Contestaţie la executare. Decizia nr. 1054/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1054/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 2691/828/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1054/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Judecător G. T.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A. împotriva sentinței civile nr. 859/15.10.2012, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ /201, intimați fiind contestatorul I. G. L. și intimatul C. E. IFN AL S.C. E. R. SERVICES IFN S.A. PRIN executor IFN BURCICA D. .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură, la data de 05.03.2013, chitanța reprezentând dovada achitării taxei de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar de 0,3 lei din partea recurentei intimate și, la data de 15.04.2013, întâmpinarea formulată de intimatul contestator .
Tribunalul constată că prin cererea de recurs ( fila 7) s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Totodată, în raport de actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 06.12.2011, sub nr._ contestatorul I. G. L. în contradictoriu cu intimații C. E. IFN prin executor IFN B. D. și . IFN S.A a formulat contestație la executare împotriva executării silite încuviințată în dosarul de executare nr. 227/2011 al executorului IFN solicitând anularea titlului executoriu nr._ /01.04.2008 ; anularea somației emisă în dosarul de executare nr. 227/2011; încetarea executării silite declanșată în dosarul execuțional nr. 227/2011 și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații în temeiul disp.art.403 alin.1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii contestatorul arată că în anul 2008 a achiziționat de la magazinul ALTEX produse electronice în valoare de 5199,8 lei moment la care a semnat o cerere pentru emiterea unui card de credit pentru suma menționată ce trebuia achitată în 20 rate fixe și un înscris numit „condiții generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline” .
La data achiziționării bunurilor i s-a învederat că rata este aceeași în cuantum de 259,99 lei lunar pe aceeași perioadă însă plata se va face cu cardul emis.
Se invocă faptul că deși suma de 5199,8 lei a fost achitată, angajații E. R. Services IFN S.A susțin că figurează în baza lor de date cu o sumă restantă de_,10 lei pentru recuperarea căreia în luna martie 2011 creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite în toate formele cerute de lege iar prin încheierea pronunțată de Judecătoria Topolovei în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de executorul IFN B. D. dispunându-se încuviințarea executării silite potrivit disp.art.371 ind.1 Cod procedură civilă asupra bunurilor mobile/imobile .
Sub un prim aspect, se arată că prin somația emisă la data de 23.11.2011 contestatorul a fost înștiințat de către executorul IFN să achite suma restantă de_,10 lei fără a se preciza ce reprezintă acest debit, precum și temeiul legal și contractual din care derivă această creanță, respectiv cât reprezintă debitul principal și celelalte categorii de pretenții financiare.
În acest context contestatorul arată că executarea a fost declanșată fără respectarea dispozițiilor legale întrucât: creanța nu este certă, nu rezultă din contractul de credit în care se precizează potrivit cererii pentru emiterea unui card de credit doar suma de 5199,8 lei care a fost deja achitată în timp ce somația face referire la cuantumul de_,10 lei ce nu rezultă din nici un înscris semnat de contestator și nu se precizează modul în care a fost calculată prin diferențierea debitului principal și a celorlalte categorii de pretenții financiare cuprinse în totalul indicat ca restant la acea dată; creanță nu este lichidă întrucât câtimea ei nu este determinată prin însuși actul de creanță sau cu ajutorul actului de creanță ; creanța nu este exigibilă, întrucât conform art.1023 cod civil „ aceea ce se datorește cu termen nu se poate cere înaintea termenului, dar ceea ce se plătește înainte nu se mai poate repeti” termen care nu este stipulat în contract, apreciind că au fost încălcate astfel dispozițiile art. 379 alin.1 ind. 1 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât somația nu cuprinde arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se efectueze executarea silită așa cum prevăd disp.art.387 indice 4 Cod procedură civilă.
În conformitate cu disp.art.399 alin.3 Cod procedură civilă contestatorul formulează contestație la titlu invocând apărări de fond, arătând că: acest contract a fost încheiat în mod fraudulos cu încălcarea disp.art. 51 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile nebancare, norme ce reglementează că „operațiunile de credit și garanție trebuie să se desfășoare cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecția consumatorului și să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții”. Ceea ce nu s-a respectat în cauză la momentul întocmirii cererii pentru emiterea unui card de credit și a semnării condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline întrucât termenii și condițiile tranzacției sunt ambigue pentru înțelegerea acestora fiind necesare cunoștințe de specialitate astfel încât contravine disp.art.1 alin.1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, dispoziții ce nu au fost respectate.
Se invocă faptul că, aceste clauze contractuale nu au fost negociate direct cu consumatorul generând în detrimentul acestuia, contrar cerințelor bunei cerințe, un dezechilibru semnificativ între drepturi și obligații. Conform art.4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 „ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”, situație ce se regăsește în speță întrucât contractul de credit încheiat de către contestator evidențiază în mod clar că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant revenindu-i acestuia din urmă sarcina probei contrare în conformitate cu art 4 alin. 3 din același act normativ.
Contestatorul arată că suma menționată în somație în cuantum_,10 lei nu rezultă din contractul de credit, contract care nu permite înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor la care s-a obligat. Plata dobânzilor, penalităților, comisioanelor nu este prevăzută în contract așa cum prevede art. 51 alin.2 din Legea nr. 93/2009. Dispozițiile Legii nr. 193/2000, reglementează că este considerată clauză abuzivă acea prevedere care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului așa cum este cazul în speță și cum se evidențiază din înscrisurile atașate.
Față de aceste aspecte, se solicită să se constate existența acestor clauze abuzive în contractul de credit și să se dispună desființarea acestui contract cu daune interese și implicit desființarea executării silite din dosarul de executare nr. 227/2011.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.399 alin.1 ind.2 și alin 3 Cod procedură civilă, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori și Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare.
La data de 30.01.2012, intimata . IFN S.A a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației formulate ca neîntemeiată întrucât actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
Se arată că potrivit obiectului de activitate societatea acordă deținătorilor de carduri o limită maximă de creditare conform condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline ce poate fi folosit în scopul retragerii de numerar precum și pentru a efecetua plăți sub formă de tranzacții, respectiv plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți cu care emitentul a încheiat contracte în vederea acceptării plăților efectuate prin intermediul cardului euroline. Astfel, deținătorul cardului are obligația de a achita suma datorată în decursul termenului menționat în extrasul lunar, în rate fiecare dintre acestea reprezentând suma lunară minimă astfel cum aceasta este menționată în fiecare extras lunar, fiind permise rambursările în avans, fără penalizare și recalcularea dobânzii la data efectuării plății.
După efectuarea primei tranzacții, deținătorul cardului poate utiliza linia de credit acordată în vederea efectuării și altor tranzacții, respectiv retragere numerar de la ATM - uri, achiziții cu plata integrală, achiziții cu plata în rate de la comercianții acceptanți.
În speță, contestatorul a achiziționat la data de 01.04.2008 prin intermediul magazinului ALTEX mai multe produse în valoare de 5199,8 lei, achiziționarea fiind posibilă ca urmare a încheierii unui contract de credit între reclamant și societatea . IFN S.A la valoarea tranzacției adăugându-se comisionul de administrare a contului. Achiziționarea și achitarea în tranșe lunare fixe a produselor a fost posibilă ca urmare a semnării cererii pentru emiterea unui card de credit și a Condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline între contestator în calitate de deținător și intimată în calitate de emitent, contractul încheiat între părți constituind titlu executoriu conform art.22 .2 și art.45 alin.1 din O.G. 28/2006 .
Intimata precizează că potrivit clauzelor contractuale creditoarea emite și transmite lunar un extras de cont prin care informează clientul cu privire la tranzacțiile și operațiunile efectuate, intervalul de plată, termenul de contestate a soldului final și consecințele neachitării la termenul scadent, iar modalitatea de funcționare a acestui card de credit precum și sistemul de rambursare al sumelor utilizate din limita de creditare au fost comunicate părții prin intermediul broșurii de prezentare, respectiv prin scrisoarea de întâmpinare transmisă împreună cu acesta.
Conform contractului semnat de contestator pe lângă rata lunară stabilită la data semnării acestuia era necesar să se achite orice sumă rezultată în urma acordării și utilizării liniei de creditare cum ar fi comisionul lunar de administrare cont, dobânda datorată, comisionul pentru plata întârziată, aceste ultime obligații intervenind doar în cazul nerespectării condițiilor contractuale referitoare la plată astfel cum au fost asumate de parte.
Referitor la existența unor clauze abuzive și a încheierii în mod fraudulos a contractului așa cum se invocă de către contestator se arată că nu sunt îndeplinite condițiile de art. 4 din Legea nr. 193/2000 întrucât contestatorul a luat cunoștință de termenii generali din contract la data semnării acestuia în anul 2008, iar clauzele contractuale nu sunt contrare bunei credințe și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile consumatorului, pentru a atrage incidența acestor norme legale.
Sub un ultim aspect, se face referire la faptul că potrivit istoricului cardului, contestatorul are de rambursat suma totală de_, 10 lei pentru recuperarea căreia s-a declanșat procedura executării silite, încuviințată la data de 15.03.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni, urmare a căreia la data de 23.11.2011 s-a emis somația de plată în care se menționează debitul restant.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată având în vedere faptul că nu s-a dovedit caracterul urgent al măsurii vremelnice și generarea vreunei pagube iminente pentru contestator în cazul continuării executării.
La data de 13.02.2012, contestatorul și-a precizat acțiunea introductivă promovată invocând excepția perimării de drept a executării declanșată la cererea creditoarei . IFN S.A, apreciindu-se că de la data încuviințării de executare silită -15.03.2011 și până la data primirii somației 23.11.2011 au trecut mai mult de 6 luni, fiind incidente astfel disp.art. 389 Cod procedură civilă, împrejurare de natura a atrage anularea executării silite declanșată în dosarul 227/2011, în conformitate cu art. 391 Cod procedură civilă.
La data de 05.03.2012, contestatorul și-a precizat contestația la titlu formulată în sensul menționării clauzelor abuzive din condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline, a căror nulitate se solicită a se constata. În acest sens, se arată că potrivit art.10.2 emitentul are dreptul de a modifica dobânda și orice alte taxe comisioane costuri menționate în tabel sau să introducă noi astfel de taxe comisioane costuri în funcție de evoluția pieței financiare și politica de costuri a emitentului, clauză ce are caracter abuziv, în contextul disp.art.4 din Legea nr. 193/2000, întrucât exclude prin modalitatea în care este formulată posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterală a contractului, generându-se astfel un dezechilibru semnificativ între părți, consumatorul acționând de pe o poziție ilegală în raport cu IFN .
Se arată că menționarea unui număr excesiv de comisioane încalcă dreptul consumatorului la o informare precisă și corectă, iar acesta este împiedicat să aprecieze costurile creditului situație în care aceste comisioane trebuie sancționate cu nulitatea.
Se invocă de asemenea, caracterul abuziv al art. 23 pct.4 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline întrucât lipsa menționării dobânzii anuale efective (D.) are drept consecință faptul că suma aprobată este scutită de dobânzi și costuri . La încheierea contractului debitorul trebuie să fie în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale, informarea consumatorului asupra costului global al D. având o importanță esențială în acest sens.
Referitor la disp.art.20 .1 se invocă deopotrivă caracterul abuziv al acestei clauze ce stipulează că „ emitentul are dreptul să modifice prezentele condiții generale în baza deciziei unilaterale”, așa cum este enumerată o astfel de clauză la pct.1 lit.a) din Anexa la Legea 193/2000.
Perceperea unei dobânzi penalizatoare în situația în care debitorul nu își îndeplinește obligația de plată la care se adaugă dobânda și alte comisionare reprezintă un procedeu denumit în doctrina de specialitate anatocism ( dobânda la dobândă) care este interzis prin lege. În speță, din înscrisurile atașate respectiv istoricul cardului rezultă că totalul taxelor comisioanelor și penalităților se ridică la suma de 8295,63 lei, iar totalul dobânzii datorate la suma de 3367,67 lei, elemente ce atestă că aceste comisioane nu reprezintă altceva decât o dobândă ascunsă atestând caracterul abuziv al acestora, întrucât pentru aceeași prestație se încasează două prețuri.
Prin încheierea de ședință din data de 05.03.2012 instanța a luat act de precizarea contestației la executare formulată de contestator în sensul celor anterior menționate .
La data de 02.04.2012, intimata a formulat întâmpinare la cererea precizatoare (fila 131) solicitând în principal respingerea cererii precizatoare ca tardiv formulată sau ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Referitor la excepția tardivității completării cererii, se arată că aceasta a fost efectuată cu depășirea termenului prev. de art.132 alin.1 Cod procedură civilă, situație în care operează sancțiunea, reglementată de art. 103 alin.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității se arată că instanța este învestită cu o cerere având ca obiect „ contestație la executare „ întemeiată pe disp.art. 399 și urm Cod procedură civilă, context în care analizează legalitatea actelor de executare efectuate de creditoare prin intermediul executorilor proprii, astfel încât constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale nu se poate realiza în prezentul litigiu. Dispozițiile legale reglementează în acest scop o procedură distinctă prevăzută de Legea 193/2000, astfel încât solicitarea nu poate fi privită nici ca o apărare de fond împotriva titlului executoriu întrucât nu se circumscrie ipotezei prevăzută de art. 399 alin.3 Cod procedură civilă.
Pe fondul cererii astfel cum a fost precizată se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât atât cererea pentru emiterea unui card de credit cât și Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline, ambele însușite de către contestator fără nicio obiecție, sunt în conformitate cu prevederile legislației în vigoare .
Referitor la pretinsele clauze abuzive înscrise la art.10 pct.2 și art. 20 pct.1 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline potrivit cărora creditoarea are dreptul de a modifica în mod unilateral clauzele contractului, se invocă faptul că acestea se încadrează în excepția prevăzută la alin.2 pct.1 lit.a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, clientul având posibilitatea de a-și exprima refuzul acceptării noilor condiții referitoare la taxele pentru serviciile financiare, iar la semnarea contractului acesta a acceptat condițiile contractuale.
În ceea ce privește comisioanele și dobânzile aplicate în baza contractului agreat și semnat de părți se arată că acestea au fost calculate potrivit clauzelor înserate la secțiunea 10 Dobândă și Sancțiuni coroborate cu disp.art.9.3 și art. 10.1 din contract fiind comunicate prin emiterea extrasului aferent fiecărei luni pe perioada derulării relațiilor contractuale, contestatorul având posibilitatea de a verifica lunar situația financiară a contului cardului și de achita sumele restante în așa fel încât să evite aplicarea de penalități și comisioane pentru plata întârziată.
Sub aspectul pretinsului caracter abuziv al clauzei 23.4 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline se invocă faptul că datorită naturii și modului de funcționarea creditului acordat clientului de către societate, dobânda anuală efectivă nu putea fi calculată la data semnării contractului întrucât la acest moment nu se cunoștea suma care va fi efectiv utilizată de către client și în consecință nici schema de rambursare, menținând în același sens, apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.
În vederea soluționării cauzei s-au depus la dosar actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 227/2011 al Executorului IFN B. D. (filele 29 - 40).
La termenul de judecată din data de 05.03.2012, în raport de natura cauzei dedusă judecății și obiectul acesteia, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. E. IFN al . IFN S.A prin executor IFN B. D..
Prin sentința civilă nr. 859/15.10.2012, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de intimată.
A fost admisă în parte contestația la titlu precizată și contestația la executare formulată de contestatorul I. G. L., domiciliat în comuna Leordeni, ., județul Argeș, în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A., cu sediul în București, .. 6A, ., sector 2.
S-a constatat abuzive clauzele prevăzute în contractul de credit nr._/01.04.2008 încheiat între părți la următoarele articole: art. 10.2 secțiunea „Dobândă și sancțiuni”; art. 20.1 Secțiunea „Modificarea prevederilor” din Condițiile Generale pentru emiterea și utilizarea cadrului Euroline, anexă la contractul nr._/01.04.2008.
A fost anulată în parte actele de executare silită întocmite de executorul IFN B. D. în dosarul de executare silită nr. 227/2011 până la concurența sumei de 1431,80 lei, reprezentând debit restant ce urmează a fi plătit de contestator creditoarei.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.03.2012, prin declarația autentificată sub nr.313 /01.03.2012, la Biroul Notarului Public G. G. (fila 87) contestatorul I. G. L. a precizat că renunță la cererea de suspendare a executării silite formulată în dosarul nr._ , instanța luând act de manifestarea de voință exprimată de parte potrivit principiului disponibilității aplicabil în materie civilă dând eficiență juridică disp.art.246 Cod procedură civilă (filele 90-92).
În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri atașându-se copii conforme cu originalul din dosarul de executare silită nr. 227/2011 întocmit de executor IFN B. D. (filele 29 - 40) și proba cu expertiză financiar contabilă, întocmită în cauză de expert M. C. (filele 181-189).
La data de 01.04.2008, prin intermediul magazinului Altex din Pitești, contestatorul a achiziționat o . produse în valoare de 5199,8 lei achiziționarea fiind posibilă ca urmare a încheierii contractului de credit nr._/2008 între contestator și intimata E. R. Services IFN, stabilindu-se achitarea în 20 rate lunare fixe a produsului, conform Cererii pentru Emiterea unui Card de Credit și a Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline și a Actului Adițional (filele 29-34).
Având în vedere relațiile contractuale dintre părți, la data de 28.02.2011, creditoarea S.C.E. R. Services IFN prin executor IFN B. D. a declanșat procedura execuțională în vederea recuperării debitului restant în valoare de_,10 lei cu care împrumutatul figura în evidențele societății și de la care s-a declarat exigibil anticipat creditul în conformitate cu articolele prevăzute în Condițiile generale pentru utilizarea și acordarea liniei de credit.
Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Topoloveni s-a dispus încuviințarea executării silite indirecte conform disp.art.371 ind.1 alin.3 Cod proc.civilă împotriva debitorului I. Gh.L. în vederea recuperării creanței conform titlului executoriu contract de credit nr._/01.04.2008.
Prin somația emisă la data de 23.11.2011 în dosarul de executare nr.327/2011 al executorului IFN B. D. în temeiul disp.art.378 Cod proc.civilă debitorul a fost somat ca, în termen de o zi de la primire să achite creditoarei suma restantă de_,10 lei conform contractului de credit nr._/01.04.2008, precizându-se că în caz contrar se va proceda la executarea silită potrivit art.452 Cod proc.civilă.
Sub un prim aspect s-a reținut că în conformitate cu disp.art.399 alin.3 Cod proc.civilă, contestatorul a formulat apărări de fond împotriva titlului executoriu potrivit cererii precizatoare solicitând să se constate caracterul abuziv a disp.art.10.2; art.20.1 și art.23.4 din Condițiile generale.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Această lege a fost adoptată pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei nr. 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în cadrul negocierilor României de aderare la Uniunea Europeană.
Contractul de împrumut încheiat între părți intră în câmpul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind încheiat între un profesionist (comerciant), în cadrul activității sale profesionale autorizate, și un consumator care a încheiat un contract în afara activității sale profesionale (art.2).
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută a clauzelor contractuale în discuție. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia. Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii corecte și a aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare (art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană), precum și de a interpreta directivele transpuse în concordanță cu deciziile Curții de Justiției ale Comunităților Europene (art. 249 alin.3 din Tratatul Comunității Europene), numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale de afaceri impuse acestora.
Nu s-ar putea așadar susține că numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract încheiat între profesionist și un consumator.
Procedura respectivă constituie un mijloc suplimentar, instituționalizat, de protecție, care prezintă avantajul că instanța poate obliga comerciantul să modifice condițiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlătură însa sancțiunea civilă tipică, a nulității, care intervine în cazul nesocotirii dispozițiilor legale imperative edictate pentru încheierea valabilă a actului juridic. Curtea Europeană de Justiție a decis ca protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
Curtea a statuat că „în ce privește problema dacă o instanță investită cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator poate verifica și din oficiu în ce măsură clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv...”.
Dreptul și obligația instanței de a constata nulitatea absolută a clauzelor abuzive pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății există și în cadrul contestației la executare, întrucât, pe de o parte, titlul executoriu îl reprezintă un alt act decât o hotărâre judecătorească - contestatorul putând formula pretenții pe fondul dreptului, iar pe de alta parte, s-ar permite creditorului să-și constituie un titlu executoriu împotriva consumatorului lipsit de cunoștințe juridice.
În contextul celor expuse, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de intimată.
Contestatorul invocă prin precizarea de acțiune apărări de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței solicitate în temeiul titlului executoriu contract de credit nr._/01.04.2008 invocând caracterul abuziv al clauzelor prev.de art.10.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline.
Conform clauzei menționate „emitentul are dreptul de a modifica dobânda cât și orice alte taxe, comisioane, costuri menționate în tabelul de mai jos sau să introducă noi astfel de taxe, comisioane, costuri, etc. în funcție de evoluția pieței financiare și politica de costuri a emitentului”.
S-a invocat faptul că această clauză are caracter abuziv întrucât exclude modalitatea în care este formulată posibilitatea unui factor obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterală a contractului, astfel încât nu există o negociere reală și o legalitate între părțile contractante. Se apreciază că instituția financiară nebancară este cea care decide apariția momentului în care intervine dezechilibrul financiar pe piață și ea este cea care modifică unilateral dobânda.
Analizând aspectele invocate prin prisma art.4 din Legea nr.193/2006 s-a reținut în contextul normei „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform art.1 lit.a) din Anexa Legii nr.193/2000 în principiu o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat prevăzut în contractși totodată cu condiția informării grabnice a debitorului care să aibă de asemenea libertatea de a continua sau rezilia contractul (este tocmai excepția prevăzută la alin.2 și 3 din actul normativ menționat, invocat în apărare de intimată).
Prin „motiv întemeiat” prevăzut în contract în sensul legii se înțelege o situație clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea să știe de la data încheierii contractului că, dacă această situație se va produce, se vor modifica dobânda și alte taxe percepute pentru serviciile financiare acordate.
Deși părțile au precizat posibilitatea clientului de a rezilia contractul după notificare, în lumina textului și a finalității acestuia, din interpretarea sistematică a lit.a) rezultă că alin.2 nu constituie o dispoziție derogatorie de la alin.1, dat fiind faptul că legea menține în sarcina furnizorului de servicii financiare obligația de a modifica rata dobânzii sau taxele financiare, în condițiile unei „motivații întemeiate” și implicit de a o supune îndeplinirii acestor condiții. Instituția financiară nu poate invoca o dispoziție contractuală numai în privința drepturilor pe care i le-ar recunoaște, fără a-și îndeplini în mod corespunzător propriile obligații legale sau contractuale.
În cauză, motivul unei schimbări în funcție de „evoluția pieței financiare și politica de costuri a emitentului” reprezintă o indicare pur generică ce nu îndeplinește condițiile menționate, neputându-se aprecia, conform unor criterii obiective în ce mod a „evoluat piața” sau în ce sens „s-a modificat politica de costuri”, lăsându-se numai la aprecierea băncii aceste situații, fără informarea în mod transparent și complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat aceste măsuri.
Prin urmare, conform acestei clauze în condițiile în care din diferite motive politica de costuri a băncii - în general, adică nu doar cea legată de împrumutul ce face obiectul contractului în cauză - s-a modificat și costurile au crescut, această creștere este suportată doar de client. Această clauză este evident abuzivă deoarece clientul nu trebuie să suporte decât eventual creșterile legate de împrumutul contractat, nicidecum costurile băncii în general.
Este cert astfel că, prin această clauză se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța reținând că din nici un înscris nu rezultă că banca și-ar fi asumat un minim de risc decurgând din evoluția monetară.
În măsura în care instituția financiară modifică clauzele contractuale sub aspectul dobânzii și a taxelor financiare în ceea ce privește costurile creditului în raport de politica de costuri a emitentului îl lipsește pe consumator de orice previzibilitate, situație contrară cerinței bunei-credințe și care de altfel excede noțiunii de „motiv întemeiat” în accepțiunea textului precitat, astfel încât va înlătura ca neîntemeiată apărarea intimatei.
De altfel, creditoarea intimată a și precizat că a modificat rata dobânzii și penalităților fără a se putea verifica în ce măsură și pe baza căror criterii, dată fiind neevidențierea unor elemente concrete inserate în contract în temeiul cărora să survină aceste modificări, fila 171.
În consecință, instanța a reținut că art.10.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline reprezintă o clauză abuzivă în sensul art. 4 din Legea 193/2000, încălcând drepturile contestatorului care a intrat în raporturi contractuale cu intimata S.C. E. R. Services IFN, potrivit contractului de credit încheiat între părți.
În ceea ce privește clauza inserată la art.20.1potrivit căreia „ emitentul are dreptul să modifice prezentele condiții generale în baza deciziei sale unilaterale” instanța reține caracterul abuziv al acesteia, așa cum s-a expus anterior întrucât se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților asumate prin contract.
În realitate aceste clauze oferă instituției financiare ca și clauza prevăzută de art. 10.2, dreptul discreționar de a modifica acele condiții ce au stat la baza realizării acordului de voință la momentul semnării convenției, fără ca instanța să aibă la îndemână un criteriu pentru verificarea legalității unei astfel de măsuri.
Referitor la contestația la executare, contestatorul invocă nulitatea actelor de executare întrucât prin somația emisă la data de 23.11.2011 executorul IFN solicită achitarea sumei de_,10 lei fără a se menționa ce reprezintă această datorie, cât reprezintă debitul principal și celelalte categorii de pretenții financiare; nu se precizează modul în care este calculată suma, astfel încât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Analizând motivele invocate s-a reținut că importanța respectării de către executor a procedurii emiterii și comunicării somației către debitor este deosebită. Astfel, somația încunoștiințează debitorul despre inițierea procedurii și îi permite să ia măsurile sau să stingă urmărirea începută plătind – până la momentul stabilit – întreaga datorie și cheltuielile, de orice natură, exigibile în momentul plății. Conținutul somației este stabilit imperativ de art.387 Cod proc.civilă, iar orice abatere de la aceste prevederi este sancționată cu nulitatea întregii executări.
Conform normelor menționate, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, al cărui conținut formal este bine stabilit de art. 387 Cod proc. civ. astfel trebuie să cuprindă: denumirea și sediul organului de executare; data emiterii somației și numărul dosarului de executare; numele și domiciliul său, după caz, denumirea și sediul debitorului; arătarea titlului executoriuanexat în baza căruia se face executarea; termenul în care cel somat urmează să-și execute de bună voie obligația prevăzută în titlul executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia; semnătura și ștampila organului de executare, orice abatere de la conținutul normei, fiind sancționată cu nulitatea întregii executări.
Este și cazul somației emisă la data de 23.11.2011, fila 38, care, contrar prevederilor art.387 punctul 5 Cod proc.civilă nu conține obligația prevăzută în text – modul în care a fost stabilită creanța respectiv – debit, dobândă, penalități și alte costuri financiare - iar acestea nu rezultă cert din actul de creanță sau alt înscris ce emană de la părți.
Lipsa indicării cuantumului creanței a cărei realizare se intenționează a se face silit privează de orice efect practic termenul acordat pentru executarea obligației.
Caracterul generic al sumei nu răspunde exigenței normei în ceea ce privește posibilitatea executării de bunăvoie a obligației prevăzută în titlul executoriu.
Astfel, nu s-a determinat în mod distinct cuantumul dobânzilor, penalităților și al comisioanelor datorate, în istoricul de card se face referire la existența debitului rămas neachitat 4178 lei, a unor penalități în cuantum de 900 lei, concluzionându-se în situația curentă a contului de card: valoare comisioane taxe penalități în cuantum de 8295,63 lei, fără a se specifica diferențiat din ce derivă acestea sau la care dintre comisioane s-a raportat din cele prevăzute în contract și nici modalitatea de calcul a dobânzii datorate în cuantum de 3367,67 lei, cu atât mai mult cu cât s-a constatat nulitatea clauzelor inserate la art. 10.2 și art. 20.1 ca fiind abuzive conform celor expuse anterior.
În aceste circumstanțe nu se poate stabili caracterul cert și lichid al acestor sume întrucât acestea nu rezultă din însuși actul de creanță și nici din alte înscrisuri însușite de părți, având în vedere că istoricul de card nu are caracterul unui astfel de înscris, iar extrasele de cont și celelalte acte justificative ce se pretinde că au fost aduse la cunoștință debitorului nu au fost atașate la dosarul cauzei deși s-a solicitat expres dovada în acest sens.
Apărările contestatorului în sensul că nu se poate stabili caracterul cert și lichid al creanței prin titlul executoriu indicat, singura sumă precizată fiind cea de 5199,8 lei, fără a se evidenția celelalte costuri financiare sunt confirmate și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Prin raportul de expertiză efectuat expertul a concluzionat că, deși creditoarea învederează existența unor modificări în ceea ce privește dobânda și penalitățile, fără înscrisurile care să evidențieze prezentarea celorlalte elemente privind sumele datorate, termenele scadente de achitare, dobânzile aferente cardului, dobânzile penalizatoare de întârziere, valoarea comisioanelor percepute lunar și a dobânzii anuale efective, nu se poate identifica suma pretinsă cu acest titlu, sumele certe aferente cardului fiind de 5609,80 lei, din care s-a achitat parțial suma de 4178 lei, rămânând un debit cert, lichid și exigibil dovedit în cauză în cuantum de 1431,8 lei.
Or, în situația în care nici în urma probelor administrate nu s-a putut stabili creanța sub aspectul comisioanelor, penalităților și a dobânzilor este cert că apărările contestatorului sunt confirmate.
Sub un ultim aspect, contestatorul solicită încetarea executării silite, arătând că a fost achitată în întregime creanța conform titlului executoriu.
Dispozițiile art.371 ind.5 Cod proc.civilă, prevăd limitativ situațiile în care executarea silită încetează dacă. a) s-a realizat integral obligația prevăzută în totalul executoriu; b) nu mai poate fi efectuate ori continuate din lipsa de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, c) creditorul a renunțat la executare; d) a fost desființat titlul executoriu.
În speță, nu s-a făcut dovada vreunei împrejurări care să se circumscrie ipotezelor menționate, iar probele administrate în cauză nu confirmă apărările contestatorului în sensul realizării integrale a obligației prevăzută în titlul executoriu, stabilindu-se prin expertiza efectuată în cauză existența unui debit restant de 1431,8 lei, fără a se formula obiecțiuni asupra aspectelor concluzionate de expert, situație în care este cert că executarea silită declanșată nu își poate înceta cursul pentru recuperarea creanței în limitele anterior menționate.
În consecință, constatând nulitatea parțială a procedurii efectuată de executorul financiar pentru diferența nejustificată de 8295,63 lei - total penalități și comisioane și 3367, 67 lei - dobândă datorată, instanța a admis în parte contestația la executare și în temeiul art. 404 alin.1 Cod proc. civ. va anula în parte actele de executare întocmite în dosarul 227/2011.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a admis în parte contestația la executare și contestația la titlu formulată.
În temeiul disp. art. 399 alin.3 Cod proc. civ. s-a constatat abuzive clauzele prevăzute în contractul de credit nr._/01.04.2008 încheiat între părți la următoarele articole: art. 10.2 secțiunea „Dobândă și sancțiuni”; art. 20.1 Secțiunea „Modificarea prevederilor” din Condițiile Generale pentru emiterea și utilizarea cadrului Euroline, anexă la contractul nr._/01.04.2008.
În temeiul disp. art. 404 Cod proc. civ. s-a anulat în parte actele de executare silită întocmite de executorul IFN B. D. în dosarul de executare silită nr. 227/2011 până la concurența sumei de 1431,80 lei, reprezentând debit restant ce urmează a fi plătit de contestator creditoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A., care susține:
1. Sentința este nelegală (art.304 pct.9 Cod pr.civilă), deoarece instanța a apreciat în mod greșit că art.10.2 și 20.1 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline ar avea caracter abuziv.
Potrivit pct.1 lit.a alin.2 din Anexa la Legea 193/2000, intimata, ca furnizor de servicii financiare, își poate rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătite de consumator, ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată și dacă se realizează de către comerciant o informare despre aceasta către cealaltă parte contractantă, care are libertatea de a rezilia imediat contractul.
Cele 2 clauze se încadrează perfect în excepția prev.la pct.1 lit.a alin.2 din Anexa la Legea 193/2000.
Mai mult decât atât, ambele părți au posibilitatea de a acționa unilateral pentru apărarea propriilor interese, dar și dreptul de a se controla reciproc, deoarece recurenta poate modifica prevederile contractuale, în anumite condiții, iar consumatorul poate înceta raporturile contractuale, ca urmare a neacceptării modificărilor solicitate de comerciant.
La perfectarea contractului de credit, recurenta a respectat prev.art.9 din Legea 289/2004 și art.16 din Regulamentul BNR nr.6/2006.
Decizia de creștere a costurilor a fost determinată de deteriorarea următorilor factori: 1. creșterea costurilor de finanțare, incluzând o creștere a indicatorilor ROBOR și a dobânzii de referință; 2. creșterea marjei de risc care afectează toate companiile din România, indiferent de domeniul de activitate, care a fost anticipată de bănci chiar înainte de anunțul oficial confirmat de STANDARD & POOR”S.
De altfel, după apariția OG 50/2010, recurenta a implementat imediat modificările legislative, prin acte adiționale la contractele de credit și prin informarea clienților.
2. Instanța a anulat în mod greșit, parțial, procedura executării silite, în dosarul nr.272/2011.
Prevederile art.387 pct.5 Cod pr.civilă, reținute de instanță, nu sunt incidente în cauză, întrucât articolul menționat vizează doar existența unui titlu executoriu, care în speță este reprezentat de contractul de credit.
Din contractul de credit rezultă că suma pretinsă vizează o creanță certă, lichidă și exigibilă, situație în care nu se puteau anula formele de executare întrucât intimatul debitor datorează în integralitate suma pentru care s-a pornit executarea silită.
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Intimatul debitor I. G. L. a achiziționat în data de 01.04.2008, prin intermediul magazinului ALTEX din Pitești o . produse în valoare totală de 5.199,80 lei, achiziționarea acestora fiind posibilă prin încheierea unui contract de credit cu recurenta creditoare S.C. E. R. SERVICES IFN S.A.
În cuprinsul contractului s-a stipulat, la art.10.2 din „Condițiile generale” că emitentul are dreptul de a modifica dobânda, cât și orice alte taxe, comisioane, costuri menționate sau să introducă noi astfel de taxe, comisioane, costuri, etc., în funcție de evoluția pieței financiare și politica de costuri a emitentului.
Prin art.20.1 din convenția părților s-a prevăzut că emitentul are dreptul să modifice prezentele condiții generale în baza deciziei sale unilaterale.
Potrivit art.4 alin.1 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform art.1 lit.a din Anexa la Legea 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Tribunalul reține, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus, că orice modificare unilaterală făcută de către recurenta creditoare în cap.”Condiții generale ale contractului de credit Euroline” se poate realiza numai pentru motive temeinice, iar nu pentru considerente indicate într-o formă pur generică (în funcție de evoluția pieței financiare, de politica de costuri a emitentului).
În mod corect a reținut instanța de fond că modificarea dobânzii, a altor taxe, comisioane, costuri, etc., nu se încadrează în exigențele literei a din Anexa la Legea 193/2000, dat fiind că modificarea dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, individualizat, de natură a putea fi înțeles de client, cu toate consecințele sale.
Clauzele contractuale și definirea termenilor, chiar și pentru furnizorii de servicii financiare, trebuie formulate într-un astfel de mod, încât să ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterală a contractului. Astfel cum sunt formulate prevederile art.10.2 și art.20.1 din convenția părților, oferă băncii dreptul exclusiv și discreționar de a modifica dobânda, iar cele două clauze analizate sunt ab initio abuzive, întrucât exclud, prin modul în care sunt formulate, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprind.
În ceea ce privește dezechilibrul semnificativ dintre părți, tribunalul reține că nu rezultă din nici un înscris de la dosar că recurenta și-ar fi asumat în egală măsură un minim risc decurgând din evoluția pieței monetare. În măsura în care recurenta interpretează clauzele contractuale în sensul că orice schimbare a împrejurărilor care au stat la baza încheierii contractului se referă la nivelul dobânzii, ea îl lipsește pe intimatul consumator de orice previzibilitate, iar interpretarea sa excede limitelor teoriei previziunii și este contrară cerințelor bunei credințe.
Motivul doi de recurs este nefondat.
Potrivit art.387 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, somația care se comunică debitorului trebuie să comunice termenul în care cel somat urmează să-și execute de bună voie obligația prev.în titlu executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia.
În convenția părților suma pretinsă de recurentă - 13.095,10 lei, nu se regăsește ca atare, ea fiind rezultatul unor dobânzi, taxe, comisioane, etc., practicate de recurentă și neindividualizate.
Într-o atare situație, intimatul debitor, așa cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță, nu-și poate formula apărări, întrucât nu cunoaște aspectele avute în vedere de recurentă la majorarea creditului, cu tot ceea ce implică el.
De altfel, chiar recurenta în istoricul cardului (f.170-172), se rezumă la o explicație neconvingătoare, în sensul că la suma pretinsă s-a ajuns prin anumite modificări în ceea ce privește comisioanele și penalitățile percepute, fără a indica în concret despre ce comisioane și penalități este vorba.
În condițiile în care s-a reținut caracterul abuziv al celor două clauze contractuale, consecința firească este înlăturarea efectelor acestora în determinarea cuantumului datorat de intimatul debitor.
S-a susținut de recurentă că în mod greșit au fost anulate parțial formele de executare.
Această critică este nefondată, întrucât prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, doamna expert contabil M. C. E. a determinat sumele certe aferente contului de card plus comisioanele, retrageri, ca fiind de 5.609,80 lei. Din această sumă, intimatul debitor a plătit 4.178 lei, rămânând un rest datorat recurentei în sumă de 1431,80 lei.
D. pentru acest rest, de 1.431,80 lei poate continua în mod legal executarea.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art. art.304 pct.9 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A. împotriva sentinței civile nr. 859/15.10.2012, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ /201, intimați fiind contestatorul I. G. L. și intimatul C. E. IFN AL S.C. E. R. SERVICES IFN S.A. PRIN EXECUTOR IFN BURCICA D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.04.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | Judecător, G. T. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./2 exp.
30.04.2013.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 867/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 338/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
