Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 421/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 1699/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 421/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător M. D. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, apelul declarat de pârâta C. A. L. împotriva sentinței civile nr 1323/17.06.2013 pronuntată de Judecătoria Câmpulung, intimat fiind reclamantul B. I., având ca obiect
ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 19.12.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la data de 05.04.2013, sub nr.1699 /205/2013, reclamantul B. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. A. L., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a locuinței minorei B. A. I., născută la data de 20.12.2011, la reclamant.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că din relația de concubinaj dintre el și pârâtă, a rezultat minora B. A. I., născută la data de 20.12.2011. A mai învederat că au locuit împreună la domiciliul său din . Argeș - până în urmă cu aproximativ patru luni de zile, când pârâta a părăsit domiciliul conjugal fără să se uite o clipă înapoi la fiica sa. La acel moment a crezut că a luat o decizie înțeleaptă, în sensul că la părinții săi, acolo unde a plecat, nu sunt condiții de creștere și educare pentru un copil, întrucât locuiește într-o casă cu două camere, în care stau 5 persoane, fără apă curentă, fără baie, fără bucătărie, într-o mizerie de nedescris și între persoane bolnave de TBC și față de care minora nu a dezvoltat nicio relație de afecțiune. A mai menționat reclamantul că, nici față de pârâtă, minora nu prezintă afecțiune deosebită, deoarece aceasta nu s-a ocupat de creșterea și educarea sa, de minoră ocupându-se el, ajutat de bunica paternă, față de care minora nutrește sentimente de afecțiune. Reclamantul a mai arătat că locuiește într-o casă proprietate personală, formată din 3 camere, baie, bucătărie, utilată corespunzător, în care un dormitor este amenajat special pentru minoră și în care minora a crescut de la naștere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 raportat la art. 496 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii formulate, reclamantul a depus la dosar chitanța . nr._ din 05.04.2013 privind achitarea taxei de timbru (fila 5), împuternicire avocațială (fila 6), în copie, cartea de identitate aparținând reclamantului (fila 7), certificatul de naștere . nr._ (fila 8), biletul de ieșire din spital din 17.07.2012 (fila 9), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 929 din 09.08.2001 (filele 10-11), memoriu tehnic privind terenul în suprafață de 2.400 mp ( filele 12-14), fișa bunului imobil (fila 15), încheierea nr. 2610 din 20.08.2001, pronunțată de Judecătoria Câmpulung (fila 16).
La data de 12.04.2013, prin serviciul registratură, reclamantul depune la dosarul cauzei precizare și completare de acțiune (fila 23) în cuprinsul căreia arătă că înțelege să nu mai uzeze de procedura specială prevăzută de art. 998 Cod procedură civilă, solicitând trecerea cererii pe calea dreptului comun, în sensul de a se dispune stabilirea domiciliului minorei A.-I. - la reclamant.
Sub aspectul completării de acțiune, reclamantul a solicitat a se dispune și exercitarea autorității părintești în comun de ambii părinți și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 1/4, raportat la venitul minim pe economie, de la data formulării prezentei și până la majoratul acesteia.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1000 Cod civil, art. 499, precum și art. 505 alin. 2 Cod civil.
În dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori și anchetă psiho-socială, care să fie efectuată atât la locuința sa, cât și la pârâtă.
Anexat cererii completatoare, reclamantul a depus, în copie, aceleași înscrisuri pe care le-a atașat și cererii de ordonanță președințială (filele 24-33).
La termenul de judecată din 22.04.2013, instanța a luat act de solicitarea reclamantului privind transformarea cererii de ordonanță președințială într-o cerere de drept comun, având ca obiect: stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească și obligare la plata pensiei de întreținere, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 1000 din Cod proc. civ, motiv pentru care a dispus citarea pârâtei cu o copie a cererii modificatoare.
Prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2013, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod proc. civ, a încuviințat reclamantului probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, răspunsurile fiind consemnate pe aceeași pagină cu întrebările (filele 63-64) și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul M. A. (fila 65), dispunând totodată efectuarea de anchete psiho-sociale la domiciliul ambelor părți (filele 59-62).
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a mai depus, în copie, următoarele: caracterizarea emisă de Primăria Comunei Schitu Golești (fila 38), adeverința medicală din 12.04.2013 (fila 39), contractul individual de muncă încheiat la data de 15.04.2013 (filele 40-44), adresa nr. 03 din 15.04.2013 emisă către ITM Argeș (fila 45), raportul per salarii aparținând reclamantului (fila 46), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 929 din 09.08.2009 de BNP Zipiși C. (filele 47-48).
La data de 12.06.2013, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională (filele 70-72), în cuprinsul cărora a învederat următoarele:
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că reclamantul nu se poate ocupa de minoră; a mai învederat că minora a fost crescută de ea, până când s-a îmbolnăvit de TBC, în prezent fiind perfect sănătoasă, conform fișei de consultații medicale din data de 17.07.2012. De asemenea, a învederat că după ce s-a născut minora și până la vârsta de 4 luni, reclamantul se purta exemplar cu ea, până în luna aprilie, când s-a schimbat radical, pleca dimineața devreme și venea seara foarte târziu, lovind-o și vorbindu-i foarte urât. Reclamantul nu îi dădea bani nici măcar pentru creșterea minorei, cel care o ajuta fiind bunicul matern, care îi aducea strictul necesar. Neavând condiții de creștere a copilului și fiind foarte frig, a răcit la plămâni, făcând TBC, dar la data de 28.08.2012 s-a vindecat complet și a vrut să o ia pe minoră acasă la părinții săi, dar reclamantul nu i-a permis, întrucât dorea ca acesta să rămână cu mama acestuia, iar ea să plece în străinătate să aducă bani; întrucât nu a vrut să plece în străinătate, reclamantul a lovit-o și a alungat-o. A mai învederat pârâta că a depus la Poliția Schitu Golești mai multe plângeri, reclamantul fiind amendat. Părinții reclamantului nu se pot ocupa de minoră sub nicio formă, tatăl acestuia consumă băuturi alcoolice, iar mama reclamantului are probleme cardiace grave, de multe ori găsind-o leșinată și căzută pe jos. La plecarea sa din domiciliul reclamantului fetița avea 14 kg, iar în prezent, cu toate că a crescut, cântărește doar 9 kg, la 1 an și 6 luni. De asemenea, a mai învederat că nici reclamantul și nici părinții acestuia nu au nici un fel de venit în comparație, iar ea are un salariu de 800 lei, lucrând la Organizația Umanitară a Copiilor, tatăl său având un venit de 720 lei pe lună.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta a solicitat stabilirea locuinței minorei la ea, urmând ca reclamantul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei de la data introducerii acțiunii și până la majorat, raportat la venitul minim pe economie, iar autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 397, art. 400, art. 499 cod civil și art. 205 și 209 Cod proc. civ.
Anexat întâmpinării și cererii reconvenționale, s-a depus la dosar, chitanța . nr._ din 12.06.2013 (fila 73), împuternicire avocațială (fila 74), în copie, cartea de identitate aparținând petentei (fila 75), adeverința medicală din 11.04.2013 (fila 76), ancheta socială (filele 77-79), fișa de consultații medicale a pârâtei (filele 79-80).
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 84-85), reclamantul, în baza art. 208 al 2 Cod proc. civ, a învederat că nedepunerea întâmpinării, în termenul prevăzut de lege, atrage decăderea din dreptul de a mai propune probe, de a invoca excepții în afara celor de ordine publică. De asemenea, și cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu până la primul termen de judecată.
Anexat răspunsului la întâmpinare, reclamantul a depus la dosarul cauzei, declarațiile numiților S. E. N. și B. I. M. (filele 26-27); adresa emisă de I.J.P. Argeș - Postul de Poliție Schitu Golești (fila 88), fotografii privind imobilul proprietatea reclamantului (filele 89-90).
La termenul de judecată din 17.06.2013, instanța față de depunerea cererii reconvenționale la data de 12.06.2013, în temeiul art. 209 alin. 4 Cod proc. civ, constată că pârâta este decăzută din dreptul de a mai formula cerere reconvențională., iar în ceea ce privește probele cu înscrisuri, interogatoriu și 1 martor, solicitate de pârâtă, în temeiul art. 258 Cod proc. civ raportat la art. 255 Cod proc. civ, le-a încuviințat, apreciindu-le admisibile și concludente, administrarea acestora neducând la amânarea judecății.
La termenul de judecată din 17.06.2013, pârâta, prin apărător, a depus, următoarele înscrisuri: adresa nr._ din 26.04.2013 emisă de I.P.J. Argeș –Secția nr. 14 de Poliție Schitu Golești (fila 97), certificat de absolvire a Scolii de Arte și Meserii, certificat de absolvire a liceului, certificat de calificare profesională, certificat de calificare profesională aparținând petentei (filele 98-101), precum și adeverința nr. 121 din 04.03.2013 emisă de Asociația Umanitară „Credință, Sănătate, Educație” (fila 102).
Prin sentința civilă nr. 1323/17.06.2013 pronuntată de Judecătoria Câmpulung, s-a admis cererea formulată de reclamantul B. I., împotriva pârâtei C. AGNIA – L. și în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei Schitu Golești, și Aninosa,u astfel cum a fost modificată.
S-a stabilit locuința minorei B. A. I., născută la data de 20 decembrie 2011, la domiciliul reclamantului B. I..
S-a dispus exercitarea autorității părintești asupra minorei B. A. I., născută la data de 20 decembrie 2011, de către ambii părinți, respectiv reclamantul B. I. și pârâta C. A. – L..
A fost obligată pârâta C. A. L. la plata unei pensii de întreținere de 180 lei lunar, în favoarea minorei B. A. I., născută la data de 20.12.2011, cu începere de la data modificării cererii, respectiv 22 aprilie 2013 și până la majoratul acesteia.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, potrivit art. 496 din Codul civil, copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună aceștia vor stabili de comun acord locuința copilului, iar în caz de neînțelegeri între părți instanța de tutelă hotărăște locuința copilului având în vedere concluziile raportului de anchetă psihosocială, ascultându-i pe părinți, dar mai ales potrivit interesului superior al copilului.
Astfel, instanța apreciază că în situația în care se pune problema stabilirii locuinței minorului trebuie țină seama de interesul acestuia, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația lor materială, posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de minor, precum și afecțiunea manifestată de acesta față de unul sau altul dintre părinți.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport cu ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
Potrivit noilor prevederi cuprinse în Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului (art. 2).
Astfel, potrivit legii, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului. În consecință, interesul superior al copilului în accepțiunea Legii nr. 272/2004 și, care se regăsește în egală măsură în Codul Civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așadar, acolo unde interesele părinților sunt în conflict, drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate de disp. art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinții, ci și copilul.
Conform Certificatului de naștere . nr._/10.01.2012, minora B. A. I. s-a născut la data 20 decembrie 2011, având ca părinți pe reclamat în calitate de tată, respectiv pe pârâtă în calitate de mamă.
Instanța a reținut că, deși la termenul de judecată din 17.06.2013, a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a formula cerere reconvențională, va analiza criteriile mai sus enumerate și din perspectiva pârâtei, apreciind că interesul superior al minorului impune acest lucru, stabilirea locuinței putându-se dispune la unul din părinți, cu consimțământul acestuia, chiar și-n lipsa formulării unei cereri reconvenționale, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 400 alin.3 Cod civil.
Astfel, din concluziile referatului de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantului (filele 59-50), coroborat cu declarația martorului M. A. (fila 65), instanța constată că în prezenta minora B. A. I. locuiește cu reclamantul într-un imobil proprietatea acestuia, format din trei camere, bucătărie, baie, modern utilate în suprafață de 78 mp, locuința fiind racordată la rețeaua de electricitate, la apă potabilă și dotată cu centrală termină, iar reclamantul, ajutat de părinții săi, o îngrijește foarte bine pe minoră și este foarte atașat de aceasta, minora fiind foarte fericită în climatul oferit de reclamant și părinții săi.
Totodată, din adeverința medicală eliberată la data de 12.04.2013, rezultă că minora B. A. I. este clinic sănătoasă, se prezintă periodic la consultații medicale, fiind încadrată în programul național de imunizări și corect vaccinată.
Pe de altă parte, deși ambele părți au făcut dovada că sunt angajate, prezentând contracte individuale de muncă relativ recent încheiate, instanța reține că pârâta locuiește împreună cu părinții săi și o soră, într-un imobil în suprafață de 32 mp, în total patru persoane în două camere, iar în perioada în care minora se afla la reclamant, pârâta nu a încercat nici un demers pentru a o lua pe aceasta, aspecte ce rezultă atât din concluziile referatului de anchetă psiho-socială întocmit la locuința pârâtei (filele 61-62), cât și din declarația martorului N. I. M., audiat la solicitarea acesteia (fila 94).
De asemenea, instanța a constatat, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv caracterizarea realizată de Primăria Comunei Schitu Golești (fila 49), precum și adresa nr._ din 08.05.2013 emisă de I.P.J. Argeș – Postul de Poliție Schitu Golești, că reclamantul are o conduită morală care să permită stabilirea locuinței minorei la acesta.
Astfel, în opinia instanței, în considerarea interesului superior al minorei, este de preferat ca, la acest moment, să nu se dispună măsuri de natură a-i schimba foarte mult viața de până acum, ci, dimpotrivă, de a se menține, pe cât posibil, un mediu de viată deja familiar.
Prin urmare, instanța va stabili locuința minorei B. A. I., născută la data de 20 decembrie 2011, la domiciliul reclamantului B. I., fiind posibil însă în viitor, dacă condițiile se vor schimba, ca această măsură să fie modificată de instanță la cererea persoanei interesate.
Definită ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, autoritatea părintească aparține, potrivit Codului civil ambilor părinți, care trebuie să o exercite numai în interesul superior al copilului
În ceea ce privește modul de exercitare al autorității părintești, regula este aceea că autoritatea părintească se exercită de ambii părinți.
Instanța reamintește părților că exercitarea autorității părintești asupra minorei se dispune în considerarea criteriului interesului superior al acesteia, ținând seama de normele dreptului intern aplicabil, dar și de principiile constante ale jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului construită pe aplicabilitatea art. 8 și Convenția de la Haga.
Având în vedere aceste considerente și tot probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că părțile pot să exercite, deopotrivă, autoritatea părintească asupra minorei, astfel cum au și solicitat, neaflându-ne într-una din situațiile de excepție prevăzută de lege
În ceea ce privește obligația de întreținere, interpretând prevederile art. 516 alin. 1 C civ și ale art. 487 C. civ., instanța reține că părinții au obligația de a-i întreține pe copiii lor, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lor fizică, psihică și intelectuală de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestora.
Dispozițiile art. 499 din Codul civil reglementează faptul că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Potrivit dispozițiilor art. 529 alin. 1 din Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar conform art. 530 alin .2 din Cod civil dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Astfel, având în vedere nevoile copilului minor, în raport cu vârsta acestuia, respectiv cheltuielile legate de hrană, îmbrăcăminte, pentru creșterea și educarea acestuia, potrivit art. 529 alin. 2 din Codul civil, instanța a obligat pârâta C. A. L. la plata unei pensii de întreținere de 180 lei lunar, raportat la venitul minim pe economia națională, în favoarea minorei B. A. I., născută la data de 20.12.2011, cu începere de la data modificării cererii, respectiv 22 aprilie 2013 și până la majoratul acesteia.
Împotriva sentinței a declarat apel C. A. L. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a disp.art. 400 NCC și nu a analizat criteriile pentru o corectă stabilire a situației de fapt în ceea ce privește stabilirea locuinței minorei la unul dintre părinți și care trebuie să aibă în vedere vârsta copilului care în prezenta cauză este de 1 an și 6 luni și faptul că apelanta deține mijloace materiale corespunzătoare pentru a o crește și îngriji, nefiind analizat interesul superior al copilului și îă raport de Legea 272/2004 și art. 8 din CEDO .
Se mai arată că instanța de fond trebuia să ex maineze cerere prin care s-a solicitat stabilirea locuinței minorei în domiciliul apelantei avându-se în vedere că aceasta este aptă să se îngrijească de minor ă, în timp ce intimatul nu se poate ocupa de creșterea acesteia decât împreună cu mama sa, neavând condiții suficient de bune în acest sens, arătându-se că în mod greșit nu s-a stabilit domiciliul la apelantă în condițiile în care nu a fost examinată cererea sa reconvențională ,astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Prin întâmpinarea depusă la 24.09.2013 intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp.art. 209 alin.4 C.pr.civ.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri și anchetă socială, fiind audiați martori la propunerea părților .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se constată că apelanta pârâtă a fost citată la primul termen de judecată în comuna Aninoasa, . la familia C. M., tatăl său ,iar potrivit dovezii de înmânare de la fila 20 ,deși se face mențiunea că a fost găsită personal pârâta la domiciliul indicat ,aceasta nu a semnat dovada în acest sens ,astfel că procedura de citare cu pârâta nu a fost îndeplinită în raport de disp.art. 153 alin.2 și art. 161 C.pr.civ.
De altfel, ulterior intimatul reclamant și-a modificat acțiunea din cerere de ordonanță președințială într-o cerere privind stabilirea domiciliului minorei pe calea dreptului comun ( fila 23 dosar fond) ,aceasta fiind comunicată pârâtei, însă pentru termenele de judecată următoare procedura de citare s-a realizat în cond.art. 163 alin.6 C.pr.civ. în condițiile în care în apel apelanta pârâtă a făcut dovada că locuiește separat de părinții săi ,care au primit citația pentru termenele următoare ,astfel că pârâta s-a prezentat personal la 10.06.2013 când a solicitat termen pentru a-și angaja avocat, iar ulterior la 12.06.2013 a depus întâmpinare și cerere reconvențională, în condițiile în care instanța de fond nu a verificat cererea și nu a regularizat procedura în cond.art. 200 C.pr.civ. ,astfel că la momentul depunerii cererii reconvenționale pentru apelanta pârâtă termenul din 17.06.2013 era primul termen de judecată la care aceasta era legal citată .
Față de aceste aspecte și pentru a se garanta dreptul la apărare în cond.art. 222 C.pr.civ. și art. 6 paragraf 1 din CEDO și avându-se în vedere că, cererea reconvențională formulată de aceasta a fost depusă în cond.art. 209 alin.4 C.pr.civ. tribunalul va reține că în mod greșit a fost aplicată sancțiunea decăderii prevăzută de acest text de lege, impunându-se astfel admiterea apelului potrivit art. 480 alin.1 și 3 C.pr.civ. anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să examineze și toate apărările formulate de pârâtă prin cererea reconvențională în raport de probatoriul administrat atât în fața primei instanțe cât și în apel urmând ca în rejudecare să fie avute în vedere toate motivele invocate de părți în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta C. A. L. domiciliată în comuna Aninoasa, . împotriva sentinței civile nr 1323/17.06.2013 pronuntată de Judecătoria Câmpulung, intimat fiind reclamantul B. I. cu domiciliul în comuna Schitu Golești, . .
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Președinte, M. V. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, R. N. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T./ 4 ex
29.01.2014
Jud fond A.P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 2297/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
