Fond funciar. Decizia nr. 1051/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1051/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 7364/280/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1051/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător I. P.
Grefier M. L.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de intervenientul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES și de pârâta ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ – VEDEA împotriva sentinței civile nr. 7952/27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. E..
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față ;
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 07.08.2008, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Apelor Vedea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta să pună la dispoziția CLFF Budeasa suprafața de 30.713 mp teren cu vegetație forestieră (zăvoi), suprafață care face parte din 3,5 ha pentru care s-a dispus reconstituire dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, situat în ., prin hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 1177/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a obținut retrocedarea suprafeței totale de 3,5 ha, potrivit Legii Fondului Funciar, prin sentința civilă nr. 1177/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă și irevocabilă, suprafață obținută pe vechiul amplasament situat în ., în contradictoriu cu CLFF Budeasa, teren însă, care nu se află la dispoziția acesteia în totalitate, pentru că face parte din domeniul public, fiind în administrarea pârâtei, neputându-și exercita prerogativele dreptului de proprietate. Până în prezent nu s-a concretizat dreptul de proprietate prin punerea sa în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru că terenul reconstituit nu mai poate fi preluat de la stat, astfel încât cele două comisii de fond funciar, CLFF Budeasa și CLFF Argeș, să-și exercite atribuțiile ce le revin, iar ea să-și exercite toate prerogativele recunoscute de lege. A susținut reclamanta, că pârâta administrează în cadrul Barajului Bascov, atât domeniul public al statului, constând în cuveta propriu zisă a lacului de acumulare și îndiguirea aferentă, dar și domeniul privat al statului, ce cuprinde terenul preluat inițial, în vederea construirii Barajului, însă nefolosit în totalitate în acest scop. Mai arată că s-a adresat pârâtei cu cerere pentru că o consideră detentoare precară, pentru a pune la dispoziție suprafața care nu este folosită în scop public, și constituie vechiul amplasament atribuit prin hotărâre judecătorească, dar aceasta a refuzat, cu adresa nr. 9161/2008, pe motiv că hotărârea de retrocedare nu-i este opozabilă, iar terenul are destinație publică.
Totodată, s-au invocat prevederile legale ale Lg 247/2005, dar și prev. HG nr. 890/2005, care a stabilit regimul juridic al trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat, în vederea atribuirii lor către persoanele îndreptățite, prin derogare de la dispozițiile de drept comun. A reliefat că, în conformitate cu disp. art. 1 și următoarele din Lg. 213/1998 coroborat cu prev. pct. 2 din titlul V al Lg. 247/2005, rezultă că terenul solicitat, pentru a fi pusă în posesie, poate fi pus la dispoziția CLFF Budeasa în vederea punerii în posesie a sa și a altor persoane îndreptățite, și că nu solicită obligarea pârâtei la restituirea întregii suprafețe, ci doar a suprafeței de_ mp, care se mai află în administrarea pârâtei, dar care nu mai folosește destinației publice, fiind posibilă predarea acestuia.
Pârâta Direcția Apelor Vedea, legal citată, a formulat întâmpinare, aflată la fila 26-28 din dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, motivat de faptul ca terenul este în administrarea sa, dar face parte din domeniul public al statului, neputând fi predat comisiei, pentru punerea în posesie. De asemenea, a arătat că terenul este aferent acumularii Bascov, jud. Argeș pe teritoriul . de administrare s-a stabilit prin HG nr. 2060/2004, fiind domeniul public al statului și nu domeniul privat, că destinația este publică pentru că s-a construit lacul de acumulare și s-a respectat în totalitate planul de expropriere, după terminarea lucrărilor, unele din suprafețele ocupate temporar fiind deja cedate Primăriei Budeasa.
Ulterior, pârâta Direcția Apelor Vedea a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că are numai un drept de administrare, potrivit HG 2060/2004, prin cererea aflată la fila 49, cu privire la care reclamanta, prin procurator a depus concluzii aflate la filele 50-51 dosar, excepția fiind unită cu fondul cauzei la termenul din 19.01.2009, deoarece pentru soluționarea acesteia au fost necesare administrarea acelorași probe ca și fondul cauzei, instanța dispunând introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat și a statului român, reprezentat în teritoriu prin DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ.
Intervenientul forțat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR REPREZENTAT ÎN TERITORIU PRIN DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, a formulat întâmpinare, aflată la filele 61-62 dosar, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulate de reclamant, motivat de faptul că terenul face parte din proprietatea publică a statului, iar potrivit art. 11 din Lg 213/1998 „bunurile aparținând statului inalienabile, insesizabile, imprescriptibile”, depunându-se mai multe înscrisuri în copie, aflate la filele 63-82 din dosar.
Excepția a fost unită cu fondul cauzei pentru motivele expuse mai sus.
Ulterior, pârâta a arătat ca, urmare a reorganizării sub tutela ANAR, s-a transformat în Administrația B. de A. Argeș – Vedea, înregistrată la Agenția Națională de Administrație Fiscală, conform certificatului depus la dosar, rectificându-se citativul în aceste sens.
Prin sentinta civila nr. 5738/28.06.2010, Judecatoria P. a respins excepția de inadmisibilitate invocată de intervenientul forțat Statul Român prin Ministerul Finanțelor și excepția lipsei calității pasive invocată de pârâta Direcția Apelor Argeș Vedea, iar pe fond a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâta Administrația B. de A. Argeș – Vedea, și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat în teritoriu prin Direcția Finanțelor Publice Argeș. A obligat-o pe pârâtă să pună la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Budeasa, județ Argeș terenul în suprafață totală de_ m.p., de ctg. neproductiv, teren identificat în contur roșu în schița-anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. exp. M. P., fila 153, schiță-anexă ce face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe, cu vecinătățile: N-teren în administrarea Apelor Române - Direcția Apelor Argeș Vedea; S-Balastiera S.C. Alcadibo S.A.; E-V. I.; V-teren în administrarea Apelor Române, teren ce face parte din suprafața totală de 3,5 ha reconstituit reclamantei, pe vechiul amplasament. A obligat pe pârâta Direcția Vedea, în caz de refuz de a îndeplini obligația menționată, la 50 Lei daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, și până la îndeplinirea obligației.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de judecătoria Pitești admiterea cererii majorată formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ – VEDEA, interveniente fiind S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR - PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGEȘ, și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR; obligarea pârâtei să pună la dispoziția C.L.F.F. Budeasa, Județul Argeș, suprafața de teren de 34.331 m.p. teren cu vegetație forestieră identificată în raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză de expert T. I. și în schița anexă ce face parte din raportul de expertiză, teren ce face parte din suprafața de teren de 3,5 ha, reconstituit reclamantei pe vechiul amplasament; obligarea pârâtei Direcția Vedea ca în caz de refuz de a îndeplini obligația menționată să plătească 50 lei daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere începând cu data de rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la îndeplinirea obligației.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, reclamanta C. E. a obținut hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă 1117/22.02.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, filele 75-76, prin care s-a constatat că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3,5 ha teren, situat pe raza ., în natură, conform art. 4 alin 2 din Lg 1/2000 modificată și completată prin Lg 247/2005, teren astfel cum a fost evidențiat în schița anexă la expertiza efectuată în cauză de D. V., filele 12-17 dosar, lucrare ce face parte integrantă din sentință. Ca urmare a dreptului reconstituit, obținut în baza Legii Fondului Funciar, aceasta s-a adresat CLFF Budeasa, pentru respectarea hotărârii judecătorești și pentru a fi pusă în posesie potrivit hotărârii irevocabile menționate mai sus. Cu toate acestea, reclamanta nu a fost pusă în posesie de CLFF Budeasa, motivat de faptul că suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră, (zăvoi), aparține pârâtei Administrația B. de A. Argeș – Vedea, în acest sens fiind adresele nr. 7558/27.06.2005 și nr._/19.07.2007.
De asemenea, conform adreselor menționate, dar și adresei nr. 9661/MS/2008, a rezultat că deși s-a adresat pârâtei, în calitate de administrator al statului, pentru a pune la dispoziția comisiei terenul obținut potrivit titlului executoriu, aceasta a refuzat, motivat de faptul că terenul îi este atribuit în administrare prin HG, deci își are izvorul în lege și că acesta are destinație publică, că administrează Barajului Bascov, ce este domeniul public al statului, constând în cuveta propriu zisă a lacului de acumulare și îndiguirea aferentă, scopul exproprierii fiind atins în prezent.
Înscrisurile depuse la dosar coroborat cu expertiza efectuată în cauză, precum și cu expertiza extrajudiciară și cercetarea la fața locului, au dus la concluzia nerespectării integrale a Planului de expropriere C1-0156-67, document care a stat la baza construcției Barajului Bascov, care cuprinde și zona limitrofă, deci terenul în litigiu.
Practic, în fapt, terenul în litigiu este neacoperit de apele Lacului de acumulare Bascov, și distinct de aluviunile depuse pe el, de pârâtă, astfel încât vechiul amplasament al terenului în litigiu nu s-a format prin depunerea acestora, pe el fiind depozitate clandestin gunoaie. Mai mult, în zona Barajului Bascov se poate observa cu ochiul liber o proprietate privată, în mărime de 2 ha, cuprinzând Baza de Agrement Nautică și Hotelul Star, aflate pe un teren format prin colmatarea marginală, deci nu pe terenul în litigiu.
Experta cauzei, a stabilit cu exactitate amplasamentul terenului de 4333 mp (zăvoi), ce face parte din terenul identificat în raportul de expertiză extrajudiciară de D. V., pentru care a obținut reclamanta hotărâre judecătorească irevocabilă, terenul nefiind marcat cu borne, și nefăcând parte implicit din terenul intabulat de către pârâtă.
Ca urmare a cercetării la fața locului, s-a putut constata în prezența părților că, suprafața în litigiu, a fost în posesie unei persoane, numitul V. I. din Budeasa, care se învecinează cu acest teren, și că în vecinătatea acestuia . SRL, deține teren în suprafață de_ mp, care are hotar comun cu terenul în litigiu și care a fost reconstituit unor persoane, care au avut calitatea de vânzători.
Experta cauzei, atât prin raportul inițial cât și prin completările ulterioare dispuse ca urmare a admiterii obiecțiunilor părților a stabilit cu exactitate regimul juridic al terenului în litigiu. Astfel, la 01.01.1990, întreaga suprafață de teren de 3,5 ha reconstituită în natură în prezent reclamantei, se afla în proprietatea statului român și în administrarea ANAR- Direcția Apelor Argeș-Vedea, și ulterior s-a emis HG nr. 2060/2004, respectiv anexa care privește suprafața totală pusă la dispoziție de către stata, în vederea construirii Barajului de acumulare Bascov, și care prevede că acesta a fost dat în administrare în anul 1981, ca urmare a Planului de expropriere C1-_-67, având destinație publică.
Acesta a fost și motivul pentru care inițial terenul a fost reconstituit reclamantei prin acordarea de despăgubiri, prin Hot. nr. 64/2006 a CJFF Argeș, ulterior modificată prin hotărâre irevocabilă, care a statuat că terenul poate fi retrocedat în natură.
Experta a stabilit cu exactitate care erau limitele terenului expropriat în contur galben și care este terenul care are destinație publică la ora actuală, respectiv reprezintă Lacul de ACUMULARE Bascov, stabilindu-se că a avut suprafața de 199,3 ha cuprinzând și o stație de pompare râu Argeș, dar că ulterior în 2006, la data intabulării s-a trecut o suprafață de teren neproductiv de_ mp, care include și terenul în litigiu, că documentația cadastrală întocmită de către pârâtă, în vederea intabulării nu respectă în totalitate limita de expropriere, fapt care rezultă și din raportul extrajudiciar întocmit de D. V..
Totodată, experta a stabilit regimul juridic al terenului la data actuală, având în vedere toate documentele topografice, de cadastru, schița de la raportul de expertiză extrajudiciar raportându-se la HG 2060/2004, dar și ale Lg 107/1996.
S-a concluzionat, că terenul în litigiu, în prezent nu face parte din terenul atribuit pârâtei în administrare, prin lege pentru a se putea exercita destinația publică, cuprinzând practic și un teren care nu afectează apele Barajului Bascov și care este practic un teren neproductiv, și pe care a crescut vegetație specifică zonei de zăvoi, arini și sălcii cu vârste și dimensiuni diferite, ce au crescut spontan.
S-a stabilit că terenul nu este inundat și nici nu este inundabil, întrucât diferența de nivel este de circa 3-4 m între luciul apei și nivelul terenului, pe marginea acestuia existând un drum de exploatare.
S-a mai reținut, că potrivit disp. hotărârii de Guvern menționată mai sus, că pentru suprafețele de teren din domeniul public și privat al statului pentru care se vor valida cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul prevederilor legilor fondului funciar, se aplică prev. art. III și ale art. 10 din Lg. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, dreptul de proprietate al statului își are izvorul în lege, dar și Constituția României prevede expres că proprietatea este publică sau privată, și că bunurile din proprietatea publică sunt inalienabile.
Legea 18/1991, prevede în art. 4, 5 și 35, așa cum a fost modificată și completată prin Lg 247/2005, că sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate, terenurile aflate în proprietate publică a statului, inclusiv cele în administrarea ANAR, în speță pârâtei, Administrația B. de A. Argeș – Vedea.
Mai mult, în anexa 9 la HG 131/2008, dar și în HG 890/2005 sunt trecute datele de identificare ale suprafețelor de teren indispensabile desfășurării activităților privind destinații publice, figurând și terenurile aflate in proprietatea publică a statului în administrare. Or, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente se poate face în cazul în care terenul care a fost expropriat pentru utilitate publică, nu a fost folosit în totalitate scopului propus, terenul în litigiu nefăcând parte din terenul cu destinație publică aflat în administrarea pârâtei, potrivit HG 890/2005.
Totodată Lg 213/1998, stabilește că trecerea unui bun aparținând domeniului public al statului din domeniul public în domeniul privat, prin HG, sancțiunea actelor juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții fiind nulitatea absolută, conform art. 11 alin 2 din aceiași lege.
În speță, nu se pune problema aplicării acestor dispoziții pentru că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului, el nefiind cuprins în suprafața totală expropriată și folosită în scop public (Lacul de Acumulare Bascov), ceea ce este clar că terenul are un regim juridic privat, și poate fi pus la dispoziția CLFF Budeasa.
Potrivit art. 10 alin 2 din HG 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor, pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile se vor adresa comisiilor din alte localități, care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile, iar potrivit alin 4 din același articol, atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei, aceasta se va putea adresa, prin intermediul CJ, instituțiilor și autorităților publice, care administrează teren proprietatea statului. De asemenea, potrivit art. 10 alin 5, toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietatea statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.
Pârâta a răspuns nefavorabil, atât către reclamantă cât și către CLFF Budeasa, însă nu are abilitatea legală de a trece o suprafață de teren la dispoziția sa, în domeniul privat, pentru că se susține că ar fi domeniul public.
În speță, este cert că terenul în litigiu nu aparține domeniului public, acesta nefăcând parte din cel dat în administrare pârâtei și neavând la data actuală destinație publică, acesta fiind și motivul pentru care reclamanta a obținut hotărâre judecătorească favorabilă, despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Susținerile pârâtei, care se apără că dreptul de proprietate ar fi intabulat cu regim public al statului, aflat în administrarea sa, nu au putut fi reținute pentru că această înscriere nu corespunde, situației juridice reale a terenului în litigiu, datorate prev. art. 4 alin 2 din Lg 1/2000 modificată prin Lg 247/2005. Potrivit acestora, a avut loc o trecere implicită din domeniul public în domeniul privat al statului a terenurilor preluate de stat pentru amenajări hidrotehnice, dar nefolosite în acest scop, și pe de altă parte statul este obligat potrivit lor, să strămute în folosul beneficiarilor dreptul de proprietate.
Față de cele expuse, este cert că acțiunea formulată de reclamantă nu este inadmisibilă, Legea Fondului Funciar având prevederi exprese cu privire la dreptul de proprietate reconstituit, iar pârâta, fiind detentor precar, are calitate procesuală pasivă, astfel încât excepțiile urmează să fie respinse de instanță.
Probele administrate au dovedit inexistența utilități publice a terenului în litigiu, astfel încât, instanța a admis acțiunea în temeiul art. 24 alin 4 din Lg 1/2000, modificată prin Lg. 247/2005.
Impotriva sentinței nr. 5738/2010 pronunțat de Judecătoria Pitești au declarat recurs parata ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ – VEDEA, precum si intervenientul fortat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
In recursul declarat, parata a invocat urmatoarele:
- Instanta nu a tinut seama de faptul ca sentinta civila nr. 1177/22.02.2008 nu ii este opozabila recurentei, intrucat nu a fost citata ca parte in proces, iar terenul este domeniu public.
- În mod gresit instanta a retinut ca terenul in litigiu este vechiul amplasament, fara a tine seama de schita nr. 1 intocmita de mana si depusa chiar de reclamanta, potrivit careia suprafata de 3,5 ha era compusa din 5 loturi, din care au fost identificate numai trei, aflate in afara limitei de expropriere. Reclamanta si-a amplasat terenul unde a considerat, pe planul de situatie al recurentei.
- În mod gresit prima instanta a retinut ca planul de expropriere nu a fost respectat integral, in conditiile in care constructia Acumularii Bascov a respectat in totalitate proiectul acesteia, astfel cum s-a putut observa din documentatia aflata la sediul recurentei. La momentul punerii in functiune a barajului, terenul era acoperit cu ape, avand o structura instabila, fiind supus eroziunii, intrucat este format din pamant rezultat din decolmatarile efectuate in timp. Reclamanta indica terenul ca aflandu-se pe locul unde in prezent se afla batalul, desi terenul sau era amplasat intre fostul mal al raului si drumul judetean.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului si desfiintarea sentintei ca netemeinica si nelegala.
In recursul declarat, intervenientul fortat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a aratat ca in mod gresit prima instanta a retinut ca terenul in litigiu nu apartine domeniului public, desi suprafata apare in planul nr. C1-0156-67 din documentatia de expropriere si se afla in cuvenita lacului de acumulare Bascov, fiind intabulat prin incheierile nr. 5367/15.03.2006 si 5368/2006 in favoarea statului R. ca proprietar si a ANAR ca administrator. In aceste conditii, instanta trebuia sa dea eficienta prevederilor Legii 213/1998 si sa constate ca imobilul apartine domeniului public.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii.
Prin intampinarea formulata la data de 28.02.2011 impotriva recursului declarat de intervenient, intimata reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, motivat de faptul ca terenul nu este domeniu public, fiind aplicabile disp. art. 4 alin 2 din Legea 1/2000. Totodata, s-a apreciat ca ar trebui respins ca inadmisibil al doilea recurs inregistrat eronat din partea aceluiasi recurent, care a fost conceptat de doua ori.
Prin intampinarea formulata la data de 28.02.2011 impotriva recursului declarat de parata, intimata reclamanta a invocat exceptia nulitatii recursului, intrucat motivele de recurs nu au fost incadrate in cele prev de art. 304 C.p.c., fiind incalcate disp. art. 302 ind 1 alin 1 lit c C.p.c. Pe fond s-a solicitat respingerea recursului, intrucat terenul in litigiu a trecut implicit din domeniul public al statului in domeniul privat al statului.
Analizand cu prioritate cele doua exceptii invocate de intimata reclamanta, tribunalul a retinut urmatoarele:
In ce priveste asa zisa exceptia a inadmisibilitatii celui de-al doilea recurs inregistrat eronat pentru recurentul intervenient, tribunalul a constatat ca nu poate fi vorba de o inadmisibilitate propriu zisa. I. a invocat de fapt ca recurentul S. R. a fost conceptat de doua ori in aceasta calitate, insa aceasta dubla conceptare a rezultat din cauza citarii recurentului la doua sedii (in P. si in Bucuresti) si a programului informatic Ecris, ce realizeaza o dubla conceptare in cazul citarii aceleeasi parti la doua adrese diferite. In consecinta, nu a fost vorba de un al doilea recurs declarat de acelasi recurent, ci numai de limitele aplicatiei informatice, astfel ca nici nu se poate vorbi de o inadmisibilitate a unuia din recursuri, in fapt fiind declarat un singur recurs de catre intervenient.
In ce priveste exceptia nulitatii recursului pentru nemotivarea acestuia, tribunalul a constatat ca recursul a fost motivat in acelasi termen in care a fost si declarat, iar faptul ca recurenta parata nu a incadrat motivele de recurs in cazurile limitativ prevazute de lege in art. 304 pct. 1-9 C.p.c. nu a atras nulitatea recursului, atata vreme cat in cauza oricum sunt aplicabile disp. art. 304 ind 1 C.p.c. conform caruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pentru aceste considerente, a fost respinsa exceptia nulitatii recursului declarat de parata.
Analizand cele doua recursuri, tribunalul a constatat ca acestea sunt fondate, in limitele a cele ce urmeaza:
Prin sentința civilă 1117/22.02.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, filele 10-11 dosar fond, ramasa irevocabila, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta C. E. si s-a constatat că aceasta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3,5 ha teren, situat pe raza ., în natură, pe vechiul amplasament, conform art. 4 alin 2 din Lg 1/2000 modificată și completată prin Lg 247/2005, teren astfel cum a fost evidențiat în schița anexă la expertiza efectuată în cauză de D. V., filele 12-17 dosar, lucrare ce face parte integrantă din sentință.
In aceasta cauza, recurenta ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ – VEDEA nu a fost parte, fiind tert in raport de procedura desfasurata anterior, astfel incat sustinerile acesteia in sensul ca hotararea respectiva nu ii este opozabila, sunt intemeiate.
Astfel, „actul jurisdicțional (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți. Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Însă față de aceștia hotărârea se opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv, de prezumție relativă).
În consecință, pentru că terțul nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (și astfel nu și-a putut face propriile apărări), el are posibilitatea ca în cadrul unui proces ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de parte și care față de el are doar valoare relativă, întrucât caracterul absolut al prezumției legale funcționează, în condițiile art. 1202 alin. 2 din C.civ., doar în relațiile dintre părți).[în același sens: I.C.C.J., s.civ.și de propr.int., dec.nr.2351/2007]
Or, în cauză, pârâta s-a prevalat de calitatea de terț, față de sentinta menționata, solicitand administrarea de probe pentru identificarea vechiului amplasament al terenului ce a apartinut autoarei reclamante.
Vechiul amplasament are relevanta in cauza, intrucat, potrivit art. 4 alin 1 si 2 din Legea 1/2000, pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii. (2) În cazul în care investițiile pentru care suprafața de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de proiect, suprafața preluată se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pe vechiul amplasament.
Astfel, chiar daca se invoca de catre reclamanta aplicabilitatea disp. art. 4 alin 2 din legea 1/2000, aceasta este tinuta sa faca dovada fata de parata a vechiului amplasament al terenului, conform actului primar invocat, in conditiile in care sentinta civila de reconstituire a dreptului de proprietate, in care s-a dispus reconstituirea unui anumit amplasament, nu este opozabila paratei.
In ce priveste posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, in conditiile art. 4 alin 2 din legea 1/2000, pe un teren aflat in proprietate publica a statului, tribunalul a apreciat ca, intrucat dispozitiile articolului mentionat nu disting, este posibila reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament, in conditiile in care acesta nu este afectat de lucrarile mentionate in art. 4 alin 1 din acelasi act normativ, chiar daca terenul face parte din domeniul public. In sensul acestei interpretari sunt si disp. art. 10 alin 5 din HG 890/2005, conform caruia toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.
In cauza insa, s-a constatat ca expertul nu a identificat vechiul amplasament al terenului ce a apartinut reclamantei, conform actului primar nr. 46/1948-fila 9 dosar fond, in raportul de expertiza mentionandu-se ca este vorba de terenul solicitat de reclamanta.
Or, in conditiile solicitarii aplicarii art. 4 alin 2 din legea 1/2000, era necesara identificarea vechiului amplasament al terenului solicitat a fi predat, identificare conform actului primar, daca mai este posibil. La identificarea vechiului amplasament, trebuie sa se tina seama si de mentiunile din raportul de expertiza efectuat de exp. D. V., in dosarul nr._, prin care s-a recunoscut dreptul la reconstituire pentru suprafata de 3,5 ha, raport in care expertul a aratat ca most preotului Salceanu-unul din vecinii mentionati in actul primar al reclamantei, au fost pusi in posesie pe vechiul amplasament al mosiei Budisteanu, iar identificarea amplasamentului terenului reclamantei s-a facut prin raportare la reconstituirea dreptului de proprietate pentru mostenitorii preotului Salcescu-fila 14 dosar fond, pct. 5-6 din raport.
In continuare, dupa identificarea vechiului amplasament conform actului primar si stabilirea sau nu a identitatii intre vechiul amplasament al terenului si terenul ce face obiectul litigiului, este necesar a se stabili daca terenul conform actului primar s-a aflat sau nu in limita terenurilor expropriate in anul 1967, pentru construirea lacului de acumulare Bascov, conform procesului verbal de expropriere si a schitei anexe-filele 77-81 dosar fond, si daca a fost respectat planul de amplasament initial, pentru acumularea Bascov, urmand a se avea in vedere si daca fata de terenul solicitat in prezent de reclamanta, sunt respectate zonele de protectie din jurul lacului de acumulare, astfel cum sunt stabilite conform art. 40 alin 1 si a anexei 2 din Legea 107/1996, in conditiile in care expertul desemnat in cauza la instanta de fond a aratat ca nu cunoaste care sunt aceste zone de protectie-fila 123 penultimul paragraf, sau daca terenul solicitat face parte din cuveta lacului sau din batalul acestuia.
In aceste conditii s-a apreciat ca intemeiate criticile formulate de catre parata, impunandu-se refacerea raportului de expertiza in sensul celor de mai sus, proba ce nu poate fi administrata in recurs, fata de disp. restrictive ale art. 305 C.p.c.
Pe cale de consecinta, a fost fondat si recursul declarat de catre intervenient, avand in vedere necesitatea determinarii aplicabilitatii sau nu a art. 4 alin 2 din legea 1/2000, raportat la vechiul amplasament al terenului si daca acesta este identic cu terenul solicitat de reclamanta.
F. de toate considerentele expuse mai sus, in baza art. 312 C.p.c. au fost admise ambele recursuri, a fost casata sentinta si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, in vederea refacerii raportului de expertiza.
După . Judecătoriei Pitești s-a efectuat raport de expertiza de către de expertiza tehnică de către expert O. D. și expert T. I. și s-a majorat câtimea obiectului cererii de la 30.713 mp la 34.331 mp teren cu vegetație forestiera conform raportului de expertiză efectuat în cauza de T. I..
Prin raportul de expertiza efectuat în cauza de expert T. I. a fost identificat vechiul amplasament al terenului aparținând autorilor reclamantei conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 46/1948 prin care V. C. și V. F. autorii reclamantei au cumpărat de la moștenitorii lui Ș. H. T. în pct. ,,Lăchiuleasa” . în suprafața de 3,5 ha de categorie prundiș, zăvoi și rădișcă cu vecinii: la Răsărit- ternului B., la apus- ternul lui M. din Bascov, la Miazăzi și Miazanoapte terenul Preotului S. I..
În prezent reperele actuale ale terenului în litigiu sunt: N-. Valea Adâncata, evidențiată în schița de punere în posesie a moștenitorilor lui S. I. cât și în declarațiile notariale ale martorilor reclamantei .
Dincolo de aceasta vale se află fostul Z. de Nord al preotului S. I..
La Sud fosta balastieră Alcadibo în prezent dezafectată pe locul fostului zavoi de sud al preotului S. I., balastieră menționată în schița de punere în posesie a moștenitorilor lui S. I. precum și în declarațiile martorilor reclamantei .
La Est terenul atribuit în baza Lg. nr. 18/1991 moștenitorilor lui S. I. care se pare că i-au vândut lui V. I. ce apare ca vecin în documentația cadastrală din anul 2006 a Lacului Bascov însă conform declarațiilor martorilor reclamantei cât și vecinătăților actului primar al reclamantei rezultă că, moștenitorii lui S. I. nu și-au primit vechile amplasamente ale celor doua zăvoaie pe care autorul lor le-a avut la Nord și Sud de zăvoiul autorilor reclamantei ci moștenitorilor lui S. I. i s-a atribuit terenul fostă proprietate B. situat pe latura de Est a zăvoiului autorilor reclamantei.
La Vest vechea albie a râului Argeș nu mai exista fizic î prezent după construirea barajului Bascov iar în fapt terenul nu se învecinează direct cu luciul apei Lacului Bascov deoarece între vechiul amplasament al zăvoiului și luciul apei lacului există un teren viran proprietatea statului de categorie tot zăvoi.
Sentința civilă nr. 1177/2008 pronunțata de Judecătoria Pitești menționată faptul că reclamanta C. E. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în natura pe vechiul amplasament al zăvoiului autorilor ei din ..
Transpunând limita de expropriere din planul de expropriere din anul 1967 aferent construirii Lacului Bascov pe planul anexă la prezentul raport privind determinarea vechiului amplasament al zăvoiului autorilor reclamantei s-a constatat că terenul aferent actului primar al reclamantei s-a aflat în limita terenurilor expropriate sau după caz transferate în anul 1967 pentru construirea Lacului Bascov.
Suprapunând planul anexă al prezentului raport cu planul de expropriere din anul 1967 cu planul de situație al Barajului Bascov dina nul 1971 și cu planul cadastral din anul 2006 al Lacului Bascov se constata că nu a fost respecta integral planul de expropriere din anul 1967 pentru construirea Lacului Bascov deoarece în zona de la coada Lacului Bascov pe latura de est a acestuia sunt terenuri care deși expropriate fac parte din gospodăriile oamenilor situate dincolo de Șoseaua Comunala Bascov pe malul acestui lac; cadastrul Lacului Bascov întocmit în anul 2006 nu respecta nici limitele planului de expropriere din anul 1967 nici limitele planului de situație din anul 1971 astfel încât în zona de la coada Lacului Bascov pârâta ABAAV a intabulat doar luciul de apă din incinta digurilor lacului nu și terenurile din cuveta Lacului Bascov care apar în prezent în proprietatea privata a . Complexului Național Sportiv Bascov Budeasa precum și în proprietatea Ocolului Silvic Pitești prin încălcarea procesului verbal de expropriere și transfer al terenurilor de la Ocolul Silvic Pitești pentru construirea lacului Bascov.
Cadastrul întocmit în anul 2006 din arhiva pârâtei ABAAV pentru lacul Bascov nu cuprinde și terenul în suprafața de 5305 mp expropriat în anul 1967 lăsat în prezent în posesia lui V. I. care nu are acte asupra lui.
Se mai arată ca o alta nerespectare a planului inițial pentru acumularea Bascov o reprezintă atribuirea de către Comisia Locală de Fond Funciar Budeasa a unui teren de_ mp în favoarea . la hotarul de sud al terenului în litigiu.
Terenul solicitat în prezent de reclamantă este amplasat în zona de la coada lacului la distanțele de 28 m și 107 m respectiv, între luciul apei lacului Bascov și colțurile de Sud Vest și respectiv Nord Vest ale acestui teren.
Coroborând planul cadastrului Lacului Bascov cu adresa nr. 1956/2012 a pârâtei ABAAV și cu situația constatată în teren cu ocazia desfășurării expertizei a rezultat că terenul solicitat nu face parte din cuveta lacului Bascov deoarece terenul în litigiu se află pe malul stâng al acestui lac iar digul de pe malul stâng având lungimea de 760 m este foarte scurt fața de digul de pe malul drept având lungimea de 2811 m motiv pentru care digul de pe malul stâng nu cuprinde terenul în litigiu în cuveta lacului Bascov.
Lacul Bascov nu are un singur batal și mai multe batale adică, locuri de depunere a aluviunilor rezultate din decolmatarea acestui lac.
Unele din aceste batale sunt situate în interiorul cuvetei Lacului Bascov alte sunt situate în afara Lacului Bascov.
Referitor la batale ca și construcții tehnice se arată că acestea nu fac parte din structura de rezistența a barajului Bascov precum digurile acestuia deoarece din adresa nr. 1956/2012 rezultă că anul terminării construcției barajului Bascov este 1970 și din adresa nr. 2622/1973 depuse de către ABAVV rezulta că problema decolmatarii barajului Bascov s-a pus după anul 1973 iar din adresa nr. 8314/2010 rezulta ca decolmatarea propriuzisă adică scoaterea aluviunilor din lac și depunerea lor în batale s-a făcut în cazul lacului Bascov după construirea în anul 1980 a rețelei electrice de pe malul stâng al acestui lac.
Deci, terenul solicitat nu face parte din batalul lacului ci batalul de pe malul stâng al lacului Bascov a fost construit parțial pe terenul solicitat .
Terenul în litigiu este situat în afara digurilor Barajului Bascov pe malul de Est al acestui lac unde au fost depuse o parte din aluviunile rezultate din decolmatarea acestui lac astfel încât batalul se continuă în mod natural cu terenurile învecinate și anume cu terenul în litigiu, cu terenul de_ mp atribuit Comisiei Locale de Fond Funciar Budeasa în favoarea . S.R.L. cu fostul zăvoi de nor al Preotului S..
Din anul 1996 când a încetat decolmatarea lacului Bascov și balastiera Alcadibo a fost dezafectata și până în prezent pe toate batalurile sus menționate s-a dezvoltat o vegetație specifica zonei de zăvoi.
Nu exista dig de beton sau de pământ care să includă terenul în litigiu în cuveta Lacului Bascov. Digul în lungime de 760 m fiind foarte scurt în comparație cu digul de pe malul drept, nu ajunge la coada lacului Bascov și nu cuprinde terenul în litigiu în cuveta lacului Bascov.
Diferența de nivel dintre terenul în litigiu fața de luciul apei Lacului Bascov este superioara diferenței de nivel dintre Șoseaua Comunală și luciul apei.
Terenul în litigiu respecta lățimea de 20 m a zonei de protecție fața de inundații.
Se mai menționată în cadrul raportului de expertiză tehnică ca zecile de proprietăți private de pe malul de est al lacului Bascov situate la diferența de 8-9 m fața de luciul apei acestui lac este evident ca în cazul acestei proprietăți pârâta ABAAV tolerează încălcarea limitei de protecție de 20 m și de asemenea, pârâta ABAAV tolerează existența hotelului Star și a bazei de agrement aferente acestuia chiar în incinta cuvetei îndiguite a lacului Bascov cu încălcarea Lg. nr. 107/1996 privind limita de protecție contra inundațiilor.
Limita cadastrului nu a respectat limita de expropriere în sensul neîntabulării tuturor tenurilor neexpropriate .
Terenul în suprafața de 5305 mp de pe latura de est a terenului în litigiu împreună cu terenul în litigiu în suprafața de_ mp reprezintă vechiul amplasament al zăvoiului autorului reclamantei.
Față de aceste considerente și fața de prevederile art. 24 din Lg. nr. 1/2000 modificata prin Lg. nr. 247/2005 instanța a admis cererea majorata și a obligat pârâta să pună la dispoziția C.L.F.F. Budeasa, Județul Argeș, suprafața de teren de 34.331 m.p. teren cu vegetație forestieră identificată în raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză de expert T. I. și în schița anexă ce face parte din raportul de expertiză, teren ce face parte din suprafața de teren de 3,5 ha, reconstituit reclamantei pe vechiul amplasament.
A obligat pe pârâta Direcția Vedea ca în caz de refuz de a îndeplini obligația menționată să plătească 50 lei daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere începând cu data de rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la îndeplinirea obligației.
Sentința sus menționată a fost recurată de intervenientul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES și de pârâta ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ – VEDEA care au considerat-o nelegală și netemeinică în raport de disp.art. 304 pct.6 și 9 C.pr.civ.
Recursul Statului R. reprezentantă prin Directia Generala a Finantelor Publice Arges în critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.9 se referă la faptul că instanța de fond se bazează pe interpretare eronată a întregului material probator administrat în cauză, precum și pe concluziile expertului tehnic T. I. .
Sub acest aspect recurentul arată că terenul solicitat nu face parte din cuveta lacului Bascov, deoarece terenul în litigiu se află pe malul stâng al acestui lac, iar digul de pe malul stând având lungimea de 760 m este foarte scurt față de digul de pe malul drept care are lungimea de 2811 m, motiv pentru care digul de pe malul stând nu cuprinde terenul în litigiu în cuveta lacului Bascov.
Recurentul consideră că, aprecierile expertului sunt eronate și în neconcordanță cu normele tehnice privind exploatările hidrotehnice în sensul că limita de expropriere nu este corect precizată de expert ,deoarece acesta nu a analizat planul de expropriere C_ /1967 existent la dosar, iar expertul nu a poziționat pe schiță vechiul amplasament conform actului primar.
Critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.6 se referă la faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut și este argumentată de faptul că, opinia instanței de fond este eronată întrucât suprafața respectivă apare în planul nr. C1 – 0156 – 67 din documentația de expropriere și se află în cuveta lacului de acumulare Bascov, fiind intabulată prin încheierile nr. 5367/15.03.2006 și 5368/15.03.2006 în favoarea Statului R. ca proprietar și a Administrației Naționale Apele Române, ca administrator.
În aceste condiții, se apreciază că instanța de fond trebuia să dea eficiență prevederilor Legii 213/1998 constatând că imobilul aparține domeniului public.
Recursul promovat de pârâta Administrația B. de A. Argeș – Vedea se întemeiază pe disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. și se motivează de faptul că, instanța de fond nu a respectat dispozițiile instanței de recurs cu privire la identificarea vechiului amplasament făcându-se confuzie între baraj și lac de acumulare .
Totodată, această recurentă are în vedere și argumentele arătate de S. R. în recursul formulat susținând că, terenul solicitat în prezenta cauză face parte din lucrarea hidrotehnică Acumulare Bascov, acesta fiind obținut prin crearea unui batal realizat prin depozitarea de material dragat ,iar necesitatea proiectării și realizării unei astfel de construcții hidrotehnice, în ceea ce privește lacul Bascov a apărut ca urmare a intervenirii fenomenului de colmatare .
La data de 06.03.2013 se depune întâmpinare de către reclamanta intimată C. E. prin care se solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond înțelegând să se invoce și excepția lipsei calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice Argeș care a declarat și semnat recursul.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulată, precum și față de disp.art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția invocată aceasta urmează să fie respinsă ,deoarece D.G.F.P.Argeș are calitate procesuală dovedită de faptul că pe parcursul desfășurării litigiului și a administrării probelor, precum și a dezbaterilor a stat în calitate de reprezentant al Statului R., această calitate fiindu-i conferită și de Ordinul nr. 1398/2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, ordin ce a stat la baza Regulamentului de organizare și funcționare a direcțiilor generale ale finanțelor județene în care se arată la cap I art. 3 alin.1 că direcțiile generale ale finanțelor publice județene reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară.
Recursul promovat de recurentul S. R. prin Directia Generala a Finantelor Publice Arges este nefondat în ceea ce privește critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. prin care se invocă argumente sub aspectul modalității de efectuare a raportului de expertiză având în vedere că, atâta timp cât, la lucrarea întocmită de expertul T. I. ,această parte nu a formulat obiecțiuni ,deși lucrarea s-a efectuat cu respectarea disp.art. 208-209 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, se constată că lucrarea de expertiză întocmită de expertul T. I. a fost dispusă de instanța de fond ca urmare a obiecțiunilor formulate numai de către de reclamantă la termenul din 21.03.2013 ,iar pârâta prin consilierul juridic a arătat că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză ( fila 97 dosar fond)și de asemenea, nu a formulat nici un punct de vedere cu privire la expertiza întocmită de expertul arătat.
Critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.6 C.pr.civ. este nefondată având în vedere că reclamanta și-a majorat câtimea obiectului cererii inițiale la data de 20.09.2012( fila 131 dosar fond) de la 30.713 mp solicitați inițial prin acțiune la 34.331 mp ,teren cu vegetație forestieră menționat în raportul de expertiză T. I., ca fiind suprafața reală a terenului revendicat de reclamantă de la pârâtă .
Recursul formulat de pârâta Administrația B. de A. Argeș – Vedea este nefondat ,deoarece susținerile potrivit cărora instanța de fond nu s-a conformat deciziei nr.1503/03.05.2011 a Tribunalului Argeș prin care s-a admis recursurile declarate de intervenientul S. R. și de pârâta Administrația B. de A. Argeș – Vedea, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond nu-și găsesc argumente în probele administrate de instanța de fond după casare.
Potrivit deciziei arătate, s-a dispus refacerea raportului de expertiză în sensul celor reținute în considerentele acesteia ,iar instanța de fond a dispus această probă efectuată inițial de expertul O. D. și ulterior de către expertul T. I. ca urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de reclamantă prin apărător .
În ceea ce privește lucrarea de expertiză întocmită de expertul T. I. așa cum se constată din practicaua sentinței (fila 97) această parte nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, motiv pentru care nu se justifică susținerile din acest punct de vedere.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 pct.1 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă ambele recursuri ,ca nefondate.
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata C. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenientul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES și de pârâta ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ – VEDEA împotriva sentinței civile nr. 7952/27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. E..
Obligă recurenții la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata C. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.04.2013.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, I. P. |
Grefier, M. L. |
Red.I.P.
Tehn D.T/ 2 ex.
07.05.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 231/2013. Tribunalul ARGEŞ | Sechestru asigurător. Decizia nr. 1852/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
