Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 434/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 434/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 11698/109/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 434/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE MARIA POSTELNICESCU
Grefier F. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantele T. A. și P. C. și pe pârâtul S. Român prin Ministerul Finanteor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca reclamantele să depună dovada achitării onorariului de expertiză în sumă de 500 lei pentru expert C. I. C., a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 13.11.2013, 20.11.2013 și 22.11.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2012 reclamantele T. A. și P. C. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură F. P. din Pitești, . Praxis, etaj 5, jud. Argeș în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, au solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 6.000.000 lei pentru prejudiciul suferit în urma condamnării politice a autorului lor C. N..
În motivarea acțiunii acestea au arătat că înțeleg să –și întemeieze cererea în baza disp.art. 3,5,8 și 9 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 ,5 6 din CEDO și rezoluția A.P.C:E nr. 1096 și 1481 din 2006.
Prin măsura condamnării și privării de libertate au fost cauzate traume psihice cât și atingeri ireversibile onoarei, demnității și libertății individuale.
S-a mai arătat că o cuantificare a prejudiciului moral s-au o măsurare a suferințelor indurate nu poate fi realizată prin probe tehnice exacte ci este o chestiune pur subiectivă care trebuie analizată în concret prin luarea în considerare a ansamblului împrejurărilor ce țin atât de condamnarea efectivă cât și de efectele nefaste pe care aceasta le-a produs atât pe plan familial cât și profesional.
Asupra situației de fapt s-a arătat că reclamantele sunt descendentele autorului comun C. N. care, considerat chiabur, a fost arestat și ulterior condamnat prin sentința nr. 456/17.10.1958 a Tribunalului M. C. pronunțată în dosarul nr. 452/1958.
S-a reținut în sarcina acestuia că ar fi purtat discuții cu caracter dușmănos prin care lăuda regimul burghez și comenta diferite știri de la posturile de radio „ imperialiste”.
Astfel s-a reținut că inculpatul C. N. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.209 pct.2 lit.a din Codul penal în vigoare la acea dată și a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională.
Pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale a fost confiscată întreaga avere.
Au aflat reclamantele că în timpul încarcerării în Penitenciarul G. a fost bătut, batjocorit, trăind în condiții greu de imaginat.
În anul 1960 acesta a decedat în penitenciar, cauza decesului fiind pneumonia.
La data de 4.09.2012 legal citat, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care s-a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii motivat de imprejurarea ca prin dec. civ. nr. 1354/20.10.2010 si nr. 1358/21.10.2010 ale Curtii Constitutionale a Romaniei au fost declarate neconstitutionale atit art. I, pct. 1 si art. II din OUG nr. 62/2010 precum si art. 5, alin.1 lit. a, teza intii din Lg. nr. 221/2009.
La momentul dat dispozitiile declarate neconstitutionale au fost suspendate de drept si efectele lor juridice. In concluzie, in prezent nu mai exista posibilitatea formularii unei actiuni in pretentii pentru acordarea de daune morale cauzate ca urmare a condamnarilor politice.
Pe de alta parte, nu s-ar putea realiza o ingradire a accesului la justitie deoarece acest drept nu este absolut, ci se preteaza la limitari implicite admise de CEDO, justificate de marja de apreciere a statului iar admiterea exceptiei neconstitutionalitatii unei legi se inscrie in aceasta marja. Mai mult, referindu-se la problema restituirii bunurilor confiscate de catre stat CEDO a stabilit ca nu se poate interpreta ca ar exista vreo obligatie generala a statului de a restitui proprietati. In aceasta materie statele contractante au o larga marja de apreciere in stabilirea masurilor specifice de implementare a politicilor sociale si economice, a conditiilor de acordare a despagubirilor.
La data de 25.10.2012 reclamantele au formulat cerere modificatoare a acțiunii introductive solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale constând n contravaloarea bunurilor confiscate, ca urmare a condamnării politice a aceluiași autor.
În motivarea cererii au arătat acestea că bunurile care au fost confiscate sunt atât bunuri mobile cât și bunuri imobile.
O parte din bunurile imobile au reintrat în proprietatea familiei, respectiv casa și mai multe terenuri de pe raza localității Valea Ursului.
Bunurile imobile care nu au fost retrocedate și pentru care nu s-a primit nici un fel de despăgubire sunt următoarele: o magazie din scânduri, o povarnă din zid de cărămidă, un grajd din cărămidă cu fânar la etaj și o clădire veche zidită acoperită cu șiță compusă din două camere de locuit, bucătărie și sală deschisă, precum și un ha teren în pct.” Nișoiu”.
În cuprinsul cererii modificatoare s-au enumerat și o . bunuri mobile confiscate.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Prin notele de ședință depuse la 20.11.2012 pârâta a invocat excepția tardivității formulării cererii modificatoare.
Prin încheierea din 5.12.2012 Tribunalul a respins excepția cu motivarea cuprinsă în acea încheiere.
Și în susținerea cererii modificatoare s-au depus înscrisuri și s-au încuviințat probele testimonială și cu expertiză de specialitate topografică, evaluare bunuri mobile și imobile.
Examinind actele si lucrarile dosarului, avind in vedere ca exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii nu este o veritabila exceptie ci o aparare de fond privind temeiul de drept al formularii actiunii, asupra careia se vor face aprecieri in cele ce urmeaza, Tribunalul constata urmatoarele:
Prin sent. pen. nr. 456/17.10.1958 a Tribunalului M. C. pronunțată în dosarul nr. 452/1958 (f.76), autorul reclamantelor a fost condamnat la 10 ani inchisoare corectionala si 5 ani interdictie corectionala pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale prev. de art. 209 paragr. II lit.a C. pen in vigoare la acea data.
Pe de alta parte, prin Decizia nr. 620/09.05.2001 a Comisiei pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista (f.94) s-a acordat autorului reclamantelor aceasta calitate, beneficiind de toate drepturile prevazute de lege.
Din continutul adresei nr._/3.11.1988, emitent IPJ Arges (f.82) rezulta condamnarea acestuia si imprejurarea ca a executat efectiv parte din pedeapsa stabilita, de vreme ce din cuprinsul acesteia exista mentiunea decesului la 1.04.1960 in Penitenciarul Galati.
Potrivit art. 1 din Lg. nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
De asemenea, potrivit art. 1 alin.2 din acelasi act normativ, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
In cauza, condamnarea aplicata autorului reclamantelor, prin sent. penala nr. 456/17.10.1958 a Tribunalului M. C. pronunțată în dosarul nr. 452/1958, constituie condamnare cu caracter politic in sensul prevazut de art. 1 din Lg. nr. 221/2009.
In ceea ce priveste stabilirea existentei unui prejudiciu moral si evaluarii acestuia se va avea in vedere ca prin masura condamnarii si privarii de libertate a numitului C. N. i-au fost cauzate acestuia traume psihice cit si atingeri ireversibile onoarei, demnitatii si libertatii individuale, cu atit mai mult cu cit s-a facut dovada decesului acestuia in conditii de incarcerare nelegitima.
O cuantificare a prejudiciului moral sau o „masurare” a suferintelor îndurate nu poate fi realizata prin probe tehnice, exacte, fiind o chestiune pur subiectiva, care trebuie analizata în concret prin luarea în considerare a ansamblului împrejurarilor ce tin atât de condamnarea efectiva (natura, durata, modalitate de executare), cât si de efectele nefaste pe care aceasta le-a produs atât pe plan familial, cât si profesional (CEDO, 6 noiembrie 1980, Guzzardi contra Italiei).
Cu toate acestea in aprecierea cuantumului pretentiilor, Tribunalul va avea in vedere si situatia socio economica actuala cit si efortul financiar pe care l-ar putea suporta statul roman pentru plata despagubirilor de orice fel cauzate de regimul comunist, raportat la posibilitatile economice concrete ale Romaniei, dar si importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care reclamantelor le-a fost afectată situația familiară, profesională și socială, astfel incit va considera suma de 6.000.000 lei reprezentind despagubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnarii cu caracter politic, ca fiind prea mare, pentru acest prejudiciu moral suma de cate 20.000 lei, pentru fiecare reclamanta, fiind apreciata ca suficienta si rezonabila.
Tribunalul va face o apreciere a tuturor acestor factori tinind seama si de inscrisurile depuse la dosarul cauzei si care probeaza pe deplin afirmatiile reclamantelor legate de dificultatile in care s-a desfasurat activitatea si viata privata a reclamantelor dupa incarcerarea autorului lor.
In privinta temeiului de drept in baza caruia se acorda aceste despagubiri, Tribunalul constata ca in cauza sint aplicabile disp. art. 3, 5, 8, 9 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului; art.2, 5 din CEDO; Rezolutia APCE nr. 1096 din 1996 si nr. 1481 din 2006, deoarece Constitutia Romaniei prevede ca
tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Este si cazul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994, din acel moment aceasta devenind parte integranta a sistemului de roman de drept si dobandind in cadrul acestuia, aplicabilitate directa, cu forta juridica constitutionala si supralegislativa ( a se vedea C.B. - "Conventia Europeana a Drepturilor Omului" Vol. I " Drepturi si Libertate, Ed. C.H B., Bucuresti,2005, p.100 C.B.,op.cit.,p.102).
Astfel, potrivit art.5 par.5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale este garantat dreptul la libertate și la siguranță in sensul ca “orice persoană, victimă a unei arestări sau dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol, are dreptul la reparații”.
De asemenea, protocolul 7 art.3 al aceleiasi conventii prevede ca
"Atunci cand o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cand este acordata gratierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv,cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot, sau in parte.”
Așadar, problema esențială de drept privește aplicarea directă a art. 5 din CEDO în ordinea juridică națională, în strânsă legătură cu art. 23 și art.52 alin. 3 din Constituție. De altfel, noul text constituțional (art. 52 alin. 3) introdus prin legea de revizuire, aprobată prin referendumul din 18 - 19 octombrie 2003, este concordant cu cel din CEDO și constituie un temei neechivoc al răspunderii obiective a statului pentru eroarea judiciară comisă în speță.
Edificator este că prin legea de revizuire s-a înlăturat din Constituție expresia „săvârșite în procesele penale” și, astfel, s-a extins răspunderea statului pentru alte erori judiciare, inclusiv abuzul administrativ constând dintr-o gravă neglijență privind punerea în executare a unei hotărâri de transformare a amenzii în închisoare contravențională care a fost anulată și în privarea ilegală de libertate a reclamantului.
Relevantă este, totodată, forța obligatorie a jurisprudenței CEDO în aplicarea art. 5 alin. (1) din Convenție privind calificarea contravenției ca delict și asimilarea închisorii contravenționale cu privarea de libertate ca sancțiune penală, ceea ce constituie o violare a dreptului fundamental la libertate și siguranță, cu consecința despăgubirii morale și materiale pentru prejudiciul produs.
Pe de alta parte, legea nr. 221/2009 se referă la victimele regimului totalitar comunist stabilit în România după 6 martie 1945. Acest regim a fost condamnat de mai multe texte internaționale. Primul document important, care a încercat să abordeze regimul totalitar prin analizarea acestuia, îl reprezintă Rezoluția nr.1096 privind măsurile de lichidare a moștenirii fostelor regimuri totalitare comuniste, din 1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care se referă la măsurile de eliminare a moștenirii fostelor sisteme totalitare comuniste.
Prin această rezoluție se prevede în mod expres faptul că măsurile care trebuie luate în vederea reabilitării victimelor justiției totalitare comuniste trebuie să stabilească reparații care nu vor fi mai mici decât ale celor condamnați pe nedrept pentru comiterea de crime. In acest sens trebuie ținut cont și de dispozițiile articolelor 504 si 505 din Codul de procedură penală, care se referă la repararea de către stat a pagubei suferite.
Iata ca Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, vorbeste de reabilitarea victimelor justiției totalitare comuniste dar si de stabilirea de reparatii, nefiind suficient ca măsurile de eliminare a moștenirii fostelor sisteme totalitare comuniste sa ramina la nivel de declaratii.
Este adevarat ca CEDO a stabilit ca nu exista o obligatie generala a statului de a promova masuri de despagubire de orice natura a victimelor regimului comunist, inainte de ratificarea conventiei, ca statele contractante au o larga marja de apreciere in stabilirea masurilor specifice de implementare a politicilor sociale si economice, a conditiilor de acordare a despagubirilor si ca nu exista posibilitatea impunerii unor restrictii asupra libertatii statelor de a stabili scopul si conditiile oricarei restituiri catre fostii proprietari, insa este consacrata obligatia statului, ca odata adoptata o anumita masura, respectiv emiterea Lg. nr. 221/2009, exprimarii vointei politice de a recunoaste calitatea de victima a regimului comunist precum si a despagubirilor ce i se cuvin acesteia, sa adopte toate masurile ce se cuvin ca beneficiarul legii sa intre in posesia drepturilor stabilite astfel de parlament, prin adoptarea legii.
Este de remarcat obligatia pozitiva a statului, prin organele sale, sa puna de acord prevederile neconstitutionale cu Constitutia, cu atit mai mult cu cit au fost declarate neconstitutionale parti din lege ( acelea referitoare la consecinta constatarii masurilor abuzive ale regimului totalitar) si nu legea in intregul ei si cu atit mai mult cu cit puterile politice implicate in procesul legiferarii nu au stabilit abrogarea legii in intregimea ei, pentru a nu se mai pune problema unui “ vid legislativ” astfel cum il numeste parata prin intimpinarea depusa.
Faptul, ca pana la aceasta data legiuitorul nu a intervenit pentru a modifica legea, nu este imputabil reclamantelor si nu este un temei legal ca cererea sa fie respinsa, ci este obligatoriu ca ea sa fie judecata in acord cu prevederile constitutionale si internationale.
Deci, prin incriminarea in Legea nr.221/2009, a unor acte normative dinainte de anul 1989, ca avand caracter politic, se recunoaste ca acestea au fost contrare Constitutiei din acea vreme, precum si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (la care Romania a aderat in data de 10.12.1948), Tratatelor si Acordurilor Internationale la care Romania era si este parte.
In aceasta situatie, cetateanului, victima a regimului comunist totalitar, i se incalca drepturile, pentru ca se afla in situatia in care exista actul normativ care indica notiunea de condamnare politica sau măsură administrativă cu caracter politic, ii recunoaste acestuia calitatea de persoana indreptatita la o reparatie, ca o consecinta fireasca a cumularii calitatilor de victima, insa in concret acesta nu are suportul legal de a solicita aceasta reparatie, pentru ca tocmai aceste dispozitii legale au fost declarate neconstitutionale iar statul ramine in pasivitate in loc sa puna in acord dispozitiile legale neconstitutionale, cu Constitutia Romaniei.
Pentru aceste considerente, urmeaza, in baza art. 5 par.5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale sa fie admisa in parte actiunea reclamantelor si sa fie obligat paratul la plata catre acestea a sumei de cate 20.000 lei cu titlu de daune morale.
In privinta cererii modificatoare se vor retine urmatoarele:
Potrivit art.5 lit. b din Lg. nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Din textul mai sus enuntat rezulta ca obiect al reparatiei il constituie obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legilor speciale de retrocedare.
Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, și anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al legii de reparație nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Numai în acest fel se justifică trimiterea expresă făcută de legiuitor, în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.
Ca atare, bunurile mobile nu intra sub incidenta acestei legi.
Din expertiza C. rezulta ca terenul din Pct. „Nisoiu” mentionat in cuprinsul inventarului din 02.03.1959 precum si al sent. civ. nr. 2165/07.10.1960 nu a fost retrocedat reclamantelor, insa nu este liber, fiind intrat in circuitul civil si aflat in proprietatea actuala a numitilor T. si Mierlan. Evaluarea acestui teren s-a facut de catre expertiza C. la suma de 206.845 lei.
In ceea ce priveste constructiile confiscate, ce au facut obiectul procesului verbal de predare primire din data de 06.06.1959, Tribunalul constata ca acestea s-au situat, potrivit depozitiilor de martori, pe terenul aflat in prezent in proprietatea reclamantelor, fiind retrocedat dupa anul 1990, astazi fiind demolate. Valoarea lor a fost stabilita de acelasi expert C. C., la suma de 350.340 lei.
Ca atare, vazind inscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezulta bunurile confiscate in urma hotararii de condamnare, depozitiile martorilor B. D. si B. N., din care rezulta imprejurarile confiscarii dar si concluziile rapoartelor de expertiza intocmite in cauza cu privire la evaluarile bunurilor mentionate mai sus si posibilitatea atribuirii lor in natura sau prin echivalent, Tribunalul, urmeaza, in baza disp. legale mai sus mentionate, sa admita in parte si capatul de cerere referitor la aceste bunuri si sa oblige pârâtul la plata către reclamante a sumelor de 350.340 lei și 206.845 lei, cu titlu de daune materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea introductivă, astfel cum a fost formulată de reclamantele T. A. și P. C. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură F. P. din Pitești, . Praxis, etaj 5, jud. Argeș în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Obligă pârâtul la plata către reclamanta T. A. a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale și către reclamanta P. C. a sumei de 20.000 lei, cu același titlu.
Obligă pârâtul la plata către reclamante a sumelor de 350.340 lei și 206.845 lei, cu titlu de daune materiale.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Noiembrie 2013.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, F. G. |
Red. M.P./31.01.2014
Tehn.E.N./5 ex
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 336/2013. Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 2562/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
