Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 3054/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 867/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Judecător E. V.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamanta S.C. C. V. S.A. PRIN MANDATAR CONFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L, împotriva sentinței civile nr.418 don data de 29.11.2012 pronunțată de Judecatoria Curtea de Arges în dosarul nr._, intimată-pârâtă fiind S.C. B. M. S.R.L., având ca obiect „actiune in raspundere contractuala”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar la data de 08.03.2013 taxa de timbru aferentă recursului, în sumă de 82,50 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Tribunalul reține că prin cererea de recurs se solicită judecarea cauzei în lipsa potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /07 noiembrie 2012 reclamanta S.C. C. V. S.A C. – prin mandatar COFACE ROMÂNIA Credit Management Services S.R.L. București a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. M. S.R.L. Tigveni, pentru ca aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume:
- 584,15 lei reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrice neachitate;
- 1.033, 54 lei reprezentând penalități calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare;
- 211, 94 lei reprezentând taxa de debranșare/rebranșare;
- 89,82 lei reprezentând penalități calculate la taxa de debranșare/rebranșare;
- cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii s-a arătat că între părți s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice pentru care s-a atribuit Codul de abonat nr._, în baza căruia s-au emis mai multe facturi menționate în înscrisurile de la dosar, în valoare totală de 1.919, 45 lei. Potrivit acelui contract, reclamanta avea obligația să furnizeze servicii de energie electrică, iar pârâta să achite contravaloarea acesteia, în baza facturilor emise de ..A, în termen de maximum 10 zile calendaristice de la înregistrarea facturilor la consumator ( art. 14 alin. 1 din Contractul-cadru de furnizare a energiei). Aceste contracte-cadru de furnizare a energiei electrice au fost aprobate prin Decizia nr. 57/1999 a A.N.R.E publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 623/1999, iar în art. 33 din Regulamentul aprobat prin H.G 1007/2004 se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract încheiat între furnizor și consumator. Pârâta și-a însușit prevederile din contratul-cadru, deoarece a primit acele facturi emise de reclamantă și a și achitat o poarte din ele. Pentru neplata facturilor la termen s-au calculat și penalități conform art. 14 alin. 1 din contractul-cadru. Facturile acceptate la plată și necontestate de pârâtă, conform art. 156 din Regulament, constituie documente de plată valabile. De altfel, pârâta nu avea cum să remită reclamantei un exemplar de pe facturile semnate de ea, deoarece acele facturi se emit, potrivit Ordinului nr. 1077/2001 al M.F.P., într-un singur exemplar.
Pârâta, deși a fost legal citată la adresa indicată de reclamantă în acțiune, nu s-a prezentat la judecată și nu a depus întâmpinare.
Cererea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1516, 1518, 1527, 1528 și 1530 din noul cod civil și pe dispozițiile Legii 13/2007.
Deși . a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei S.C. B. M. S.R.L. Tigveni și cu efectuarea unei expertize contabile, iar pârâta a fost citată cu mențiunea chemării la interogatoriu, reclamanta, care a solicitat judecata cauzei și în lipsă, nu a depus odată cu acțiunea interogatoriul pentru pârâtă și obiectivele expertizei contabile pentru a se putea aprecia asupra utilității acestor probe de către instanță.
S-au depus la dosar: mai multe facturi emise către pârâtă în perioada martie 2009 – ianuarie 2012, contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate, procura specială autentificată sub nr. 289/31 ianuarie 2012 de către BNP C. N. D..
Prin sentința civilă nr. 418 don data de 29.11.2012 pronunțată de Judecatoria Curtea de Arges a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. V. S.A., prin mandatar COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L., cu sediul procesual ales în municipiul București, . 39, sectorul 1, împotriva pârâtei S.C. B. M. S.R.L., cu sediul în comuna Tigveni, ., județul Argeș, CUI_.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art. 48 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, furnizarea energiei electrice este activitatea prin care persoana juridică titulară de licență comercializează energie electrică clienților. Pentru furnizarea energiei electrice la clienții finali se încheie un contract, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Energia electrică furnizată clientului final se facturează de către furnizor pe baza valorilor înregistrate de grupurile de măsurare. Sunt interzise consumul și furnizarea de energie electrică fără încheierea contractului de furnizare, cu excepția situațiilor reglementate în mod distinct de către autoritatea competentă.
Așadar, în speță, pentru furnizarea energiei electrice de către reclamantă și consumul acesteia de către pârâtă, este absolut obligatoriu ca între părți să se fi încheiat un contract scris de furnizare a energiei electrice în baza Legii nr. 13/2007.
S.C. C. V. S.A nu a depus la dosarul cauzei acest contract încheiat între părți, iar contractul-cadru depus, care este un contract ,,în alb”, fără semnătura pârâtei, nu constituie un înscris care să poată conduce la constatarea unei creanțe. Mai mult decât atât, nu s-a făcut nici dovada că pârâtei i-ar fi fost comunicate acele facturi privind consumul de energie electrică, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. 1 din contractul-cadru, în vederea calculării și a penalităților de întârziere și pentru a se putea stabili cu certitudine că S.C. B. M. S.R.L. Tigveni și-a însușit facturile respective.
Chiar și în acel contract-cadru de care vorbește reclamanta în acțiunea sa se precizează în art. 30 alin. 3 că el intră în vigoare numai după semnarea de către părțile contractante, ceea ce în speță nu s-a dovedit și astfel pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate de reclamantă.
Noua Lege nr. 13/2007 a energiei electrice nu permite derularea în continuare a contractelor vechi de furnizare a energiei electrice încheiate între alte părți contractante decât cele din speța de față, fiind absolut obligatorie încheierea unui nou contract la data intrării în vigoare a acestei legi, așa cum s-a detaliat pe larg mai sus în considerentele acestei hotărâri. Eventuala probă cu interogatoriu luat pârâtei nu putea confirma existența contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între reclamantă și pârâtă în baza Legii nr. 13/2007, acest contract trebuind dovedit cu înscrisul semnat de către ambele părți în litigiu, pentru a se analiza de către instanță clauzele inserate în el, dacă reclamanta a calculat corect sumele solicitate și dacă pârâta semnase absolut toate paginile contractului și își însușise astfel și clauzele privind plata penalităților de întârziere și condițiile stabilirii acestor penalități.
Pe de altă parte, contează foarte mult în această speță data încheierii contractului de furnizare a energiei electrice între părți și pentru stabilirea legii civile aplicabile în timp, ținând seama că, din actele depuse de reclamantă, rezultă că singurul debit principal restant este de 584,15 lei stabilit prin facturi scadente înainte de 1 octombrie 2011, restul fiind doar penalități de întârziere aferente unor debite principale anterioare intrării în vigoare a noului Cod civil la această dată menționată.
Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Art. 114 din aceeași Lege nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 1521-1526 Cod civil sunt aplicabile în cazul obligațiilor devenite scadente după data intrării sale în vigoare, indiferent de data nașterii obligațiilor.
În raport de aceste prevederi legale, se apreciază că legea aplicabilă în speță este Codul civil în vigoare până la 01 octombrie 2011, deoarece facturile emise de reclamantă prin care s-au stabilit debitele principale erau scadente înainte de această dată.
În raport de cele ce precedă, văzând și dispozițiile art. 261 C.pr.civ., instanța a respins ca nefondată acțiunea de față, neputându-se doar prezuma ca între părți s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice în baza Legii nr. 13/2007, că pârâta a semnat și are cunoștință de toate clauzele contractuale și, nu în ultimul rând, că sumele pretinse de reclamantă sunt corecte. În lipsa contractului scris dintre părți nu se poate verifica legalitatea și temeinicia acțiunii reclamantei, care astfel, raportat și la principiul ,, în dubio pro reo”, nu poate fi dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. C. V. S.A. PRIN MANDATAR CONFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L, care susține:
Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Din înscrisurile depuse la dosar, reiese fără putință de tăgadă că pârâta este cea care are obligația de a achita facturile emise de către reclamantă, având în vedere că aceasta apare pe toate documentele, deci îi sunt opozabile.
La primul termen de judecată, instanța de judecată a înțeles să judece cauza, fără a da posibilitatea de a încuviința probele solicitate prin cererea de chemare de judecată. Nu i s-a pus în vedere recurentei să depună obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă, pentru a putea dovedi că facturile pe care se întemeiază acțiunea sunt corect emise și înregistrate în contabilitate.
Analizând sentința civilă recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate de recurentă, încadrate în motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, văzând și disp.art.3041 Cod pr.civilă, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, vazind si prevederile art. 304 ind. 1 C.pr civ tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, iar cererea de chemare în judecată a fost soluționată în raport de limitele investirii instanței de fond cu respectarea principiului disponibilității potrivit disp.art. 129 alin. final C.pr.civ.
Astfel, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții comerciale este întemeiată pe dispozițiile contractuale dintre parti, precum și pe dispozițiile speciale ale Legii 13/ 2007 și Decizia ANRE nr. 57/1999 de aprobare a contractului cadru de furnizare a energiei electrice fiind invocată deci răspunderea contractuală a pârâtului chemat în judecată C. I. .
Suma de 584, 15 lei ce reprezintă contravaloarea facturilor de energie electrică neachitate privește facturi principale emise și scadente în perioada de timp anterioara intrării în vigoare a codului civil, iar referitor la penalități acestea sunt accesorii debitului principal și nu pot fi avute în vedere decât normele de drept aplicabile în timp debitului principal .
Rezultă așadar că deși reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 1516 și art. 1521 C.civ. instanța are în vedere răspunderea contractuală a pârâtului chemat în judecată în raport de normele de drept din vechiul cod civil așa cum, se va motiva și în continuare.
Conform art. 48 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, furnizarea energiei electrice este activitatea prin care persoana juridică titulară de licență comercializează energie electrică clienților. Pentru furnizarea energiei electrice la clienții finali se încheie un contract, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Energia electrică furnizată clientului final se facturează de către furnizor pe baza valorilor înregistrate de grupurile de măsurare. Sunt interzise consumul și furnizarea de energie electrică fără încheierea contractului de furnizare, cu excepția situațiilor reglementate în mod distinct de către autoritatea competentă.
Așadar, în speță, pentru furnizarea energiei electrice de către reclamantă și consumul acesteia de către pârâtă, este necesar ca între părți să se fi încheiat un contract scris de furnizare a energiei electrice în baza Legii nr. 13/2007.
S.C. C. V. S.A nu a depus la dosarul cauzei acest contract încheiat între părți, mai mult decât atât, nu s-a făcut nici dovada că pârâtei i-ar fi fost comunicate acele facturi privind consumul de energie electrică, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. 1 din contractul-cadru, în vederea calculării și a penalităților de întârziere și pentru a se putea stabili cu certitudine că pirita și-a însușit facturile respective.
Chiar și în acel contract-cadru de care vorbește reclamanta în acțiunea sa se precizează în art. 30 alin. 3 că el intră în vigoare numai după semnarea de către părțile contractante, ceea ce în speță nu s-a dovedit și astfel pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate de reclamantă, cum corect arata si instanta de fond.
Pe de altă parte, intereseaza data încheierii contractului de furnizare a energiei electrice între părți și pentru stabilirea legii civile aplicabile în timp, ținând seama că, din actele depuse de reclamantă, rezultă că debitul principal restant este stabilit prin facturi scadente înainte de 1 octombrie 2011, restul fiind doar penalități de întârziere aferente unor debite principale anterioare intrării în vigoare a noului Cod civil la această dată menționată.
Conform art. 102 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Articolul 114 din aceeași Lege nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 1521-1526 Cod civil sunt aplicabile în cazul obligațiilor devenite scadente după data intrării sale în vigoare, indiferent de data nașterii obligațiilor.
Rezulta ca legea aplicabilă în speță este Codul civil în vigoare până la 01 octombrie 2011, deoarece facturile emise de reclamantă prin care s-au stabilit debitele principale erau scadente înainte de această dată.
Prin urmare, instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau că a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia iar critica de nelegalitate întemeiat pe disp.art. 304 pct.8 C.pr.civ. este nefondată.
Astfel, pârâta raportat la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ce vizează răspunderea contractuală a acestuia ,răspundere contractuală susținută și prin motivele de recurs, nu poate fi obligat la plata facturilor emise de către reclamantă și astfel pretențiile reclamantei nu pot fi decât neîntemeiate ,indiferent de împrejurarea că acesta nu a contestat facturile sau că nu a formulat obiecțiuni la tarifele reglementate prin lege .
Într-adevăr, rezultă că pârâta a beneficiat de consum de energie electrică ,dar între părți nu există un contract semnat de către pârât, iar în lipsa acestui contract ce trebuie să existe ca situație premisă în cazul invocării răspunderii contractuale, reclamanta nu poate pretinde la pârât achitarea contravalorilor de energie electrică., aceasta pretentie putnd fi solicitata in baza unei imbogatiri fara just temei.
Împrejurarea că s-au emis facturi potrivit ordinul 1077/2001 în forma reglementată de acest ordin, de asemenea nu justifică admiterea acțiunii tocmai pentru că aceste facturi fiscale nu au fost acceptate de către pârât prin semnătură ,iar simpla acceptare a furnizării energiei electrice de asemenea nu reprezintă încheierea unui contract în raport de dispozițiile legii speciale ce reglementează forma de încheiere a contractelor,respectiv Legea 13/2007 și nici nu reprezintă un mod de acceptare a facturilor.
Dispozițiile legale învederate în recurs,respectiv prevederile OUG 39/2010 de modificare și completare a OG nr. 92/2003 reglementează modul de calcul a penalităților de întârziere, iar acestea sunt reglementări legale ce ar justifica pretenția reclamantei privind plata penalităților de întârziere ,dar nu justifică lipsa încheierii contractului de furnizare a energiei electrice ce trebuie semnat de către pârât .
Deși ,recurenta invocă faptul că instanța a judecat cauza fără a încuviința probele solicitate de către reclamantă la primul termen de judecată, instanța de fond în mod corect a încuviințat doar proba cu înscrisuri referitor la proba cu expertiză tehnică judiciară această probă a fost solicitată ca o eventualitate după cum reclamanta menționează expres și aceasta se putea încuviința doar în situația în care pretenția nu ar fi fost corect calculată, iar instanța de fond nu ar fi fost lămurită asupra sumelor solicitate de către reclamantă, ori instanța în mod corect a considerat că nici această probă nu se impunea a fi admisă ,nefiind utilă.
Pentru termenul de judecată din 29.11.2012 reclamanta a fost legal citată potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la data de 12.11.2012, iar pe de altă parte aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și astfel, față de această solicitare prezența acestei părți la proces nu era obligatorie .
Într-adevăr, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, iar instanța nu a încuviințat această probă, însă această critică nu impune admiterea recursului,deoarece eventuala probă cu interogatoriu luat pârâtului nu putea confirma existența contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între reclamantă și pârâtă în baza Legii nr. 13/2007, acest contract trebuie dovedit cu înscrisul semnat de către ambele părți în litigiu, pentru a se analiza de către instanță clauzele inserate în el, dacă reclamanta a calculat corect sumele solicitate și dacă pârâtul semnase contractul și își însușise astfel și clauzele privind plata penalităților de întârziere și condițiile stabilirii acestor penalități.
Astfel, că și critica de nelegalitate întemeiată pe disp art. 304 pct.9 C.pr.civ. este nefondată, neputându-se considera că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii .
Conform disp. art.46 Cod comercial „Obligațiunile comerciale și liberatiunile se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătura privată; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele părților; cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; ..., prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.”.
Din conținutul înscrisurilor din dosarul cauzei s-a constata că, reclamanta nu a făcut dovada existenței unor obligații comerciale, asumate de pârâta în modalitatea impusă de prevederile legale aratate.
In temeiul art. 312 Cpr civ se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. C. V. S.A. PRIN MANDATAR CONFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L, împotriva sentinței civile nr.418 don data de 29.11.2012 pronunțată de Judecatoria Curtea de Arges în dosarul nr._, intimată-pârâtă fiind S.C. B. M. S.R.L
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03 Aprilie 2013.
Președinte, V. T. | Judecător, E. V. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
Red DGN pentru EV aflata in CO
Tehn D.T./ 2 ex.
30.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2662/2013. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1054/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
