Obligaţie de a face. Decizia nr. 938/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 938/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 938/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 938
Ședința publică din 08 septembrie 2015
Președinte L. L.
Judecător O. S. S.
Grefier A. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanții Hugheneață A. Mariusși Hugheneață E. T. în contradictoriu cu intimații . și P. C. B. împotriva sentinței civile nr. 65/23.02.2015 și a încheierilor din data de 04.02.2015 și din data de 19.02.2015 a Judecătoriei Ineu pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelanților avocat B. I. din Baroul A. lipsă fiind părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că apelul este declarat și motivat în termen cu suma de 10 lei, iar în procedura prealabilă intimații au formulat întâmpinare.
Reprezentantul apelanților a solicitat în baza art. 301 și 302 C. compararea scrierii și semnăturii de pe înscris cu scrierea sau semnătura din alte înscrisuri necontestate, deoarece procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat și nu poartă semnătura apelanților care să ateste dovada de primire.
Instanța respinge cererea și văzând că nu mai sunt alte cereri de solicitat ori probe de administrat acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul apelanților a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei sper rejudecare, motivând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, deoarece procesul verbal nu poartă semnătura apelantului.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 04.06.2015 constată că prin sentința civilă nr. 65 din 23.02.2015 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Ineu a respins excepția prescripției, invocată de pârâți.
A admis acțiunea formulată de reclamanta . cu pârâții Hugheneață A. M. și a dispus desființarea de către pârâți a construcțiilor reprezentând anexă gospodărească situată în B., nr.471, jud. A. cu privire la care s-a încheiat procesul-verbal de contravenție nr.3649 întocmit de către reclamantă la data de 21.11.2011, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei, iar în cazul nerespectării măsura dispusă se va duce la îndeplinire prin grija Primarului C. B., cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârâți.
A obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut că în fapt, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nr.3649 (fila 5) încheiat la data de 21.11.2011 rezultă că reclamanta Primăria B. a aplicat pârâtului Hugheneață A. sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 26 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991. În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut în fapt că s-a constat efectuarea unor lucrări fără autorizație de construire.
Totodată, prin procesul-verbal de contravenție s-a dispus . obținerea autorizației de construire sau aducerea la starea inițială petru cele care nu au fost autorizate, până la data de 21.05.2012, conform art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991.
Cu privire la apărările invocate de către pârâți sub aspectul temeiniciei și legalității procesului-verbal de contravenție, raportat la declarația martorului B. I., propus de pârâți (fila 75) și cu privire la excepția prescripției invocată, având în vedere și prevederile art.31 din Legea nr.50/1991, prima instanță a constatat că nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal de contravenție nu poate fi invocată în prezentul dosar, întrucât procesul-verbal de contravenție poate fi contestat doar în condițiile prevăzute de OG nr.2/2001, prin formularea unei plângeri contravenționale în termenul prevăzut de lege.
Ori, în cauză, procesul-verbal de contravenție este semnat de către pârât și, mai mult decât atât, pârâtul a achitat amenda la care a fost obligat conform chitanței depuse la dosar (fila 11), iar prin adresa înregistrată sub nr.1635/21.05.2012, pârâtul a solicitat reclamantei prelungirea termenului de legalitate dispus prin Procesul-verbal de contravenție (fila 12), în consecință, urmând a fi respinsă excepția prescripției invocată de pârâți.
În drept, prima instanță a motivat sentința pe temeiul art.32 alin.1-3 din Legea nr.50/1991:
„(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.
Pentru toate aceste considerente, întrucât nu au fost îndeplinite măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție, în temeiul art.32 alin.1-3 din Legea nr.50/1991, prima instanța a admis acțiunea și, a dispus desființarea de către pârâți a construcțiilor reprezentând anexă gospodărească situată în B., nr.471, jud. A. cu privire la care s-a încheiat procesul-verbal de contravenție nr.3649 întocmit de către reclamantă la data de 21.11.2011, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei, iar în cazul nerespectării măsura dispusă se va duce la îndeplinire prin grija Primarului C. B., cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârâți.
În temeiul art.453 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în măsura în care au fost justificate de către aceasta, în cuantum de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 41).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, apelanții Hughețean A. M. și Hughețean E. T. prin care au solicitat în principal admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât aceasta a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta . a solicitat desființarea construcțiilor și anume anexă gospodărească situată în B. nr. 471 susținând că s-au făcut lucrări de reabilitare constând în înlocuit schelet de lemn și văiugă cu pereți din zidărie de beton, înlocuit șarpantă, fără a avea autorizație de construire valabil emisă.
Prin sentința civilă nr. 65/2015, Judecătoria Ineu a admis cererea reclamantei și a dispus desființarea construcțiilor reprezentând anexă gospodărească situață în B. nr. 471.
Hotărârea este nelegală deoarece prima instanță și-a motivat foarte sumar sentința, bazându-se pe acel proces verbal de contravenție nr. 3649/21.1._, care așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă, nu i-a fost comunicată apelantului și nu poartă semnătura sa neexistând nicio dovadă de primire.
A solicitat instanței de control judiciar a solicitat să se analizeze cu atenței procesul verbal și se va constata că la rubrica „Am primit un exemplar” este scris de agentul constatator fără a fi semnat de contravenient.
De asemenea la punctul 6 alin 2 din procesul verbal nu se face mențiunea cum s-a înmânat procesul verbal iar acea semnătură nu îi aparține apelantului și nu o recunoaște.
Pentru aceste considerente apelantul a solicitat în baza art. 301 și 302 C. la verificarea înscrisului prin care să se compare scrisul și semnătura cu alte înscrisuri necontestate.
Învederează totodată instanța de apel că nu a fost luată în considerare nici declarația martorului audiat în cauză din care rezultă următoarele „Pereții sunt făcuți placaje și scânduri și are și ceva fundație. Eu țin minte că acea anexă exista acolo și înainte de anii 80.
Din depoziția acestui martor reiese că nu s-au efectuat lucrări de reabilitare nu s-a modificat structura de rezistență, nu s-a înlocuit șarpantă ci s-au făcut mici reparații la împrejmuiri.
Hotărârea este nelegală susțin apelanții deoarece prin obligarea lor la demolarea întregii construcții se aduce atingere dreptului de proprietate al acestora întrucât construcția era făcută înainte de anul 1990 de fostul proprietar și chiar admițând că s-au efectuat anumite lucrări care ar fi necesitat autorizație de construcție, era obligatoriu ca instanța să stabilească care sunt aceste lucrări care au fost executate, din ce materiale au fost executate și cine le-a executat.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 50/1991 modificată „Se poate executat fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și /sau aspectul arhitectural al construcțiilor. La litera a) reparații la împrejmuiri, învelitori sau terase atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.
În cazul de față nu există vreo probă din care să rezulte că s-a modificat structura de rezistență că s-ar fi înlocuit șarpanta sau alte lucrări care să necesite autorizație de construire.
Motivarea primei instanțe nu face altceva decât să copieze art. 32 din Legea 50/1991, însă omite să procedeze la verificarea inexistenței semnăturii de pe procesul verbal.
În drept apelanții și-au întemeiat susținerile pe prevederile dispozițiilor art. 480 pct. 2,3 Cod procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de apelanți și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
În motivare intimații au arătat că sentința civilă nr. 65/2015, pronunțată de către Judecătoria Ineu în prezentul dosar este temeinică și legală, fiind motivată corespunzător, susținerile apelanților cu privire la motivarea sa sumară nefiind întemeiate.
Instanța de fond a reținut foarte bine faptul că procesul - verbal de contravenție nr. 3649/21.11.2011 este valabil și legal emis, nefiind contestat conform dispozițiilor OG nr. 2/2001 prin formularea unei plângeri contravenționale în termenul prevăzut de lege, ori, plecând de la faptul că procesul - verbal neconstestat în termen constituie titlu executoriu conform prevederilor art. 37, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, a dispus obligarea apelanților la desființarea construcțiilor la care s-au efectuat lucrări de reabilitare fără a exista o autorizație de construire valabil emisă, după expirarea termenului acordat pentru .>
În ceea ce privește argumentele apelanților conform cărora procesul - verbal nr. 3649/21.11.2011 nu le-a fost comunicat astfel încât să poată fi contestat, acestea sunt nereale, fiind contrazise de probele depuse la dosarul instanței de fond (dovada achitării sumei de 1000 de lei reprezentând amenda dispusă ca sancțiune prin procesul - verbal, solicitarea certificatului de urbanism în vederea emiterii autorizației de construire și adresa nr. 1635/21.05.2012 prin care se solicită prelungirea termenului de intrare în legalitate). De altfel, chiar în ipoteza infirmată de aceste probe că procesul -verbal nu le-ar fi fost comunicat imediat după încheierea lui, odată cu cererea de chemare în judecată apelanții ar fi luat la cunoștință despre existența lui și ar fi avut posibilitatea de a formula plângere contravențională în termen de 15 zile, ceea ce nu au făcut.
Referitor la susținerile apelanților conform cărora procesul - verbal nr. 3649/21.11.2011 nu ar fi fost semnat de către ei, nerecunoscându-și semnătura, și acestea sunt contrazise de probele depuse la dosar prin care s-au efectuat acte de punere în executare a celor dispuse prin el, menționate anterior. Dacă apelanții nu ar fi semnat procesul-verbal, nu li s-ar fi comunicat și nu ar fi avut cunoștință despre el, de ce au achitat suma de 1000 de lei, au solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în vederea emiterii autorizației de construire și au solicitat prelungirea termenului de intrare în legalitate? Explicațiile apelanților conform cărora ar fi achitat suma de 1000 de lei, crezând că este vorba despre un impozit, la presiunea intimaților, sunt puerile, în condițiile în care chitanța care le-a fost eliberată atestă faptul că suma achitată reprezintă amendă conform procesului-verbal nr. 3649/21.11.2011.
Cu privire la faptul că instanța de fond nu ar fi dispus verificarea înscrisului conform art. 301 și 302 Cod Proc. Civ., intimații fac precizarea că semnătura de pe procesul - verbal nu a fost contestată de către apelanți în prima instanță astfel încât aceasta să pună în aplicare prevederile art. 302 Cod Proc. Civ, ori, apelanții aveau obligația de a contesta scrierea sau semnătura la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancțiunea decăderii.
Lipsa semnăturii de primire a procesului - verbal s-a produs din eroare, agentul constatator omițând să solicite semnarea acestei rubrici, însă acesta a fost comunicat apelanților, astfel cum reiese din actele ulterioare de punere în executare a celor dispuse prin procesul – verbal, în ceea ce privește susținerile conform cărora la anexa gospodărească nu s-ar fi executat lucrări pentru care să fie necesară eliberarea unei autorizații de construire, acestea sunt infirmate atât de apelanți prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond(au înlocuit doar „1 sau doi căpriori"), cât și prin declarația martorului audiat, conform căreia "Anexa s-a schimbat de când s-au mutat ei, pentru că în loc de lemnele lipite care erau în față au pus placajele care sunt în prezent Și pereții bucătăriei sunt schimbați acum sunt văruiți bordo ca și casa și acum sunt dintr-un materia! mai solid", martorul neputând preciza dacă este vorba despre cărămidă sau bolțari: "în prezent pereții bucătăriei sunt văruiți și nu știu din ce material sunt făcuți în interior, dar nu cred că sunt făcuți din lemn în prezent".
Referitor la probele solicitate prin cererea de apel de către reclamanți, intimații consideră că se impune respingerea solicitării de a se proceda la compararea înscrisurilor sau la expertiză, în condițiile în care aceștia sunt decăzuți din acest drept, conform prevederilor art. 301 Cod procedură civilă în concluzie, așa cum bine a reținut instanța de fond, urmare a executării de către apelanții proprietari ai terenului situat în .), nr. 471, jud. A., înscris în CF nr._ B., nr. Top. 57-58/b, a unor lucrări de reabilitare la o anexă gospodărească (înlocuit schelet lemn și văiugă cu pereți din zidărie din bolțari de beton, înlocuit șarpantă) fără a avea o autorizație de construire valabil emisă, a fost încheiat procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 3649 din 21.11.2011, prin care au fost sancționați cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, dispunându-se totodată și .>
Procesul - verbal nu a fost contestat în termenul legal, constituind titlu executoriu, astfel că apelanții au achitat amenda, dar nu au obținut autorizația de construire conform prevederilor legale, fiind, astfel, incidente prevederile art. 28, alin. 3 din Legea nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora măsura desființării construcțiilor se aplică în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul - verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară, iar în temeiul prevederilor art. 32, alin. 1, lit. B, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat celor dispuse prin procesul - verbal, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal. Instanța a pronunțat astfel, o hotărâre legală și temeinică, fiind făcută o dată în plus(deși nu era necesar, în condițiile în care obiectul prezentului dosar nu l-a constituit plângerea împotriva procesului - verbal) dovada faptului că au fost schimbate materialele în cursul reabilitării, fără ca instanța să fie obligată să precizeze și care sunt aceste lucrări, când au fost executate și de către cine, toate aceste aspecte fiind precizate în procesul - verbal ce constituie titlu executoriu.
Având în vedere cele expuse mai sus, intimații solicită respingerea apelul și să mențineți ca legală și temeinică hotărârea apelată.
În drept intimații și-au întemeiat susținerile pe prevederile Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și în special prevederile art. 26, alin. 1, lit. a, ale art. 27, alin. 3, ale art. 28 și ale art. 31 din acest act normativ; prevederile O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Codului civil și ale Codului de Procedură Civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Verificând sentința atacată tribunalul constată că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel tribunalul reține că nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal de contravenție nu poate fi invocată în prezentul dosar, întrucât procesul-verbal de contravenție poate fi contestat doar în condițiile prevăzute de OG nr.2/2001, prin formularea unei plângeri contravenționale în termenul prevăzut de lege.
De asemenea reține că pârâtul a achitat amenda stabilită în sarcina sa prin procesul-verbal, mai mult solicitând și prelungirea termenului de legalitate prevăzut în procesul-verbal de contravenție.
În consecință tribunalul constată că nu au fost aduse la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție 3649/2011 sens în care soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, în baza art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelanții Hugheneață A. M. și Hugheneață E. T. în contradictoriu cu intimații . și P. comunei B., împotriva Sentinței civile nr.65 din 23.02.2015 și a încheierilor din 04.02.2015 și 19.02.2015 pronunțate de Judecătoria Ineu.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții Hugheneață A. M. și Hugheneață E. T. în contradictoriu cu intimații . și P. comunei B., împotriva Sentinței civile nr.65 din 23.02.2015 și a încheierilor din 04.02.2015 și 19.02.2015 pronunțate de Judecătoria Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2015.
Președinte Judecător Grefier
L. L. O. S. S. A. L.
Red.L.L/ / Thred.AL
6 ex./ 4 .
Se comunică cu:
apelantul Hugheneață A.-M. – cu domiciliul în B. nr.471, jud. A.
apelantul Hugheneață E. T. – cu domiciliul în B. nr.471, jud. A.
intimata . în B. nr.591, județul A.
intimatul P. C. B. – cu sediul în B. nr.591, jud. A.
Primă instanță – Judecătoria Ineu - judecător P. I. A.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1314/2015. Tribunalul ARAD | Succesiune. Decizia nr. 940/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
