Pretenţii. Decizia nr. 1891/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1891/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 3849/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1891/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Judecător A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta P. C. DAVIDEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1796, pronunțată la data de 31.10.2012 de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind S.C. S. I. S.R.L., PRIN LICHIDĂRI INFO CONSULT SPRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. I. pentru recurenta – pârâtă, lipsind intimata – reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar la data de 28.06.2013 relațiile solicitate de la Consiliul Judetean Argeș-Directia Judeteană pentru Evidenta Persoanelor Argeș și la data de 06.09.2013 relațiile solicitate de la Primaria comunei Davidesti.
Avocatul recurentei-pârâtă arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecatorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentei-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței de fond cu retinerea sau trimiterea spre rejudecare și pe fond respingereaacțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține. Arată că nu s-a întocmit nici un deviz ante-calcul, iar culpa apartine reclamantei. Arată că la acest moment nu se mai pot precepe penalitați și că recurenta-pârâtă nu datorează nici o plată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra actiunii.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că,prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_ pe rolul acestei instanțe, reclamanta S.C. S. Iulică S.R.L., prin Lichidări Info Consult SPRL, a chemat în judecată pe pârâta P. comunei Davidești, pentru pretenții.
În considerente reclamanta a arătat că a efectuat lucrări de alimentare cu energie electrică în satul Voroveni, . contractului de prestări servicii nr. 1241/15.03.2010 lucrare finalizată, pentru care s-au emis mai multe facturi fiscale.
Ultima factură, . nr. 2076 din 11.10.2010, în sumă de 60.140 lei a fost achitată parțial, rămânând un rest de plată în cuantum de 36.959,62 lei.
Debitoarea nu a contestat suma respectivă, dar nici nu a achitat-o, situație în care curg penalitățile de întârziere prevăzute în contract.
A arătat reclamanta că a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, dar nu s-a reușit acest lucru, astfel încât reclamanta, aflată în insolvență în acest moment, este în situația de a apela la această cale.
La data de 31.10.2012, reclamanta, prin lichidator a precizat oral acțiunea în sensul reducerii pretențiilor arătând că pârâta a achitat întregul debit, nu și penalitățile, acestea rămânând în continuare obiect al cauzei deduse judecății.
În cauză s-a administrat proba cu acte și înscrisuri și a fost legal citată pârâta, care nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1796/31.10.2012 Judecătoria Câmpulung a admis acțiunea precizată privind pe reclamanta S.C. S. I. S.R.L., prin Lichidări Info Consult SPRL, în contradictoriu cu pârâta P. C. Davidești .
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de_,43 lei cu titlu de penalități contractuale.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, potrivit contractului de prestări servicii nr. 1241/15.03.2010, încheiat între reclamantă și pârâtă, reclamanta s-a obligat să execute lucrarea de alimentare cu energie electrică a localității Voroveni, ., iar beneficiara lucrării s-a obligat să achite suma de 57.715 lei + TVA pentru executarea acestei lucrări.
Conform art. 8 din contract, beneficiarul lucrării plătea executantului un avans, iar decontarea restului lucrărilor urma a se face lunar, în termen de maxim 30 de zile de la însușirea situațiilor de plată.
Conform art. 10 din același contract, în cazul în care beneficiarul nu achită facturile la termenul scadent, acesta este obligat la plata de penalități în cuantum de 0,1 % pe zi întârziere.
La data de 11.10.2010 executantul lucrării a emis factura fiscală . nr. 2076/2010, scadentă la 12.10.2010, factură însușită de pârâtă pentru suma de_ lei, sumă din care pârâta a achitat doar suma de 23.180,38 lei la scadență, situație în care s-a activat clauza referitoare la penalitățile de întârziere calculate pentru diferența de 36.959,62 lei.
Întrucât pârâta a întârziat plata acestei sume timp de 658 zile, penalitățile acumulate sunt în cuantum de 25.319,43 lei, conform calculului anexat de reclamantă și necontestat de pârâtă.
În cauză s-a demarat procedura prealabilă, conform dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă, iar la data de 2.12.2011 pârâta a comunicat reclamantei adresa nr. 6684 prin care arată că recunoaște debitul și urmează a-l achita în trimestrul II al anului 2012.
Pârâta a achitat în cele din urmă debitul restant, dar nu și penalitățile care au continuat să se acumuleze, și pe care nu a înțeles să le conteste nici un moment.
Sub aspect procedural, instanța constată că acest contract s-a încheiat înainte de . Noului Cod civil, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 942 și următoarele, 1073 și următoarele din Vechiul Cod civil.
În temeiul acestor articole, instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată la ultimul termen de judecată.
Totodată, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta P. C. DAVIDEȘTI, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 14.12.2012 sub nr._ .
In motivarea recursului se arata ca hotarirea este nelegala si netemeinica pentru ca in mod greșit instanța de fond a apreciat în mod nelegal că între părți ar exista un litigiu civil, ori litigiul este comercial ,ceea ce atrage competența instanței comerciale în soluționarea legală a pricinii.Penalitățile de întârziere de 0,1 % pe zi sunt datorate, pe de o parte întrucât o astfel de penalitate cu mult peste dobânda legală constituie o clauză abuzivă, ilicită, care contravine ordinii publice și bunelor moravuri așa cum dispun disp.art.948 pct.4 C.civ. și art. 968 C.civ.
Pe de altă parte între părți nu s-a semnat procesul verbal de recepție a lucrărilor, act obligatoriu în derularea oricărui contract comercial, așa cum este situația din speță.
Cum nu s-a semnat procesul verbal de terminare a lucrărilor, când părțile pot să-și spună legal punctul de vedere cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor comerciale pe care părțile le datorează, nu curge nici o scadență cu privire la obligația de plată pentru lucrări nerecepționate .
Analizând sentința civilă recurată în raport de criticile formulate se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept :
Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei totale de 612.279,05 lei reprezentând preț executare lucrări și penalități, fiind invocat contractul nr. 1241/15.03.2010.
Potrivit contractului nr.1241/15.03.2010 încheiat între P. comunei Davidești și . executantul s-a obligat să execute lucrarea „Alimentare cu energie electrică ., Argeș „ iar beneficiarul se obligă să plătească executantului suma de 57.715 lei, inclusiv TVA pentru îndeplinirea contractului de execuție a lucrărilor prevăzute de oferta financiară.
Potrivit art. 8.2. din contractul nr. 1241/15.03.2010 „ decontarea lucrărilor rămase de executat se va face lunar pe bază de situație de plată în termen maxim 30 zile de la data însușirii acestora de către beneficiar”.
La art. 10.2 din contract se prevede că” în cazul în care achizitorul nu achită facturile la termenul scadent prevăzut la pct. 8.20 din contact,acesta are obligația de a plăti ca penalități o sumă de 0,1% pe zi de plată neefectuată începând cu prima zi lucrătoare după data scadenței și până la plata efectivă”.
La termenul de judecată din 31.10.2012 s-a solicitat de reprezentantul reclamantei admiterea în parte a acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata de penalități motivat de faptul că debitul principal a fost achitat, iar instanța de fond a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de_,43 lei cu titlu de penalități astfel că doar modalitatea de acordare a acestor pretenții cu titlu de penalități parte să facă obiectul analizei instanței de recurs.
Astfel, tribunalul va analiza în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, motivele de recurs formulate și probele administrate în fața instanței de fond și la recurs îndeplinirea condițiilor clauzei penale pentru acordarea de penalități în speță.
Deși intimatei în recurs i s-a solicitat de către tribunal depunerea la dosar raportat la contractul de prestări servicii a tuturor actelor pe care le deține respectiv facturi de plată, proces verbal de recepție a lucrării, devize de plată aceste inscrisuri nu s-au depus de catre intimata.
Tribunalul consideră că nu se impune obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere tocmai raportat la clauzele contractului de prestări servicii, în care se prevede expres că decontarea lucrărilor rămase se executat se face lunar pe baza de situații de plată în termen de maxim 30 zile, de la data însușirii acestora de către beneficiar, ori în cauză, aceste situații de plată nu s-a dovedit a fi însușite de către beneficiar .
Pe de altă parte executantul nu a dovedit executarea lucrărilor pentru care s-a încheiat contractul nr. 1241/15.03.2010 ,deci îndeplinirea contractului de execuție de lucrări conform art. 2.2, art. 3 din contact, respectiv că lucrările s-au executat ca au fost lăsate în funcțiune, nefiind depuse la dosar proces verbal de recepție a lucrării, procesul verbal de terminare a lucrărilor, prin care părțile contractante consideră îndeplinite obligațiile contractuale, respectiv executarea lucrării și predarea către beneficiar.
Totodată, obligația de la pct. 8.2 din contract vine în continuarea obligației de la 8.1 din contract, potrivit căreia înainte de începerea lucrărilor benficiarul va plati executantului un avans pentru lucrările ce urmează a se executa .
Ori, față de nedepunerea înscrisurilor arătate anterior nu se poate vorbi de scadența obligației de plată, după cum corect susține recurenta.
Convenția părților privind plata de penalități de întârziere are valoarea juridică a unei clauze penale prin care părțile cu convenit asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor, după ce s-a produs încălcarea obligației contractuale, pentru neexecutarea, executarea cu întârziere a obligației de plată a debitului, iar clauza în sine cât și cuantumul penalităților nu reprezintă o clauză abuzivă sau ilicită.
Pentru că semnificația clauzei penale este evaluarea convențională a despăgubirilor datorate creditorului pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere ,ea este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, deci neexecutarea să provină din vina debitorului, să-i fie imputabilă, ori în speță s-a motivat anterior că debitorul nu se află în culpă .
Referitor la prima critică ce vizează nelegalitatea sentinței de fond față de caracterul comercial al litigiului și încălcarea normelor de competență legala, se constată că această critică este nefondată, având în vedere că începând cu data de 01.10.2011 a intrat în vigoare noul cod civil .
Sub imperiul reglementărilor codului comercial ( abrogat prin noul cod civil), litigiul prin care se deducea judecății un raport juridic mixt, legat între un comerciant și un necomerciant, putea fi caracterizat fiind litigiu comercial conform art. 56 cod comercial..
Prin urmare, față de dispozițiile legale aplicabile până la 1 octombrie 2011, litigiile care aveau ca obiect raporturi care erau comerciale numai pentru una dintre părți, puteau fi încadrate în categoria litigiilor comerciale. Consecința directă era aplicarea, în privința acestora a dispozițiilor cuprinse în Capitolul XIV, Cartea a VI-a, din Codul de procedură civilă. Hotărârile pronunțate în aceste procese erau executorii de drept și constituiau titluri executorii fără a fi necesară parcurgerea procedurii investirii cu formulă executorie.Concepția monistă a noului Cod civil care înlătură distincția, tradițională în dreptul nostru, între obligațiile civile și cele comerciale, a obligat legiuitorul să opereze modificări corespunzătoare și în materia competenței instanțelor judecătorești, dar și procedurilor speciale. Criteriile cu care opera legea de procedură în vederea determinării competenței materiale a instanțelor, uneori a competenței teritoriale alternative sau a cazurilor în care se aplicau dispozițiile speciale cuprinse în Capitolul XIV din Cartea a VI-a și care aveau la bază distincția între litigiile civile și cele comerciale, nu se mai justifica în logica impusă materiei obligațiilor de noul Cod civil, care nu mai recunoaște distincția între raporturi civile și comerciale, toate acestea fiind de natură civilă.Noul Cod civil a reglementat raporturile dintre profesioniști, în forma în care această categorie este definită de art. 3 al. 2 „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.”. Noțiunea de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale (art. 8 alin. (2) Legea nr. 71/2011). Noul cod civil nu mai vorbește de raporturi între profesioniști și neprofesioniști, între „comercianți” și „necomercianți”, în termenii art. 56 C. . ce privește competența nu mai există reguli derogatorii..Atunci când vorbim de activitatea profesională, este evident că aceasta poate fi atribuită numai profesionistului deoarece pentru simplu particular, implicat într-un raport cu un profesionist, actul respectiv nu reprezintă ,,exploatatea unei întreprinderi”. Aceasta presupune că pentru a fi aplicabile dispozițiile speciale amintite, ambele părți implicate în raportul juridic dedus judecății trebuie să exploateze o intreprindere în sensul art. 3 alin. (2) C.civ. . În ce privește regulile de drept procesual civil, sub aspectul competenței, se aplică legea de la momentul sesizării instanței de judecată, astfel ca in mod corect litigiul s-a soluitonat de catre judecatorie.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ va obliga intimata la plata către recurentă a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta P. C. DAVIDEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1796/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung intimată fiind S.C. S. I. S.R.L., PRIN LICHIDĂRI INFO CONSULT SPRL.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.09.2013.
Președinte, V. T. | Judecător, A. M. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
Red. G.,D.N.
Tehn D.T.7/DGN/ 3 e.x
13.09.2013
Jud fond G.R.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 111/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
