Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 377/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1769/216/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 377/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. T.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul F. C. împotriva sentinței civile nr. 766/23.08.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât B. V., lipsă fiind apelantul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței intimatul pârât semnează pentru conformate înscrisurile de la filele 15-19.
Intimatul pârât solicită proba cu înscrisuri, respectiv actele depuse la dosar.
Tribunalul apreciază utilă soluționării proba cu înscrisuri solicitată de intimatul pârât și o incuviinteaza.
Intimatul pârât arată că nu mai de cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul pârât B. V. solicită menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ /10.07.2013, reclamantul F. C. a chemat în judecată pe pârâtul Blajan V., solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să dispună obligarea pârâtului să îi permită accesul la terenul său situat în com. Ciofrângeni, ..
În motivareacererii, reclamantul a arătat că la data de 21.08.1996 a încheiat ,,un act” cu Blajan V. și Blajan P., având ca obiect constituirea unei servituți de trecere pe terenul acestora, cu o suprafață de cca. 200 mp, achitând în schimb suma de 500.000 rol. A trecut pe acest drum până în primăvara anului 2013, dar în urma unor discuții pe care le-a avut cu pârâtul Blajan V. (moștenitorul numitei Blajan P.), acesta în mod abuziv a închis drumul respectiv, prin blocarea acestuia cu un gard. În consecință reclamantul a solicitat să se dispună obligarea pârâtului să îi permită accesul liber la terenul său pentru a putea astfel să recolteze produsele de acest teren.
În drept au fost invocate disp. art.508 C.pr.civ.
La cerere au fost atașate înscisuri (fila 6).
Prin cererea formulată în data de 16.07.2013, conform dispozițiilor noului cod de procedură civilă, reclamantul a precizat că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe disp. art.996 C.pr.civ. și totodată a menționat probele de care înțelege să se folosească în dovedirea acțiunii (fil.8).
La data de 25.07.2013, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea acțiunii (fila17)
S-a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora C. G. (fil.25).
Prin sentinta civila nr. 766/23.08.2013, Judecatoria Curtea de Arges a respins cererea ca inadmisibila, retinand urmatoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul F. C. a solicitat pe cale de ordonanță președințială ca instanța să dispună pârâtului Blajan V. să îi permită accesul la terenul său situat în com. Ciofrângeni,..
Instanța a reținut că pe cale de ordonanță președințială pot fi ordonate de către instanță măsuri urgente și provizorii, prin care nu se statuează asupra fondului cauzei deduse judecății, având ca scop evitarea producerii unui prejudiciu în dauna persoanei care solicită astfel de măsuri, prejudiciu la care aceasta s-ar expune dacă ar aștepta soluționarea fondului litigiului pe calea procedurii de drept comun.
Din disp. art. 996 alin. 1 c.pr.civ. rezultă că pentru admisibilitatea ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții, și anume :ca măsura ce se solicită a fi ordonată să fie urgentă, să aibă un caracter vremelnic și să nu implice prejudecarea fondului litigiului. De asemenea disp.art. 996 alin. 1 c.pr.civ enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În consecință dacă instanța constată existența uneia dintre aceste situații, va putea să încuviințeze ordonanța președențială, în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte două condiții de admisibilitate.
Instanța a reținut că motivul pentru care reclamantul a justificat urgența este imposibilitatea de mai culege și transporta produsele de pe acest teren prin blocarea de către pârât a drumului de acces către terenul proprietatea sa.
Din declarația martorei C. G., propusă de reclamant, a rezultat că pe terenul proprietatea reclamantului se afla cultivat ovăz și diferiți pomi fructiferi. Aceeași martoră a mai arătat că după ce pârâtul a blocat drumul de acces, reclamantul a strâns recolta de ovăz pe care a transportat-o la domiciliul său folosind căi de acces pe terenul proprietatea altor vecini. Martora a mai declarat că nu știe dacă reclamantul mai are și alte căi de acces iar referitor la pomii fructiferi a arătat că nu știe dacă au fost recoltate toate fructele (fil.25).
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că fapta pârâtului nu este de natură să producă în patrimoniu reclamantului o ,,pagubă iminentă” și care nu s-ar putea repara, în sensul disp.art.996 alin.1 C.pr.civ., din moment ce această pagubă nu este certă și suficient de predictibilă pentru a fi caracterizată ca fiind iminentă, iar pe de altă parte, astfel cum rezultă din declarațiile martorei audiată în cauză, reclamantul are acces pe terenul său folosind ca și drum de trecere suprafețele de teren alte vecinilor săi, locuri pe unde de altfel a și transportat recolta de ovăz( fila 25).
În consecință, reține că în această cauză nu există nici una din situațiile caracterizate prin urgență, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, nefiind astfel îndeplinită condiția urgenței.
Deși nu se mai impune să fie analizate celelalte două condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, instanța a mai reținut că nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamantul a formulat și acțiune de drept comun împotriva pârâtului, (contrar susținerilor apărătorului reclamantului de la termenul de judecată din data de 22.08.2013), iar instanța nu este îndreptățită ca pe calea ordonanței președențiale să dispună măsuri definitive cum ar fi menținerea unei servituți de trecere, această măsură vizând însăși fondul dreptului.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că nu sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ. pentru cererea de ordonanță președințială, astfel că cererea formulată de reclamantul F. C. a fost respinsă ca inadmisibilă.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, dupa cum urmeaza:
- instanta a interpretat gresit materialul probator si a stabilit ca nu sunt indeplinite cele trei conditii, desi conditia urgentei este indeplinita, intrucat pomii fructiferi trebuiau culesi la acea data, iar reclamantul nu avea o alta cale de acces.
- instanta a apreciat gresit declaratia martorei in sensul ca a reclamantul a folosit un alt drum de trecere, intrucat trebuia sa se aiba in vedere ca situatia trecerii cu piciorul pe un teren este diferita de situatia trecerii cu mijloc de transport. Intrucat nu au putut utiliza drumul de acces creat prin servitute, reclamantul a trebuit sa faca cheltuieli suplimentare. Totodata, in mod gresit instanta a retinut ca nu exista actiune pe dreptul comun, desi certificatul de grefa a fost depus la dosar, insa fiind vacanta judecatoreasca nu a ajuns.
Pentru aceste motive se solicita admiterea apelului, casarea sentintei si admiterea actiunii.
Apelul nu a fost motivat in drept.
Prin intampinarea formulata la data de 24.10.2013, intimatul a solicitat respingerea apelului.
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri la propunerea intimatului.
Analizand sentinta apelata, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 996 C.p.c., pentru a fi admisibila cererea de ordonanta presedintiala, trebuie sa fie indeplinite trei conditii si anume: aparenta dreptului in favoarea reclamantului, caracterul provizoriu al masurilor, existenta unor cazuri grabnice si neprejudecarea fondului.
Prin cererea de fata, reclamantul F. C. a solicitat pe cale de ordonanță președințială ca instanța să dispună obligarea pârâtului Blajan V. să îi permită accesul la terenul său situat în com. Ciofrângeni, ., conform unei intelegeri a partilor.
Asa cum a retinut si prima instanta, in cauza, urgenta formularii cererii a fost justificata de imposibilitatea de avea acces la terenul reclamantului, pentru a culege recolta de pe acesta, teren despre care se sustine ca este loc infundat.
Potrivit declaratiei martorei audiate in cauza la propunerea reclamantului, acesta din urma a recoltat ovazul existent pe teren si l-a transportat la domiciliul sau, trecand pe la alti vecini spre proprietatea sa.
In consecinta, in mod corect a retinut prima instanta ca nu este justificata conditia urgentei, din moment ce reclamantul a avut acces la proprietatea sa si pe alte cai. Totodata, atata vreme cat reclamantul a avut acces la teren pentru a culege si transporta recolta de ovaz, acesta avea posibilitatea de a recolta si fructele de pe acelasi teren, in aceleasi conditii, sustinerea reclamantului din apel nefiind astfel intemeiata.
Nici sustinerile din motivul doi de apel nu pot fi retinute. Astfel, apelantul invoca faptul ca intrucat nu a folosit servitutea de trecere invocata, a fost nevoit sa faca cheltuieli suplimentare pentru a ajunge la terenul sau si a recolta produsele.
Tribunalul constata, pe de o parte, ca nu s-a facut dovada acestor cheltuieli suplimentare si nici in ce au constat ele, iar pe de alta parte, chiar daca ar exista cheltuielile suplimentare, acestea nu constituie o paguba iminenta și care nu s-ar putea repara. Aceasta deoarece, in situatia in care apelantul ar solicita respectarea servitutii de trecere pe calea dreptului comun, acesta ar avea posibilitatea si de solicita despagubiri constand tocmai in aceste cheltuieli suplimentare, in consecinta eventuala paguba suferita de apelant poate fi reparata.
Totodata, in mod corect prima instanta a retinut ca nu este indeplinita nici conditia luarii unei masuri provizorii, atata vreme cat nu s-a facut dovada existentei vreunei cauze intemeiate pe dreptul comun, avand ca obiect resepctarea servitutii de trecere. Desi se sustine in apel ca a fost depus certificat de grefa cu privire la existenta actiunii intemeiata pe dreptul comun, aceasta proba nu a fost facuta nici in prima instanta, nici in apel.
Pentru toate aceste considerente, constatand ca nu sunt intemeiate criticile aduse sentintei, tribunalul, in baza art. 480 alin 1 C.p.c va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul F. C., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 766/23.08.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. V., cu domiciliul în mun. Curtea de Argeș, ., .,jud. Argeș având ca obiect ordonanță președințială.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Președinte, R. T. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
Red., tehn RT
07 Decembrie 2013/4 ex.
Jud fond G N I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 405/2013. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1864/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
