Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1821/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1821/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 21062/280/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1821/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier C. E. P.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind recursul declarat de recurenta-reclamantă D. A. împotriva încheierii interlocutorii din 4 mai 2012 și a sentinței civile nr. 108/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind pârâtul E. N., având ca obiect „partaj bunuri comune – lichidarea regimului matrimonial”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 27.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 02.07.2013, când a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, la data de 27.10.2010 reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâtul E. N. solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: un apartament situat în Pitești . . bunuri mobile, un autoturism Dacia L., un frigider, o mobilă de dormitor, o mașină de spălat, 2 TV. color și o mașină de tocat carne.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile au dobândit bunurile enumerate în acțiune, iar la apartament s-au efectuat o . îmbunătățiri: montat ușă metalică, schimbat tâmplăria, montat gresie, faianță, instalații sanitare.
Au dobândit autoturismul pentru care au plătit împreună avansul și ratele timp de 2 ani și bunuri mobile. În luna septembrie 2009 pârâtul a alungat-o din imobil a schimbat yala și a folosit exclusiv locuința.
Solicită o cotă de 70% întrucât a realizat venituri mult mai mari decât ale pârâtului.
In drept cererea este întemeiată pe prev. art. 30,36 alin.2 C.fam.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 18.02.2011 și cerere reconvențională prin care solicită o cotă de 90% la dobândirea bunurilor arătând că apartamentul a fost achiziționat de părinții săi după ce acesta s-a despărțit de prima soție, iar pentru actul de vânzare cumpărare încheiat nu s-a plătit nici un leu, pârâta având cunoștință de acest fapt.
În timpul căsătoriei reclamanta nu era încadrată în muncă pârâtul fiind acela care lucra și care aducea venituri substanțiale.
Bunurile mobile solicitate de reclamantă sunt bunuri comune, doar mașina de spălat, 2 TV, mașina de tocat carne, autoturismul, iar frigiderul și mobila de dormitor sunt bunuri proprii ale pârâtului.
Solicită a se introduce la masa de partaj și alte bunuri mobile, calculator, imprimantă, accesorii calculator, un birou, DVD, ratele la contractul de credit_/2007 BRD.
În motivarea cererii se arată că de la despărțirea în fapt pârâtul a plătit ratele la contractul de credit, pentru dobândirea autoturismului și a realizat venituri pe perioada căsătoriei.
În probațiune, părțile au solicitat si instanța a încuviințat proba cu acte, interogatoriu, martori
De asemenea, reclamanta a solicitat luarea unui interogatoriu pârâtului, proba ce a fost încuviințata si administrata la termenul de judecată din data de 07.10.2011 răspunsurile acestuia fiind consemnate si atașate la dosar.
În probațiune, pârâtul-reclamant s-a folosit tot de proba testimoniala, sens în care au fost luate declarații martorilor.
De asemenea, pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri .
Prin sentința civilă nr. 108/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte și în principiu acțiunea principală formulată de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâtul E. N.
S-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune .
S-a omologat RET în varianta 4 exp. B. F. fila 116 dosar.
Lotul 1 se atribuie reclamantei D. A. care primește bunuri în valoare de o lei și o sultă compensatorie de 24.975 lei.
Lotul nr 2 se atribuie pârâtului E. N. care primește bunuri în val de 124.877 ron: apartamentul cu nr. 15 situat în mun. Pitești, cart. Trivale, Aleea Poienitei, ., jud. Argeș-107.000 lei, un autoturism marca L.-_ lei, mașina de spălat-518 lei, mașina de tocat carne-213 lei, calculator-382 lei, imprimanta 124 lei, și va plăti sultă compensatorie în sumă de 24.975 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâtul E. N. solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: un apartament situat în Pitești . . bunuri mobile, un autoturism Dacia L., un frigider, o mobilă de dormitor, o mașină de spălat, 2 TV. color și o mașină de tocat carne.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile au dobândit bunurile enumerate în acțiune, iar la apartament s-au efectuat o . îmbunătățiri: montat ușă metalică, schimbat tâmplăria, montat gresie, faianță, instalații sanitare.
Au dobândit autoturismul pentru care au plătit împreună avansul și ratele timp de 2 ani și bunuri mobile. În luna septembrie 2009 pârâtul a alungat-o din imobil a schimbat yala și a folosit exclusiv locuința.
Solicită o cotă de 70% întrucât a realizat venituri mult mai mari decât ale pârâtului.
In drept cererea este întemeiată pe prev. art. 30,36 alin.2 C.fam.
Pârâtul formulează întâmpinare la data de 18.02.2011 și cerere reconvențională prin care solicită o cotă de 90% la dobândirea bunurilor arătând că apartamentul a fost achiziționat de părinții săi după ce acesta s-a despărțit de prima soție, iar pentru actul de vânzare cumpărare încheiat nu s-a plătit nici un leu, pârâta având cunoștință de acest fapt.
În timpul căsătoriei reclamanta nu era încadrată în muncă pârâtul fiind acela care lucra și care aducea venituri substanțiale.
Bunurile mobile solicitate de reclamantă sunt bunuri comune, doar mașina de spălat, 2 TV, mașina de tocat carne, autoturismul, iar frigiderul și mobila de dormitor sunt bunuri proprii ale pârâtului.
Solicită a se introduce la masa de partaj și alte bunuri mobile, calculator, imprimantă, accesorii calculator, un birou, DVD, ratele la contractul de credit_/2007 BRD.
Părțile au căsătoria desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr. 8288/2009 dosar_/280/2009 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Analizând actele si lucrările cauzei, instanța a constatat ca atât cererea principală cât si cererea reconvențională sunt întemeiate, în parte.
Astfel, din probele administrate în cauza a rezultat ca în timpul casatoriei părțile au dobândit un imobil . Pitești Cartier Trivale . ..
Aceasta împrejurare rezulta atât din declarațiile martorilor cât si din o parte din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Relativ la bunurile mobile pe care părțile le-au dobândit în timpul casatoriei, acestea rezulta atât din răspunsurile pe care pârâtul-reclamant le-a dat la interogatoriul propus de către reclamanta-pârâta, cât si din înscrisurile depuse de către pârâtul-reclamant
Din coroborarea acestor probe rezulta ca părțile au dobândit următoarele bunuri mobile :un autoturism Marca L., o mașină de spălat, o mașină de tocat carne, un calculator, o imprimantă.
Referitor la cererea pârâtului-reclamant de introducere în masa partajabila a unor sume reprezentând datorii comune, din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezulta atât faptul ca o parte din împrumuturile contractate în timpul casatoriei au fost plătite de pârât, conform interogatoriului administrat în cauză. Reclamanta nu a făcut dovada îmbunătățirilor.
În ceea ce privește îmbunătățirile despre care reclamanta-pârâta susține ca au fost aduse la imobilul aflat în proprietatea socrilor ei, si anume schimbat tâmplăria, montat gresie, faianță ușă metalică la intrare, acestea sunt confirmate de probele administrate în cauza însă ele nu pot fi introduse în masa partajabila întrucât s-au încorporat în imobilul aflat în proprietatea exclusiva a părinților pârâtului, neconstituind bunuri distincte ci putând forma eventual obiectul unui drept de creanța, care însă nu a fost solicitat de către reclamanta-pârâta
Potrivit art.728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat sa rămână în indiviziune si oricare dintre coindivizari poate cere oricând sistarea acestei stări
În cauză cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Potrivit art.30 din Codul familiei raportat la art. 339 din Noul cod civil bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune achiziționate în mod egal de soți în devălmășie, iar conformitate cu prev. art. 343 Noul Cod Civil, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, iar în conformitate cu prev. art. 329 din Noul Cod Civil, „alegerea unui alt regim matrimonial, decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale”, convenție care în speța supusă judecății nu există.
Probele administrate în cauză releva că părțile au cote diferențiate la dobândirea bunurilor comune, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor
În ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, instanța apreciază ca pârâtul-reclamant a avut o contribuție majoritara, de 80%, fapt ce rezulta din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar cu declarațiile martorilor audiați în cauza. Astfel, pârâtul a lucrat în străinătate în Spania și Israel, în construcții și a trimis acasă 12.000 EURO, iar în prezent lucrează în Germania, lucrând în străinătate pe tot parcursul casatoriei, având un loc de munca, realizând din salarii venituri destul de mari, potrivit martorilor audiați.
Pe de alta parte, reclamanta-pârâta a lucrat pe parcursul casatoriei si din declarațiile martorilor si chiar din susținerile reclamantei, are o cota de contribuție de 20%, .
În cauza a fost administrata și proba cu expertiza tehnica de specialitate construcții, contabilitate.
Potrivit dispozițiilor art. 673 ind. 9 C.pr.civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere solicitarea părților de a omologa raportul de expertiză tehnică în varianta IV la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert contabil B. F., considerând că se poate realiza o echilibrare a loturilor instanța a admis în parte și în principiu acțiunea principală formulată și a admis în parte și în principiu cererea reconvențională, a dispus ieșirea părților din indiviziune și s-a omologat și s-a omologat RET în varianta 4 exp. B. F. fila 116 dosar.
În baza art. 276 C.pr.civ. instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței și a încheierii a declarat recurs reclamanta D. A. care a considerat-o nelegală și netemeinică ,după cum urmează:
În mod greșit și fără a aprecia probele administrate în cauză instanța de fond a reținut o contribuției de 80 % din partea pârâtului la dobândirea bun urilor comune.
În cauză, atât reclamanta,cât și pârâtul au invocat contribuții mai mari la dobândirea bunurilor comune, pârâtul arătând că reclamanta nu ar fi realizat venituri în cea mai mare parte a căsătoriei ,acesta fiind cel care ar fi realizat venituri pentru obținerea apartamentului,întrucât părinții săi, i-au transmis printr-o donație deghizată apartamentul nefiind plătit prețul pentru acesta
La interogatoriul luat la data de 07.10.2012 pârâtul a recunoscut că reclamanta are o contribuție mai mare respectiv de 70%, acesta coroborându-se cu proba cu înscrisuri și martori administrate în cauză, din care rezultă că reclamanta avea un salariu de 3000 lei lunar și obținea și alte câștiguri suplimentare în afara salariului de peste 3000 lei, îmbunătățirile la apartament fiind realizate de reclamantă .
În acest sens se invocă declarația martorei O. C. care confirmă faptul că reclamanta obținea venituri superioare celor realizate de către pârât, care nu a administrat probe în sensul celor invocate în cererea reconvențională, martora R. M. făcând relatări care nu sunt concludente și care exced cadrului procesual, arătând că atât apartamentului cât și autoturismul ar fi fost cumpărate înainte de căsătorie de către pârât ca și celelalte bunuri mobile.
De asemenea, trebuie avut în vedere că pârâtul recunoaște că apartamentul ar fi fost cumpărat de părinții săi înainte de căsătoria părților, iar actul de vânzare cumpărare încheiat între aceștia a fost formal fără a se achita un preț susținându-se de către pârât că este vorba de o donație deghizată ,însă instanța de fond admite cererea reconvențională și reține o contribuție mai mare a acestuia încălcându-se disp.art. 30 din C.fam. fără a se dovedi că pârâtul a obținut venituri mai mari în raport de cele realizate de reclamantă .
Se invocă de asemenea, faptul că nu a fost răsturnată prezumția relativă de dobândire a bunurilor comune în cote egale, nefiind administrate probe în acest sens, cu atât mai mult cu cât se invocă existența unei donați deghizate pentru ambii soți .
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a respins în mod greșit obiecțiunile recurentului cu privire la evaluarea apartamentului ș ia autoturism,ului fără a se avea în vedere că locuința are îmbunătățiri, este situată la etajul 3, iar valorile de pe piața imobiliară sunt superioare celei stabilită de către expert la momentul august 2012 ,cauza fiind soluționată la 01.02.2013 .
Intimatul pârât legal citat a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că recurenta reclamantă a depus dovezi prin care face dovada realizării unor venituri începând cu luna martie 2008 și nu în perioada efectivă a conviețuirii părților în perioada 2004-2008 aceștia divorțând în anul 2009 bunurile fiind achiziționate până în anul 2008, iar în ceea ce privește evaluarea apartamentului ș ia autoturismului se arată faptul că experții au arătat modul în care au stabilit valoarea lor, bunurile fiind atribuite pârâtului, iar reclamant a primit sultă ,astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea recursului recurenta reclamantă a depus înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 C. proc. civ. în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că potrivit art. 30 din vechiul cod al familiei ,bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândiri lor bunuri comune ale soților, legea prezumând contribuția egală a soților la dobândirea lor, prezumția fiind relativă putând fi răsturnată prin probe care să ateste o contribuție superioară a unuia dintre aceștia.
În cauză, se constată că atât reclamanta cât și pârâtul au invocat o contribuție superioară invocându-se prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererea reconvențională faptul că fiecare a dobândit venituri mai mari față e celălalt, solicitându-se a se partaja bunurile în alte cote decât cele prezumate de lege
În acest sens trebuie avut în vedere probatoriul administrat în cauză respectiv proba cu înscrisuri și declarații de martori ,precum și proba cu interogatoriul administra părților din care nu rezultă contribuția superioară a unuia dinte soți la dobândirea bunurilor, întrucât pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada veniturilor superioare decât după anul 2008 ,deci după dobândirea bunurilor comune, iar potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză,respectiv R. M. și O. C. rezultă că atât reclamanta cât și pârâtul au obținut venituri, însă analizate în ansamblu nu se poate concluziona că un ul dintre soți a obținut venituri mai mari decât celălalt pe perioada conviețuirii lor .
În cauză, prima instanță a reținut cota de contribuție a pârâtului de 80 % în raport de declarația martorei R. M. care relatează faptul că pârâtul ar fi lucrat în Spania și Israel și ar fi trimis în țară suma de 12.000 euro, însă în cauză nu s-a făcut dovada că această sumă ar fi fost folosită pentru achiziționarea apartamentului și a autoturismului, precum și a celorlalte bunuri mobile care au fost reținute în comunitatea de bunuri
De altfel,declarația martorei R. M. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, precum și cu susținerile pârâtului,aceasta arătând că acesta ar fi achiziționat apartamentul anterior căsătoriei ,deși acesta a susținut că imobilul a făcut obiectul unei donații deghizate de la părinții săi, întrucât nu a achitat prețul stipulat în contractul de vânzare cumpărare .
Referitor la acest aspect trebuie avut în vedere că, pentru apartament așa cum, susține și pârâtul aspect necontestat de către reclamantă, se poate reține existența unei liberalități făcute soților de către părinții pârâtului, chiar dacă nu are mențiunea expresă că bunurile devin comune, întrucât din cuprinsul înscrisului rezultă voința ca liberalitatea să vintre în comunicate,astfel că bunul a devenit bun comun ,fără a se putea reține o contribuție majoră a unuia dintre soți la dobândirea lui .
Analizându-se masa comunității de bunuri în raport de cele reținute anterior și de faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că părțile au avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor comune ,tribunalul va aprecia în baza prezumției legale relative de comunitate și de dobândire în cote egale a bunurilor comune c,că prima critică din recurs este întemeiată urmând a se casa încheierea de admitere în principiu și a se reține cauza spre rejudecare ca urmare a admiteri în parte a acțiunii și a cererii reconvenționale și constatarea că părțile au dobândit în cote egale bunurile constând în: Apartament nr. 15 situat în Pitești, ., . marca L., o mașină de spălat, o mașină de tocat carne, un calculator, o imprimantă, urmând a menține încheierea de admitere în principiu în ceea ce privește constatarea că frigiderul și mobila de dormitor sunt bunuri proprii ale pârâtului, precum și că acestea au o datorie comună privind creditul contractat la BRD pentru cumpărarea autoturismului, reprezentând contravaloarea ratelor plătite de soți până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil; iar ceea ce s-a plătit după această dată, din surse proprii în contul datoriilor comune îi conferă un drept de creanță pârâtului pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Referitor la cea de a doua critică din recurs,tribunalul va aprecia că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cauză nu s-a dovedit o valoare superioară a imobilului apartament precum și a autoturismului, fiind stabilită valoarea acestor bunuri la valoarea de circulație din momentul expertizării lor ,respectiv a identificării și evaluării lor, nefiind produse dovezi în ceea ce privește tranzacționarea unor asemenea bunuri la alte sume decât cele reținute prin expertiza I. Lorel și B. F., astfel că se impune casarea încheierii de admitere în principiu și reținerea masei comunității de bunuri în sensul celor arătate anterior se impune a se casa și sentința urmând ca în rejudecare să se procedeze la lotizarea bunurilor în raport de noua încheiere de admitere în principiu, sens în care se va fixa termen de judecată pentru desemnarea expertului în vederea efectuării lotizărilor cu citarea părților .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă D. A. împotriva încheierii interlocutorii din 4 mai 2012 și a sentinței civile nr. 108/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești intimat fiind pârâtul E. N. .
Casează sentința și încheierea de admitere în principiu și reține cauza spre rejudecare.
Admite în parte acțiunea și cererea reconvențională și constată că părțile au dobândit în cote egale bunurile constând în: Apartament nr. 15 situat în Pitești, ., . marca L., o mașină de spălat, o mașină de tocat carne, un calculator, o imprimantă.
Constată că frigiderul și mobila de dormitor sunt bunuri proprii ale pârâtului.
Reține că părțile au datorie comună privind creditul contractat la BRD pentru cumpărarea autoturismului, reprezentând contravaloarea ratelor plătite de soți până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil; iar ceea ce s-a plătit după această dată, din surse proprii în contul datoriilor comune îi conferă un drept de creanță pârâtului pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Stabilește termen la data de 26.09.2013 pentru desemnarea expertului în condițiile art. 202 C., pentru efectuarea lotizărilor, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2013, la Tribunalul Argeș, secția Civilă.
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, C. E. P. |
Red.M.D.B.
Tehn D.T .3 ex
18.07.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
