Partaj judiciar. Decizia nr. 1309/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1309/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 783/205/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1309/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr 1356/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind pârâtii C. G., C. T., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant personal și fiind asistat de avocat O. L., intimata-pârâtă C. G. personal si fiind asistată de avocat F. S. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Părtile, prin avocatii alesi, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat si solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unui raport de expertiză deoarece expertiza efectuată la fond arată că cei 8000 mp nu sunt comod partajabili în natură iar restul de 2,80 mp este teren liber de intrare în pivniță. Arată că, la dosar au fost depuse fotografii care arată că pe teren sunt constructii edificate, de asemenea, la întrebarea nr 4 din interogatoriu intimata a recunoscut că nu foloseste acel teren ca alee ci pentru a-și depozita lemnele. Terenul nu poate fi astfel lăsat în indiviziune pentru că între părti este stare de tensiune. Solicită respingerea probei cu acte pentru că nu au legătură cu obiectul cauzei. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței și retinerea cauzei spre judecare, pe fond admiterea acțiunii în sensul de a se constate că nu se poate ieși din indiviziune forțată și să se dispună despăgubirea în bani cu suma de 440 lei. Depune la dosar concluzii scrise.
Intimata-pârâtă C. G., prin avocat, depune la dosar concluzii scrise si solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în fond si recurs. Arată că dreptul de proprietate a fost încălcat, nu pot fi înlăturate actele pentru că au legătură cu cauza, din probe rezultă modul de împărtire cu privire la suprafata comună, că recurentul a distrus . a fost de bună credință. În legătură cu modul de despăgubire arată că, din completarea raportului de expertiză a rezultat suma de 400 lei dar nu este de acord să vândă . Precizează că se încalcă dreptul de proprietate pentru suprafata de 800 mp, intimata este o persoană în vârstă și nu foloseste terenul pentru a putea depozita lemne. La fila 31 a dosarului de fond se află o declaratie din care rezultă înțelegerea părtilor în sensul de a nu se construi nimic însă recurentul a construit o scară din lemn. Apreciază că nu poate fi admis recursul și trimisă cauza spre rejudecare, urmând a fi avute în vedere actele, planșele foto din care rezultă amplasamentul și raportul de expertiză din care rezultă despăgubirea. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2011 sub nr._ reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâții C. G. și C. T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune pentru suprafața de circa 8 mp și să fie obligati pârâtii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în anul 2005 a încheiat cu pârâții contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 835/11.04.2005, prin care aceștia vindeau o parte din imobilul aflat în Câmpulung, . P., nr. 17, județul Argeș, imobil compus din două camere, hol, beci, terenul aferent construcțiilor în suprafață de 419 mp și în indiviziune cu cotă de 1/ 2, o suprafață de 94 mp alee de trecere.
A mai arătat reclamantul că, la data de 17.01.2011 în vederea construirii unei scări pentru a urca la mansardă i-a solicitat acordul pârâtei C., însă aceasta s-a opus.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728 C.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 835/11.04.2005 de BNP Țuluca F., memoriul tehnic și o schiță.
În ședința publică din data de 15.03.2011, reclamantul a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiză tehnică de specialitate, fiind numit prin tragere la sorți ing. exp. D. V., expertiză având următoarele obiective: să identifice dacă există într-adevăr o diferență de teren, diferență care ar excede căii de acces, dacă aceasta este aferentă terenului vândut de pârâți, reclamantului prin actul de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 835/11 Aprilie 2005, existent la dosar. În cazul în care excede, urmează să se concretizeze dacă părțile sunt în indiviziune pe această suprafață de teren și să creeze variante de partajare.
La data de 24.03.2011 reclamantul a depus la dosar o cerere, solicitând instanței reducerea cuantumului taxei de expert judiciar, fiind pensionar și având probleme de sănătate, sens în care a depus la dosar un set de acte (filele 21-24 dosar), iar la data de 26.04.2011 acesta învederează instanței că renunță la cerere.
În ședința publică din data de 12.04.2011 pârâta C. G. a depus la dosar întâmpinare solicitând instanței respingerea cererii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca netemeinică cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că terenul în suprafață de 94 mp nu poate fi împărțit în două, nu poate fi atribuit în natură niciunei părți, întrucât este un drum de trecere la casele proprietate.
S-a mai arătat că proprietatea indiviză în suprafață de 94 mp izvorăște din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți, acestea convenind să rămână în coproprietate forțată perpetuă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și art. 118 alin. 3 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar, în copie, declarația autentificată sub nr. 2093/31.08.2005 de BNP Țuluca F..
În ședința publică din 13.09.2011, instanța în baza art. 155 ind. 1 C.pr.civ. a suspendat judecarea cauzei civile, iar la data de 15.12.2011 reclamantul a depus la dosar cerere de repunere pe rol, cerere admisă fiind continuată judecata.
La data de 13.03.2012, în ședință publică, instanța a încuviințat cererea pârâtei de înlocuirea expertei D. V., care a întocmit lucrarea cadastrală cu privire la imobilul în litigiu cu expert cadastral D. I., stabilind ca obiective: să se identifice suprafața din actul de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 835/11 aprilie 2005, existent la dosar; să se stabilească dacă există într-adevăr o suprafață de teren, ce nu este acoperită de . este reprezentată în . 94 mp și care este rămasă în indiviziune între părți și dacă există posibilitatea de a fi împărțită în mod comod în natură sau este necesar să rămână într-o indiviziune forțată.
În aceeași ședință, instanța a dispus citarea pârâtului C. T., prin publicitate în 2 ziare naționale potrivit dispozițiilor art. 95 C.pr.civ. prin afișare la ușa instanței și la Primăria Municipiului Câmpulung, . domiciliu cunoscut al pârâtului, fiind - municipiul Câmpulung, . P., Nr. 17, județul Argeș.
La data de 28.05.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de ing. exp. D. I., iar la data de 07.06.2012 reclamantul a depus la dosar obiecțiuni la raport, obiecțiuni ce au fost admise în parte de instanță în ședința publică din data de 12.06.2012, apreciind că este necesară completarea expertizei cadastrale, în sensul de a se stabili valoarea lor 8 m și atribuirea lor cu obligarea la despăgubire, completare ce a fost depusă la dosar la data de 27.08.2012.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Câmpulung prin sentinta civilă nr. 1356/07.09.2012 a respins acțiunea formulată de reclamantul C. G. si a luat că pârâta C. G. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că suprafața de 8 mp pentru care se solicită ieșirea din indiviziune nu constituie o parcelă distinctă, ci această suprafață face parte integrantă din suprafața de 94 mp cu destinația de alee comună pentru care părțile se află în indiviziune conform voinței lor exprimată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 835/11.04.2005, contract aflat în copie la filele 7-8 dosar. Această voință exprimată expres la momentul autentificării contractului intervenit între părți a fost materializată și în memoriul tehnic cadastral și în înscrierea în cartea funciară.
Schița cadastrală cu atribuirea numerelor cadastrale prin actul de dezmembrare a imobilului pârâților vânzători face parte integrantă din actul de vânzare-cumpărare intervenit între părți, situație expres consemnată în conținutul contractului necontestat de părți.
Schimbarea destinației unei parcele din suprafața de 94 mp aflată în coproprietate pe cote părți indivize ar însemna să fie alterată voința părților de la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare în condițiile în care situația de fapt de la acel moment este neschimbată.
Că este așa o dovedește și faptul că, însăși reclamantul în anul 2005, recunoscând calitatea de coproprietar în indiviziune a pârâților solicită acestora acceptul pentru a construi o prelungire a acoperișului ce greva calea de acces, obținând avizul acestora conform încheierii de autentificare nr. 2093/31.08.2005 aflată în copie la fila 31 dosar.
În condițiile în care s-ar dispune o dezmembrare a suprafeței de 8 mp din suprafața de 94 mp ar însemna o schimbare a destinației acestui teren, precum și o schimbare a formei aleii de trecere care ulterior ar îngreuna folosirea acestei căi de acces pentru vânzătorii coproprietari care stăpânesc în același corp de proprietate cealaltă parte din proprietatea dezmembrată și din care au vândut reclamantului.
Concluzionând, suprafața de 8 mp pentru care se solicită ieșirea din indiviziune de către reclamant nu face parte dintr-o proprietate comună pe cote-părți temporară, ci conform destinației – drum, cale de acces – face parte din cazurile de coproprietate forțată descrise de codul civil respectiv coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine.
Acest drum de trecere – alee – conform schiței anexă la raportul de expertiză D., efectuat în cauză, se află pe linia despărțitoare dintre proprietățile părților.
În această situație de fapt prezentată, instanța a constatat având în vedere caracterul acestei coproprietăți care este permanentă din punct de vedere al destinației – cale acces – coproprietatea este perpetuă, că ea nu poate să înceteze pe calea obișnuită a unei împărțeli.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs reclamantul C. G. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
A arătat recurentul că în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Drăgut I. s-a mentionat faptul că suprafata de 8 m delimitată de punctele 15-16-17
A- 15 si marcată cu culoare rosie pe plansa nr. 1 nu este acoperită de . face parte din S- 94 mp rămasă în indiviziune între părti si care nu poate fi împărtită în mod comod în natură. A arătat recurentul că expertul nu a arătat faptul că pe suprafata de 8 m, acesta are . si sala de intrare la casa proprietatea sa, balustrada la trepte si doar recurentul are nevoie să folosească si foloseste efectiv această suprafată în timp ce pârâtii nu o folosesc. S-a mai arătat că nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune în plus pârâtilor nu le este util acest teren, ei nu-l folosesc .
S-a solicitat efectuarea unei alte lucrări de expertiză care să evidentieze amplasarea treptelor si a balustradei, a intrării la beci a reclamantului care sunt toate pe suprafata de teren de 8 m urmând ca expertul să mentioneze dacă această suprafată face parte din cea de 94 mp.
Prin urmare recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instantă de fond si în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentintei, admiterea actiunii conform completării raportului de expertiză cu obligarea sa la despăgubiri în cuantum de 440 lei reprezentând contravaloarea suprafetei de 8 m către pârâti.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, în raport de prevederile art. 304 pct.9 tinând seama si de art. 304 ind.1 C. pr. civ. tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin actul de învestire a instantei reclamantul C. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. T., ieșirea din indiviziune pentru suprafața de circa 8 mp și obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.Pr5in sentinta civilă recurată instanta de fond a respins actiunea cu motivarea în principal că suprafața de 8 mp pentru care se solicită ieșirea din indiviziune nu constituie o parcelă distinctă, ci această suprafață face parte integrantă din suprafața de 94 mp cu destinația de alee comună pentru care părțile se află în indiviziune conform voinței lor exprimată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 835/11.04.2005, contract aflat în copie la filele 7-8 dosar voință exprimată expres la momentul autentificării contractului intervenit între părți ce a fost materializată și în memoriul tehnic cadastral și în înscrierea în cartea funciară iar schița cadastrală cu atribuirea numerelor cadastrale prin actul de dezmembrare a imobilului pârâților vânzători face parte integrantă din actul de vânzare-cumpărare intervenit între părți, situație expres consemnată în conținutul contractului necontestat de părți asa încât schimbarea destinației unei parcele din suprafața de 94 mp aflată în coproprietate pe cote părți indivize ar însemna să fie alterată voința părților.
Observând raportul de expertiză completat si schitele anexă la lucrarea efectuată în cauză de expert ing. Drăgut I. tribunalul retine că, suprafata de 8 mp teren pentru care reclamantul recurent a formulat actiunea, suprafată delimitată de punctele 15-16-17-A-15 si conturată cu culoare rosie pe olansa nr. 1 nu este acoperită de . face parte din suprafata de 94 mp teren rămas în indiviziune între părti ce nu poate fi împărtită comod în natură . – f. 137-138 dosar fond .
Prin urmare tribunalul retine că suprafața de 8 mp pentru care se solicită ieșirea din indiviziune face parte din cazurile de coproprietate forțată descrise de codul civil fiind vorba în spetă de coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine coproprietatea fiind permanentă din punct de vedere al destinației – cale acces – si perpetuă prin urmare ea nu poate să înceteze pe calea obișnuită a unei împărțeli aspect de altfel corect retinut si de instanta de fond care de asemenea corect a retinut că o dezmembrare a suprafeței de 8 mp din suprafața de 94 mp ar determina o schimbare a destinației acestui teren, precum și o schimbare a formei aleii de trecere care ulterior ar îngreuna folosirea acestei căi de acces pentru vânzătorii coproprietari care stăpânesc în același corp de proprietate cealaltă parte din proprietatea dezmembrată și din care au vândut reclamantului.
Raportul de expertiză efectuat în cauză si completat ulterior de acelasi expert a răspuns obiectivelor stabilite de instantă si a lămurit situatia de fapt pentru care a evidentiat-o în schite de schite de plan astfel că solicitarea reclamantului recurent de a fi efectuată o nouă expertiză care să evidentieze amplasarea treptelor si a balustradei ce fac parte din constructia imobilului cumpărat precum si a intrării la beci pe lângă faptul că reprezintă o cerere nouă în recurs ce nu poate fi avută în vedere nici nu se impune în raport de caracteristicile terenului si starea de coproprietate fortată existentă asupra lui.
De aceea tribunalul, pentru considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate, în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. retinând că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra cu consecinta respingerii recursului formulat ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin.1 C. pr. civ. va obliga pe recurent la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata C. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentintei civile nr. 1356/07.09.2012 pronuntată de Judecătoria Câmpulung în dosarul civil nr._ intimati fiind pârâtii C. G. si C. T. .
Obligă pe recurent la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata C. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 Mai 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red AD
Dact DT/2 ex/10.06.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2330/2013. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
