Obligaţie de a face. Decizia nr. 1135/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1135/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 2022/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1135/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâta S.C. S. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII S.A. împotriva sentinței civile nr 2025/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimat fiind reclamantul M. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 18.04.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată la data de 27.04.2012, sub nr._ reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâta . Radiocomunicații SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să execute în natură obligația de a ridica de pe terenul, proprietatea reclamantului, situat în extravilanul comunei Dâmbovicioara, punctul „Pleașa Arșită”, cablurile electrice și să procedeze la restabilirea situației anterioare sau să se încuviințeze desființarea acestor cabluri electrice de către reclamant pe cheltuiala pârâtei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractele de vânzare cumpărare nr. 282/08.07.2010 și nr. 2147/21.07.2010 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor din punctul ”Pleașa Arșită”, ., fiind înscris în Cartea Funciară nr._ potrivit încheierii nr. 8278/22.07.2010 și extrasul de Carte Funciară din 31.01._.
Mai arată reclamantul că terenul l-a cumpărat de la vechii proprietari, cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr._/29.03.2010.
Pârâta, arată reclamantul a instala pentru interesul său cabluri electrice subterane și aeriene, fără acordul acestuia, fiind afectat dreptul său de proprietate, sens în care pârâta a fost notificată la data de 04.04.2012 să procedeze la ridicarea cablurilor electrice de pe terenul acestuia.
Arată reclamantul că, prin adresa nr. 4712/06.04.2012, pârâta recunoaște existența cablurilor electrice subterane și aeriene pe terenul acestuia, însă invocă un drept de uz și de servitute legală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516, art. 1527 și art. 1528 C.civ., art. 112 C.pr.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 282/08.07.2010 de BNP Z. I. M., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2147/21.07.2010 de BNP C. S. B., încheierea nr. 8278/04.08.2010 eliberată de OCPI Argeș, extrasul de carte funciară 31.01.2012 emis de OCPI Argeș, o schiță cadastrală, titlul de proprietate nr._/29.03.2010 eliberat de Comisia Județeană Argeș, notificarea din 04.04.2012 formulată de reclamant și adresa nr. 4712/06.04.2012 emisă de pârâtă.
La data de 28.05.2012 pârâta a formulat și depus la dosar întâmpinare, invocând excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantului și respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea acesteia pârâta a arătat că, reclamantul nu are calitate procesuală activă, întrucât imobilul teren înscris în Cartea funciară cu nr._ nu are localizare certă din cauza lipsei planului parcelar, potrivit adresei nr. 614/06.04.2012 emisă de Primăria Comunei Dâmbovicioara, motiv pentru care nu se poate stabili dacă traseul pe care se află montat cablul de alimentare cu energie electrică se intersectează cu terenul reclamantului.
Mai arată pârâta că, prin adresa nr. 3697/03.05.2012 emisă de OCPI Argeș se menționează faptul că la nivelul județului Argeș toate cărțile funciare nu au caracter definitiv din cauza lipsei planului parcelar și a cadastrului general ceea ce vine în contradicție cu susținerile reclamantului din cererea introductivă.
Susținerile reclamantului cu privire la instalarea cablurilor electrice subterane și aeriene fără acordul acestuia, pârâta arată că nu avea cum să ceară acest acord în anul 1972, an când a fost edificată linia de alimentare cu energie electrică, întrucât acesta a devenit proprietar asupra terenului în anul 2010, potrivit contractelor de vânzare cumpărare, menționate.
Pârâta precizează că, prin Ordinul nr. 430/10.05.1972 al Ministrului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții a fost scoasă temporar din fondul forestier o suprafață de teren de 420 mp din raza Ocolului Silvic Rucăr în vederea instalării unui cablu electric subteran necesar alimentării cu energie electrică a Tr. TV Rucăr, reclamantul având cunoștință de existența acestor construcții cât și linia de alimentare cu energie electrică, întrucât, în calitate de administrator al . a avut încheiat contractul de prestări servicii de radicomunicații nr. S 549/06.12.2004, servicii care s-au derulat și prin TR TV Rucăr unde a avut montate echipamente de telecomunicații alimentate cu energie electrică de la această rețea.
Totodată, pârâta arată că potrivit prevederilor legale există instituită o servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană care cuprinde un drept de acces și de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacităților energetice cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii și avarii, iar cablul de alimentare cu energie electrică a Tr. TV Rucăr face parte din categoria rețelelor electrice de interes public, astfel că intră sub incidența dispozițiilor legale de o zonă de protecție și de siguranță.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
În susținerea acesteia, pârâta a depus la dosar, în copie, adresa nr. 613/06.04.2012 emisă de Primăria Comunie Dâmbovicioara, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . nr. 0132, autorizația pentru executare de lucrări nr. 2578/24.02.1972, ordinul nr. 430/10.50.1972, procesul verbal din data de 01.11.1972, adresa nr. 3697/03.05.2012, adresa nr. 3195/27.03.2012, contracte de prestări servicii, contractul de prestări servicii de radiocomunicații nr. S 549/06.12.2004.
La data de 29.05.2012 reclamantul a depus la dosar un set de acte.
În ședința publică din data de 11.09.2012, părțile au solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie întocmită de ing. expert D. I., ales prin tragere la sorți, expertiză ce a avut ca obiective: să se identifice terenul ce face obiectul litigiului între părți; să se măsoare pe teren, să se poziționeze pe schița anexă și să se stabilească ce suprafață din proprietatea reclamantului este traversată de cabluri electrice ce alimentează pilonul pârâtei și echipamentele aflate pe acesta; să se stabilească costul ridicării acestor echipamente de pe terenul proprietatea reclamantului; să se stabilească dacă există plan parcelar pentru . OCPI Argeș și dacă este introdus în baza de date a acestuia; să se stabilească dacă la întocmirea planului parcelar, în situația în care există, s-a ținut seama de cadastrele efectuate până la data întocmirii acestuia; să se stabilească dacă imobilul pârâtei este cuprins în planul parcelar; să se stabilească dacă pârâta figurează în evidențele fiscale ale comunei Rucăr și din ce dată, avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosar și evidențele OCPI Argeș;
La data de 05.11.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică, iar la data de 12.11.2012 a fost depus raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de exp. A. I., expert consilier al pârâtei.
În ședința publică din data de 13.11.2012, pârâta a depus la dosar un set de acte, iar consilierul juridic al pârâtei a depus la dosar completare la întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii și cerere de suspendare a cauzei până la încheierea unui contract care să stabilească exercitarea dreptului de acces pe proprietatea privată a reclamantului, situată în pct. Pleașa și pct. Arșiță, din extravilanul comunei Rucăr respectiv al comunei Dâmbovicioara, a elementelor de rețea și infrastructură în condițiile Legii 154/2012.
Totodată, pârâta arată că, pe rolul instanței se află dosarul nr._ ce are ca obiect acțiune confesorie de servitute, iar dezlegarea prezentei pricini atârnă de soluționarea dosarului mai sus menționat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
În susținerea acesteia, pârâta a depus la dosar, în copie, notificările nr. 301/5323/14.06.2012 și nr. 301/9993/08.11.2012, extras din licențele de difuzare nr._/24.11.2004 și nr. FX-PMP 02/2004 și Legea nr. 154/2012.
Tot în ședința publică din data de 13.11.2012, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a pus în vedere pârâtei să depună la dosar acte doveditoare în susținerea cererii de suspendare.
Prin sentința civilă nr. 2025/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului formulată de pârâtă.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. G., domiciliat în Câmpulung, .. 11, ., . în contradictoriu cu pârâta S.C. S. Națională de Radiocomunicații S.A., cu sediul în București, Șoseaua Olteniței, nr. 103, sector 4, cu înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO10881986..
A fost obligată pârâta să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului, situat în extravilanul comunei Dâmbovicioara, punctul „Pleașa Arșiță”, județul Argeș, cablurile electrice subterane de joasă tensiune și să procedeze la restabilirea situației anterioare sau să le ridice reclamantul pe cheltuiala pârâtei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă, pe considerentul că terenul înscris în C.F. nr._ nu are localizare certă, instanța constată că atât expertiza efectuată de exp. D. I., cât și expertiza întocmită de exp. A. I. au identificat terenul proprietatea reclamantului, conform actelor de proprietate invocate de acesta, dar și cablurile electrice montate de pârâtă ce trec pe proprietatea reclamantului.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al raportului juridic dedus judecății, ori cu actele depuse la dosar, reclamantul a dovedit că este proprietarul terenului în suprafață de 2154 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2147/21.07.2010, intabulat în C.F. nr._ a comunei Dâmbovicioara, pe care trec cablurile electrice ale pârâtei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța constată că, în raportul de expertiză efectuat în cauză se reține că, în urma verificării actelor de proprietate și a înscrierilor în Cartea Funciară, planul parcelar din care face parte terenul reclamantului se află pe teritoriul comunei Dâmbovicioara, iar pârâta nu face dovada legală a construirii sau instalări de rețele în această zonă, prezentând numai o autorizație din anul 1972 ce vizează lucrări în . se anexează și ordinul nr. 430/10.05.1972 prin care se transmite temporar o suprafață de 420 mp situată în raza Ocolul Silvic Rucăr, în scopul instalării unui cablu electric.
Ordinul mai sus menționat și procesul verbal de predare-primire se referă la o suprafață de teren situată în raza Ocolului Silvic Rucăr, unitatea III Ua 5a, iar terenul proprietatea reclamantului este situat în extravilanul comunei Dâmbovicioara, în punctul ”Arșită”, tarlaua 10 UPIII, UA 5B, iar potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2147/21.07.2010 reclamantul a dobândit acest teren liber de sarcini, astfel că instalații sunt amplasate nelegal, fără autorizație și avize legale, pe terenul, proprietatea reclamantului, situat în extravilanul comunei Dâmbovicioara.
Pe acest teren reclamantul a construit un turn metalic de telecomunicații, în baza unui aviz favorabil al Cez Distribuție SA, în care se precizează că nu există rețea electrică de distribuție de joasă tensiune trifazată, rețeaua fiind de tip aerian.
Față de cele prevăzute, instanța urmează a respinge excepțiile invocate de pârâtă.
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Prin contractele de vânzare cumpărare nr. 282/08.07.2010 și nr. 2147/21.07.2010, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor din punctul ”Pleașa Arșită”, ., tarlaua 10 UPIII, UA 5B, înscris în Cartea Funciară nr._, potrivit încheierii nr. 8278/22.07.2010 și extrasului de Carte Funciară din 31.01._.
Pârâta nu face dovada legală a construirii sau instalării de rețele în această zonă de rețele electrice de joasă tensiune, prezentând numai o autorizație din anul 1972, la care se anexează ordinul nr. 430/10.05.1972, prin care se transmite temporar o suprafață de 420 mp, situată în raza Ocolului Silvic Rucăr, în scopul instalării unui cablu electric, suprafață de teren situată în raza Ocolului Silvic Rucăr unitatea III, UA 5a.
Potrivit raportului de expertiză tehnică, efectuat în cauză, terenul în suprafață de 2154 m.p. proprietatea reclamantului este situat în extravilanul comunei Dâmbovicioara în punctul ”Arșită”, tarlaua 10 UP III UA 5B, terenul este traversat pe o suprafață de 22 mp.de rețeaua electrică de joasă tensiune subterană (îngropată) ce alimentează releul Rucăr (pilonul pârâtei și echipamentele aflate pe acesta).
Terenul reclamantului apare în planul parcelar al comunei Dâmbovicioara, în timp ce terenul pârâtei nu apare în acest plan parcelar, fiind amplasat pe teritoriul administrativ al comunei Rucăr, unde figurează și în evidențele fiscale din anul 1073, conform procesului-verbal nr.1179/10.05.1973.
De asemenea, instanța reține că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2147/21.07.2010, reclamantul a dobândit terenul liber de sarcini, iar cu ocazia construirii unui turn metalic de telecomunicații în zonă, reclamantul a obținut și avizul favorabil al Cez Distribuție SA, în cadrul căruia a fost menționat faptul că: „în zonă nu există rețea electrică de distribuție de joasă tensiune trifazată… Rețeaua electrică de distribuție din zonă este de tip rețea aeriană”, astfel că rețeaua ce trece pe proprietatea reclamantului a fost construită de pârâtă fără autorizație legală și fără acordul furnizorului.
Prin adresa nr. 4712/06.04.2012, pârâta recunoaște existența cablurilor electrice subterane și aeriene pe terenul acestuia, însă invocă un drept de uz și de servitute legală.
Cu privire la servitutea invocată de pârâtă în temeiul Legii nr. 154/2012, instanța reține că vizează rețele de telecomunicații electronice sau a elementelor de infrastructură a acestora și nu rețele electrice pentru care există o lege specială, în speța de față fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 13/2007, care prevede o servitute de trecere, pentru deținătorul capacități energetice, pentru accesul la locul de amplasare a acestora, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii și avarii.
Cu privire la zonele de protecție invocate, potrivit art. 20 alin. 2 Legea nr. 13/2007, zonele de protecție și de siguranță se determină pentru fiecare capacitate, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea competentă, ele vizează capacitățile energetice și anexele acestora și se instituie pentru protecția și funcționarea lor normală, zonele de protecție sunt zone adiacente capacității energetice, potrivit prevederilor legale.
Ori, pârâta nu a făcut nicio dovadă că are încheiat cu furnizorul de energie electrică un contract de racordare și că are calitatea de utilizator legal
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 96 mp, având . nr.0132/17.03.2000, depus la fila 29 ds., a fost anulat prin sentința civ. nr.223/16.05.2012 a Curții de Apel Pitești, iar în motivarea acestei hotărâri s-a concluzionat că terenul pârâtei se află în intravilanul comunei Rucăr, și nu în zona unde se află terenul proprietatea reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs . RADIOCOMUNICAȚII S.A.,care a criticat-o, în esență, pentru următoarele motive:
1.Greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea este admisibilă întrucât în raport de calitatea pârâtei de furnizor de rețele publice de comunicații electronice conferită de disp. OUG 79/2002 aplicabilă la data introducerii cererii și de disp. Legii 154/2012 ,avea un drept de acces pe proprietățile publice și private care este ,de fapt, un drept de servitute care se exercită în condițiile legii ,cu respectarea principiului minimei atingeri aduse proprietății ,nefiind aplicabile disp. art. 1516,1527,1528 cod civil invocate de reclamant.
2.Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății ,a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia ,reținând greșit că recurenta nu a făcut dovada legală a construirii sau a instalării de rețele electrice de joasă tensiune în această zonă .Recurenta a edificat construcția Translatorului TV Rucăr și a realizat racordul electric exterior care alimentează translatorul și care face parte din infrastructura rețelei de comunicații electronice în baza autorizației pentru executarea de lucrări 105 nr.2578/24.11.1972 eliberată de Consiliul Popular Județean Argeș .Terenul pe care s-au realizat acestea a fost atribuit recurentei în baza unor acte normative și administrative emise în anii 1972-1973,figurează în evidențele fiscale ale comunei Rucăr încă din 1973. Avizul CEZ Distribuție SA prin care se susține că în zonă nu există rețea electrică de distribuție de joasă tensiune trifazată a fost emis fie cu rea credință, fie din crasă neglijență pentru că are încheiat contract de furnizare a energiei electrice 9221/2001 încheiat în urma divizării . SA și a avut instalate echipamente de telecomunicații chiar pe pilonul Translatorului TV Rucăr.Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis societății recurente nu a fost anulat,sentința 223F-C./2012 prin care s-a dispus anularea acestuia fiind atacată cu recurs la ÎCCJ,iar recursul suspendă executarea..
3.Hotărârea pronunțată de instanța de fond e lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii(art. 304 pct.9 Cod pr. Civilă).
În dezvoltarea acestui motive s-au arătat următoarele:
Instanța de fond a ignorat faptul că recurenta are ca obiect principal de activitate transportul și difuzarea cu mijloace radio a programelor naționale de radio și televiziune ,ca servicii de interes public național ,are calitatea de furnizor de rețele publice de comunicații electronice cf.licențelor_/2004, FX-PMP02/2004 și că ridicarea elementelor de infrastructură ale Translatorului TV Rucăr va aduce mari prejudicii atât pârâtei, cât și beneficiarilor care au instalate astfel de echipamente ,precum și populației prin desființarea serviciilor de telefonie fixă/mobilă ,a serviciului de urgență-112 .
Instanța de fond a ignorat disp.art. 3 ale legii 154/2012 care prevăd că pârâta are drept de acces pe proprietățile publice și private ,de fapt, un drept de servitute născută din prevederile legii și că potrivit art. 19 din același act normativ există instituită și o servitute de trecere subterană, aeriană sau de suprafață care cuprinde un drept de acces și de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacităților energetice cu ocazia intervenției pentru retehnologizări ,reparații, revizii și varii.
A mai susținut recurenta că a initiat deschiderea procedurii dreptului de servitute pe proprietate privată a rețelelor de comunicații electronice odată cu transmiterea către reclamantii care sunt proprietarii terenurilor pe care se află rețelele a notificărilor 301/2012,301/1993 .
Recurenta a precizat că dacă instanța de fond nu a înțeles situația de fapt reglementată de legea 154/2012 ar fi trebuit să dispună din oficiu efectuarea unei expertize tehnice specifice pentru a cunoaște părerea unor specialiști din domeniul comunicațiilor ,respectiv să stabilească dacă linia electrică în cauză face parte din infrastructura Translatorului TV Rucăr.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Tribunalul va analiza grupat motivele de recurs având în vedere că în unele dintre acestea recurenta se servește de aceleași argumente.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii,pe care o apreciază a fi o apărare de fond, tribunalul apreciază că instanța de fond a apreciat corect că cererea este admisibilă întrucât Legea 154/2012 a intrat în vigoare la 30.11.2012 ,după introducerea acțiunii ,care a fost promovată în mai 2012. Instanța a motivat în drept acțiunea în raport de disp. Legii 13/2007 ,apreciind că nu există o servitute legal creată pe terenul său și a aplicat apoi dispozițiile Codului civil ce reglementează obligația de face.Chiar recurenta recunoaște indirect că nu are constituit prin lege un astfel de dezmembrământ al dreptului de proprietate întrucât precizează că a declanșat procedura instituirii dreptului de servitute pe proprietate privată a rețelelor de comunicații electronice odată cu transmiterea către reclamantii care sunt proprietarii terenurilor pe care se află rețelele a notificărilor 301/2012,301/1993 și a introdus o acțiune în instanță pentru constituirea dreptului de servitute.
Tribunalul constată că la fond recurenta și-a întemeiat apărările pe disp. Legii 13/2007,iar în recurs pe cele prevăzute de OUG 76/2002 și de legea 154/2012 .
Potrivit art. 16 alin.2 lit.c din Legea nr. 13/2007 asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privata a altor persoane fizice ori juridice si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatii energetice, titularii autorizatiilor de infiintare si titularii licentelor beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare si retehnologizare, respectiv de functionare a capacitatii energetice, de servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele electrice sau alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru acces la locul de amplasare a acestora.Textul se referă la titularii autorizațiilor de înființare și la titularii licențelor însă în cauză recurenta nu deține astfel de acte pentru înființarea rețelei și utilizarea rețelei electrice de pe terenul intimatului,ceea ce corect a reținut și instanța de fond.
Astfel,în dosarul de fond recurenta a depus licență de utilizare a frecvențelor radio și licența de difuzare pe cale radioelectrică a serviciilor publice de radiodifuziune sonoră și televiziune .
În ceea ce privește însă înființarea rețelei ,la dosar a depus doar Ordinul 430/1972 și procesul verbal din 01.11.1972,din cuprinsul cărora rezultă că s-a transmis temporar din administrarea operativă a Inspectoratului Silvic Argeș în administrarea Ministerului Transportului și Telecomunicațiilor o suprafață de 420 mp teren forestier, situată în raza Ocolului Silvic Rucăr ,unitatea III Cascoe, UA 5a , în scopul instalării unui cablu electric subteran necesar alimentării cu energie electrică a translatorului de televiziune Rucăr. Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză evidențiază că terenul pârâtei este situat pe teritoriul administrativ al comunei Rucăr, unde figurează și în evidențele fiscale din anul 1973, conform procesului-verbal nr.1179/10.05.1973,în timp ce terenul în suprafață de 2154 m.p. proprietatea reclamantului este situat în extravilanul comunei Dâmbovicioara, în punctul ”Arșită”, tarlaua 10, UP III, UA 5B, figurând în cartea funciară_ a acestei localități.La dosar intimatul a depus planul parcelar al comunei Dâmbovicioara semnat și ștampilat de președintele CLFF Dâmbovicioara care contrazice adresa 613/2012 emisă de Primăria Dâmbovicioara și în care se regăsește terenul proprietatea acestuia. Mai mult,la momentul înființării rețelei nu s-a cerut acordul proprietarului terenului ,fiind de notorietate că se proceda astfel în timpul regimului comunist .Prin urmare, nu se poate reține că înființarea rețelei electrice a respectat dispozițiile legale.
Recurenta a susținut că in cauză sunt aplicabile disp.art. 304 pct.8 Cod pr. Civilă. Ceea ce invocă recurenta,de fapt, în cadrul acestui motiv se referă la interpretarea greșită a probelor dosarului ,respectiv, a înscrisurilor depuse la dosar ,care nu mai constituie motiv de recurs, art.304 pct.11 fiind abrogat prin art.I pct.112 din OUG 138/2000 .
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr. Civilă tribunalul apreciază că nu se regăsește în cauză.
Este real că Sucursala Bucuresti-S. de Radio deține contract de furnizare energie electrică cu CEZ Distribuție,pentru sucursala sa din Bucuresti și că prin Ordinul 430/1972 se aprobă transmiterea terenului de 420 mp în vederea instalării unui cablu electric subteran ,ceea ce contrazice avizul 416/2011 cu privire la existența în zonă doar a unei rețele aeriene de energie electrică însă la dosar recurenta nu a depus avizele ce trebuiau obținute în 1972 pentru crearea rețelei și actele ce au stat la baza emiterii ordinului de mai sus, împrejurări care, coroborate cu faptul că terenul ce face obiectul Ordinului este altul decât cel pe care se află amplasate cablurile și restul rețelei de comunicatii conduc la concluzia că înființarea rețelei electrice pe terenul intimatului –reclamant nu respectă cerințele legale .
În ceea ce privește faptul că decizia prin care a fost anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate al recurentei nu este irevocabilă ,se constată că soluția instanței de fond nu s-a bazat exclusiv pe acest argument ,iar situația reținută cu putere de lucru judecat rezultă și din alte probe,din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Nu se poate reține că instanța de fond nu a avut rol activ în soluționarea întrucât a dispus efectuarea unui raport de expertiză în vederea stabilirii situației de fapt, socotindu-se lămurită și fără realizarea unei expertize tehnice în domeniul comunicațiilor.Nu se impunea efectuarea unei astfel de lucrări cu obiectivul specificat în cererea de recurs,respectiv:dacă linia electrică face parte din infrastructura Translatorului TV Rucăr pentru că în cauză nu se aplică dispozițiile legii 154/2012 ,aceasta intrând în vigoare după introducerea acțiunii de față și nici ale OUG 76/2002.De altfel, recurenta, în fața instanței de fond și-a formulat apărări întemeiate pe disp. legii 13/2007 ,nu pe cele ale ordonanței de urgență.
În ceea ce privește consecințele ridicării cablurilor electrice chiar recurenta a precizat în fața instanței de recurs că acestea nu sunt funcționale .
Pentru aceste motive,în baza art. 312 alin.1 Cod pr. Civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274 Cod pr. Civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. S. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII S.A. împotriva sentinței civile nr 2025/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimat fiind reclamantul M. G.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
Red.C.B/14.06.2013
Dact.CEC/ 2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul ARGEŞ | Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 11-09-2013,... → |
|---|
