Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 2102/828/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 36/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș fiind reprezentat de Procuror F. P.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamanta M. A. M. împotriva sentinței civile nr 1110/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind pârâtul M. C., având ca obiect ordonanță președințială ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-reclaamntă personal și fiind asistată de avocat C. V., intimatul-pârât personal și fiind asistat de avocat Janță C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se depun la dosar împuterniciri avocatiale pentru părti.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită proba cu acte sens în care depune la dosar o decizie de desfacere a contractului de muncă privind pe reclamantă, copia unei cereri de chemare în judecată, 4 contracte de amanet, practică judiciară.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită proba cu acte sens în care depune la dosar un borderou ce se comunică recurentei-reclamante, prin avocat.
Părtile, prin avocatii alesi, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat si solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanta de fond a respins cererea de chemare în judecată în mod nelegal, cu motivarea că nu s-a făcut dovada stării de pericol. Potrivit legii, 2 conditii sunt necesare pentru a se putea emite ordinul de protecție ,respectiv :să existe relatii de familie între părti și să existe stare de pericol creată de violență psihică, fizică. În speța de față, este vorba de violență verbală, psihică și economică. Arată că mama pârâtului detine o societate, reprezentantul legal al acesteia este mama pârâtului, dar pârâtul este cel care ia toate deciziile în această societate însă nu poate fi reprezentant legal întrucât lucrează în armată. Una dintre deciziile reprezentantului legal a pus-o pe recurenta în imposibilitatea de a mai avea serviciu. O altă împrejurare este aceea că recurenta avea o masină a societății, la dispozitia sa, pentru a desfășura activități de familie iar de sărbători, i -au fost tăiate cauciucurile pentru că a refuzat să predea cheile. În acest mod, arată că pârâtul a i-a demonstrat că practic, sub toate aspectele, „este la mâna sa”. Legea prevede că nu este nevoie de certificat medical pentru a demonstra violenta așa încât, în subsidiar, dacă se va aprecia că nu se poate dispune evacuarea, să i se interzică intimatului să mai intre în camera unde stă cu copii, să mai ia legătura cu aceasta pentru că este jignită și agresată . Arată că, în situatia în care se va respinge cererea de ordonanță cu privire la evacuare, va fi nevoită să plece din domiciliu. Mai precizează că, pe rolul instantei se află actiunile de divort si de partaj, martorii au arătat că este lovită, agresată. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, admiterea cererii de ordonanță, în subsidiar să se instituie un ordin de protectie în sensul ca intimatul să nu intre în camera în care stă recurenta cu copiii, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Arată că, probele din dosar, confirmă că nu se poate emite un ordin de protectie în sensul evacuării pârâtului din propria casă. De asemenea, nu s-a făcut dovada violentei fizice si verbale ci dimpotrivă, la instanta de fond s-a dovedit, în special prin declaratiile de martori cât și a altor persoane, că pârâtul este un bun tată, bun sot, își îngrijește copiii, cu totii locuiesc în acelasi apartament, intimatul realizează venituri cu care își ajută copiii si sotia. În ceea ce priveste societatea, arată că singurul asociat este mama intimatului, M. E., și aceasta este în drept să răspundă de patrimoniul societății, inclusiv de încercările de recuperare a unui bun aflat în posesia unei alte persoane ( autoturismul care era în posesia recurentei, acesteia punându-i-se în vedere că predea masina însă aceasta a refuzat si de aceea s-a apelat la Politie). În ceea ce priveste comportamentul sotilor arată că s-a dovedit că intimatul este un bun tată, nu există violentă economică, procuratorul nu se confundă cu directorul societății. Nu este vorba nici de violentă fizică sau verbală deoarece intimatul este cadru militar si se bucură de o bună reputatie. Mai arată că starea de tensiune a apărut datorită faptului că recurenta s-a erijat în directorul societății și-a însușit autoturismul si chiar sume de bani, iar probele administrate nu confirmă sustinerile recurentei. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotărârii deoarece din probe nu rezultă exercitarea violentei.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Constată că la data de 04.12.2012, reclamanta M. A.- M. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. solicitând pe calea ordonanței președințiale instituirea ordinului de protecție în favoarea reclamantei pentru prevenirea violenței în familie și preîntâmpinarea unei situații repetate a încălcării drepturilor fundamentale ale acesteia în sensul ca pârâtul să aibă interdicție pe o perioadă de 6 luni de a se deplasa în orașul Topoloveni ., ., . în zona locuinței reclamantei sau la orice loc pe care aceasta îl frecventează sau îl vizitează precum și interdicția oricărui contact inclusiv telefonic prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, precum și evacuarea pârâtului din domiciliul situat în orașul Topoloveni ., ., ., județul Argeș, pe o perioadă de 6 luni de la data pronunțării, solicitând pronunțarea unei hotărâri executorie, vremelnică fără somație sau trecerea vreunui termen.
Motivând cererea, reclamanta a arătat faptul că locuiește cu pârâtul în orașul Topoloveni ., ., ., iar în prezent părțile se află în proces de divorț, motivele pentru care a promovat prezenta cerere fiind similare cu motivele invocate prin cererea de divorț în sensul că pârâtul a devenit agresiv, are o atitudine arogantă, autoritară, soldată cu bruscări verbale.
Sub acest aspect reclamanta a arătat faptul că s-a adresat Poliției orașului Topoloveni cu o plângere penală ce a fost înregistrată în data de 29.11.2012.
A mai arătat reclamanta și faptul că imobilul din care solicită evacuarea pârâtului este imobilul în care au crescut și cei doi minori și unde aceștia au beneficiat întotdeauna de stabilitate și siguranță din partea sa, aceștia putând fi afectați de comportamentul agresiv al pârâtului.
Se mai susține de reclamantă și faptul că disensiunile dintre părți au început când, fără nici un motiv întemeiat pârâtul și-a schimbat comportamentul față de familie.
Din acest punct de vedere reclamanta a arătat faptul că este încadrată cu carte de muncă la societatea comercială a familiei unde și-a exercitat și exercită în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, societate în care a avut calitatea de asociat.
În acest sens se susține de reclamantă faptul că pârâtul fără un motiv întemeiat a hotărât înlăturarea sa din societate, în prezent calitatea de unic asociat al firmei având-o mama pârâtului.
Se mai susține de reclamantă și faptul că, de curând pârâtul a telefonat contabilului societății și i-a solicitat acestuia să dispună desfacerea contractului său de muncă, iar din veniturile pe care le obținea din activitatea desfășurată în cadrul societății se ocupa de creșterea și îngrijirea minorilor și contribuia la cheltuielile gospodărești.
A mai arătat reclamanta și faptul că anexează prezentei cereri deduse judecății preavizul privind încetarea contractului de muncă prin care i s-a adus la cunoștință de către reprezentanta legală a societății, respectiv mama pârâtului, M. E., faptul că în termen de 20 de zile raporturile sale contractuale vor înceta, astfel încât apreciează că, pârâtul ajutat de mama sa, consideră că au săvârșit acte de violență economică împotriva sa.
În raport de considerentele de fapt mai sus arătate, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.2 lit.e din Legea nr.217/2003 întrucât interzicerea activității profesionale, privarea de mijloace economice,inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară cum ar fi hrana, medicamentele, obiectele de minimă necesitate, constituie acte de violență economică pe care pârâtul le exercită în mod intenționat față de reclamantă.
În ceea ce privește violența verbală manifestată de pârât, reclamanta a arătat faptul că, acesta i se adresează cu un limbaj jignitor, uzând de expresii degradante și umilitoare în prezența copiilor, iar cuvintele jignitoare îi sunt adresate zilnic de către pârât.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.217/2003 Republicată și disp.art.581 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul M. C. nu a formulat întâmpinare potrivit disp.art.115 din Codul de procedură civilă
În vederea soluționării cererii, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Prin sentința civile nr 1110/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni,a fost respinsă cererea, reținându-se următoarele:
Potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă faptul că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28.05.2006, iar în urma relațiilor de căsătorie au rezultat minorii M. Darius T., născut la data de 24.08.2006 și M. V. P., născut la data de 24.10.2008 (filele 6-8 ale dosarului).
De evidențiat este și faptul că pe rolul Judecătoriei Topoloveni se află înregistrat dosarul nr._ cu termen de judecată la data de 10.01.2013, având ca obiect divorț.
Potrivit interogatoriului administrat de instanță pârâtului la propunerea reclamantei la termenul de judecată din data de 13.12.2012, rezultă faptul că pârâtul a contestat susținerile învederate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată arătând faptul că nu a jignit-o pe aceasta niciodată, între părți fiind discuții legate de familie, iar în ceea ce privește decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantei, pârâtul a arătat faptul că această decizie a aparținut unicului asociat al firmei (filele 26-29 ale dosarului).
De evidențiat este și faptul că, potrivit depoziției martorei C. I. audiată de instanță la termenul de judecată din data de 13.12.2012 rezultă faptul că, pârâtul este cel care a concediat-o pe reclamantă.
Acest aspect este contrazis de înscrisurile existente la dosarul cauzei, din care rezultă faptul că, pe de o parte calitatea de unic asociat a . SRL în prezent o are doamna M. E., iar pe de altă parte faptul că ,pârâtul are calitatea de salariat al unității militare_ Domnești așa cum rezultă din înscrisul existent la fila 43 a dosarului.
Această împrejurare a fost recunoscută și de reclamantă așa cum rezultă și din interogatoriul administrat acesteia la propunerea pârâtului(filele 24-25 ale dosarului).
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că potrivit contractului individual de muncă nr.19/31.07.2012, reclamanta a fost salariata . SRL pe o durată nedeterminată începând cu data de 01.08.2012 în funcția de referent contabil (filele 31-32 ale dosarului).
Prin Hotărârea nr.2/28.11.2012 asociatul unic al . SRL, doamna M. E. a hotărât desființarea postului ocupat de reclamantă (fila 62 a dosarului).
Prin preavizul din data de 29.11.2012, reclamanta a fost înștiințată în conformitate cu art.65 și art.73 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii despre desființarea locului de muncă al acesteia(fila 5 a dosarului).
Din acest punct de vedere, instanța a reținut faptul că potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, pârâtul nu are calitatea de asociat în cadrul societății . SRL, astfel încât să dispună desfacerea contractului de muncă al reclamantei și să determine o lipsire a acesteia de mijloace de existență patrimoniale în sensul disp.art.4 lit.e din Legea nr.217/2003 Republicată.
Sub acest aspect instanța a reținut faptul că potrivit disp.art.4 lit.e din Legea nr.217/2003 Republicată” violența în familie se poate exercita și sub forma violenței economice care în accepțiunea textului legal presupune - „interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar”.
Probele administrate în cauza dedusă judecății nu relevă o violență economică din partea pârâtului față de reclamantă în accepțiunea disp.art.4 lit.e din Legea nr.217/2003 Republicată.
În ceea ce privește violența verbală și fizică așa cum a fost învederată de reclamantă prin cererea dedusă judecăți, instanța a reținut faptul că potrivit disp.art.4 literele a) și c) din Legea nr.217/2003 Republicată violența verbală presupune - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; iar violența fizică presupune vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Sub acesta aspect instanța a reținut faptul că martora propusă de reclamantă C. I., (concubina fratelui reclamantei) a învederat prin depoziția formulată, faptul că pârâtul o lovește pe reclamantă și o jignește.
A mai relatat martora și faptul că în prezența sa pârâtul nu a lovit-o de reclamantă și personal nu a sesizat urme de violență pe corpul reclamantei.
Depoziția martorei C. I. prin care a arătat faptul că pârâtul o lovește pe reclamantă și o jignește nu se coroborează însă cu alte mijloace de probă. Potrivit depoziției martorului propus de pârât, D. C. rezultă o situație de fapt distinctă. Acest martor a relatat faptul că pârâtul se poartă frumos cu reclamanta nu o lovește și nu jignește. A mai relatat martorul și faptul că reclamanta nu s-a plâns niciodată de faptul că pârâtul o violentează verbal sau fizic.
Din acest punct de vedere instanța a reținut faptul că reclamanta a formulat împotriva pârâtului plângere penală ce a fost înregistrată la Poliția orașului Topoloveni.
Prin plângerea penală formulată, reclamanta a sesizat organele de poliție învederând faptul că, pârâtul, potrivit propriilor susțineri are un comportament agresiv atât fizic ,cât și verbal așa cum rezultă de altfel din copia plângerii penale existente la fila 4 a dosarului.
Sub acesta aspect, instanța a reținut faptul că organele de poliție ale orașului Topoloveni au efectuat cercetări cu privire la plângerea formulată de reclamantă, iar potrivit adresei înregistrată sub nr._/12.12.2012 s-a concluzionat faptul că aspectele sesizate de reclamantă referitoare la comportamentul agresiv al pârâtului nu se confirmă (fila 53 a dosarului).
Și din cuprinsul caracterizării întocmită de comandantul Unității Militare_ Domnești rezultă faptul că pârâtul are o atitudine responsabilă și manifestă implicare în rezolvarea sarcinilor, putere de convingere și abilitate în comunicare, precum și o comportare demnă și regulamentară față de comandant și colegi (fila 44 a dosarului).
Aceleași aspecte sunt evidențiate și prin declarațiile martorilor Ș. N. A., C. M., B. D. N., A. B. D. și B. L. G. autentificate sub nr.1972/12.12.2012, nr.1971/12.12.2012, nr.1270/12.12.2012, nr.1970/12.12.2012 și nr.1974/13.12.2012 autentificate de Biroul Notarului Public G. G. și de Biroul Notarilor Publici Asociați B. I. C. și B. R. E. (filele 46-50 ale dosarului).
Potrivit depozițiilor martorilor Ș. N. A., C. M., B. D. N., A. B. D. și B. L. G. rezultă faptul că pârâtul nu este agresiv cu reclamanta sau cu copii, fiind un om integru și responsabil care își iubește soția și copii. Martorii au evidențiat și faptul că au existat disensiuni între părți pe tema firmei care aparține mamei pârâtului.
Prin urmare instanța a constatat că situația de fapt astfel cum este reținută în baza probelor administrate în cauză nu conduce la concluzia că în cauză reclamanta a fost supusă unei violențe domestice din partea pârâtului care să impună emiterea unui ordin de protecție cu caracter provizoriu.
În raport de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, instanța a constatat netemeinicia cererii formulate de reclamantă împrejurare în raport de care a respins cererea de instituire a ordinului de protecție.
S-a luat act că pârâtul nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta M. A.-M., care a criticat-o, în esență, pentru următoarele motive:
Greșit a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile art. 2 lit e din Legea 217/2003 pentru emiterea ordinului de protecție întrucât intimatul îi creează o stare de pericol psihic prin actele pe care le-a manifestat asupra sa în ultima perioadă de timp ,cât și prin actele de violență economică ,concretizate în privarea de mijloace economice ,respectiv emiterea preavizului de încetare a contractului de muncă ;de violență verbală –uzând un limbaj jignitor, expresii degradante și umilitoare la adresa ei în prezența colegilor de serviciu și a copiilor .Mai mult, în data de 10.12.2012 intimatul a solicitat unor angajați ai firmei să se deplaseze în fața blocului și să spargă cauciucurile autoturismului F. ,cu care se deplasa în interesul copiiilor ,angajați pe care i-a prins în flagrant.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 23 alin.1 din Legea 217/2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin.1 lit.a –h.Prin emiterea ordinului de protecție se urmărește înlăturarea unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață,fiind un instrument de protecție a victimelor violenței în familie de tip preventiv cu efect imediat prin raportare la pericolul la care victimele acestui tip de violență sunt expuse .Or, un asemenea pericol trebuie dovedit ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Recurenta a susținut că a fost agresată fizic, psihic și economic.
Niciunul din martorii audiați în cauză nu a susținut că intimatul a lovit-o pe recurentă ,martorul propus de recurentă susținând doar că acesta a jignit-o de față cu el și cu fratele reclamantei. Nu a rezultat că i s-au adresat cuvinte urâte în ultima perioadă,în mod constant pentru a putea aprecia că prin comportamentul intimatului i se pune în pericol recurentei integritatea psihică. La dosarul de fond (f.53) se află și un răspuns al IPJ Argeș cu privire la sesizarea depusă de recurentă împotriva intimatului prin care a invocat că a fost agresată de acesta ,prin care se comunică faptul că nu s-a confirmat exercitarea acestora
În ceea ce privește actele de pretinsă violență economică ,se constată, cum corect a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada exercitării acestora asupra recurentei.Desfacerea contractului de muncă a avut loc, la 03.01.2013 (f.19 ,dosar recurs) în baza art. 65 Codul Muncii, din motive neimputabile recurentei cu respectarea termenului de preaviz ,cu plata drepturilor salariale cuvenite (f.5,3739,40,62,63 dosar fond și 32,33 ),iar persoana care a dispus concedierea, asociatul unic al societății nu este intimatul, ci mama acestuia.Prin urmare nu se poate reține că recurentei i s-a interzis activitatea profesională sau că a fost lipsită de mijloace de existență primară,cum ar fi: medicamente, hrană, obiecte de primă necesitate sau că i s-ar fi sustras bunurile personale ,că i s-ar fi impus munci grele și nocive sau că intimatul ar fi exercitat un control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune,pentru a se putea reține incidența art. 4 lit.e din Legea 217/2003.Concedierea a avut loc ca urmare a desființării postului,consecință a restrângerii activității economice a firmei .Atât timp cât s-a respectat termenul de preaviz,i s-au plătit drepturile salariale recurentei,iar desfacerea contractului nu a avut loc din motive imputabile acesteia pentru a avea dificultăți la angajare sau pentru a nu obține ajutorul de șomaj nu se poate reține că s-a urmărit lipsirea sa de mijloace de existență.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că intimatul a determinat niște angajați ai firmei să îi spargă cauciucurile autoturismului ,din cuprinsul adresei de la f.34,dosar recurs a rezultat că plângerea formulată la IPJ Argeș de către recurentă în acest sens a fost clasată.Nu s-a făcut și mențiunea că s-au cercetat faptele reclamate de recurentă ,că s-a confirmat sau nu săvârșirea lor ,ci că aspectele sesizate nu au natură penală sau contravențională .În consecință, nu se poate reține că s-a săvârșit această faptă.
Pentru aceste motive ,tribunalul apreciază că nu s-a dovedit niciuna din cerințele art. 4 alin.1 din Legea 213/2007 ,că nu se impunea nici emiterea ordinului de protecție, nici evacuarea intimatului din imobilul proprietatea sa ce a constituit domiciliul comun al soților astfel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ,iar în baza art. 304 pct.9 ,312 alin.1 Cod pr.civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Cererea prin care s-a interzis intimatului să mai intre în camera unde stă cu copii este o cerere formulată direct în recurs ,fiind inadmisibilă cf.art. 316, 294 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamanta M. A. M. împotriva sentinței civile nr 1110/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind pârâtul M. C., ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red.C.B/16.01.2013
Dact.CEC/2 ex.
| ← Stare civila. Decizia nr. 187/2013. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
