Contestaţie la executare. Decizia nr. 488/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 2115/109/2011**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 488/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Judecător E. V.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de contestatorul R. J., împotriva sentinței civile nr.7509 din data de 13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. Gh. M. pentru recurentul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul recurentului-contestator depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare juridică și arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul pune în discuție excepția de inadmisibilitate a contestației la executare.
Avocatul recurentului-contestator solicită respingerea excepției având în vedere faptul că,a formulat contestație împotriva măsurilor luate față de contestator. Arată că, litigiul derivă dintr-o cauză penală. Măsura asiguratorie a fost dispusă pentru o anumită sumă de bani, prevăzută în rechizitoriu și în sentință până la rămânerea definitivă la ICCJ. Arată că, este vorba despre o altă sumă de bani ce nu face obiectul dosarului penal. Pe fondul recursului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă. Arată că, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu cuprinde motive de fapt și de drept pentru care acțiunea să fie respinsă. Arată că, soluția primei instanțe nu este nici motivată. Prima instanță a făcut o greșită interpretare a acțiuni de justiție și a normelor de drept. Arată că, suma confiscată a fost cea de 9150 Euro însă, în procesul verbal de percheziție se menționează că se ridică mai multe bunuri și mai multe sume de bani ce au fost consemnate la bancă și menționate în rechizitoriu. Arată că, nu se poate confisca o sumă de bani pentru care nu s-a pus sechestru. Banii proveneau din nunta clientului, percheziția având loc exact după nuntă. Solicită îndreptarea soluției luate împotriva recurentului-contestator având în vedere că, nu s-a luat măsura de confiscare si a sumei de 800 dolari și de 56.300 lei.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției și pe fond asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentința civilă nr. 7509/2012, Judecătoria Pitești, a respins contestația la executare formulată de contestatorul R. J., prin care, contestatorul, a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra sumelor de bani ridicate din domiciliul său la data de 11.10.2009, conform procesului verbal de percheziție domiciliară, sume asupra cărora nu s-a menținut sechestrul.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în motivarea contestației la executare s-a arătat că, prin rechizitoriul din 28.12.2009, s-a dispus sechestru ca măsura asigurătorie numai pentru suma de 9.150 euro, măsură menținută prin sentința penală nr.123/14.04.2010 a Tribunalului Argeș definitivă prin decizia penală nr.67/A/01.07.2010 a Curții de Apel Pitești și decizia penală nr.3869/02.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în urma percheziției domiciliare însă, contestatorului, i-au fost ridicate mai multe sume de bani, respectiv suma de 9.160,78 euro, suma de 56.304,02 lei și suma de 800,98 dolari.
A constatat că, potrivit disp.art.463 Cod pr.penală, contestația privitoare la dispozițiile civile ale hotărârii, se face la instanța de executare sau la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută și se soluționează de către instanța civilă, potrivit legii civile; de asemenea, contestația împotriva măsurii asigurătorii dispusă prin instituirea sechestrului asigurător reprezintă o contestație la executare împotriva unei măsuri cu caracter civil și care, potrivit art. 400 alin.1 Cod proc.civ. se introduce la instanțele de executare; în speță, potrivit art. 373 alin.2 Cod proc.civ. instanța de executare este Judecătoria Pitești.
A mai constat, procedând la verificarea procesului verbal din data de 11.10.2009 că, în cuprinsul acestuia, se face vorbire de mai multe bunuri, iar raportat la sumele solicitate că, în cauză, nu s-a făcut dovada că, prin aceste sume, consemnate la C.E.C., a căror restituire se solicită, a fost acoperit sau nu prejudiciul produs băncii prin fapta penală reținută în sarcina contestatorului.
A concluzionat, în raport de aceste argumente că, cererea este neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 7509/2012 a formulat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.7, pct.8 și pct. 9 Cod pr.civilă, în susținerea cărora, precizând că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș din data de 28.12.2009, împreună cu alți coinculpați, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 24, 25 și 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 33 lit. a Cod penal și că, tot prin același act de sesizare, în vederea recuperării pagubelor produse s-au dispus măsuri asigurătorii prin instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 9.150 euro - sumă ce a fost consemnată pe numele său la BRD – măsura rămânând definitivă prin hotărârile judecătorești pronunțate în procesul penal, dar că, urmare percheziției imobiliare efectuată și aprobată de instanță la data de 09.10.2009, conform procesului verbal încheiat în aceeași dată, din domiciliul său nu a fost ridicată numai suma de 9.150 euro, ci și suma de 800 dolari USD și suma de 56.300 lei, sume ce, în fapt, reprezentau darul obținut la nunta sa, contestatorul a arătat următoarele:
- sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Astfel, prima instanță nu a precizat argumentele de fapt și de drept care au justificat soluția de respingere a contestației la executare.
- prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, în mod greșit prima instanță a respins contestația la executare, câtă vreme, prin hotărârile judecătorești de condamnare, în ce privește rezolvarea laturii civile, s-a dispus sechestru asigurător numai pentru suma de 9.150 euro.
În ce privește celelalte sume, nu există însă nicio măsură asigurătorie, în fapt, acestea, conform extraselor de cont, sunt depuse la bancă pe numele contestatorului, chestiune recunoscută și de BRD care, prin adresa din data de 28.12.2012 i-a comunicat că pentru rezolvarea acestui litigiu este necesar să promoveze la instanță o cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 169 Cod pr. penală.
Or, este cunoscut potrivit dispozițiilor legale incidente, că nu pot fi confiscate sume cu privire la care nu s-a dispus o măsură asigurătorie printr-o hotărâre judecătorească.
La termenul de astăzi, din oficiu, tribunalul a pus în discuție excepția inadmisibilității contestației la executare.
Urmând a analiza cu prioritate excepția în acest sens invocată, potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod pr.civilă, tribunalul reține în fapt următoarele:
Contestatorul a formulat prezenta cerere prin care, prin care, pe calea contestației la executare a solicitat restituirea unor sume de bani ridicate în baza procesului verbal de percheziție domiciliară din data de 11.10.200, precizând că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și, apoi, prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal nr._ al Tribunalului Argeș, în ceea ce îl privește, măsura sechestrului asigurător a fost confirmată numai în limita sumei de 9.150 euro.
Unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art. 129 alin.6 Cod pr.civilă.
În aceste condiții, peste voința părților în litigiu nu se poate introduce în cauză – din oficiu – o persoană care nu a fost chemată în judecată, în condițiile art. 112 Cod pr.civilă.
Astfel, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual dedus judecății, având libera alegere în privința persoanelor cu care înțelege să se judece, iar introducerea în cauză a altor persoane din inițiativa instanței nu poate fi explicată nici măcar de principiul rolului activ al judecătorului, deoarece, acest principiu se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii, și numai în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului.
În prezentul litigiu, contestatorul nu a înțeles însă să cheme în judecată vreo altă persoană, iar acest cadru procesual a fost menținut pe parcursul judecății la instanța de fond.
Or, în toate situațiile în care se solicită desființarea unor acte de executare, chemare în judecată a persoanelor cu privire la care contestatorul are interes ca hotărârea ce se va pronunța să le fie opozabilă, și, în speță, a părților civile în considerarea calității cărora, în cursul procesului penal, a fost instituită măsura asigurătorie în litigiu, reprezintă o condiție necesară menită a garanta executarea creanței și restituirea sumelor pretinse de contestator, constituind un caz de coparticipare procesuală obligatorie, neîndeplinirea ei făcând, prezenta contestație la executare, inadmisibilă.
Soluționarea contestației la executarea prin respingerea acesteia ca inadmisibilă, fără ca cererea să fie formulată în contradictoriu cu părțile civile, nu are autoritate de lucru judecat, contestatorul având posibilitatea să formuleze o nouă acțiune judiciară, însă cu respectarea normelor privind stabilirea cadrului procesual din punct de vedere al obiectului și părților.
Necesitatea chemării în judecată a părților civile înscrise în actul de trimitere în judecată și în hotărârile judecătorești pronunțate în procesul penal rezidă și din susținerile recurentului fiind necesar a se asigura acestora, inclusiv BRD la dispoziția căreia s-a susținut de contestator că se află consemnate sumele în discuție, respectarea tuturor garanțiilor principiului dreptului la un proces echitabil.
Nu se poate vorbi despre o eventuală încălcare a dreptului la o instanță independentă, deoarece, principiul disponibilității, deși fundamental într-un proces civil, nu este absolut, acțiunea lui fiind supusă limitelor stabilite de lege ori, după caz, prin voința părților din proces.
Ca atare, cu această modificare a motivelor pentru care soluția trebuia pronunțată și fără a mai intra în cercetarea celorlalte critici privitoare la fondul contestației la executare, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, urmează ca tribunalul să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul R. J., împotriva sentinței civile nr.7509 din data de 13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 Februarie 2013.
Președinte, V. T. | Judecător, E. V. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
red.E.V.
dact.C.E.C./2 exp,
29.02.2013.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 489/2013. Tribunalul ARGEŞ | Sechestru judiciar. Decizia nr. 1730/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
