Grăniţuire. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 4709/109/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 153/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare contestația în anulare a deciziei civile nr.790 din data de 28.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, formulată de contestatorii B. R., B. G., B. S., în contradictoriu cu intimata intimat D. E., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar la data de 08.08.2013 note de ședință formulate de contestatori.
Tribunalul ia act că petentii, prin notele de ședință înaintate la dosar la data de 08.08.2013, solicită judecarea cauzei în lipsă și raportat la aceste note de ședință prin care petentii își precizează în mod expres obiectul cererii de chemare în judecată, dispune rectificarea în actele procedurale efectuate în cauză și în sistemul informatizat Ecris și îndreptarea erorii materiale cu privire la obiectul cauzei, în sensul că obiectul este reprezentat de actiune în constatarea nulității absolute a deciziei civile nr.790 din data de 28.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ și raportat la acest obiect, invocă excepția inadmisibilității acțiunii și retine cauza pentru soluționarea acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față ;
Constată că, la data de 14.06.2013 contestatorii B. R., B. G. și B. Steluța au solicitat constatarea nulității absolute a deciziei civile nr.790/28._ pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ , intimată fiind D. E. .
În motivare s-a arătat că, instanta de recurs ar fi trebuit sa judece cauza ca fiind recurs si nu apel, producindu-se astfel grave erori, iar actul de procedura s-a indeplinit de catre o instanta necompetenta si de catre o instanta gresit alcatuita.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 08.08.2013 s-a aratat de catre contestatori ca cererea este una in constatarea nulitatii absolute a deciziei si nu o contestatie in anulare.
Tribunalul apreciaza asupra inadmisibilitatii actiunii de fata pentru urmatoarele considerente.
Inadmisibilitatea unei cereri poate fi analizată, în dreptul procesual român, fie din perspectiva faptului că nu este îndeplinită o anumită condiție legală de admisibilitate pentru exercitarea unei acțiuni, fie din perspectiva faptului că, prin mijlocul procesual ales de către reclamanți, un anumit drept subiectiv civil sau un interes civil ocrotit de lege nu poate fi analizat pe fondul său.
Nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu și pe calea unei acțiuni distincte, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii.
In același sens, acțiunea în nulitate formulată împotriva unei hotărâri irevocabile echivalează cu un veritabil „recurs la recurs”, ceea ce este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătorești definitive și irevocabile se prezumă că exprimă adevărul și se bucură, în consecință, de o prezumție de validitate (res judicata pro veritate habetur).
Articolul 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, este, prin coroborare și cu art. 1 și art. 35 din Convenție, o reflectare a principiului subsidiarității, conform căruia instanțele naționale sunt primele chemate să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale reglementate de Convenție și Protocoalele sale adiționale, și, numai în măsura în care nu se asigură substanța acestora, în sistemul național de drept al statului parte la Convenție, se va putea declanșa o procedură de control în cadru internațional, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.Analizând jurisprudența dezvoltată de instanța de contencios european în această materie, Curtea reține, însă, că art. 13 nu ar putea fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanță pe care o poate prezenta o persoană, în baza Convenției, ci, în cauză, trebuie să existe o „reclamație” care poate fi susținută, conform prevederilor acesteia, articolul 13 din Convenție impunând o cale internă de atac numai pentru plângerile care pot fi apreciate ca fiind posibil de susținut în raport cu dispozițiile Convenției (a se vedea cauzele R. contra României, hotărârea din 4 mai 2000, Boyle și Rice contra Marii Britanii, hotărârea din 27 aprilie 1988).In același sens, deși dreptul la o cale efectivă de atac prevăzut de art. 13 este un drept autonom, acesta nu are o existență independentă, fiind legat de un alt drept reglementat de Convenție.
Or, în cauză, dreptul la care se raportează reclamanții, a fost examinat în cadrul unei proceduri judiciare care a urmat toate gradele de jurisdicție în fața unor tribunale independente și imparțiale, cu respectarea tuturor garanțiilor intrinseci ale unui proces echitabil, astfel cum este acesta reglementat în art. 6 din Convenție, care reprezintă lex specialis în raport cu art. 13 din Convenție, astfel încât, nici din această perspectivă, nu se poate susține existența unei vătămări pe care ar fi suportat-o reclamanții, Curtea Europeană neputând specula asupra rezultatului unui litigiu și neputând garanta părților câștigarea litigiilor în care sunt implicate (a se vedea cauza L. c. României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, par. 53). Pe de alta parte instanta de recurs la pronuntarea deciziei civile nr. 472/12.03.2009 a stabilit ca hotarirea tribunalului chiar pronuntata ., nu este supusa recursului, iar calea de atac a recursului inregistrata pe rolul curtii de apel este inadmisibila.
Partea superioară a machetei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu.
Respinge acțiunea în nulitate formulată de contestatorii B. R., B. G. ȘI B. STELUȚA domiciliați în Pitești,., jud. Argeș în contradictoriu cu intimata D. E. domiciliată în Pitești,.,m jud. Argeș ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11.09.2013.
Președinte, G. D. N. | Judecător, V. T. | |
Grefier, G. G. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T./ GDN/ 6 ex.
12.09.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1440/2013. Tribunalul ARGEŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
