 lei (mai 2013); 50.000 lei (iunie 2013); 48.434,55 lei (iulie 2013). Angajamentul de plată a fost semnat și de pârâtul P. M. în calitate de președinte al asociației.

Privitor la prima tranșă de 20.000 lei, pârâtul – apelant T. G. a recunoscut, la interogatoriu, că a achitat-o din banii încasați de la proprietarii apartamentelor pentru consumul căldurii și apei calde în perioada în care blocul fusese rebranșat ilegal la sistemul centralizat.

Deci, din suma de 168.434,54 lei a rămas de achitat diferența de 148.434,54 lei.

În data de 11.07.2013 (conform adresei nr. 5631/17.10.2014 și a notei interne nr. 1150/2013 (filele 528 și 534 dos. judec.) imobilul a fost din nou deconectat de C. H. SA de la furnizarea agentului termic ca urmare a nerespectării angajamentului de plată din 22.04.2013.

Prin angajamentul de plată autentificat prin încheierea nr. 2899/24.09.2013 (fila 67, 91 dos. judec.) T. G. s-a obligat să plătească Asociației de proprietari suma de 156.067,78 lei reprezentând datorii către Compania de A., Enel Energie, C. H. și Polaris M Holding conform facturilor emise până la până la data de 24.09.2013. S-a obligat să facă plata în termen de 12 luni de la data semnării și autentificării actului.

În data de 02.10.2013, asociația de proprietari reclamantă reprezentantă, de data aceasta, de președintele S. N. M. și administratorul Dincea L. și-au luat față de . un nou angajament de plată (filele 64, 65 dosarul judec.) prin care s-au obligat să achite suma de 147.575,24 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru perioada 31.03.2011 – 31.08.2013 în valoare de 129.739,73 lei, a majorărilor de întârziere calculate la data de 31.08.2013 în cuantum de 17.835,51 lei. S-a obligat să achite datoria în 12 tranșe lunare începând cu 02.10.2013: 10.000 lei (sumă deja achitată la 02.10.2013 conform recunoașterii creditorului din cuprinsul angajamentului); 10.000 lei (noiembrie 2013); 10.000 lei (decembrie 2013); 10.000 lei (ianuarie 2014); 13.447 lei (februarie 2014); 13.447 lei (martie 2014); 13.447 lei (aprilie 2014); 13.447 lei (mai 2014); 13.447 lei (iunie 2014); 13.447 lei (iulie 2014); 13.447 lei (august 2014); 13.447 lei (septembrie 2014). C. H. SA s-a obligat să rebranșeze instalația de încălzire a blocului în termen de 3 zile de la plata primei rate precum și a taxei de rebranșare.

În aceeași dată de 02.10.2013, pârâtul T. G. și asociația de proprietari reclamantă au încheiat acordul de plată eșalonată anexă la angajamentul de plată autentificat prin încheierea nr. 2899/24.09.2013 (fila 15 dos. judec.). Prin acest act, pârâtul – apelant confirma din nou datoria sa față de reclamanta – apelantă în sumă de 158.250,27 lei compusă din: 147.575,24 lei reprezentând restanța față de C. H. SA, 1.128 lei taxa de debranșare – rebranșare, „9.547,03 lei facturi neachitate către ceilalți furnizori”. Datoria către C. Hidrocaburi a fost eșalonată după cum urmează: 100.000 lei + taxa de rebranșare de 1.128 lei la 02.10.2013; ratele 2, 3 și 4 de câte 10.000 lei au fost scadente la 25.11.2013, 25.12.2013 și 25.01.2014; restul ratelor de câte 13.447 lei aveau scadențele la 25.02.2014, 25.03.2014, 25.04.2014, 25.05.2014, 25.06.2014, 25.07.2014, 25.08.2014 și 25.09.2014. De asemenea, pârâtul T. G. s-a obligat să achite:

- toate penalizările de întârziere cerute de C. H. la sfârșitul perioadei de plată când CE T urma să facă regularizarea.

- suma de 9.547,03 lei (facturi neachitate către furnizori) până în data de 07.10.2013 când urma să fie predată arhiva asociației și situația financiar contabilă noului administrator

- orice alte penalizări și cheltuieli suplimentare pricinuite de neplata la termene a ratelor convenite prin acest acord

- a garantat plata debitului cu bunurile sale mobile și imobile prezente și viitoare

Deci la data de 02.10.2013, datoria de achitat era de 137.575,24 lei.

O altă recunoaștere a prejudiciului realizată de T. G. (administrator) se află în procesul verbal nr. 2/13.11.2013 (filele 62, 92 dos. judec.), prin care, referitor la restanțele asociației de proprietari reclamante față de ., T. G. a recunoscut prejudiciul creat și s-a obligat să achite echivalentul în lei a sumei de 12.000 euro reprezentând plată parțială, urmând ca diferența să o achite în rate lunare de câte 10.000 lei lunar. În cadrul aceluiași proces verbal, pârâta B. M. (cenzor) asistată de avocat nu s-a obligat să plătească datoria, a cerut clarificarea pretențiilor raportat la plățile parțiale efectuate de fostul administrator în lunile precedente. De asemenea, a arătat că singurul vinovat de producerea prejudiciului este pârâtul T. G..

Potrivit procesului verbal de predare – primire din 14.10.2013, . reprezentată de T. G. a predat ., reprezentată de Dincea L. o parte a gestiunii asociației de proprietari reclamante: statutul asociației, codul fiscal, ștampila, situația fond de reparații în valoare de zero lei; situația de fond rulment în valoare de 4.217 lei; fonduri speciale de zero lei; situația restanțelor din iulie 2013 în valoare de 2.416,91 lei .,81 lei .,72 lei; cartea funciară colectivă; situația soldurilor de activ și pasiv la data de 07.10.2013 din care rezultă o diferență de 484,28 lei sumă predată în numerar noului administrator. S-a precizat în același proces verbal că restanța către C. H. în valoare de 137.575,24 lei nu a fost trecută în situația de activ – pasiv, urmând a fi achitată de pârâtul T. G. conform angajamentului de plată încheiat la 02.10.2013. Nu au fost predate situațiile de încasări plăți pentru perioada noiembrie 2010 – iulie 2013, stabilindu-se în acest sens data de 21.10.2013. Pe parcursul procesului s-a dovedit faptul că această obligație nu a mai fost îndeplinită de . și de reprezentantul acesteia T. G..

Prin precizarea acțiunii depusă la dosarul judecătoriei la termenul din 04.02.2014, reclamanta a recunoscut plata de către T. G. a următoarelor sume datorate față de același furnizor: 10.000 lei la 02.10.2013; 10.000 lei la 12.11.2013; 7.000 lei la 30.12.2013; 1.496 lei penalizări.

În adresa nr. 7.814.904/20.02.2014 a . Termoficare H. SA (fila 121 dos. judec.) destinată reclamantei se arată că din sumele ce fac obiectul angajamentului de plată din 02.10.2013 reclamanta mai are de achitat suma de 89.739,73 lei reprezentând contravaloare servicii, la care se adaugă cea de 24.920,18 lei penalități calculate până la 31.01.2014. Furnizorul a fost de acord cu prorogarea termenului de plată a datoriei principale de 89.739,73 lei până la 01.10.2014.

Anexat acestei adrese, C. H. SA a transmis situația facturilor pe abonați până la data de 11.03.2014 (fila 122 dos. judec.) și cea a penalităților de întârziere pe abonați la data de 11.03.2014 (filele 123,124). Astfel suma de 89.739,73 lei reprezentând contravaloare serviciilor de furnizare a apei calde și a încălzirii conform a 5 facturi emise la 31.03.2013 pentru apă caldă (16.419,74 lei în total la acea dată), o factură emisă la 31.03.2013 pentru încălzire (61.542,56 lei la acea dată), o factură din 31.05.2013 (1.376,29 lei apă caldă), o factură la 30.06.2013 (977,40 lei apă caldă); o factură la 31.07.2013 (477,72 lei apă caldă), o factură la 31.08.2013 (854,88 lei apă caldă), 2 facturi la 30.11.2013 și 31.12.2013 în care nu se evidențiază nicio datorie și o factură la 31.01.2014 (1.205,83 lei apă caldă și 5.228,69 lei încălzire).

Aceste facturi au fost avute în vedere de d-na expert contabil la întocmirea raportului de expertiză judiciară și a suplimentului acestuia,

Pârâtul T. G. a susținut faptul că nu datorează sumele stabilite prin hotărârea judecătorească de mai sus în sarcina asociației.

Dar, ulterior, la 24.09.2013 și la 02.10.2013 (prin acte semnate în nume propriu, iar nu ca reprezentant al asociației), pârâtul T. G. a confirmat datoria sa față de reclamanta – apelantă în sumă de 147.575,24 lei reprezentând restanța față de C. H. SA (129.739,73 lei contravaloarea facturilor emise pentru perioada 31.03.2011 – 31.08.2013 + 17.835,51 lei majorări de întârziere calculate la 31.08.2013). De asemenea, pârâtul T. G. s-a obligat să achite toate penalizările de întârziere cerute de C. H. la sfârșitul perioadei de plată când C. urma să facă regularizarea; orice alte penalizări și cheltuieli suplimentare pricinuite de neplata la termene a ratelor convenite prin acest acord.

Cu ocazia interogatoriului luat în primă instanță, pârâtul T. G. a susținut că nu a avut cunoștință despre dosarul nr._/55/2012 al Judecătoriei A. decât după începerea executării silite, însă nici de la acel moment nu a încunoștințat membrii asociației reclamante despre hotărârea judecătorească și despre datorie. Nu este credibilă prima afirmație a acestuia, căci asociația a fost legal citată în dosarul precedent. Pe de altă parte, trebuie reținut faptul că pentru perioada de referință în acea sentință, datoria a fost executată silită (36.535,55 lei reprezentând prețul serviciilor furnizate în intervalul 31.12.2010 – 31.10.2011 + 5.388,36 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada martie 2011 – martie 2012) prin plata de către asociație a datoriilor.

A susținut că asociația a fost debranșată de la sistemul centralizat de încălzire datorită restanțelor din intervalul 2010 – 2011, așa încât a procedat la repartizarea penalităților proprietarilor care au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere.

Apoi pârâtul T. G. a recunoscut că sumele încasate în perioada respectivă nu le-a remis C. H., considerându-le insuficiente pentru a stinge întreaga datorie, fiind puse de o parte. Aceste sume acumulate au fost folosite de același pârât pentru plata cheltuielilor de executare silită și achitarea cei dintâi rate a datoriei stabilite prin primul angajament de plată încheiat cu C. H. SA. A admis în continuare că a ținut toți acești bani la el acasă până la semnarea primului angajament de plată, la începutul anului 2013.

Tot la interogatoriu, pârâtul T. G. a recunoscut că după semnarea primului angajament de plată cu C., el și pârâtul P. M. și-au dat seama că proprietarii apartamentelor nu vor fi de acord cu plata restanțelor pentru că nu poate fi determinat consumul pe fiecare apartament. Deși fiecare apartament are contoare, fiind încheiat un contract cu o firmă (TECHEM SRL) pentru determinarea consumului de energie termică pe fiecare locuință, societatea respectivă nu a mai efectuat citirile contoarelor și nici calculul consumurilor de căldură ș iapă caldă întrucât blocul figura în evidențele sale ca fiind debranșat de la furnizarea agentului termic, motiv pentru care nici nu a mai primit de la C. H. SA facturile aferente consumurilor lunare.

A susținut că nu știe cine a realizat rebranșarea ilegală a blocului la sistemul centralizat de energie termică, dar nu și că nu a cunoscut faptul în sine. De altfel, era imposibil să nu aibă cunoștință despre rebranșarea ilegală a blocului la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, din moment ce știa despre debranșarea realizată de C., despre faptul că proprietarii apartamentelor au beneficiat ulterior de căldură și apă caldă, el fiind cel care a întocmit listele de cheltuieli lunare de întreținere și a încasat aceste cheltuieli, inclusiv cele pentru folosirea agentului termic, pe care și le-a însușit.

De asemenea, a susținut că a predat noului administrator al asociației, fără proces verbal tabelele cu cheltuielile din perioada respectivă. Nici această susținere nu este credibilă, căci pentru celelalte acte s-a încheiat proces verbal, iar pârâtul cunoștea această procedură și avea interes să fie urmată.

Expertiza contabilă a furnizat următoarele concluzii:

Din tabelul întocmit de d-na expert referitor la facturile emise de C. H. SA rezultă că în intervalul noiembrie 2011 – februarie 2013 această societate comercială nu a emis facturi în contul reclamantei. Facturile ulterioare relevă o datorie a asociației de proprietari către C. în cuantum de 136.144,78 lei.

În perioada 01 martie 2011 – 31 august 2013 a fost repartizată tuturor deținătorilor de apartamente (conform listelor de cheltuieli de întreținere lunare) suma totală de 91.707,62 lei reprezentând contravaloarea apei calde și a încălzirii, deși în perioada respectivă imobilul fusese debranșat de C. H. SA de la furnizarea agentului termic.

Din această sumă a fost plătită cea de 46.405,05 lei, cu precizarea d-nei expert că 8.504 lei s-a achitat de către reclamanta – apelantă la 20.02.2014, sumă ce apoi a fost inclusă în cheltuielile din luna decembrie 2013. A rămas astfel un rest de plată de 89.739,73 lei la care se adaugă penalitățile de 26.832,66 lei (scadente la data de 31.03.2014 calculate prin aplicarea unui procent de 0,04% până la 28.02.2014, respectiv de 0,03% începând cu 01.03.2014). Penalitățile au fost stabilite conform normelor fiscale de determinare a dobânzilor legale pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

D-na expert a mai arătat că datorită faptului că nu i s-au pus la dispoziție toate chitanțele aferente perioadei expertizate, astfel încât nu poate identifica restanțierii și nu poate stabili dacă au fost încasate toate sumele trecute în listele de cheltuieli de întreținere cu titlu de contravaloare a serviciilor C.. Tot astfel nu poate determina nici penalitățile. A reușit totuși să determine anumite restanțe: 6.344,89 lei în luna mai 2011 și 9.181,01 lei până în august 2012, precizând că nu poate fi exclusă posibilitatea achitării acestora în perioada pentru care nu a primit chitanțe (29.06.2011 – 03.11.2011 și 26.10.2012 – 31.08.2013).

În suplimentul raportului de expertiză, d-na expert a analizat și documentele aferente intervalului de timp decembrie 2010 – octombrie 2011 și a menținut concluzia privitor la datoria principală de 89.739,75 lei către C. H. SA.

Listele de cheltuieli emise până în iulie 2013 poartă numele președintelui asociației de proprietari – pârâtului P. M., precum și semnătura administratorului din acea perioadă – apelantul T. G.. Pe listele din iunie și iulie 2013 figurează și numele cenzorului B. M., aceasta din urmă semnând și lista cu cheltuielile lunii iulie 2013.

De asemenea, se remarcă faptul că până la lista cu cheltuielile lunii iulie 2013 sunt trecute între cheltuielile de întreținere și cele aferente încălzirii (în limita sezonului rece) și apei calde. Din luna august nu mai figurează astfel de cheltuieli în liste, ca urmare a faptului că C. H. SA a sistat furnizarea agentului termic, fiind schimbată și conducerea asociației de proprietari.

În privința restanțelor, tribunalul constată că în listele cu cheltuielile de întreținere lunare depuse la dosar (pentru perioada noiembrie 2010 – august 2013), restanțierii la plata acestor cheltuieli sunt evidențiați în liste separate, ce purtau, de asemenea, numele președintelui asociației (P. M.) și semnătura administratorului (T. G.).

Or, întocmirea acestor liste separate dovedește faptul că apelantul – pârât T. G. a încasat de la toți ceilalți proprietari de apartamente (ce nu au înregistrat întârzieri la plată) sumele aferente tuturor cheltuielilor de întreținere, deci și pentru încălzire și apă caldă în perioada dedusă judecății.

Sub aspectul prejudiciului, ceea ce interesează în cauză este datoria cu care asociația de proprietari figurează în evidențele ., instanța de judecată nefiind învestită cu o acțiune în anularea facturilor emise de C..

Așadar, întregul prejudiciu este dovedit prin expertiza contabilă judiciară și suplimentul acesteia coroborat cu listele de cheltuieli lunare de întreținere, cu facturile emise de C. H. SA în 2013 după descoperirea branșamentului ilegal, cu recunoașterile pârâtului – apelant T. G. la interogatoriu, astfel cum au fost evidențiate, dar și prin angajamentele de plată asumate în numele asociației, iar apoi în nume propriu prin declarația autentică din 24.09.2013 completată cu acordul de plată eșalonată din 02.10.2013.

Astfel, prejudiciul se ridică la valoarea sumei de 89.739,73 lei la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 26.832,66 lei (scadente la data de 31.03.2014).

La fel, culpa pârâtului – apelant T. G. este dovedită prin angajamentele de plată semnate de acesta, prin refuzul nejustificat al predării actelor asociației pentru cele 2 perioade evidențiate de d-na contabil expert, împiedicând astfel efectuarea expertizei sub aspectul tuturor obiectivelor încuviințate de instanță. Vinovăția aceleași părți derivă și din neîncunoștințarea membrilor asociației privitor la debranșarea blocului de la serviciul prestat de C. H. SA, omisiune urmată de acțiunea de branșare ilegală a blocului și de încasarea de către administratorul T. G. a unor sume cu titlu de cheltuieli aferente agentului termic consumat, cheltuieli pentru care nu exista o bază de calcul. Vinovăția sa realizată sub forma intenției directe rezultă și din încasarea sumelor stabilite de acesta în mod unilateral (fără măsurători realizate de . și în absența facturilor ce ar fi trebuit întocmite de furnizorul energiei termice în cazul unui branșament legal) de la proprietarii apartamentelor, cu titlu de contravaloare a consumului de apă caldă și încălzire, sume pe care și le-a însușit.

În ceea ce privește culpa cenzorului B. M. și a președintelui asociației P. M., tribunalul constată că, în virtutea obligațiilor ce le revin ca urmare a funcțiilor acceptate în cadrul asociației și în temeiul art. 33 lit. b - d și, respectiv, art. 30 alin. 1 lit. f din Legea nr. 230/2007, aceștia răspund integral pentru prejudiciul creat asociației și recunoscut de B. M. prin procesul verbal nr. 2/13.11.2013, dar și de P. M. prin angajamentul de plată semnat în numele asociației (la 22.04.2013) față de C. H. SA. Chiar dacă relativ la cele 2 perioade ce nu au putut fi analizate de d-na expert contabil vinovăția lor nu este directă la fel ca a pârâtului T. G., ce a refuzat predarea actelor necesare finalizării lucrării tehnice, totuși o culpă diminuată sub aspectul gravității nu conduce la reducerea răspunderii în ceea ce privește întinderea prejudiciului pe care trebuie să îl repare. Președintele și cenzorul asociației aveau obligația verificării actelor administratorului (acțiunile sale, dar și înscrisurile întocmite de acesta în exercitarea funcției sale). Or, neîndeplinirea acestor obligații coroborat cu semnarea angajamentelor de plată de mai sus constituie o recunoaștere a vinovăției, dar și a prejudiciului.

La interogatoriu (fila 158), pârâta B. M. a recunoscut că nu a efectuat verificările financiar – contabile la asociație în perioada 2011 – 2013. A absolvit liceul economic. Susține că administratorul nu i-a adus actele. Ea lucra acolo (adică în blocul asociației de proprietari reclamantei, în condițiile în care pârâta are domiciliul în alt condominiu din apropriere) până la ora 16,00, iar administratorul venea mai târziu. Recunoaște că nu a adus la cunoștința asociației situația financiar – contabilă a acesteia.

Așadar, răspunsurile pârâtei – apelante la interogatoriu denotă omisiunea îndeplinirii obligațiilor pe care și le-a asumat în calitate de cenzor, obligații ce vizau cercetarea actelor contabile ale asociației, în condițiile în care aceasta are o pregătire de specialitate în domeniul contabil și a fost în fiecare zi lucrătoare în blocul asociației reclamantei, ceea ce permite prezumția judiciară a cunoașterii de către apelantă a situației asociației.

În plus, s-a dovedit cu certitudine faptul că cel puțin la momentul descoperirii branșamentului ilegal de către C. H. SA apelanta – pârâtă a aflat și ea despre această conectare fără drept la sistemul centralizat de încălzire, căci a semnat procesul verbal nr. 1810/28.03.2013 întocmit de C. cu acea ocazie. Cu toate acestea pârâta a rămas în continuare în pasivitate, nu a verificat actele contabile ale asociației reclamante și nu a adus la cunoștința proprietarilor apartamentelor problemele legate de neachitarea prețului agentului termic.

În această situație vinovăția sa este dovedită, fiind realizată sub forma culpei indirecte până la momentul semnării procesul verbal nr. 1810/28.03.2013 întocmit de C., iar ulterior, prin culpă directă.

Cauzele înlăturării răspunderii civile delictuale sunt: legitima apărare; starea de necesitare; constrângerea fizică și morală; iresponsabilitatea; beția voluntară; eroarea de fapt; forță majoră; fapta terțului sau a victimei, exercițiul drepturilor.

Starea de boală a apelantei B. M. nu se încadrează în niciuna dintre acestea cauze. În plus, așa cum rezultă din răspunsurile acesteia la interogatoriul, bolile sale nu au împiedicat-o să își desfășoare activitatea profesională în sediul din blocul asociației de proprietari. Întreaga apărare a apelantei B. M. nu relevă motivul care ar fi putut-o împiedica să își dea demisia din funcția de cenzor. Este evident că, Asociația de proprietari nu avea motiv să îi ceară demisia, din moment ce, așa cum am arătat deja, starea ei de sănătate nu o împiedica să lucreze, iar reclamanta nu a avut cunoștință până în august 2013 despre debranșările de la sistemul centralizat de termoficare și despre consumul ilegal de agent termic, fără plată.

Omisiunile asociației de proprietari (care în această situație se datorează președintelui, dar și cenzorului) în organizarea adunărilor generale și alegerea unei comisii de 3 cenzori nu constituie cauze exoneratoare de răspundere în favoarea apelantei – pârâtei, neîncadrându-se nici măcar în ipoteza faptei victimei, căci nu există o legătură de cauzalitate între omisiunile asociației de proprietari și neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau pârâtei în calitatea de cenzor, inclusiv aceea de a prezenta adunării generale rapoarte privitor la activitatea sa (art. 41 din Statutul asociației de proprietari).

În calea de atac nu a fost contestată culpa . și nici a pârâtului P. M. Ș., ci doar întinderea obligației lor de răspundere la fel ca și în cazul celorlalți doi pârâți – apelanți.

Din starea de fapt și de drept descrisă mai sus rezultă existența raportului de cauzalitate al pârâților între prejudiciul total dovedit prin expertiza contabilă judiciară (datoria principală de 89.739,73 lei reprezentând prețul agentului termic și penalitățile de întârziere în cuantum de 26.832,66 lei scadente la data de 31.03.2014, la care se adaugă penalitățile de întârziere ce curg în continuare, calculate conform Codului de procedură fiscală în materia dobânzii legale). Neîndeplinirea de către pârâții persoane fizice a obligațiilor ce le reveneau în calitatea de președinte, administrator și cenzor (în condițiile concrete de mai sus) a condus la producerea în dauna asociației de proprietari reclamante a pagubei demonstrate prin expertiza contabilă, angajamentele de plată, recunoașterile la interogatoriu și facturile emise în 2013 de C. H. SA.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 C., va admite apelul reclamantei Asociația de proprietari și va respinge apelurile pârârților B. M. și T. G..

În temeiul art. 998 și art. 999 coroborat cu art. 1000 alin. 3 din Codul civil (1864) și cu art. 32 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, va schimba în parte sentința civilă nr. 6121/15.12.2014 a Judecătoriei A. în sensul că va admite integral acțiunea civilă exercitată de reclamanta Asociația de proprietari și va obliga în solidar pârâții T. G., B. M., P. M. și . la plata sumelor de 89.739,73 lei reprezentând preț energie termică, 8.504 lei reprezentând preț energie termică achitat de asociația reclamantă, 25.998 lei penalități de întârziere.

Va menține dispozițiile judecătoriei privitoare la cererea formulată de . și la cheltuielile de judecată în primă instanță. Soluția primei instanței de respingere a cheltuielilor de judecată cerute de reclamantă este întemeiată, având în vedere că potrivit art. 452 C., dovada cheltuielilor de judecată se face cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În cazul de față acest moment a avut loc la ultimul termen de judecată – 08.12.2014, or copiile facturii și a chitanței de plată a onorariului avocațial au fost depuse la dosar de către reclamantă, ulterior, în termenul de amânare a pronunțării sentinței civile, la data de 12.12.2014.

Văzând că apelanta Asociația de P. a avut câștig de cauză, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 C., va obliga intimații T. G., P. M. Ș., B. M. și . să plătească, în solidar, apelantei Asociația de P. A., ., . 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial astfel cum rezultă din copiile facturi nr. 51/27.04.2015 și a chitanței nr. 42/27.04.2015 emise de Cabinet de Avocat N. D. A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile exercitate de apelanții B. M. (CNP_), dom. în A., ., ., . și T. G. dom. în A., ., nr. 46, ., cu dom. ales în A., .. 31, jud. A. (la av. G. R.) împotriva sentinței civile nr. 6121/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

Admite apelul exercitat de apelanta ASOCIAȚIA DE P. A., ., . în A., ., . împotriva sentinței civile nr. 6121/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

Schimbă în parte sentința civilă, în sensul că admite acțiunea civilă exercitată de reclamanta Asociația de proprietari A., ., . contradictoriu cu pârâții T. G., P. M. Ș. (CNP_), dom. în A., ., ., ., B. M. și ., cu sediul în A., ., nr. 46, .,

Obligă pârâții T. G., B. M., P. M. și . la plata, în solidar, a sumelor de 89.739,73 lei reprezentând preț energie termică, 8.504 lei reprezentând preț energie termică achitat de asociația reclamantă, 25.998 lei penalități de întârziere.

Menține dispozițiile primei instanței privitoare la cererea formulată de . și la cheltuielile de judecată

Obligă intimații T. G., P. M. Ș., B. M. și . să plătească, în solidar, apelantei Asociația de P. A., ., . 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2015.

Președinte Judecător Grefier

M. A. T. B. V. L.

Red.M.A./Tehnored. M.A./V.L.

8 ex./6 .

Se comunică:

-apelanta Asociația de P. A., ., bl.G - A., .. 3, . (la C..Av. N. D. A.)

- apelant T. G. - A., . nr. 46, .;

- apelanta B. M. - A., Al. A., nr.3, .>., jud. A.;

- pârâtul P. M. Ș. - A. Al. A. nr.3, .>., jud. A.;

- pârâta . - A., . nr.46 .;

- intimatei . - A., ..65-71, jud. A..

Prima instanță: Judecătoria A., judecător S. S.

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr....		Partaj judiciar. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul ARAD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 493/2015. Tribunalul ARAD Fond funciar. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul ARAD Evacuare. Sentința nr. 122/2015. Tribunalul ARAD Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5475/2015. Tribunalul ARAD Partaj judiciar. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul ARAD