Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 11-09-2013, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 2899/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1890/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Judecător A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamantul G. N., împotriva sentinței civile nr.1486 din data de 14.12.2012 pronunțată de Judecatoria Curtea de Arges in dosarul nr._, intimați-pârâti fiind F. C. A. și F. N., având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. Al. C. pentru intimații-pârâti, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar, la data de 05.09.2013, cerere de judecare a cauzei în lipsa formulată de recurentul-reclamant, însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în suma de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, și, la data de 06.09.2013, întâmpinare formulată de intimații-pârâti.
Avocatul intimaților-pârâti arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul, având în vedere, că nu se impune amânarea judecării cauzei fără dezbateri, lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.104 alin.11-13 din R.O.I. al instanțelor judecătoresti (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns avocat V. Al. C. pentru intimații-pârâti, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul intimaților-pârâti arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Avocatul intimaților-pârâti solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, potrivit motivelor expuse prin întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Curtea de Arges la data de 19.10.2012, reclamantul G. N. a chemat în judecată pe pârâții F. A. și F. N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere nr.105/3.03.2006 autentificat de BNPA D. și în consecință să se dispună radierea acestuia din cartea funciară.; s-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este moștenitorul nepoatei sale de frate, Giovanidi D.M., conform certificatului de moștenitor nr.9/12.04.2006, iar în cursul acestui an a intrat în posesia unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere care este de fapt un contract de întreținere întrucât nu există preț ci doar obligația de întreținere ,acest contract fiind încheiat cu doar 7 zile înainte de decesul nepoatei sale. Din același act reiese că Giovanidi D. M. este bolnavă netransportabilă, cu hemipareză stânga, decedând la numai 7 zile de la data semnării contractului. Potrivit art.1645 C.civil, contractul de întreținere în favoarea unei persoane afectate de o boală de care a murit în 20 de zile de la data încheierii contractului este nul. Cum această dispoziție este imperativă, cauza de nulitate fiind una absolută, solicită să fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate disp. art.1645 din vechiul C.civil, art.36 și art.37 din Legea nr.7/1996 și art.274 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 1486 din data de 14.12.2012 pronunțată de Judecatoria Curtea de Arges, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.105/3.03.2006 de BNPA D. și radierea din cartea funciară, formulată de reclamantul G. Nicolaeîn contradictoriu cu pârâții F. A. și F. N..
A fost obligat reclamantul să achite pârâților suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.105/3.03.2006 de BNPA D., Giovanidi D.M., autoarea reclamantului G. N. a înstrăinat pârâților F. A. și F. N. mai multe terenuri în suprafață totală de 3.337 mp,împreună cu locuința C1, în suprafață la sol de 35,89 mp și magazia C2,în suprafață la sol de 8,54 mp., bunuri situate în pct.,,Acasă” din intravilanul com. Corbi, ..
În cuprinsul contractul s-a menționat că în schimbul acestor bunuri imobile înstrăinate de Giovanidi D.M., F. A. și F. N. au obligația corelativă de a-i acorda întreținere și îngrijire acesteia, cu toate cele necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, asistență medicală, etc.) pe toată durata vieții, iar la deces să facă toate obiceiurile creștinești (fil.5). Totodată în cuprinsul contractului s-a mai menționat că vânzătoarea își rezervă dreptul de uzufruct viager asupra acestui imobil, cumpărătorii urmând a intra în deplina posesie la decesul acesteia( fil.5).Astfel cum rezultă din copia certificatului de deces nr.13/13.03.2006 emis de Primăria ., Giovanidi D. M. a decedat la data de 10.03.2006( fil.4).
Întrucât proprietatea asupra bunurilor imobile menționate în contract a fost transmisă pârâților F. A. și F. N. de către autoarea reclamantului G. N., în schimbul ca cei doi pârâții să îi acorde întreținere cu toate cele necesare traiului până la decesul acesteia, contractul fiind un contract aleatoriu iar obligația asumată prin contract fiind obligația de a face, instanța a calificat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.105/3.03.2006 de BNPA D. ca și contract de întreținere, contract nenumit, aleatoriu, având în vedere și natura prestației la care s-au obligat cei doi pârâți în schimbul bunurilor înstrăinate de defunctă.
Instanța a reținut că principala deosebire dintre renta viageră și contractul de întreținere este că, în vreme ce cel de rentă viageră cuprinde obligație de a da, contractul de întreținere se referă la o obligație de a face. Totodată în cazul contractului de rentă viageră, debirentierul, deci persoana care beneficiază de contractul de rentă viageră, se obligă să plătească periodic o sumă în bani credirentierului până la decesul acestuia, în timp ce în cazul contractului de întreținere, debitorul asigură în natură și permanent întreținerea creditorului.
În consecință, întrucât debitorii obligației de întreținere și-au asumat prin contract obligația să hrănească și să întreține o altă persoană pe durata vieții acesteia, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun, instanța a apreciat că nu este posibilă calificarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.105/3.03.2006 de BNPA D. ca și contract de rentă viageră.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.3 NCC și art.4 din Legea 71/2011, actele juridice lovite de nulitate absolută sau relativă sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt dispozițiilor legii vechi, neputând fii considerate valabile ori eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Așadar, validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic, fiind fără relevanță că legea nouă (ulterioară momentului încheierii actului) ar adăuga o condiție de validitate sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiție.
Raportat la aceste dispoziții, întrucât contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.105de BNPA D., a fost încheiat în data de 3.03.2006, anterior intrării în vigoare a Noului cod civil din 1.10.2011, instanța a reținut că în ceea ce privește valabilitatea acestuia sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din anul 1864, care era în vigoare în momentul încheierii acestui contract
Conform art. 1645 din vechiul Cod civil, contractul de rentă viageră este nul dacă a fost încheiat în favoarea unei persoane ce suferea de o boală și care moare de această boală în termen de 20 de zile de la încheierea convenției.
Instanța a apreciat că aceste dispoziții sunt de strică interpretare și în consecință, acest caz particular de nulitate absolută se aplică numai în cazul contractului de rentă viageră, nu și în cazul contractului de întreținere, neputând fii reținute susținerile reclamantului sub acest aspect. Astfel, chiar dacă între cele două tipuri sunt foarte multe asemănări, ambele fiind contracte cu titlu oneros, aleatorii, translative de proprietate, consensuale, instanța a reținut că totuși contractul de întreținere este un contract nenumit ( nefiind reglementat în legislația anterioară), ceea ce are drept consecință că, în principiu, pentru încheierea sa valabilă și analiza efectelor se va ține seama nu de regulile prevăzute în lege pentru un alt contract special asemănător, ci de principiile generale ce funcționează în materie de convenție.
În consecință, spre deosebire de contractul de rentă viageră ( contract numit) care este nul dacă creditorul moare în intervalul de 20 de zile de la încheierea contractului, în cazul contractului de întreținere nu operează această cauză specială de nulitate
Instanța a reținut că potrivit disp. art.129 alin.6 C.pr.civ. ,,în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual în care se va desfășura judecata, inclusiv din punctul de vedere al obiectului acțiunii, instanța având obligația să se pronunțe omnia petita, adică numai cu privire la ce s-a cerut prin acțiune.
Impotriva sentintei Judecatoriei Curtea de Arges a declarat recurs reclamantul G. N., invocand, in esenta, urmatoarele motive de recurs:
Instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, apreciind ca fiind contract de intretinere contractul de vanzare-cumparare, neaplicandu-se art.1645 C.civ. Atat contractul de intretinere, cat si contractul de renta viagera au acelasi scop, respectiv asigurarea unui mijloc de subzistenta si ajutor pe timpul vietii unei persoane care, in schimb, transfera dreptul de proprietate asupra unui bun. Contractele sunt sinalagmatice si aleatorii. Se apreciaza ca singurul element de distinctie este ca in contractul de intretinere se regaseste o obligatia de a face, in vreme ce debitorul rentei are o obligatie de a da. Ori, contractul atacat vizeaza o obligatie de a da, respectiv de a da alimente, imbracaminte, incaltaminte etc.
Chiar daca nu este prevazut de lege, contractul de intretinere are acelasi scop si finalitate ca si contractul de renta viagera, fiind guvernat de aceleasi prevederi, inclusiv de art.1645 C.civ.
Aceleasi ratiuni pentru care contractul de renta viagera devine nul in cazul decesului credirentierul inainte de trecerea a 20 de zile de la incheierea actului se regasesc si la contractul de intretinere, aceasta fiind explicatia pentru care art.2247 NCC se aplica ambelor contracte.
S-a solicitat casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul apreciaza ca recursul nu este fondat.
Contrar sustinerilor recurentului, nu exista identitate juridica intre contractul de renta viagera si cel de intretinere, desi trasaturi comune sunt multe, principala fiind elementul alea care este de esenta ambelor contracte. In literatura juridica s-au mentionat ca si diferente faptul ca renta viagera cuprinde o obligatie de a da, in vreme ce intretinerea cuprinde o obligatie de a face; renta viagera este transmisibila, iar creanta de intretinere este esentialmente personala si, deci, incesibila; renta este, de regula, urmaribila, in timp ce intretinerea nu poate face obiectul urmaririi de catre creditori. Imprejurarea ca cele doua contracte sunt constructii juridice de sine-statatoare rezulta si din imprejurarea ca in actualul Cod civil ele sunt reglementate separat, chiar daca intretinerea imprumuta anumite reglementari de la contractul de renta viagera. Prin urmare, nu se poate retine ca este vorba de acelasi act juridic cunoscut sub doua denumiri.
Raportandu-se la obiectul conventiei in discutie, in mod corect prima instanta a calificat actul juridic ca fiind un contract de intretinere, observandu-se ca obligatia asumata de debitorii F. a fost de a acorda intretinere si ingrijire creditoarei Giovanidi M. pe tot parcursul vietii, iar la deces de a o inmormanta si de a-i face obiceiurile crestinesti. Sub acest aspect, sustinerea ca aceasta obligatie ar reprezenta o obligatie de a da, iar nu o obligatie de a face, nu poate fi primita. A da inseamna a constitui sau a transmite un drept real, in vreme ce obligatia de a face se refera la indatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare sau o prestatie pozitiva, in general. Este evident ca a da mancare, ingrijire, asistenta medicala nu inseamna a constitui sau a transmite un drept real si nu constituie obiectul unei obligatii de a da, in sens juridic.
Cum actul in discutie a fost incheiat la 03.03.2006, el este guvernat, in ceea ce priveste conditiile de validitate, de reglementarile Codului civil de la 1864, respectiv reglementarile generale in ceea ce priveste contractele, dat fiind ca la acel moment intretinerea era un contract nenumit. Asemanarile cu renta viagera nu justifica aplicarea regulilor specifice acestui din urma act juridic, in lipsa unei conventii a partilor in acest sens, doctrina si practica juridica fiind unanime in aceasta privinta. Reglementarea prevazuta pentru contractul numit cel mai inrudit este o reglementare speciala, care trebuie aplicata numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege (interpretare restrictiva). Prin urmare, dispozitiile art.1645 C.civ. de la 1864 nu sunt aplicabile contractului de intretinere, iar o actiune in constatarea nulitatii unui act de intretinere intemeiata pe acest motiv nu poate fi primita ( in acest sens, T.S., dec. civ. Nr.1751/1978, in RRD nr.3/1979, CSJ, complet de 7 judecatori, dec. nr.12/1991, in Deciziile CSJ 1990-1992).
Pe de alta parte, nimic nu impiedica reclamantul sa solicite . nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea), invocand imprejurarea intervenirii decesului creditoarei . de scurt dupa incheierea actului si cunoasterea de catre debitorii obligatiei a mortii iminente. Incidente in cauza ar fi insa disp. 966 si urm. C.civ. si art.1635 C.civ. de la 1864, asupra carora instanta nu se poate apleca din oficiu in prezentul litigiu, dat fiind principiul disponibilitatii de vointa a partilor si imprejurarea ca judecatorul este tinut de cauza si temeiul juridic al actiunii, astfel cum a fost precizat in cererea de chemare in judecata de reclamant care, in cauza de fata, a fost si asistat de un avocat..
In consecinta, pentru aceste considerente, tribunalul apreciaza solutia Judecatoriei Curtea de Arges ca fiind legala si temeinica, urmand ca, in baza art.312 C.pr.civ., sa respinga recursul, ca nefondat.
In temeiul art.274 C.pr.civ., retinand culpa procesuala a recurentului, tribunalul il va obliga la plata catre intimati a cheltuielilor de judecata suportate in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul G. N., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „E. M.” – București, . nr. 3-5, ., ., împotriva sentinței civile nr.1486 din data de 14.12.2012 pronunțată de Judecatoria Curtea de Arges in dosarul nr._, intimați-pârâti fiind F. C. A. și F. N., domiciliați în comuna Corbi, ., ca nefondat
Obligă recurentul la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2013.
Președinte, V. T. | Judecător, A. M. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
red.A.M.
dact.C.E.C.
19.09.2013/2 ex..
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1135/2013. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2028/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
