Legea 10/2001. Sentința nr. 208/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 208/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 2061/109/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 208/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON, judecător
Grefier C. E. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții V. ANIȘOARA, V. M., J. F., V. I., C. M. și B. G. în contradictoriu cu pârâtul M. PITEȘTI – PRIN PRIMAR și chematul în garanție A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin avocat I. T., în baza împuternicirii avocațiale aflată în dosar, lipsă fiind pârâtul și chematul în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin serviciul Registratură, la data de 17.06.2013 chematul în garanție a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de pârât, iar la data de 18.06.2013 chematul în garanție a depus o cerere prin care solicită introducerea în cauză a COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, după care:
Instanța pune în discuția părților prezente excepțiile prorogate la termenul anterior, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești invocate de pârât prin întâmpinare și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de chematul în garanție prin întâmpinare.
Reclamanții, prin avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât, întrucât decizia nr. 320/13.02.2013 pe care o contestă este emisă de această instituție, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanții au arătat că înțeleg să se judece cu acest pârât, respectiv M. PITEȘTI PRIN PRIMAR, așa cum este consemnat și în antetul deciziei mai sus amintite. Cu privire la excepția invocată de chematul în garanție, pun concluzii de admitere a excepției arătând că cererea de chemare în garanție formulată de pârât nu îndeplinește condițiile pe care dispozițiile legale le prevăd pentru o astfel de cerere.
Reclamanții, prin avocat, solicită instanței, ca în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod Procedură Civilă, să dispună unirea cu fondul a excepțiilor invocate.
Instanța, deliberând, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod Procedură Civilă, dispune unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive și nemaifiind cereri de formulat acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 1427/06.04.2006 emisă de M. PITEȘTI – PRIN PRIMAR și modificarea Deciziei nr. 320/13.02.2013, apreciind-o ca nelegală, respectiv obligarea pârâtului să propună printr-o nouă decizie reconstituirea suprafeței de 600 mp. Arată că prin decizia inițială au fost propuse despăgubiri pentru reclamanți, în condițiile Legii 10/2001 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 600 mp și construcția existentă în suprafață de 94,51 mp, demolată în prezent. Arată că această suprafață de teren a fost cumpărată de părinții reclamanților în anul 1954, prin act sub semnătură privată și a fost expropriată în anul 1986, pentru a fi construite blocuri. Ulterior, această suprafață a fost reconstituită, dar nu a putut fi restituită în natură, având în vedere că în prezent sunt construite blocuri pe terenul în cauză. Apreciază că, față de documentele prezentate pârâtului, drepturile lor sunt vătămate grav prin decizia contestată, fiind respinsă cererea reclamanților de a li se acorda despăgubiri pentru terenul în suprafața de 600 mp expropriat. Pentru aceste considerente solicită instanței să dispună modificarea deciziei nr. 320/13.02.2013 și să oblige pârâtul să propună acordarea de despăgubiri pentru terenul în litigiu. Reclamanții, prin avocat, reiterează instanței că înțeleg să se judece cu M. PITEȘTI – PRIN PRIMAR.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2013, sub nr._, reclamanții V. Anișoara, V. M., J. F., V. I., C. M. și B. G. au chemat în judecată pe pârâtul M. Pitești – prin Primar solicitând anularea dispoziției nr. 320/13.02.2012 a Primarului mun. Pitești și menținerea ca legală a dispoziției nr. 1427/2006.
În motivare au arătat că, prin dispoziția nr. 1427/2006 au fost propuși pentru despăgubiri pentru terenul de 600 mp și construcție de 94, 51 mp situate în Pitești, .. 51, jud. Argeș, însă, prin dispoziția atacată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor cu acte autentice.
În susținere au fost atașate, în copie conformă cu originalul, înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că primarul municipiului Pitești are calitate, iar nu unitatea administrativ teritorială, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Totodată, pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a ANRP – Comisia Centrală pentru acordarea Despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia să răspundă în condițiile legii în situația în care ar cădea în pretenții.
În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Chemata în garanție a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii.
La termenul de judecată de astăzi au fost puse în discuție excepțiile invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești, constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 20 alin. 5 din legea 10/2001 R, nu primarul, în nume propriu, emite dispoziția de acordare sau nu a măsurilor reparatorii prin echivalent, ci ca reprezentant al deținătorului imobilului.
Or, în speță, deținătoarea imobilului este unitatea administrativ teritorială, respectiv M. Pitești.
Cât privește așa zisa excepție a inadmisibilității cererii de chemare în garanție, instanța reține că aceasta este o simplă apărare de fond, ce va fi analizată ca atare, iar nu o veritabilă excepție procesuală.
Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamanții sunt moștenitori ai autorului V. N. D., calitate în care au formulat notificările nr. 82, 1064 și 1065/2001 prin care au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul de 600 mp și construcția de 94, 51 mp, imobile situate în Pitești, .. 51, jud. Argeș.
Prin dispoziția nr. 1427/2006 (f. 6), s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilele sus arătate.
Prin dispoziția nr. 320/2013, însă, a fost modificată dispoziția sus menționată, în sensul respingerii cererii pentru terenul de 600 mp, întrucât nu a fost depus actul de proprietate autentic (f. 4, 5).
În legătură cu acest aspect, instanța reține că, potrivit art. 24 alin. 1 din legea 10/2001 R, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
De asemenea, conform pct. 23.1 lit. c, d și h din HG 250/2007 R, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere; orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol); declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării decizie.
Așadar, nici legea 10/2001 R, nici normele de aplicare a acesteia nu prevăd obligația dovedirii dreptului de proprietate asupra imobilelor notificate prin acte autentice, fiind admisibile și alte mijloace de probă, important fiind de statuat dacă acestea au aparținut autorilor părții.
Or, în cauză, conform certificatului de moștenitor nr. 474/1985 (f. 9), autorul reclamanților a devenit proprietar al terenului în litigiu prin cumpărare în anul 1954, imobil care a fost expropriat în anul 1986, prin decretul nr. 120, fiind incidente, astfel prevederile art. 11 alin. 4 din legea 10/2001 R.
Sub un alt aspect, ÎCCJ, prin decizia nr. 103/2005, a arătat că, potrivit art. 25 alin. 4 și 7 din Legea nr. 10/2001 R, decizia sau, după caz, dispoziția emisă de primar are forța probantă a unui înscris autentic, o anulare (revocare), ulterioară emiterii acesteia, neputându-se realiza pe cale administrativă, ci numai de către o instanță de judecată, lucru ce nu s-a realizat în cauză.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 26 din legea 10/2001 R, prezenta acțiune va fi admisă, dispoziția nr. 320/2013 anulată și va fi menținută ca valabilă dispoziția nr. 1427/2006, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 600 mp din Pitești, .. 51, jud. Argeș.
Referitor la cererea de chemare în garanție, aceasta va fi respinsă, întrucât, deși pârâtul a căzut în pretenții, nu chemata în garanție este cea căreia legea 10/2001 i-a stabilit competența de a emite dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. PITEȘTI – PRIN PRIMAR.
Admite acțiunea formulată de către reclamanții V. ANIȘOARA, domiciliată în Pitești, ., ., jud. Argeș, V. M., domiciliat în comuna Moșoaia, . bis, J. F., domiciliată în București, .. 8, ., V. I., domiciliat în Mioveni, .. 55, jud. Argeș, C. M., domiciliată în Pitești, ., ., jud. Argeș și B. G., domiciliată în Pitești, ., ., jud. Argeș în contradictoriu cu M. PITEȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, chemată în garanție fiind A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, ., sector 1.
Anulează dispoziția nr. 320/13.02.2013 și menține ca valabilă dispoziția nr. 1427/06.04.2006 constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 600mp din Pitești, .. 51, jud. Argeș.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. PITEȘTI – PRIN PRIMAR.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2013, la Tribunalul Argeș, secția Civilă.
Președinte, E. A. | ||
Grefier, C. E. P. |
EA 11 iulie 2013/ 10 ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1567/2013. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 676/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
