Pretenţii. Decizia nr. 779/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 3126/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 779/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Judecător G. T.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PITEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1655/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Ș. L. și B. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Nonoșel E. D. pentru intimații pârâți, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus din partea recurentului reclamant două exemplare ale recursului .
Av. Nonoșel E. D. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru intimații pârâți și învederează că a luat cunoștință de conținutul recursului, întrucât a studiat dosarul la arhivă. Totodată, solicită rectificarea citativului, în sensul că numele corect al intimatului pârât este B. M. și nu B. M..
Tribunalul îndreptă eroare materială din citativ, în sensul că numele corect al intimatului pârât este B. M. ( în loc de B. M.) .
Tribunalul, în raport de prevederile art. 17 din legea 146/1997, constată că recursul este scutit de taxă de timbru .
Apărătorul intimaților pârâți arată că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia .
Apărătorul intimaților pârâți Ș. L. și B. M. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, arătând că în mod corect a fost respinsă acțiunea si s-a constatat că intimații nu au adus daune sănătății persoanei. Solicită să fie avută în vedere declarația părții vătămate, față de care nu se poate reține vinovăția intimaților pârâți.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 05.07.2012, reclamantul S. Județean de Urgență Pitești a chemat în judecată pe pârâții Ș. L. și B. M., solicitând ca prin sentința ce va fi pronunțată să fie obligați la plata sumei de 3095,69 lei, ocazionată cu acordarea îngrijirilor medicale numitei O. M..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr.1298/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâți, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.180 și 182 Cod penal, iar din cuprinsul acestei rezoluții rezultă că numita O. M. a prezentat leziuni pentru care a fost spitalizată în secția de ortopedie a S. Județean de Urgență Pitești, iar contravaloarea zilelor de spitalizare au fost în cuantum de 3095,69 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent.
A mai arătat reclamanta că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.313(1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
În drept, disp. art.998 și următoarele C.Civil și art.313(1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pârâții, legal citați nu au depus întâmpinare, dar au solicitat atașarea dosarului penal nr.1298/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung.
Prin sentința civilă nr 1655/ 16.10.2012 a Judecătoriei C-lung. a fost respinsă acțiunea ca nefondată, reținându-se următoarele:
Prin rezoluția din 02.11.2009 dată în dosarul nr.1298/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, s-a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe pârâți cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 180 și 182 Cod penal, întrucât leziunile suferite de O. M. nu au fost cauzate de acțiunea directă a celor doi învinuiți cercetați penal, ci au fost rezultatul unei autoaccidentări a părții vătămate, spitalizată de reclamantă.
Starea de fapt reținută în dosarul penal dovedește că pârâții nu se fac vinovați de vătămarea numitei O. M. ce a fost spitalizată în perioada 15.07._09 la secția de ortopedie a S. Județean de Urgență Pitești.
Potrivit art. 998 și 999 Cod civil, dispoziții în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite, condițiile generale pentru orice fel de răspundere delictuală sunt: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției, sub forma intenției sau culpei.
Prima instanță a analizat condițiile răspunderii civile delictuale și a concluzionat în sensul că acestea nu sunt îndeplinite, pentru că nu s-a probat vinovăția și nu poate fi reținută în sarcina pârâților, culpa aparținând victimei care a recunoscut cu ocazia cercetărilor penale că s-a autoaccidentat.
S-a reținut că nu sunt incidente disp.art. 313 din Legea nr. 95/2006 pentru că textul se referă la antrenarea răspunderii persoanei care a adus alteia daune sănătății, însă în speță nu este stabilită răspunderea penală a pârâților, astfel că aceștia nu pot fi obligați să achite furnizorului de servicii medicale cheltuielile ocazionate de asistența medicală pentru numita O. M..
Concluzionând, instanța de fond a reținut că nu pârâții sunt cei care au adus daune sănătății persoanei spitalizate, pentru care reclamantul a făcut cheltuieli, ci chiar persoana spitalizată este cea care și-a provocat daunele, astfel că în sarcina acesteia cade obligația de a achita cheltuielile de spitalizare care nu s-au achitat până la acest moment.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs reclamantul care a arătat că prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză, concluzionând eronat că S. Județean de Urgență Pitești nu are dreptul la repararea prejudiciului. Astfel, din materialul probatoriu administrat în faza de cercetare penală a rezultat că vătămările produse pacientei O. M. sunt urmarea acțiunilor de lovire efectuate de cei doi pârâți. Această pacientă a fost internată în spital, reclamantul a suportat cheltuielile pentru asistență medicală, astfel că prejudiciul este dovedit și cert, iar pârâții trebuie să fie obligați la contravaloarea acestuia.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art. 299 – 316 C.pr.civilă și art.313 din Legea nr. 95/2006.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art. 304 ind.1 C.pr.civilă tribunalul apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se critică prin recurs interpretarea probelor de către prima instanță, cu referire în special la materialul probatoriu administrat în faza de urmărire penală sens în care există atașat dosarul nr. 1298/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.
Potrivit art.313 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Pentru a fi obligați pârâții chemați în judecată să plătească reclamantei cuantumul cheltuielilor de spitalizare ( în sumă de 3095,69 RON potrivit dovezii de la fila 7 dosar fond), trebuie să fie stabilită vinovăția acestora.În speță, ar fi trebuit să se probeze că persoanele chemate în judecată sunt vinovate de cauzarea prejudiciului, dovadă ce nu s-a realizat. Din rezoluția dată la data de 2.11.2009 în dosarul nr. 1298/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, rezultă că leziunile cauzate numitei O. M. nu au fost determinate de acțiunea directă a persoanelor reclamate ( pârâții din speța de față, S. L. și B. M.), ca urmare a unei autoaccidentări. Astfel, rezultă că nu a fost stabilită vinovăția celor doi pârâți, nici în dosarul de cercetare penală invocat și nici din alte înscrisuri depuse în dosarul de fond, starea de fapt fiind reținută corect de către prima instanță.
În speță nu sunt îndeplinite disp.art.313 din legea nr. 95/2006 iar elementele răspunderii civile delictuale, au fost analizate corect de prima instanță care a statuat că nu există fapta ilicită a pârâților, vinovăția acestora și nici raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pentru toate cele de mai sus, tribunalul apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar în baza art.312 alin.1 și 304 ind.1 C.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PITEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1655/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Ș. L. și B. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.03.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | Judecător, G. T. |
Grefier, M. L. |
Red. A,M.P
Dact. NE/2 ex
29.03.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 338/2013. Tribunalul ARGEŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
