Obligaţie de a face. Decizia nr. 1383/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1383/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 1716/205/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1383/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător C. D.
Grefier R. N.
S-au luat în examinare, pentru solutionare, recursurile declarat de pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR ȚIȚEȘTI și de intervenientul R. N. împotriva sentinței civile nr 1283/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind reclamanta C. F. și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, având ca obiect obligație de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 16.05.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr._, reclamanta C. F. a chemat în judecată C. L. de Fond Funciar Țițești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș pentru, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată C. L. de Fond Funciar Țițești să emită propunerea de validare a reclamantei cu suprafața de 1000 mp în sensul de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul aferent gospodăriei, pe care să o înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, să fie obligată C. Județeană de Fond Funciar Argeș să emită hotărârea de validare pentru suprafața de teren în litigiu în sensul de a se constitui dreptul de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 1000 mp în punctul „Acasă” și, în subsidiar, în măsura în care s-a pronunțat o hotărâre de invalidare a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, solicită a se dispune anularea acesteia în ceea ce o privește pe reclamantă cu consecința constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp aferentă gospodăriei.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a solicitat încă din anul 1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului provenind de la autorul său Galuza V. dar și asupra terenului pe care și-a edificat gospodăria - teren primit de la CAP în acest scop că toate cererile sale au fost analizate prin raportare la calitatea sa de moștenitoare a autorului său fără să se țină seama că cererile vizau terenuri în situații juridice diferite și fără să se aibă în vedere faptul că era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp ca teren aferent gospodăriei sale.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosar un set de acte privind terenul, hotărâri judecătorești, adrese și cereri formulate către C. L. de Fond Funciar, Prefectura Argeș și răspunsurile primite de la aceste autorități. ( fila 6-16 dosar).
Din partea Comisiei Locale de Fond Funciar Țițești s-a depus la dosar întâmpinare, solicitându-se respingerea acțiunii.
S-a arătat în esență, în motivarea întâmpinării, că terenul în litigiu a făcut obiectul mai multor procese soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile și că reclamanta nu este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate întrucât terenul nu a fost atribuit în scopul edificării casei de locuit în sensul dispozițiile art. 23 și 24 din Legea 18/1991 și de altfel toate aceste aspecte au fost analizate în litigiile anterioare.
Întâmpinarea a fost însoțită de un set de acte ( fila 22-75 dosar).
La 17 mai 2010 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenientul R. N. – cere încuviințată în principiu la 7 iunie 2010.
Intervenientul a invocat excepția de autoritate de lucru judecat ( fila 80 dosar) și a solicitat pe fond, respingerea acțiunii întrucât terenul este proprietatea sa, asupra acestui teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, iar analiza schiței reconstituirii, legalității titlului de proprietate și îndreptățirii sale la reconstituire a fost făcută în cadrul proceselor soluționate în hotărârile judecătorești depuse la dosar.
În sensul. celor susținute, intervenientul a depus la dosar actele de la filele 84-128, respectiv filele 136-158 dosar.
Părțile în proces au solicitat, iar instanța le-a încuviințat, în dovedirea cererilor formulate, proba cu acte, interogatoriu și martori pe situația de fapt.
Prin sentința civilă nr. 1596/14.10.2010, Judecătoria Câmpulung a respins excepția de autoritate de lucru judecat invocată de intervenient, a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul R. N., domiciliat în domiciliat în Pitești, ..E7, ., județul Argeș, a respins acțiunea formulată de reclamanta C. F., împotriva pârâtelor C. L. de Fond Funciar Țițești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, precum și cererea privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanta C. F. și intervenientul R. N..
Prin decizia nr. 1779/25 mai 2011, Tribunalul Argeș a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond, reținându-se următoarele:
La termenul din 11.10.2010 ( f.187), apărătorul reclamantei a solicitat proba cu expertiză pentru identificarea suprafeței pe care se află casa și anexele gospodărești, conform art. 23 din Legea nr. 18/1991, însă prima instanță a respins cererea de administrare a probei, pe motiv că nu este utilă.
Or, în condițiile în care reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art.23 alin.1 și 4 din Legea nr. 18/1991, era esențial ca prima instanță să admită proba cu expertiză tehnică pentru identificarea terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, deoarece numai după delimitarea acestuia se putea face o analiză pe fond, sub aspectul îndeplinirii cerințelor legale menționate și ale prevederilor art.8 din decretul lege nr.42/1990, incidente în speță.
În rejudecare, prima instanță va verifica, prin expertiza pe care o va dispune și dacă există identitate între terenul din prezenta cauză și cel care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.353/23.02.2011, analizând necesitatea suspendării judecării prezentei cauze în raport de dispozițiile art.244 alin.1 C.pr.civilă.
Tribunalul reține că în cauza menționată mai sus, s-a tranșat o acțiune în revendicare cu privire la același teren, sentința pronunțată nefiind irevocabilă, însă de această hotărâre prima instanță va trebui să țină seamă pentru a nu se ajunge la soluții contradictorii.
Cât privește autoritatea de lucru judecat invocat de intervenient, tribunalul reține că în speță nu sunt întrunite cerințele art.1201 C.civ.
Prin sentința civilă nr. 353/2005 a Judecătoriei Câmpulung, schimbată în apel prin decizia nr. 855/7.07.2005 a Tribunalului Argeș, decizie rămasă irevocabilă prin hotărârea nr. 1541/R/10.11.2005 a Curții de Apel Pitești (f.88 – 93) s-a statuat numai cu privire la legalitatea corecturilor asupra titlului de proprietate eliberat reclamantei în procedura specială instituită de Legea 18/1991, de pe urma autorului său Galuza V., iar nu cu privire la constituirea dreptului de proprietate în raport de prevederile art.23 din Legea fondului funciar, ca în speță.
Prin sentința civilă nr. 2722/13.09.1993 și prin sentința civilă nr. 2/13.02.1999 pronunțate de Judecătoria Câmpulung, rămase irevocabile, s-a statuat doar cu privire la îndreptățirea reclamantei de a obține reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor săi, în mai multe puncte, printre care și în pct. „Acasă”, nu și cu privire la îndreptățirea de a i se constitui dreptul de proprietate pentru 1000 m.p în raport de disp.art. 23 din Legea fondului funciar (f.22-23 și 33-34).
Concluzionând, în raport de hotărârile judecătorești menționate, tribunalul apreciază că nu există identitate de obiect și cauză, pentru a se reține autoritatea de lucru judecat.
După casare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr._ .
În fond, după casare la cererea părților și reținând dispozițiile deciziei de casare s-au administrat ca fiind utile, pertinente și concludente probele cu înscrisuri, expertiză tehnică, fiind numit expert I D. și cercetare la fața locului efectuată de instanță.
Pornind de la dispozițiile ART. 8 din decretul-lege 42/1990, articol ale cărui dispoziții au rămas în vigoare și după apariția legii fondului funciar, care prevăd că: ,,Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire”, făcând aplicarea acestor prevederi la speța dedusă judecății și conform obiectului acesteia, așa cum a fost stabilit prin decizia de casare, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta solicită obligarea Comisiilor de Fond Funciar să emită actele prevăzute de lege în vederea constituirii dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren situat în punctul” Acasă”, conform prevederilor art. 23 din Legea 18/1991 republicată, ca teren aferent gospodăriei sale.
Investită cu o cerere de fond funciar formulată în condițiile art. 54 raportat la art. 53 din Legea 18/1991/R, instanța are obligația să verifice dacă au fost îndeplinite cerințele legii fondului funciar privind constituirea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1283/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta C. F., domiciliată în . în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Țițești, cu sediul în ., C. Județeană de Fond Funciar Argeș cu sediul în municipiul Pitești, Piața V. M., Nr.1, județul Argeș și intervenientul R. N. domiciliat în domiciliat în Pitești, ..E7, ., județul Argeș, pentru obligație de a face.
A fost obligată C. Județeană de Fond Funciar Argeș să emită hotărâre de validare pe numele reclamantei pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 360 mp în punctul „Acasă” pe raza comunei Țițești, . Argeș identificați în schița de la fila 138 dosar, hașurat cu roșu, schiță anexă la raportul de expertiză completare inginer I. D..
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul R. N. domiciliat în domiciliat în Pitești, ..E7, ., județul Argeș.
A fost respinsă cererea 1 și 3 din acțiunea reclamantei C. F..
A fost respinsă cererea de obligare la cheltuielile de judecată, formulată de reclamanta C. F..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta C. F. a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Titești, în temeiul Legii nr.1/2000, prin cererea înregistrată sub nr. 11/09.03.2000 (f.9) să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru terenurile menționate în cerere, care au aparținut autorilor săi: Galuza V., Galuza I. și C. N..
În cuprinsul aceleiași cereri, reclamanta a solicitat și constituirea dreptului de proprietate pentru 1000 m.p în pct.”Acasă”, pentru terenul primit ca lot ajutător, pe care și-a edificat casa și gospodăria în perioada 1983 – 1985.
Reclamanta a precizat că și anterior a formulat alte 3 cereri la care nu i s-a răspuns.
Nemulțumită, reclamanta s-a adresat Prefecturii Județului Argeș, instituție care, prin adresa nr.3425/18.12.2001, a îndrumat primăria Comunei Tițești, să verifice situația juridică a terenului de 1000 m.p, în raport de dispozițiile art.23 și 24 din Legea nr. 18/1991 și să înainteze propunerea pentru emiterea Ordinului de către Prefect (f.7,8).
Primăria comunei Tițești a întocmit referatul/propunerea nr. 245/23.01.2002 către Prefectul Județului Argeș, de stabilire/ constituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru o suprafață de 961 m.p, cu destinația Curți Construcții.
Până în prezent, reclamanta nu a primit Ordinul Prefectului pentru suprafața din pct.”Acasă”, cu destinația curți construcții.
Prin Legea Fondului Funciar s-a impus o procedură prealabilă sesizării instanței, cu caracter obligatoriu, constând în formularea cererii de constituire a dreptului de proprietate, emiterea unei propuneri din partea Primăriei în a cărei rază teritorială de competență se află terenul solicitat, și emiterea Ordinului Prefectului.
Este adevărat că procedura astfel instituită este una specială și obligatorie, subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, însă nesoluționarea cererii de către instituțiile abilitate deschide posibilitatea reclamantei, ca persoană îndreptățită, de a se adresa instanței pentru apărarea drepturilor sale subiective.
Chiar dacă prin dispozițiile speciale nu este prevăzut un termen înăuntrul căruia instituțiile abilitate să procedeze la soluționarea cererii, tribunalul apreciază că acest lucru trebuie să se realizeze într-un termen rezonabil, astfel încât să nu se ajungă la crearea unor prejudicii pentru reclamantă.
În cauză, nici până în prezent reclamanta nu a primit un răspuns de la instituțiile abilitate legal, raportat și la data înregistrării cererii sale ( 9.03.2000), așa cum s-a apreciat în mod justificat reclamanta s-a adresat pe cale de acțiune instanței, fiind necesar ca aceasta să analizeze temeinica pretențiilor reclamantei, respectând principiul liber ales la justiție.
Conform expertizei ing. D. I efectuată în cauză și a procesului verbal de cercetare la fața locului, încheiat de instanță, rezultă fără nici un dubiu că există amplasate construcțiile C1 și C2 – care în prezent au destinația de casă de locuit și anexă- pe terenul în litigiu, teren pentru care s-a reconstituit drept de proprietate intervenientului, teren ce provine de la autorul său R. A. și pe care în timpul CAP-ului reclamanta l-a deținut ca lot în folosință.
Aceste construcții cât și întregul teren existent între proprietatea Galuza și proprietatea P. la 1 01 1990 se aflau în posesia reclamantei.
Construcțiile edificate de familia C. s-au efectuat în baza autorizației de construire nr. 4/12.08.1985, eliberată pe numele C. G. și au fost trecute în registrul agricol și în evidențele fiscale începând cu anul 1986, conform filelor de registru agricol a anilor 1981-1985 aflate la filele 52-56 dosar inițial.
Este adevărat că aceste construcții nu au fost amplasate în perimetrul construibil de 250 mp, amplasament avut în vedere la admiterea cererii de autorizare construire grajd, care s-a stabilit prin expertiză și cercetarea la fața locului că era în continuarea construcțiilor Galuza pe terenul stăpânit de acesta și pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1019/17.04.1992, pentru suprafața de 2477 mp, conform deciziei civile nr. 855/17 iulie 2005 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1541/R/10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, dar art. 8 din Decretul Lege 42/1990 nu face distincție între constructorii de bună sau de rea credință cel puțin în procedura de atribuire a terenurilor în conformitate cu dispozițiile art 23/24 din legea 18/1991/R.
În atare situație instanța a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile impuse de legea fondului funciar pentru constituirea dreptului de proprietate, situație reținută și în decizia de casare care este câștigată cauzei.
În ceea ce privește întinderea dreptului, pornind de la conceptul prevăzut în textele de lege invocate de ,,teren curți – construcții” necesar folosirii construcțiilor, din variantele efectuate la cererea părților și a instanței de expertul cauzei, instanța o reține ca fiind cea care corespunde varianta B aflată la fila 138 dosar, pe care o va omologa.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantei numai în parte, având în vedere că aceasta nu justifică constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp, ci numai pentru suprafața de 360 mp și ,de asemenea, nu se pot reține ca întemeiate nici cererile 1 și 3 din acțiunea reclamantei pentru că C. L. de Fond Funciar au înaintat propunerea de validare către C. Județeană de Fond Funciar Argeș, iar așa cum s-a arătat ,C. Județeană de Fond Funciar Argeș nu s-a pronunțat în nici un mod până la această dată cu privire la propunerea de validarea reclamantei.
În ceea ce privește cererea de intervenție instanța constată că intervenientul nu și-a mai susținut excepția autorității de lucru judecat asupra căreia se pronunțase și instanța de control judiciar care a menținut soluția de respingere a instanței de fond și care rămâne câștigată cauzei.
Pe fond, instanța apreciază că dreptul invocat de intervenient nu poate fi analizat într-o asemenea acțiune, ci urmează a fi discutat în acțiunea în revendicare, acțiune de drept comun care este o procedură contencioasă și nu necontencioasă cum este prezenta acțiune, cu care a fost investită instanța de către reclamantă, motiv pentru care urmează a fi respinsă cererea de intervenție.
Instanța a apreciat că în contextul situației de fapt reținută pe respingerea intervenției, nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina intervenientului de natură să atragă obligarea acestuia la cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței au declarat recurs C. L. Țițesti de Fond Funciar și intervenientul R. N. .
Intimata C. L. Țițesti de Fond Funciar a criticat sentința, în esență, pentru următoarele motive:
Autorul reclamantei C. F. ,Galuza V. figura în registrul agricol ,în pct Acasă cu teren de 0,31 ha, din care :0,25 arabil,iar 0,06 curți-construcții . Reclamantei C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3098 mp, din care 0,651 mp au destinația de curti-construcții ,eliberându-i-se titlul de proprietate 1019/1992 ,care a fost corectat prin mărirea suprafeței din intravilan de la 2447 la 3432 mp arabil ,iar prin decizia civilă 855/2005 a Tribunalului Argeș s-a constatat nulitatea partială a titlului de proprietate ,micșorându-se suprafața arabilă la 2447 mp.În ceea ce privește suprafața de 0,.31 ha din pct.Acasă s-au pronunțat mai multe sentințe,respectiv:62/1991 a Judecătoriei Câmpulung; 2/13.02.1991 ,2722/1993,prin care s-a statuat că aceasta nu dovedește îndreptățirea la reconstituire pentru o suprafață mai mare de 0,31 ha ,iar prin sentințele civile 2459/2007 ,2167/2009 ce îl privesc pe R. ,suprafața de 5000 mp din pct.”B.” în care se află inclus terenul pentru care se solicită constituirea a fost atribuită lui R. N. și s-a dispus obligarea la respectarea dreptului acestuia de proprietate pentru acest imobil.
Reclamanta nu este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate cf.disp. art. 23 sau 24 din Legea Fondului Funciar pentru 360 mp întrucât aceasta a primit terenul pretins ca lot în folosință de la CAP, nu pentru construcții,iar, pe de altă parte, deși a obținut autorizație pentru construcția unui grajd pe teren din perimetrul construibil, nu l-a edificat în aceste limite .Prin constituirea dreptului de proprietate pentru 360 mp se atribuie direct terenul către reclamantă, deposedându-l astfel pe R. N., care este proprietarul suprafeței de 5000 mp, creându-se astfel noi litigii și încălcându-se puterea de lucru judecat a sentinței 2459/2007 și disp. art. 6 din CEDO.
Intervenientul R. N. a criticat sentința ,în esență, pentru următoarele motive.
1.Hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 1201 cod civil întrucât ,în raport de sentința civilă 2722/1993 în cauză opera excepția autorității de lucru judecat.
2. Hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prezumției legale a puterii lucrului judecat prev.de art. 1200 alin.4 Cod civil ce opera în raport de Decizia civilă 17/R/2005 .
3.Hotărârea atacată este lovită de nulitate pentru că instanța a admis o acțiune inadmisibilă.
Constituirea dreptului de proprietate al intimatei-reclamante se realiza printr-o procedură specială ce fusese declanșată, prin Ordinul Prefectului ,nu prin hotărârea comisiei județene de fond funciar cum a dispus instanța de fond,cu atât mai mult cu cât nu există nicio propunere de validare în acest sens emisă de comisia locală de fond funciar .
4.Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății ,a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia în sensul că, deși a fost investită cu o acțiune în obligația de a face ,respectiv, de obligare a Prefectului al emiterea Ordinului de constituire a dreptului de proprietate ,fără a pune în discuția părților ,instanța de fond a apreciat că este învestită cu un litigiu funciar și a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile cerute de legea fondului funciar pentru constituirea dreptului de proprietate.În acest mod instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut ,iar pe de altă parte, într-un litigiu de fond funciar reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii cerințelor art. 51-53 din legea 18/1991 și respectarea termenului de sesizare a instanței.
5.Hotătârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art.129 alin.6 și a art. 261 pct.5 Cod pr. Civilă .
Instanța a refuzat să se pronunțe pe fondul cererii sale de intervenție pentru că deși a respins-o în dispozitiv, în considerente a arătat că nu putea fi analizată în această cauză.În ipoteza în care s-ar aprecia că instanța s-a pronunțat totuși pe fond în raport de mențiunea din dispozitiv hotărârea este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea disp. art. 261 alin.1 pct.1 Cod pr. Civilă,nefiind motivată.
6.Hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea disp. art. 244 alin.1 Cod pr. Civilă .
Instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare prin care s-a pus în vedere ca în rejudecare să se aprecieze dacă este cazul să se dispună suspendarea cauzei cf.art. 244 alin.1 Cod pr.civilă până la soluționarea acțiunii în revendicare.
7.Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 22-24 din legea 18/1991 în forma nemodificată și, respectiv, ale art. 23-25 din legea republicată.
S-a susținut în dezvoltarea acestui motiv că reclamanta a pretins pe parcursul tuturor litigiilor purtate că edificarea casei în perioada 1983-1985 s-a făcut pe un teren atribuit de CAP și având eliberată autorizație de construcție .Pe lângă faptul că prin sentința civilă 2722/1993 și decizia civilă 17/R/2005 s-a reținut irevocabil că reclamanta C. nu a produs nicio dovadă din care să rezulte că terenul pe care este edificată construcția i-a fost atribuit de CAP, nici în prezenta cauză nu a produs astfel de dovezi.Pe de altă parte,din autorizațiile de construcție din 1978,1985 rezultă că aceasta a fost autorizată să construiască pe terenul de 250 mp deținut în proprietate în calitate de moștenitoare a autorului Galuză V. ,or, în concursul dintre vechiul proprietar și deținătorul actual acesta din urmă are prioritate în fața primului numai în situația în care terenul pe care a ridicat construcția i-a fost atribuit de CAP cu destinație specială, pentru construcție .
S-a solicitat în concluzie admiterea recursului ,desființarea hotărârii atacate ,iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată ,iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Asupra recursului declarat de intimata CLFF Țițesti :
Recurenta-intimată a susținut, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit disp. art. 23 din Legea 18/1991 întrucât nu erau îndeplinite condițiile acestui text de lege și nici dispozițiile art. 24 din Legea 19/1991, că de pe urma autorului Galuză V. i-a fost reconstituit reclamantei în integralitate dreptul de proprietate pentru suprafața deținută de acesta în pct..Acasă și că intervenientul este proprietarul terenului în litigiu .
Tribunalul apreciază că în cauză au fost aplicate greșit disp. art. 23,24 din Legea 18/1991 pentru motivele care vor fi expuse mai jos.
Art. 23 alin.1 si 2 din Legea nr. 18/1991 dispun:
(1) Sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii.
(2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrarii in cooperativa agricola de productie.
In acest caz obiect al reconstiturii dreptului de proprietate il formeaza intreaga suprafata de teren ce a fost preluata de catre cooperativa agricola de productie, suprafata care nu poate fi mai mare de 6000 mp.
Insa, prin exceptie, fostii proprietari nu vor dobandi dreptul de proprietate in conditiile mentionate in cazul in care terenurile preluate au fost atribuite de catre cooperativa agricola de productie unor alte persoane pentru construirea de locuinte sau anexe gospodaresti, art. 24 din Legea nr. 18/1991 prevazand ca aceste terenuri raman si se inscriu in proprietatea actualilor detinatori, chiar daca atribuirea s-a facut din terenurile preluate, indiferent in ce mod, de la fostii proprietari, ultimii urmand a fi compensati cu o suprafata de teren echivalenta.
Prin decizia nr. 6119/2001 a Curtii Supreme de Justitie -Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a stabilit ca “legea si-a fixat preferintele sale, in sensul ca, in procesul de reconstituire si de constituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, s-a dat prevalenta detinatorilor caselor de locuit si a anexelor gospodaresti, asa incat terenul aferent acestora, precum si curtea si gradina din jurul lor intra, prin vointa legii, in proprietatea privata a detinatorilor constructiilor, in timp ce fostii proprietari trebuie compensati cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan sau, in lipsa, cu teren situat in extravilan, in imediata vecinatate. Deci, in conflictul de drepturi dintre fostii proprietari de terenuri ce, pe timpul colectivizarii, au fost ocupate de constructiile unor terti si detinatorii actuali ai acestor constructii, legea, fie din considerente de echitate, fie din ratiuni de stabilitate a raporturilor juridice, i-a preferat pe acestia din urma, intelegand sa dispuna compensarea celor dintai cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan ori, dupa caz, in extravilan, in imediata vecinatate a terenurilor ocupate de constructii.”
Din probele dosarului a rezultat însă că în 1985 C. G. și F. au edificat o casă în suprafață de 74,7 mp, în baza unei autorizații de construcție emisă pentru o anexă,(grajd)iar în 1997 au adăugat o extindere cu destinație de remiză și atelier ,fără autorizație.Reclamanta a pretins că terenul pentru care a solicitat constituirea dreptului de proprietate l-a primit de la CAP și că este teren aferent construcțiilor însă toate construcțiile nu au fost amplasate în perimetrul construibil de 250 mp, amplasament avut în vedere la admiterea cererii de autorizare construire grajd și care i s-a atribuit de CAP ,ci s-a stabilit prin expertiză și cercetarea la fața locului și, de altfel rezulta și din schițele emise în 1977,1985 ( filele 23,24 dosar fond primul ciclu procesual ), că acestea se aflau în continuarea construcțiilor Galuza pe terenul stăpânit de acesta și pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1019/17.04.1992 ,soții C. locuind în casa provenind de la acest autor.
În ceea ce privește regimul juridic al suprafeței de 250 mp,tribunalul reține că acesta nu fusese atribuit de CAP reclamantei pentru edificarea de construcții, ci doar ca lot în folosință .Astfel ,la momentul atribuirii terenurilor de către CAP ca loturi în vederea construcției se emitea ,în urma adunării generale un act de dare în plată, pe care reclamanta nu a fost în măsură să îl prezinte în dosar,din cuprinsul adresei 4704/2012 emisă de Primăria comunei Țițești rezultând că în arhiva fostului CAP Țițești ,respectiv în registrul de procese-verbale ale Adunărilor Generale CAP Țițești nu au fost regăsite documente care să certifice atribuirea în proprietate a unei anumite suprafețe de teren în vederea construirii unei locuințe numiților C. G., F. sau defunctului Galuză V..De asemenea, martorele M. E. și N. C. L. au confirmat că terenul i-a fost atribuit intimatei –reclamante ca lot în folosință .
Probele administrate in cauza și statuările instanțelor de judecată prin sentințele civile 2459/2007 ,2167/2009 au relevat că suprafața de 5000 mp din pct.”B.” în care se află inclus terenul pentru care se solicită constituirea a fost anterior cooperativizării proprietatea bunicilor intervenientului, care l-au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare 1287/1928 și cu care au gratificat-o pe fiica lor, R. S. la momentul încheierii căsătoriei cu R. A. ,acesta înscriind terenul în rolul său agricol.Cum terenul litigios nu a fost atribuit reclamantei de către CAP în vederea construirii locuinței și anexelor gospodărești ,ci ca lot în folosință,iar construcțiile sunt situate în afara perimetrului construibil al lotului, aspecte care au și fost reținute cu putere de lucru judecat de Curtea de Apel P. prin decizia 17/R/2005, nici disp. art.23, și nici 24 din legea 18/1991 nu au aplicabilitate în cauză, ci disp. art. 25 din Legea 18/1991.Pentru aceste motive tribunalul apreciază ca fondat recursul CFF Țițești și ca neîntemeiată acțiunea.
Asupra recursului declarat de intervenientul R. N.:
Tribunalul va analiza cu prioritate critica nr. 5 întrucât în raport de aceasta va fi necesar a se cerceta sau nu toate celelalte critici ale intervenientului.
Prin cererea depusă la 07.06.2010 R. N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii și să se constate că terenul pentru care reclamanta a solicitat constituirea dreptului de proprietate este proprietatea sa .
În motivarea cererii a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă 2/1992 și 2722/1993 ,353/2005 a Tribunalului Argeș, excepția lipsei de interes și a lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a susținut ,în esență, că terenul este proprietatea sa și că nu sunt aplicabile disp. art. 23 din legea 18/1991.
Instanța de fond a respins cererea de intervenție ,cu motivarea că aceasta nu putea fi analizată în cadrul prezentului proces, în raport de obiectul acestuia,care se soluționează în procedură necontencioasă.Practic,instanța de fond a apreciat că cererea sa este inadmisibilă în procedura de constituire a dreptului de proprietate.Cum inadmisibilitatea nu este o veritabilă excepție ,ci o apărare de fond ,nu se poate aprecia că instanța de fond nu a soluționat pe fond cererea sa și nici că nu a motivat-o.Cu privire la această soluție pronunțată pe cererea de intervenție tribunalul apreciază că este corectă întrucât cadrul procesual este limitat prin natura acestui litigiu de fond funciar .
A mai susținut recurentul în primul motiv de recurs că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu nerespectarea disp. art. 1201 Cod civil.Excepția autorității de lucru judecat nu mai putea fi analizată de instanța de rejudecare întrucât prin decizia de casare 1779/2011 Tribunalul Argeș a statuat cu putere de lucru judecat că excepția nu opera în cauză nici în raport de sentința civilă 2722/1993,nici în raport de cea cu nr.353/2005.
În ceea ce privește cererea de suspendare a cauzei potrivit art. 244 alin.1 Cod pr. Civilă tribunalul apreciază că suspendarea este o măsură facultativă pentru instanță și că din moment ce și dosarul în raport de care se solicita suspendarea judecății ,la rândul său, la 31.10.2011 a fost suspendat până la soluționarea prezentului, o astfel de măsură nu ar fi condus decât la încălcarea dreptului de acces la justitie al părților .Se constată că suspendarea urma să fie pusă în discuție de instanța de rejudecare după depunerea raportului de expertiză prin care se fixase drept obiectiv în vederea analizării necesității acestei măsuri să se stabilească dacă există identitate între terenul de 1000 mp și cel ce face obiectul dosarului_ .Raportul de expertiză, astfel cum a fost refăcut și completat s-a depus la 18.05.2012 ,după suspendarea judecății dosarului_ aflat în faza de recurs.
În ceea ce privește critica prin care intervenientul a invocat inadmisibilitatea acțiunii tribunalul apreciază că este nefondată întrucât reclamanta accesase procedura administrativă de constituire a dreptului de proprietate, prin formularea cererilor de constituire a dreptului de proprietate ce i-au fost soluționate doar de comisia locală de fond funciar.C. județeană de fond funciar nu s-a pronunțat în nici un fel asupra propunerii de validare în termenul pe care legea l-a prevăzut,ceea ce practic echivalează cu refuzul de a soluționa cererea de constituire, astfel că îndreptățirea reclamantei la reconstituire se cuvenea analizată de către instanță,neputându-i-se opune impedimente de ordin formal procedural ce ar echivala, în cazul de față, cu o îngrădire a liberului acces la justiție.Faptul că instanța de fond a obligat comisia județeană de fond funciar să o valideze pe reclamantă ,deși această operațiune se realiza prin Ordinul Prefectului nu atrage inadmisibilitatea acțiunii, ci reprezintă o greșeală de judecată a instanței de fond.
A mai susținut intervenientul că în cauză sunt îndeplinite disp.art. 304 pct.8 Cod pr.civilă sau ale art. 304 pct.2 cod pr. Civilă.Tribunalul apreciază că niciuna din situațiile prevăzute de aceste texte de lege nu se regăsesc în cauză întrucât obiectul acțiunii l-a constituit obligarea comisiilor de fond funciar la soluționarea cererilor reclamantei ,respectiv ,comisia locală- la efectuarea de propuneri de reconstituire a dreptului de proprietate și ,respectiv, comisia județeană - la emiterea unei hotărâri de validare a acestor propuneri.S-a mai solicitat ca în situația în care comisia județeană a emis hotărâre de invalidare ,instanța să dispună anularea acesteia.Instanța de fond a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea comisiei județene de fond funciar să valideze propunerea comisiei locale de fond funciar ,astfel cum se solicitase de către reclamantă.Prin urmare,instanța de fond s-a pronunțat în limitele în care a fost investită,respectând disp.art.129 alin.6 Cod pr. Civilă,nu a schimbat înțelesul neîndoielnic și vădit lămurit al cauzei și nici nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește celelalte critici(2,7) tribunalul apreciază că nu se mai impune a fi analizate ,având în vedere limitele în care instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de intervenție.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod pr. civilă tribunalul va admite recursul declarat de C. L. de Fond Funciar Țițești, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea ,va respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul R. N. și va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. L. de Fond Funciar Țițești împotriva sentinței civile nr 1283/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind reclamanta C. F. și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea.
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul R. N. împotriva sentinței civile nr 1283/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind reclamanta C. F. și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2013.
Președinte Judecător Judecător,
C. B. M. D. BabalacCornelia D.
Grefier
R. N.
red.C.B./11.07.2013
dact.C.E.C./4 exp.
jud.fond S.D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 28/2013. Tribunalul ARGEŞ | Conflict de competenţă. Sentința nr. 336/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
