Partaj judiciar. Decizia nr. 693/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 693/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 5468/205/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 693/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător V. T.
Judecător E. V.
Grefier G. G.
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile formulate de reclamantul E. A. și de pârâta P. GH. I. și intervenientele în nume propriu S. M. și M. C., împotriva sentinței civile nr.1297 din data de 10 Iulie 2012 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 Februarie 2013, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 02.12.2011, sub nr._, reclamantul E. A. a chemat în judecată pe pârâții P. Gh. I., M. V., S. M. și M. C., solicitând instanței pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii moștenite de la defuncții M. A. și M. G..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, numita P. I. a înstrăinat cu actul sub semnătură privată intitulat „chitanță” suprafața de 1600 mp teren situată în punctul „Valea Morii” . Argeș, cu vecinătățile: la Nord și Est – Ș. N., S- drumul și Vest – E. A..
A mai arătat reclamantul că, aceasta la data înstrăinării s-a obligat să rezolve situația juridică a terenului, în sensul de a deveni proprietara exclusivă asupra terenului, însă până în prezent nu a intervenit nicio schimbare în acest sens, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune de ieșire din indiviziune pentru ca terenul cumpărat de reclamant să revină în lotul debitoarei, P. I., urmând a fi încheiat astfel actul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
A arătat reclamantul că, autoarea debitoarei, M. A. a decedat la data de 01.08.2000, cu ultimul domiciliu în ., având ca moștenitori: P. I., în calitate de fiică și M. V. în calitate de fiu, cu un drept de 1/ 2 pentru fiecare din masa bunurilor de împărțit, conform certificatului de moștenitor nr. 58/30.05.2011 eliberat de BNP I. C..
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei M. A. se compune:
- cota de 1/ 2 din suprafața de 2000 mp teren curți construcții, arabil, fânețe și casa situată pe acesta, imobil situat în punctul ”Acasă”, ., învecinat la Nord cu Chirlibonț F. și P., la Vest – râul Bughea, la Sud – valea și la Vest – șoseaua comunală;
- cota de 1/ 2 din suprafața de 2400 mp teren curți construcții și arabil situat în punctul „La S.”, ., învecinată la Nord și Vest – V. V., Est – Sud – T. E.;
- cota de 1/ 2 din suprafața de 2000 mp teren arabil situată în punctul „G.”, ., învecinată la Nord – Marghitoiu N., E-S – S. N. și la Vest – U. T.;
- cota de 1/ 2 din suprafața de 1600 mp teren fânețe, situat în punctul „Valea Morii”, ., învecinată la Nord-Est – Ș. N., S- drumul și la Vest – E. A..
A mai arătat reclamantul că, cealaltă cotă de 1/ 2 din terenurile menționate mai sus este proprietatea pârâtelor S. M. și M. C. dobândită de acestea cu titlul de moștenire legală de la tatăl lor defunctul, M. G., decedat la data de 06.04.1996, cu ultimul domiciliu în ., conform certificatului de moștenitor nr. 92/1998, eliberat de BNP I. C..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1560 C.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul solicită instanței proba cu înscrisuri, proba cu martori, interogatoriu și expertiză tehnică.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, certificatul de moștenitor nr. 58/2011 emis de BNP I. C., titlul de proprietate nr._/11.06.1997 eliberat de Comisia Județeană Argeș, înscrisuri sub semnătură privată intitulate „chitanță” și declarația din 08.06.2003.
La data de 31.01.2012 reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că, renunță la chemarea în judecată a pârâților M. V., S. M. și M. C., solicitând instanței să oblige pe pârâta P. I. să îndeplinească actele premergătoare și să meargă cu reclamantul la notarul public pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1600 mp teren fânețe situat în Comuna Godeni, . „Valea Morii” județul Argeș, vândută prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, iar în caz de refuz să-i restituie prețul achitat în sumă de 8.000.000 lei (vechi) actualizat potrivit clauzei penale prevăzută de părți în convenție.
Reclamantul a solicitat de asemenea și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” a cumpărat de la pârâtă suprafața de 1600 mp teren fânețe, situat în punctul „Valea Morii” din comuna Godeni, . Argeș, învecinată la Nord și Est – Ș. N., la Sud – drumul și la Vest – E. A., pârâta obligându-se să obțină formalitățile necesare și să determine și pe ceilalți coproprietari ai terenului să încheie actul în formă autentică, convenția fiind prevăzută și cu o clauză penală.Reclamantul a arătat că a intrat în posesia terenului de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” și îl stăpânește și în prezent.A precizat reclamantul că, de nenumărate ori a invitat-o pe pârâtă la sediul notarului public în vederea perfectării actului sub formă autentică, însă fără niciun rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 C.pr.civ., art. 1528 și art. 1538 C.civ.
La data de 01.02.2012 pârâta P. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței respingerea cererii formulată de reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâta a invocat excepția lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât aceasta nu are calitatea de debitor față de reclamant, iar terenul aflat în litigiu se află în posesia reclamantului, fiind eliberat titlul de proprietate în conformitate cu Legii nr. 18/1991, în care este inclusă și această suprafață de teren.
Totodată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta nu este succesor la succesiunea defunctei M. A..De asemenea, pârâta a solicitat instanței să ia act că M. V., în calitate de pârât este decedat.Tot pârâta a arătat că acțiunea trebuie respinsă deoarece pârâții nu sunt în indiviziune cu reclamantul asupra terenului în suprafață de 1600 mp.Sub aspect reconvențional pârâta a solicitat constatarea nulității absolute a chitanței încheiată la data de 22.05.2003, deoarece nu a fost semnată de toți moștenitorii, prezintă modificări în ceea ce privesc suma, reprezentând prețul vânzării, precum și suma de 160 milioane lei, deoarece s-a adăugat cifra 0 la cifra 16, rezultând 160 milioane lei.
La data de 17.02.2012, pârâta P. I. depune la dosar completare la cererea reconvențională prin care solicită constatarea nulității absolute a chitanței încheiată la data de 22.05.2003 și obligarea reclamantului să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1600 mp situată în punctul „Valea Morii”, precum și obligarea acestuia la plata lipsei de folosință pe ultimii trei ani, pentru terenul revendicat.
Pârâta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că, între părți a fost încheiată o convenție, însă nu pentru vânzarea terenului, reclamantul împrumutând-o pe pârâta P. I. cu suma de 800 lei pentru a merge la operație la București, chitanța fiind încheiată pentru siguranța reclamantului că-i va restitui această sumă.
Deoarece pârâta nu este singura proprietară a terenului, aceasta consideră că, înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” este lovit de nulitate absolută.
A mai arătat pârâta că reclamantul s-a folosit de acest teren încă din anul 2003, astfel că acesta a recuperat cu mult suma de 800 lei pe care a împrumutat-o pe pârâtă.
În aceste condiții pârâta a solicitat ca pentru ultimii ani reclamantul să-i plătească lipsa de folosință și să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul revendicat.
La data de 02.03.2012, numitele S. M. și M. C. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței obligarea reclamantului să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1600 mp situată în punctul „Valea Morii” și la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pe ultimii trei ani.Totodată, intervenientele au invocat lipsa calității procesuale active a lui E. A., întrucât acesta nu are interes legitim în această cauză.
Intervenientele au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, acestea au arătat că sunt moștenitoare a lui M. G., că reclamantul stăpânește acest teren de mai mulți ani, și că acestea, precum și autorul lor nu au fost de acord să se înstrăineze terenul în suprafață de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii”.
Prin sentința civilă nr. 1297 din data de 10 Iulie 2012 pronunțată de Judecatoria Câmpulung s-au respins excepțiile invocate de pârâta P. I. și intervenientele S. M. și M. C. privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa de interes a acestuia.S-a admis în parte acțiunea așa cum a fost modificată, formulată de reclamantul E. A., în contradictoriu cu pârâta P. I..A fost obligată pârâta P. I. să plătească reclamantului suma de 800 lei reactualizată la data executării prezentei sentințe. Sa respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei P. I. de a îndeplini actele premergătoare și de a merge cu reclamantul la notariat pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta P. I. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele în nume propriu S. M. și M. C., domiciliate în comuna Godeni, . Argeș.A fost obligat reclamantul să lase în deplină proprietate și posesie pârâtei și intervenientelor suprafața de 1455 m.p., situată pe raza comunei Godeni, . „ Valea Morii” așa cum a fost identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. expert S. G., aflat la pagina 83 din dosar.S-a respins capătul de cerere din cererea reconvențională și cererea de intervenție privind lipsa de folosință pentru terenul revendicat.S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin chitanța încheiată la data de 22.05.2003 între P. G., P. I., P. I., P. V., Tudosescu Anișoara, Chirlbonț P. pe de o parte, și reclamant de pe altă parte, primii au înțeles să înstrăineze reclamantului suprafața de 1600 mp teren situat în punctul „Valea Morii” cu suma de 8 milioane lei, sumă pe care au primit-o astfel: suma de 5 milioane lei (vechi) la încheierea chitanței, și suma de 3 milioane lei (vechi) la data de 13.07.2003.De la această dată, terenul a fost stăpânit de către pârât.
Terenul înstrăinat a fost reconstituit potrivit titlului de proprietate nr._/11.06.1992 pe numele defunctului M. G., având ca moștenitori pe numiții M. A. și M. G..
M. A. a decedat la data de 01.08.2000, având ca moștenitori pe pârâta P. I. și numitul M. V..La data de 13.01.2004, a decedat și M. V., rămânând ca moștenitoare numita P. I..Intervenientele S. M. și M. C., potrivit susținerilor părților, sunt moștenitoarele defunctului M. G..Ulterior, acest teren a fost introdus, în titlul de proprietate nr._/23.03.2004, emis pe numele reclamantului.Faptul că, terenul în suprafața de 1600 mp, în realitate 1455 mp face parte din acest titlu de proprietate, rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
În ceea ce privește, excepțiile invocate de pârâtă și interveniente privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa de interes de promovare a acțiunii, instanța urmează a le respinge deoarece reclamantul are atât calitatea cât și interesul de a promova prezenta acțiune, atât timp cât obiectul înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” îl constituie suprafața de 1600 mp cuprinsă în titlul de proprietate emis pe numele autorului pârâtei și intervenientelor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei P. I. să îndeplinească actele premergătoare și să meargă cu reclamantul la notarul public pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1600 mp teren fânețe situat în Comuna Godeni, . „Valea Morii” județul Argeș, vândută prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, instanța urmează a-l respinge, deoarece așa cum rezultă din actele dosarului, pârâta nu este singura proprietară a terenului în suprafață de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii”.
Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Având în vedere că instanța a respins acest capăt de cerere, urmează ca în temeiul art. 992 vechiul C.civ. să oblige pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 8 milioane lei (vechi), respectiv 800 lei, reprezentând prețul terenului în suprafață de 1600 mp, reactualizată la data prezentei sentințe.
În ceea ce privește capătul de cerere din cererea reconvențională privind nulitatea absolută a actului sub semnătură privată intitulat „chitanță” încheiat la data de 22.05.2003, instanța urmează a-l respinge deoarece prezenta chitanță a fost încheiată între mai multe părți, așa cum s-a arătat mai sus și nu numai între reclamant și pârâta P. I., părți care nu au fost chemate în judecată pentru a le fi opozabilă prezenta hotărâre.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, instanța a constatat că după încheierea chitanței sub semnătură privată, terenul în suprafață de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii”, din măsurători 1455 mp, din titlul de proprietate nr._/11.06.1997 a fost trecut în titlul de proprietate eliberat ulterior sub nr._/23.03.2004 emis pe numele reclamantului.
Comparând cele două titluri de proprietate, instanța a constatat că titlul de proprietate al autorului pârâtei și intervenientelor, pentru suprafața revendicată este mai bine caracterizat decât titlul de proprietate al reclamantului pentru această suprafață, motiv pentru care instanța în temeiul art. 563 C.civ., urmează să admită în parte cererea reconvențională și cererea de intervenție și să oblige pe reclamant să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1455 mp așa cum a fost identificată în schița de plan, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către ing. exp. S. G., aflată la pag. 83 din dosar.
În ceea ce privește lipsa de folosință pentru terenul revendicat, solicitată atât de pârâtă cât și de interveniente, instanța a respins, deoarece reclamantul până în prezent nu a stăpânit abuziv acest teren, ci în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” încheiat la data de 22.05.2003 și a titlului de proprietate al acestuia.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond s-a declarat recurs de către reclamantul E. A. cât și de către intervenientele S. M. și M. C., precum și de către pârâta P. I. .
Prin recursul promovat de către reclamant se critică sentința de fond motivat de faptul că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei P. I. să întreprindă toate formalitățile pentru încheierea actului de vânzare cumpărare cu privire la terenul de 1600 mp situat în pct. Valea Morii, . Piscului, jud. Argeș în formă autentică .Se arată că pârâta a vândut terenul prin înscrisul sub semnătură privată spunând că este singura proprietară a terenului și în mod nelegal susține că nu a vândut niciodată terenul și că prețul reprezintă o sumă de bani împrumutată de la recurent Se arată că instanța de fond în mod greșit a interpretat actul juridic dedus judecății și astfel recursul este temeinic și legal.
Prin recursul declarat de către interveniente se arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea privind lipsa de folosință a terenului având în vedere că P. I. nu este singura proprietară a terenului ,aceasta nu putea s vândă terenul singură, iar reclamantul știa acest lucru și a acceptat pe riscul său dobândirea terenului .
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă se arată că în mod greșit s-a admis capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 800 lei potrivit clauzelor penale deoarece reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de bani reprezentând clauza penală .
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulat esi fata de prevederile art. 304 ind. 1 C pr civ se constată că recursul pârâtei este fondat în ceea ce privește soluția dată aspra capătului de cerere având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 800 lei actualizată ,iar celelalte recursuri declarate de reclamant și interveniente urmează să fie respinse ca nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă se constată că recursul este fondat având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală acordând mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect obligarea acestei pârâte la plata sumei de 800 lei solicitată cu titlu de cauză penală, reactualizată potrivit cererii depuse la data de 18.05.2012 în fața instanței de fond reclamantul susținând că urmează să solicite aceste despăgubiri pe calea unei acțiuni separate
În ceea ce privește, critica referitoare la modalitatea de solutionare a excepțiilor invocate de pârâtă și interveniente privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa de interes de promovare a acțiunii, consideram ca in mod corect au fost respinse, avind in vedere ca înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” îl constituie suprafața de 1600 mp cuprinsă în titlul de proprietate emis pe numele autorului pârâtei și intervenientelor, iar actiunea trebuie analizată prin prisma argumentelor de fapt și prin prisma actelor juridice prin care reclamantul urmărește să-și dovedească acțiunea, iar în ce măsură dreptul de proprietate este sau nu dovedit față de actul juridic invocat de reclamant este o chestiune care în materia revendicării imobiliare determină temeinicia/netemeinicia cererii, in raport de cererea formulata de partile adverse, iar totodata, situație identică si in privinta capetlor de cerere principale.
Cu privire la recursul declarat de interveniente considerăm că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acestui capăt de cerere formulat și prin cererea reconvențională privind lipa de folosință pentru terenul revendicat .
Într-adevăr instanța de fond a admis acțiunea în revendicare și a obligat pe reclamant să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei și a intervenientelor terenul în suprafață de 1455 mp situat pe raza comunei Godeni ,. Marea morii ,însă a respins cererea privind lipsa de folosință pentru terenul revendicat reținând că reclamantul nu a stăpânit abuziv acest teren, ci în baza înscrisului sub semnătură privată din data de 22.05.2003,
În temeiul posesiei de bună credință și posesorul bunului imobil de bună credință dobândește fructele civile sau industriale produse de bun, iar intentarea acțiunii în justiție în revendicare împotriva posesorului face să înceteze buna credință a acestuia astfel că de la data promovării acțiunii în revendicare posesorul nu mai poate invoca dobândirea fructelor pe temeiul posesiei de bună credință ( in acest sens a se vedea Tribunalul Suprem secția civilă decizia nr. 1422/28.10.1970, decizia civilă nr. 1217/02.06.1975 ).
De asemenea, pe terenul aplicării disp.art. 1 din Protocolul 1 privitor la protecția dreptului de proprietate, Curtea europeană a Drepturilor Omului a apreciat că formularea art. 485 ,486 și487 din C.civ. este foarte clară și nu lasa nici o îndoială asupra obligației posesorului unui imobil de a restitui veritabilului proprietar care a câștigat acțiunea sa în revendicare fructele civile produse de bunul imobil revendicat, singura cauză de exonerare este dată de situația posesorului de bună credință care a stăpânit bunul pe temeiul unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu le-a cunoscut ( hotărârea Weissman contra României ).
În cauză, nu se poate reține decât buna credință a posesorului, în speță a reclamantului având în vedere că acesta a intrat în posesia bunului prin predarea acestuia de către pârâtă în urma executării clauzelor anticipatorii ce rezultă din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între cele două părți (chitanta de mina din anul 2003) respectiv reclamantul a plătit prețul mobilului vândut ,iar pârâta a predat posesia bunului, considerându-se proprietara acestuia.
Într-adevăr ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare posesorul pârât este obligat să restituie lucrul către adevăratul proprietar, respectiv către pârâtă și interveniente având în vedere că actul sub semnătură privată nu transmite dreptul de proprietate asupra bunului vândut în lipsa încheierii acestuia în forma autentică, iar posesorul de bună credință poate să rețină fructele încasate până la data intentării acțiunii în revendicare, iar așa cum am motivat anterior reținând buna credință a reclamantului acesta nu poate fi obligat să restituie lipsa de folosință a terenului .
În ceea ce privește recursul reclamantului acesta este nefondat, tribunalul constatind ca în urma modificării cererii de chemare în judecată acțiunea formulată de reclamant are ca obiect obligarea pârâtei P. I. să îndeplinească actele premergătoare și să meargă cu reclamantul la notarul public pentru a încheia actul de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1600 mp teren fânețe.
Tribunalul retine ca prin chitanța încheiată la data de 22.05.2003 între P. G., P. I., P. I., P. V., Tudosescu Anișoara, Chirlbonț P. pe de o parte, și reclamant de pe altă parte, primii au înțeles să înstrăineze reclamantului suprafața de 1600 mp teren situat în punctul „Valea Morii” cu suma de 8 milioane lei, sumă pe care au primit-o astfel: suma de 5 milioane lei (vechi) la încheierea chitanței, și suma de 3 milioane lei (vechi) la data de 13.07.2003, iar de la această dată reclamantul a intrat in posesia terenului.
Terenul retine ca terenul ce face obiectul inscrisului sub semnatura privata face obiectul reconstituirii potrivit titlului de proprietate nr._/11.06.1992 pe numele defunctului M. G., având ca moștenitori pe numiții M. A. și M. G..
M. A. a decedat la data de 01.08.2000, având ca moștenitori pe pârâta P. I. și numitul M. V., iar la data de 13.01.2004, a decedat și M. V., rămânând ca moștenitoare numita P. I.., iar intervenientele S. M. și M. C., sunt moștenitoarele defunctului M. G..
Pentru acest teren s-a emis titlul de proprietate nr._/23.03.2004, in favoarea reclamantului, teren astfel indentificat conform raportului de expertiza administrat de instanta de fond, desi acest teren nu era ce facea obiectului reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, avind in vedere ca nu este vorba despre un teren aflat la dispozitia comisiei locale de fond funciar la momentul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, cu acest teren reclamantul la data intrarii in vigoare legii fondului funciar nu figura inscris in registrul agricol, acest teren face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea autorilor piritei si intervenientelor, dreptul de proprietate in favoarea reclamantului nu s-a transmis prin incheierea inscrisului sub semnatura privata, aaastfel ca nu sunt indeplinite prevederile art. 8, 11 din Legea 18/1991 si nici nu este vorba despre situatia reglementata de art. 36 si art. 23 din acelasi act normativ.
In ceea ce priveste legea aplicabila litigiului de fata aratam ca potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, astfel ca invocarea de catre recurent a noilor dispozitii din codul civil este nefondata. Totodata in materia revendicarii, in cauză sunt aplicabile dispozițiile în materia drepturilor reale imobiliare ale vechiului cod civil întrucât raporturile juridice s-au născut între părți înainte de 1. 10 .2011, când a intrat în vigoare Noul cod civil si se au in vedere si prevederile art. 6 al. 1, al. 5, 6 din Noul cod civil. Rezulta asadar ca fata de intelesul actual dat ultraactivitatii legii, fata de prevederile noului cod civil, ramin sub actiunea legii vechi si situatiile juridice obiective, adica acele situatii juridice ale caror continut si efecte sunt imperativ stabilite de lege, cum sunt cele care vizeaza limitele legale ale proprietatii private, mostenirea, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a noului cod civil, drepturile reale de garantie.
Solutia data de catre judecatorie asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei P. I. să îndeplinească actele premergătoare și să meargă cu reclamantul la notarul public pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1600 mp teren fânețe situat în . „Valea Morii” județul Argeș, vândută prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, este una corecta.
Formulare a acestui capat de cerere este realizat de catre reclamant pentru indeplinirea formalitatilor necesare de catre pirita in vederea prezentarii la notariat pentru intocmirea actului de vinzare-cumparare in forma autentica, insa asa cum am motivat anterior, pârâta nu este singura proprietară a terenului în suprafață de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii” si prin urmare aceasta nu poate proceda la transmiterea dreptului de proprietate prin incheierea contractului de vinzare –cumparare in forma autentica asupra intregului bun imobil, iar o eventuala conventia privind obligatia piritei de a procura restul de proprietate de la ceilalti mostenitori pentru a o transmite reclamantului nu s-a dovedit.
Pe de alta parte, tribunalul constata ca obligatia ce rezulta din acest petit al cererii de chemare in judecata este una intuituu personae, iar in caz de refuz aceasta obligatie nu se poate realiza de creditor pe seama debitorului, instanta de judecata nefiind investit cu actiune care sa aiba ca obiect pronuntarea unei hotariri judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vinzare-cumparare intre parti.
Instanta de fond in ceea ce privește capătul de cerere din cererea reconvențională privind nulitatea absolută a actului sub semnătură privată intitulat „chitanță” încheiat la data de 22.05.2003, instanta l-a respins, deoarece prezenta chitanță a fost încheiată între mai multe părți, așa cum s-a arătat mai sus și nu numai între reclamant și pârâta P. I., părți care nu au fost chemate în judecată pentru a le fi opozabilă prezenta hotărâre si astfel in cadrul actiunii de revendicare in procesul de comparare de titluri urmeaza sa i se dea eficienta juridica necesara, tinind seama si de criticile piritului prin care invoca validitatea acestui act juridic.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar
Așadar, acțiunea în revendicare constituie un mijloc de apărare a dreptului de proprietate, iar titularul său, pe lângă necunoașterea dreptului,pretinde și restituirea acestuia .
Deși, prin acțiunea în revendicare se tinde să se stabilească direct existența dreptului de proprietate al reclamantului, are ca efect indirecte redobândirea posesiei ca o consecință a recunoașterii dreptului de proprietate.
În speță, pirita si interveninetele au dovedit dreptul de proprietate asupra bunului imobil revendicat, însă reclamantul a intrat în posesia bunului revendicat prin incheierea conventiei de vinzare cumparare cu un singur coproprietar, iar aceasta nu este translativa de proprietate.
Conform art. 1295 Cod civil în vigoare la momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, proprietatea se strămută de la vânzător la cumpărător doar la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar prin promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, ambele părți se obligă a contracta în viitor ,astfel încât să poata opera transferul proprietății, fiecare având calitatea de promitent, cât și de beneficiar, iar nerespectarea obligațiilor asumate de vreuna din părți atrage sancțiune răspunderii contractuale pentru neexecutare .
Conform, art.5 alin.2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X „ în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanței competente care poate pronunța o hotărâre care să țină lor de contract”, ceea ce reclamantul nu a solicitat.
Antecontractul de vinzare-cumparare doar se naște o obligație de a face ,până la momentul transferului proprietății, chiar dacă bunul a fost predat, cumpărătorul îl stăpânește în baza titlului juridic reprezentat de antecontactul de vânzare cumpărare, acesta fiind detentor precar ( a se vedea A.C., H Capitant, p 916 si urm; M.Planiol, G.Ripert p 788și urm. ; E.S. R.„ Sinteză teoretică și practică referitoare la antecontract ;RDS 1/1991, p. 31 și urm.) .
În cadrul acțiunii în revendicare este necesar ca cel ce formuleaza actiunea trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate deoarece prin această acțiune se urmărește a se stabili în mod direct existența dreptului de proprietate al reclamantului, pârâtul chemat în judecată având o situație în favoarea căruia nu operează doar o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesie, ci pirita si interveninetele își dovedește dreptul de proprietate printr-un titlu de proprietate eliberat în temeiul Legii 18/1991, spre deosebire de inscrisul sub semnatura privata invocat de reclamant care nu este translativ de proprietate si fata de propriile vicii ale titlului de proprietate emis conform Legii 18/1991 care s-au prezentat anterior, si care nu poate fi opus piritei si intervenientelor ca fiind preferabil.
In temeiul art. 312 Cpr civ se va respinge recursul ca nefondat, iar conform art. 274 C pr civ va obliga pe reclamant să plătească pârâtei P. I. suma de 218 lei cheltuieli de judecată în recurs, in raport de solutia data in recurs, reprezentind taxa de timbru de 37, 5 lei si timbru judiciar de 1, 5 lei, iar restul sumei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul E. A. și de intervenientele S. M. și M. C., împotriva sentinței civile nr.1297 din data de 10 Iulie 2012 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._,
Admite recursul formulat de pârâta P. GH. I. împotriva sentinței civile nr.1297 din data de 10 Iulie 2012 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._ ,.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligația pârâtei P. I. de plată a sumei de 800 lei în cuantum actualizat.
Menține în rest sentința.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei P. I. suma de 218 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 Martie 2013.
Președinte, G. D. N. | Judecător, V. T. | Judecător, E. V. |
Grefier, G. G. |
Red. G.D.N.
Tehn D.T/ DGN/. 3 ex/11.04.2013
Jud fond V.N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 184/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 694/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
