Succesiune. Decizia nr. 940/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 940/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 940
Ședința publică din 08 septembrie 2015
Președinte L. L.
Judecător O. S. S.
Grefier A. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanții U. A. C. și S. R. F. în contradictoriu cu intimații S. A., S. V., S. S., G. M., O. F., P. E., S. I., S. C., M. I., M. I., împotriva sentinței civile nr. 170/18.03.2015 a Judecătoriei L., pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect, succesiune, și anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelanților avocat Anișoara M. din Baroul București în substituirea avocatului P. R. C. și reprezentantul intimaților avocat C. C. din Baroul M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, acesta fiind timbrat cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru, de asemenea se constată că intimații nu au formulat întâmpinare.
Reprezentanta apelanților depune la dosar delegație de substituire, iar reprezentanta intimaților depune de asemenea delegație și chitanță reprezentând onorariu avocațial.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat declară cercetarea procesului încheiată și acordă reprezentantelor părților cuvântul pe fond.
Reprezentanta apelanților a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reconvenționale disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei L..
În replică reprezentanta intimaților a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărâri primei instanțe învederând faptul că obligațiile de întreținere au fost îndeplinite, și în consecință ar trebui respinsă excepția lipsei de interes invocate de către apelanți.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 02.06.2015, constată că prin sentința civilă nr. 170 din data de 18.03.2015 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria L. a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanții reconvenționali S. A., S. V., G. M., S. S., O. F., P. E., S. I., S. C., M. I. și M. I., în contradictoriu cu pârâții reconvenționali U. A.-C. și S. R.-F., având ca obiect succesiune – anulare certificat calitate de moștenitor.
A anulat certificatul de calitate de moștenitor nr. 33/2013 emis în dosarul nr. 49/2013 al BNP A. I. și a obligat pârâții reconvenționali să plătească reclamanților suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că din încheierea notarială din 26 februarie 2013 emisă în dosarul nr. 49/2013 al BNP A. I., respectiv certificatul de calitate de moștenitor nr. 33/2013 rezultă că numiții U. A.-C. și S. R.-F. au acceptat moștenirea după defunctul B. T.-T., decedat la data de 29.01.2012 în Ghioroc, cu ultimul domiciliu în ., județul A..
Se menționează faptul că acest certificat stabilește numai numărul și calitatea moștenitorilor defunctului și că pentru valorificarea unor drepturi asupra bunurilor succesorale urmează a se cere ulterior, dacă va fi cazul, certificat de moștenitor.
Analizând certificatul de calitate de moștenitor prin prisma dispozițiilor art. 1103 Cod civil, respectiv a termenului de opțiune succesorală, constată că ,, Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii”.
Astfel, termenul de opțiune succesorală este depășit de la data înregistrării morții în registrul de stare civilă, respectiv 29 ianuarie 2012 și până la 26 februarie 2013 când s-a formulat cerere către notarul public.
Certificatul de calitate de moștenitor se eliberează doar atunci când la data decesului cel decedat nu are bunuri sau nu se cunoaște ce bunuri are.
Cererea de eliberare a certificatului de calitate de moștenitor nu trebuie formulată neapărat în interiorul termenului de opțiune succesorală, dar acceptarea succesiunii trebuie făcută potrivit art. 1103 aliniat 1 cod civil în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii, termen care, în cazul de față, începe să curgă de la 29 ianuarie 2012 când a fost înregistrat decesul lui B. T.-T..
Cererea de deschidere a procedurii succesorale a fost formulată la 26 februarie 2013 după trecerea termenului de 1 an de acceptare a succesiunii.
Acceptarea succesiunii, așa cum este reglementată de art. 1108 Cod civil, poate fi expresă sau tacită.
În cazul de față nu poate fi vorba de acceptare tacită deoarece defunctul nu a lăsat bunuri.
În ce privește acceptarea expresă, prima instanță a arătat că, aceasta trebuia făcută printr-un înscris autentic și, potrivit dispozițiilor art. 1109 Cod civil, acel înscris trebuia înregistrat în registrul național notarial.
Din dosarul succesoral nu rezultă că pârâții ar fi acceptat în termen legal succesiunea după defunctul B. T.-T..
Dimpotrivă, din certificatul eliberat după Registrul național notarial de evidență a opțiunilor succesorale rezultă că până la data de 25 februarie 2013 ora 11:20:52 ,, nu s-au găsit înregistrate declarații privind opțiunea succesorală”.
Din declarațiile martorilor audiați D. E. și R. D. rezultă că masa succesorală după defunct se compune din terenuri extravilane situate în ., iar aceste terenuri nu sunt identificate și nu se dovedește că succesibilii ar fi folosit sau dispus de aceste terenuri pentru a se lua în considerare o eventuală acceptare tacită.
Pe de altă parte, dacă aceste terenuri ar fi existat în patrimoniul defunctului, trebuiau cuprinse într-un Certificat de moștenitor și nu eliberat un certificat de calitate de moștenitor.
Prin urmare, pe lângă faptul că moștenirea nu a fost acceptată în termen, nu s-a lămurit dacă defunctul avea sau nu bunuri la data decesului.
Față de cele de mai sus, prima instanță a reținut că Certificatul de calitate de moștenitor nr. 3/2013 din 26 februarie 2013 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale vizând acceptarea moștenirii și desfășurarea procedurii succesorale.
Reclamanții justifică calitatea procesuală activă având un interes determinat, legitim, personal, născut și actual.
Folosindu-se de certificatul de calitate de moștenitor, pârâții au formulat o acțiune în dosarul nr._ al Judecătoriei L. în contradictoriu cu reclamanții din prezentul dosar, urmărind dobândirea unui bun care face parte din masa succesorală a defunctei N. S., antecesoarea pârâților.
Acțiunea reclamanților este justificată și urmărește înlăturarea unui posibil prejudiciu care poate fi evitat prin desființarea Certificatului de calitate de moștenitor.
Față de cele reținute, prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 1103 și următoarele Cod de procedură civilă, va admite cererea reconvențională și va anula certificatul de calitate de moștenitor nr. 33/2013 emis în dosarul nr. 49/2013 al BNP A. I..
Constatând faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța, în baza art. 453 Cod de procedură civilă, va obliga pârâții reconvenționali să plătească reclamanților suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 500 lei onorariu avocat și 150 lei reprezentând taxele judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții U. A. C. și S. R. F. prin care au solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reconvenționale disjunsă din dosar nr._ a judecătoria L..
În motivare apelanții au arătat că deși cererea dedusă judecății a fost calificată ca fiind o cerere reconvențională, aceasta nu corespunde, procedural, dispozițiilor art. 209 din C., texte de lege ce impune obligativitatea formulări cererii reconvenționale în aceleași condiții de fond și de formă ca și cererea principală.
De asemenea cererea reconvențională formulată în cuprinsul concluziilor scrise ca o simplă apărare, nu a fost formulată în termenul procedural (termen de decădere) prevăzut de art. 209 din C. această cerere putând fi formulată numai odată cu întâmpinarea, reclamanții reconvenționali fiind decăzuți din dreptul de a formula cerere reconvențională.
Neluând în seamă aceste dispoziții legale, în mod total nelegal, prima instanță a reținut spre judecare o cerere reconvențională formulată cu nerespecatea dispozițiilor art. 209 din C..
Apelanții au arătat că soluția legală ce se impunea a fi pronunțată în cauză era cea a respingerii cererii reconvenționale, ca efect al decăderii reclamanților reconvenționali din dreptul de a formula o astfel de cerere, cu nerespectarea drepturilor de a formula cerere reconvențională, cu nerespectarea termenului și a condițiilor de formă impuse de dispozițiile art. 209 din C. soluția disjungerii cererii reconvenționale, formulată în cuprinsul concluziilor scrise fiind una nelegală, în totală contradicție cu dispozițiile art. 209 C..
De asemenea instanța a soluționat în mod greșit excepția lipsei de interes în promovarea cererii reconvenționale.
În acest sens apelanții au învederat instanței faptul că intimații reclamanți reconvenționali, succesori prezumați ai defunctei N. S. nu justifică un interes în promovarea acțiunii.
În susținerea celor de mai sus au arătat că N. S., întreținătoarea antecesorului lor a decedat anterior decesului celui întreținut, fapt ce atrage potrivit dispozițiilor art. 1156 alin. 4 din VCC, încetarea contractului de întreținere ca efect al imposibilității obiective de executare.
Apelanții au arătat de asemenea, ca urmare a decesului defunctei N. S., contractul de întreținere nu a continuat cu moștenitorii acesteia, neexistând niciun înscris autentificat care să ateste această împrejurare.
Cum contractul de întreținere este un contract „intuitu personae” întreținătoarea a decedat anterior întreținutului iar succesorii acestuia nu au încheiat niciun act notarial cu întreținutul în sensul continuării contractului de întreținere, astfel că aceștia nu justifică un interes în promovarea cererii reconvenționale.
Apelanții au arătat că sunt unici succesori legali ai defunctului reclamanții reconvenționali nejustificând niciun interes legal actual și personal pentru a promova acțiunea reconvențională în contextul în care antecesoarea cestora N. S. a decedat anterior celui întreținut, astfel că au încetat și efectele contractului de întreținere între aceștia, neexistând acordul expres autentificat al antecesorului apelanților în sensul continuării contractului de întreținere cu succesorii defunctei Nelegea S..
Apelanți mai arată că s-a eliberat certificat de calitate de moștenitor deoarece, din cauza situației juridice a imobilului, respectiv a neradierii contractului de întreținere ce și-a încetat efectele, notarului nu a putut proceda la dezbaterea succesiunii, acest urmând a fi lămurit ulterior radierii din cartea funciară a contractului ale cărui condiții de existență nu mai sunt îndeplinite.
Un aspect ce comportă o discuție aparte îl constituie împrejurarea că intimații reclamanți reconvențional, nu au făcut dovada acceptării succesiunii defunctei Nelegea S., aspect ce justifică excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii reconvențională.
Pentru aceste considerente apelanții au solicitat instanței admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe și respingerea cererii reconvenționale cu consecința obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept apelanții și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 466 din C., iar în probațiune au solicita încuviințatea probei cu interogatoriul intimaților.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat.
Verificând sentința atacată tribunalul constată că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, analizând certificatul de calitate de moștenitor prin prisma dispozițiilor art. 1103 Cod procedură civilă a constatat faptul că termenul de opțiune succesorală a fost depășit și că acceptarea succesiunii trebuie făcută potrivit art. 1103 aliniat 1 Cod civil în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii, termen care, în cazul de față, începe să curgă de la 29 ianuarie 2012 când a fost înregistrat decesul lui B. T.-T..
Din certificatul eliberat după Registrul național notarial de evidență a opțiunilor succesorale rezultă că până la data de 25 februarie 2013 ora 11:20:52 ,,nu s-au găsit înregistrate declarații privind opțiunea succesorală”.
Din declarațiile martorilor audiați D. E. și R. D. rezultă că masa succesorală după defunct se compune din terenuri extravilane situate în ., iar aceste terenuri nu sunt identificate și nu se dovedește că succesibilii ar fi folosit sau dispus de aceste terenuri pentru a se lua în considerare o eventuală acceptare tacită.
Prima instanță a apreciat în mod întemeiat faptul că reclamanții au un interes în cauză și că pârâții au formulat o acțiune în dosarul nr._ al Judecătoriei L. în contradictoriu cu reclamanții din prezentul dosar, urmărind dobândirea unui bun care face parte din masa succesorală a defunctei N. S., antecesoarea pârâților.
În ceea ce privește chestiunile prealabile invocate în apel tribunalul constată că apelanții nu au atacat suspendarea impusă de prima instanță la termenul din data de 04.06.2014 și implicit disjungerea cererii reconvenționale.
Pentru aceste considerente în baza art. 480 Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul formulat de apelanții U. A. C. și S. R. F. în contradictoriu cu intimații S. A., S. V., S. S., G. M., O. F., P. E., S. I., S. C., M. I. și M. I., împotriva Sentinței civile nr.170 din 18.03.2015 pronunțată de Judecătoria L..
Va obliga apelanții la plata către intimați a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții U. A. C. și S. R. F. în contradictoriu cu intimații. S. A., S. V., S. S., G. M., O. F., P. E., S. I., S. C., M. I., M. I., împotriva Sentinței civile nr.170 din 18.03.2015 pronunțată de Judecătoria L..
Obligă apelanții la plata către intimați a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2015.
Președinte Judecător Grefier
L. L. O. S. S. A. L.
Red.LL / Thred.AL
14 ex./ 12 .
Se comunică cu:
apelanta U. A. C. – cu domiciliul în A., ., ., ., județul A.
apelantul S. R. F. - cu domiciliul în A., ., jud. A.
intimatul S. A. – cu domiciliul în .. A.
intimatul S. V. – cu domiciliul în .
intimatul S. S. – cu domiciliul în .. 255, județul A.
intimata G. M. – cu domiciliul în T., ., județul A.
intimata O. F. – cu domiciliul în .. 255, județul A.
intimata P. E. - cu domiciliul în . A.
intimatul S. I. – cu domiciliul în .. 781, județul A.
intimata S. C. cu domiciliul în .. 781, județul A.
intimatul M. I. – cu domiciliul în Ș. M., Răchitei, nr. 627, județul Sibiu
intimatul M. I. – cu domiciliul în Ș. M., .. 65, județul Sibiu
Primă instanță – Judecătoria L. - judecător I. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 938/2015. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de... → |
|---|
