Cereri. Decizia nr. 2857/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2857/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 861/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2857/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de petenta I. C. S. A., împotriva sentinței civile nr.796 din data de 05.04.2013 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._, intimate fiind C. L. DE FOND FUNCIAR CÂMPULUNG și P. M. CÂMPULUNG, C. A. I., având ca obiect „alte cereri cerere de repunere în termen”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 Noiembrie 2013, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul instanței, petenta I. C. S. A., prin procurator A. C. a chemat în judecată C. L. de Fond Funciar Câmpulung și P. M. Câmpulung, C. A. I., solicitând instanței repunerea în termenul de formulare a cererii de retrocedare a imobilului reprezentat de hotelul Regal împreună cu terenul și dependințele acestuia, în baza art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 R.
În considerente petenta a arătat că este moștenitoarea bunicii sale materne A. Ș., că a acceptat succesiunea acesteia în baza Legii nr. 247/2005, că nu a putut formula cerere de reconstituire în termenul legal întrucât a fost în imposibilitatea procurării actelor de proprietate până la 2.11.2011, că a solicitat repunerea în termen de către C. L. de Fond Funciar, dar acesta i-a indicat calea prezentei acțiuni.
Prin sentința civilă nr. 650/2012 s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței investite, având în vedere că petenta solicită restituirea unei construcții și a terenului aferent acestuia, iar cauza a fost înaintată la Tribunalul Argeș.
Prin sentința civilă nr. 462/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția Civilă, această instanță și-a declinat competența, apreciind că petenta solicită repunerea în termen de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, conform încadrării în drept pe care petenta o face.
Ca atare s-a constatat conflict negativ de competentă și s-a înaintat cauza Curții de Apel Pitești.
Prin sentința civilă nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ al acestei instanțe, s-a statuat că este de competența Judecătoriei Câmpulung, față de obiectul cererii, așa cum l-a precizat petenta după declinare de competență, respectiv reconstituire teren, iar cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, sub nr._, părțile fiind legal citate.
Prin sentința civilă nr. 796 din data de 05.04.2013 pronunțată de Judecatoria Câmpulung s-a respins acțiunea privind pe petenta I. C. S. A..
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, petenta solicită repunerea în termenul de a cere reconstituirea dreptului de proprietate precizând că dintr-o cauză mai presus de voința sa nu a putut formula cererea în termenul legal.
A arătat petenta că dovada îndreptățirii sale la reconstituire se face prin depunerea actului dotal nr. 37/1910 înregistrat la Tribunalul Județului Muscel, și ordonanței de inscripțiune nr. 15/1910 – înscrisă în evidențele aceluiași tribunal, din care rezultă că bunica sa maternă A. Ș. era proprietara imobilului în cauză.
A precizat petenta că a intrat în posesia acestor acte abia la data de 2.11.2011.
Examinând copiile celor două acte depuse de petentă la dosar, s-a constatat că, într-adevăr s-au emis procuratorului petentei copii de pe aceste acte în baza cererii cu nr. 2097 și 2098 depuse de acesta la data de 24.10.2011.
După numai două săptămâni de la depunerea cererilor Arhivele Naționale au înaintat solicitantului copii de pe acte, un termen de răspuns rezonabil.
Concluzionează instanța că singurul motiv pentru care petenta nu a intrat în posesia acestor acte în termenul de depunere a cererilor de reconstituire este acela că nu a formulat solicitări pentru obținerea copiilor de pe actele de proprietate mai devreme.
Conform art. 103 Cod procedură civilă, repunerea în termenul de a îndeplini un act de procedură operează numai în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În speța de față, formularea cererilor de eliberare a copiilor de pe înscrisurile aflate în Arhivele Naționale ține strict de voința petentei, iar atunci când aceasta și-a exercitat-o, a primit și actele solicitate.
Pe cale de consecință nu se dovedește existența unei împiedicări mai presus de voința părții, astfel încât cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs de petenta I. C. S. A., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 28.05.2013 sub nr._ .
In motivarea recursului se arata ca instanța de fond a motivat sentința făcând trimitere la obiectul cererii petentei, cu luarea în considerare a variantei repunerii în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru anumite imobile preluate de către stat și aflate sub incidența legilor cu caracter reparator adoptate după anul 1990,dar fără a observa faptul că au fost restituite parțial anumite imobile, construcții, fără a fi fost retrocedat și terenul aferent acestora.
Petenta a motivat cererea de repunere în termen pe considerentul că nu a fost în posesia actelor de proprietate referitoare la terenurile solicitate, iar această lipsă a documentelor s-a datorat faptului că anterior deposedării sale și a autorilor săi de proprietății acestora organele de securitate au procedat la preluarea tuturor documentelor din posesia lor prin care s-a atestat proprietatea asupra bunurilor respective.
În mod greșit instanța de fond a considerat că obținerea înscrisurilor menționate în cererea introductivă ar fi fost oricând posibilă, pe baza formulării unei simple cereri adresate unității deținătoare .
Imposibilitatea în care s-a aflat petenta nu privește obținerea ca arare a înscrisurilor existente în Arhivele Naționale, ci se referă la faptul că nu aveau cum să prevadă cine ar fi fost deținătorul acestor înscrisuri și, mai ales, existența ca atare a acestor înscrisuri.
Textul legal invocat de instanța de fond sancționează neglijența solicitantului, lipsa lui de diligență, pasivitatea acestuia, dar în nici un caz nu i se poate cere unui asemenea solicitant să aibă un comportament dincolo de limitele normale, firești, specifice unei persoane atente și preocupa5te de rezolvarea unei anumite probleme .
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că prin cererea de chemare în judecată prin cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul instanței, petenta I. C. S. A., prin procurator A. C. a chemat în judecată C. L. de Fond Funciar Câmpulung și P. M. Câmpulung, C. A. I., solicitând instanței repunerea în termenul de formulare a cererii de retrocedare a imobilului reprezentat de hotelul Regal împreună cu terenul și dependințele acestuia, în baza art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 R.
În considerente petenta a arătat că este moștenitoarea bunicii sale materne A. Ș., că a acceptat succesiunea acesteia în baza Legii nr. 247/2005, că nu a putut formula cerere de reconstituire în termenul legal întrucât a fost în imposibilitatea procurării actelor de proprietate până la 2.11.2011, că a solicitat repunerea în termen de către C. L. de Fond Funciar, dar acesta i-a indicat calea prezentei acțiuni.
Analizind actele si lucrarile dosarului se constata urmatoarele:
Prin respingerea cererii de chemare în judecată s-a pronunțat o hotărâre judecătorească legală și temeinică .
Termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil (concret) de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată (în sens asemănător, decizia în interesul legii nr. 1/1997, pct. iii); iar, ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire. Acest termen pentru formularea cererii de reconstituire reprezintă un termen de decădere materială. Ca urmare acest termen nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare și nici nu este admisibilă cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de reconstituire, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut un asemenea caz de repunere în termen pentru o astfel de ipoteză. În cauză, instanța de fond a apreciat în mod greșit, atunci când a făcut aplicabilitatea art.103 c.proc.civ, întrucât această dispoziție legală nu este aplicabilă în ce privește termenul de formulare a cererilor de reconstituire. În plus, potrivit art.103 c.proc.civ., pentru a se putea obține repunerea în termen, este necesar ca partea să nu fi putut acționa dintr-o împrejurare mai presus de voința sa
Trecând peste aceste consideratii, potrivit art.103 alin.1 neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Așadar disp.art.103 alin.1 C.p.c., care constituie sediul materiei în ceea ce privește instituția decăderii și a repunerii în termen, prevăd necesitatea existenței unei piedici în neexercitarea obligației mai presus de voința părții, asimilate unui caz de forță majoră care este un eveniment exterior imprevizibil, inevitabil și invincibil care creează o împiedicare absolută de a acționa .
Or, în speța dedusă judecății, faptul că reclamanta nu a fost in posesia actelor de proprietate si nu a cunoscut continutul acestora nu reprezintă motive de forță majoră sau motive temeinice prin care să fi fost împiedicată partea să depună cererea in termenul legal întrucât aceste evenimente nu sunt mai presus de controlul părții (precum starea de război, revoluție, incendiu, inundație, carantină etc.) și nu pot determina întreruperea termenului de depunere a a cererii
In orice caz, termenul de introducere a cererilor de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor trecute în proprietatea statului în perioada 1945-1989, a fost prelungit de mai multe ori prin mai multe acte normative, astfel încât este greu de crezut că timp de pste 15 ani reclamanta a fost în imposibilitatea obiectivă de a depune această cerere si actele doveditoare iar reclamantul nu poate invoca propria culpă și propria neglijență în susținerea acestei cereri, iar nici un act normativ nu-l impiedica sa procure inscrisurile necesare de la autoritatile statului, mai laes ca nu s-a dovedit ca s-ar fi refuzat nejustificat comunicarea acestora..
In consecință, în raport de considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de petenta I. C. S. A., împotriva sentinței civile nr.796 din data de 05.04.2013 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._, intimate fiind C. L. DE FOND FUNCIAR CÂMPULUNG și P. M. CÂMPULUNG, C. A. I. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | Judecător, V. T. |
Grefier, G. G. |
Red. .G.D.N.
Tehn D.T. /GDN/ 2 ex
12.12.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 2986/2013. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1117/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
