Ordin de protecţie. Decizia nr. 2240/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2240/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 5691/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2240/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș fiind reprezentat de Procuror M. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta B. E. V. împotriva sentinței civile nr 6371/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria P., intimat fiind pârâtul P. C., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare nu au răspuns părtile fiind prezent reprezentantul Parchetului, la a doua strigare au răspuns recurenta-reclamantă prin avocat P. R. E., curator A. D. pentru intimatul-pârât, la a treia strigare nu au răspuns părtile ,fiind prezent reprezentantul Parchetului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La prima strigare a cauzei tribunalul constată că a fost emisă adresă către Baroul Argeș pentru a se aduce la cunoștință numirea curatorului special A. D. pentru intimatul-pârât. Apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta curatorul special.
La a doua strigare a cauzei se solicită de către curatorul special al intimatului-pârât acordarea cuvântului asupra recursului, din motive medicale.
Tribunalul dispune strigarea cauzei.
Recurenta-reclamantă, prin avocat și curatorul special al intimatului-pârât arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, hotărârea instantei de fond fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: la instanta de fond s-a dovedit că reclamanta este într-o situatie specială pentru că pârâtul o agresează fizic și verbal, aceasta s-a adresat organelor de politie care au îndrumat-o către instanță pentru a solicita instituirea ordinului de protectie. Solicită a se avea în vedere că, la instanta de fond, reprezentantul Parchetului a pus concluzii de admitere a recursului însă instanța a dat o motivare lapidară celor hotărâte. Mai arată că, instanta de fond a dat cuvântul părtilor pe fond și apoi a repus cauza pe rol pentru propunere de probe și dezbateri pe fond. Precizează că s-a dovedit faptul că reclamanta este agresată fizic si psihic.
Curatorul special al intimatului-pârât solicită respingerea recursului, mentinerea hotărârii ca legală și temeinică. Arată că în motivele de recurs s-au reiterat motive de la instanta de fond, din probele administrate nu a reiesit caracterul violent al intimatului și că acesta ar genera o stare de fapt negativă. Precizează că nu are cunoștință dacă intimatul este plecat din țară pentru că acesta nu a luat legătura cu dumneaei.
Reprezentantii legali ai părtilor arată că solicită judecata cauzei în lipsă.
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a se prezenta reprezentantul Parchetului.
La a treia strigare tribunalul învederează reprezentantului Parchetului că s-a solicitat de către curatorul intimatului strigarea cauzei din motive medicale. Acordă acestuia cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 13.03.2013 sub nr._ reclamanta B. E. V. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul P. C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună instituirea ordinului de protecție împotriva pârâtului conform art. 23 alin 1 lit. d, e și f din Lg. nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie prin care, să fie obligat pârâtul să păstreze o distanța minima fața de reclamanta, minima de 3 km, fața de rudele sale, fața de locul de muncă și de domiciliu, față de fiica sa și de unitatea de învățământ a acesteia, să i se interzică orice contact, inclusiv telefonic sau prin corespondența cu dumneaei, interdicția de a se deplasa în orașul Mioveni, în zona de domiciliu a reclamantei, în zona platformei Automobile, unde reclamanta își desfășoară activitatea.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost soțul său și prin sentința civilă nr._/2011 – dosar_/280/2011 căsătoria dintre părți a fost desfăcută prin divorț, arătând că pârâtul a venit la adresa sa din Mioveni, a bătut cu picioarele în ușa ca să îi deschidă și să intre în apartament ca să o lovească, o sună pe telefonul mobil cu numere diferite și o amenința cu moartea, a oprit curentul electric de pe scara blocului de la adresa sa, i-a adresat cuvinte jignitoare și amenințări astfel că ,, lăsa că ieși tu afara și vezi ce o să pățești, nu mă las până nu te distrug, a rupt cutia poștală, i-a lăsat mesaje amenințătoare în ușa apartamentului, și a fost lovită de pârât pentru care s-a emis certificat medico-legal.
Același comportament l-a avut reclamantul și fața de fiica acesteia.
Reclamanta a precizat că s-au mai petrecut situații similare de 3-4 ori atât în spații private cât și în spații publice astfel încât îi este teamă pentru integritatea sa fizică și fiicei sale.
A arătat reclamanta că în perioada conviețuirii cu pârâtul au avut loc agresiuni fizice la care a asistat și fiica acesteia și au locuit în apartamentul fiicei, pârâtul fiind gelos și după desfacerea căsătoriei ceea ce a condus la îmbolnăvirea reclamantei.
La data de 01.04.2011 a avut loc un incident în care reclamanta a fost nevoită se cheme poliția, vecinii, a fost lovită iar pârâtul a îmbrâncit-o, motiv pentru care a formulat plângere la poliție și depusă la P. de pe lângă Judecătoria Pitești unde s-a dat neînceperea urmăririi penale.
În cauza s-au administrat probele cu înscrisuri deși a fost încuviințata proba testimonială, și proba cu interogatoriu, probe care nu au fost administrate datorita neprezentării reclamantei și a martorului. .
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au căsătoria desfăcuta prin divorț astfel cum rezulta din sentința civilă nr._/2011 – dosar_/280/2011.
Din casatorie nu au rezultat copii, iar reclamanta are un copil dintr-o casatorie anterioară.
Situația de fapt nu a fost probata de reclamanta prin administrarea de probe.
Conform dispozițiile art. 3 alin 1 din Lg. nr. 213/2003 violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform dispozițiile art. 4 alin 1 lit. a din Lg. nr. 213/2003 violența în familie se poate manifesta prin violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
Conform dispozițiile art. 23 din Lg. nr. 213/2003:
(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Deci, potrivit acestor dispoziții legale emiterea ordinului de protecție este condiționată de crearea unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, scopul emiterii ordinului fiind cela de a înlătura starea de pericol.
Potrivit DEX prin PERÍCOL se înțelege o situație, întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva.
Conform probatoriului administrat în cauză pârâtul nu a săvârșit fața de reclamanta acte de violența fizică sau psihică așa cum sunt descrise de prezenta lege .
Aceste amenințări nu constituie acte de violența verbala sau psihică, nu sunt de natura să insufle reclamante niciun fel de temere, având în vedere faptul că procesul civil este guvernat de regulile instituite de Codul de Procedură Civilă, reguli a căror aplicare nu este lăsată la latitudinea părților cu privire la durata procesului civil.
Relațiile dintre soți s-au tensionat, respectiv deteriorat și ca urmare a divorțului.
Din nicio proba administrată nu rezulta faptul că până la evenimentul din aprilie 2011 paratul a săvârșit acte de violența fizică, psihică, verbală sau de altă natură fața de reclamantă, respectiv faptul că pârâtul este o persoană violentă sau că prezintă probleme de sănătate psihică.
De asemenea, prin probatoriul administrat nu rezulta faptul că pârâtul a săvârșit acte de violența fața de reclamantă la domiciliul acesteia sau la locul de muncă.
În consecință, nu se poate susține faptul că pârâtul are un comportament violent verbal fața de reclamantă prin raportare la o singura situație de natura celei descrise de reclamantă, fără ca astfel de acte să aibă un caracter de repetabilitate și să prezinte o anumita gravitate.
Un singur act de violența verbală precum cel săvârșit de pârât nu este de natură să creeze o stare de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei ce nu ar putea fi înlăturată decât prin emiterea ordinului de protecție care implică restricții ale drepturilor persoanei vizate de emiterea ordinului, îngrădindu-i anumite libertăți garantate de Constituția României.
Este evident faptul că repetarea unei astfel de comportament poate conduce la crearea unei stări de pericol pentru persoana reclamantei cu consecința emiterii pe viitor a unui ordin de protecție.
În prezent, în raport de probele administrate în cauză, instanța a reținut că nu s-a creat o stare de pericol pentru drepturile reclamantei garantate, de asemenea, prin Constituția României, sub acest aspect nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de Lg. nr. 217/2003.
Pentru considerentele expuse instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs B. E.-V. ,care a criticat-o, în esență, pentru următoarele motive:
Greșit instanța de fond, cu interpretarea greșită a legii(art. 304 pct.9 Cod pr.civilă) și a probatoriului cauzei, a respins acțiunea sa întrucât a făcut dovada stării continue de pericol pe care comportamentul pârâtului o produce ambelor recurente, acesta fiind violent fizic și verbal .
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.217/2003, pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție este necesar să se dovedească existența unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizică ori psihică ori libertatea unei persoane, stare de violență care să fie creată printr-un act de violență din partea membrului de familie.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că părtile sunt divorțate din noiembrie 2011, că recurenta are o fiică rezultată dintr-o căsătorie anterioară celei cu intimatul si că între părți există o stare conflictuală manifestată încă din perioada despărțirii acestora în fapt ,dovedită cu declarația de la fila 14, dosar fond prin care intimatul își lua angajamentul să nu să nu o mai amenințe, să nu o mai jignească, să nu o mai urmărească pe reclamantă și să nu mai meargă în fostul domiciliu comun al soților. Această stare s-a continuat de-a lungul timpului,intimatul chiar lovind-o astfel cum rezultă din certificatul medico-legal emis în februarie 2013 și din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale de la fila 16 ,recurenta apelând la organele de poliție, unele dintre sesizările sale soldându-se cu sancționarea contravențională a intimatului ,iar altele cu neînceperea urmării penale ca urmare a împăcării ,înscrisurile doveditoare în acest sens,emise în perioada 2011-2013 regăsindu-se la filele11-17.Prin comportamentul său agresiv, intimatul a creat o stare de pericol și fiicei recurentei, M. A. V. ,prin faptul că aceasta a asistat la scene de violență desfășurate între părinți și prin aceea că locuiește împreună cu mama sa ,iar intimatul a pătruns în domiciliul acestora.
Toate aceste probe conduc la concluzia că în cauză există posibilitatea reală ca și în viitor reclamanta și fiica acesteia să fie supuse unei violențe domestice din partea pârâtului, sens în care tribunalul apreciază ca fiind ivită o situatie caracterizată prin urgență, care să atragă necesitatea emiterii unui ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre obligațiile sau interdicțiile prev.de art.23 din Legea nr.217/2003 republicată .
În ceea ce privește caracterul vremelnic, tribunalul reține că acesta rezultă din însăși natura măsurii ce urmează a fi luată, urmând a se stabili expres durata producerii efectelor asa încât, având în vedere scopul pentru care a fost instituit prin lege ordinul de protecție,în baza art.312 alin.1 Cod pr. civilă va admite recursul, va modifica sentinta.
Tribunalul va admite în parte însă cererea reclamantei în sensul că va obliga pe pârât să păstreze distanța minimă de 500 m față de reclamantă și locuința acesteia, precum și față de fiica acesteia, timp de 6 luni, începând cu data de 10.10.2013.
Tribunalul a apreciat că prin obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe de 3 km se ajunge practic la situația în care acestuia să i se interzică să locuiască sau să circule în orașul Mioveni ,or, exercitarea drepturilor unei persoane trebuie să se realizeze cu respectarea drepturilor celorlalți .Nu i se pot îngrădi intimatului dreptul de a locui ,a circula sau dreptul la muncă în această localitate însă se poate stabili o distanță minimă, astfel cum menționează expres disp. art. 23,alin.1 lit.d din Legea 217/1003, pe care să o păstreze față de recurente și care să le ofere protecție. Nu se justifică, de asemenea, obligarea intimatului la a nu se deplasa în zona serviciului recurentei sau la institutia de învățământ pe care o frecventează fiica acesteia,precum și interzicerea contactului telefonic sau prin corespondență cu acestea întrucât nu s-a făcut dovada că intimatul s-a deplasat vreodată la locațiile respective și le-ar fi agresat pe acestea și nici că le-ar fi agresat prin mijloacele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamanta B. E. V. împotriva sentinței civile nr 6371/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria P., intimat fiind pârâtul P. C..
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârât să păstreze distanța minimă de 500 m față de reclamantă și locuința acesteia, precum și față de fiica acesteia, timp de 6 luni, începând cu data de 10.10.2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
Red.C.B/11.10.2013
Dact.CEC/ 3 ex.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2055/2013. Tribunalul ARGEŞ | Tutelă - autorizări date tutorelui. Hotărâre din 25-06-2013,... → |
|---|
