Pretenţii. Decizia nr. 2927/2013. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 2927/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 4279/109/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2927/2013

Ședința publică de la 11 Decembrie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE MIHAELA BADEA, judecător

Judecător I. P.

Judecător M. P.

Grefier E. R.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestator . SRL reprezentată administrator special D. C. și administrator judiciar CRIS CONSULT SPRL împotriva deciziei civile nr. 743/19 03 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, sectia civilă în dosarul nr._/280/2010*, intimată fiind C. DE A. DE SANATATE ARGES, având ca obiect „pretenții”.

Dezbaterile asupra contestației în anulare și susținerile părtilor au avut loc în ședința publică de la 27 11 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04 12 2013 și la data de azi, 11 12 2013, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Constată că, la data de 27.05.2013 contestatoarea . SRL în contradictoriu cu C. DE A. DE SANATATE ARGES a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 743/19 03 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr._/280/2010* în raport de disp.art. 318 alin.1 C.pr.civ.

În motivare s-a arătat că se impune anularea deciziei civile nr. 743/19.03.2013 pentru motivul prev. de ar. 318 alin.1 C.pr.civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Contestatoarea arată că, potrivit art. 261 alin.1 pct. 5 C.pr.civ., unul din elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească sunt considerentele sau „ motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, cerință impusă de lege imperativ.

Ca urmare, instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune( cererea de recurs ) și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate / solicitate de parte . Instanța nu este obligată să răspundă și la toate argumentele folosite de părți pentru susținerea petențiilor lor, însă este obligată să analizeze și să se pronunțe pe cererile părților ( în speță motivele de recurs), însoțite de argumente mai mult sau mai puțin consistente. În acest sens se invocă și art. 6 paragraf 1 din CEDO,arătându-se că motivarea unei hotărâri judecătorești reprezintă o garanție a unui proces echitabil .

Contestatoarea susține în motivele de fapt ale cererii că, în legătură cu primele două motive de recurs, tribunalul a reprodus pe scurt cele reținute de instanța de fond, cu toate că atât prin cererea de recurs,cât și prin concluziile scrise au fost invocate argumente ce nu au fost combătute . În acest sens se invocă însă și Ordinul comun MPS/CNAS nr._ care consacră în favoarea furnizorilor de servicii medicale, dreptul subiectiv de a încheia contracte dar și obligația corelativă a caselor de asigurări de sănătate de a încheia contractul, cu respectarea legislației interne și internaționale.

De asemenea, se arată că, prin cererea de recurs și concluziile scrise a arătat că, pârâta a reziliat în mod abuziv contractul nr. A038/P/2007 și ulterior a refuzat să încheie contractul ce trebuia să se deruleze în cadrul Programului Național de Evaluare a stării de sănătate a populației invocându-și propria culpă, pentru a obține protejarea dreptului său. Cu toate acestea, instanța de recurs nu s-a referit nici măcar abuziv la acest principiu și la incidența sa în cauză .

Contestatoarea arată că, instanța de recurs nu a avut în vedere nici sentința civilă nr. 254/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș deși a fost invocată de recurentă în raport de consecințele acesteia asupra raporturilor juridice dintre părți și nici sentința civilă nr. 4072/2007 a Judecătoriei Pitești prin care s-a admis cererea de ordonanță președințială și s-a dispus suspendarea sancțiunii rezilierii contractului nr. A38P/2007, sentința fiind executorie de drept .

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs se arată că, în mod eronat instanța de recurs a reținut că nu există nici o dovadă din care să rezulte că s-a conformat solicitării pârâtei în sensul de a depune documentele prevăzute în ordin și enumerate în adresa pentru anul 2008, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond .

În realitate, se arată de către contestatoare că a demonstrat că aceste înscrisuri se aflau la dosar, acestea fiind: actele depuse prin intermediul executorului judecătoresc, cererea de încheiere a contractului PES împreună cu toate documentele precum și adresele ulterioare ca urmare a faptului că pârâta – intimată nu a răspuns la nici una dintre ele, iar în situația în care a răspuns, nu a precizat documentele necesare încheierii contractului .

În ceea ce privește al patrulea motiv de recurs, se consideră că, în mod eronat instanța de recurs a reținut că analiza instanței de fond în sensul că prin rezilierea contatelor nr. 2029/2004 și 2030/2004, luna ianuarie 2008 reclamanta nu mai deținea baza materială necesară încheierii contractului PES, neîndeplinind condițiile cerute de ordin.

În acest sens, se susține că a arătat pe larg și a justificat cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei că, rezilierea contractului arătat mai sus nu au avut nici o legătură cu contactul PES în condițiile în care rezilierea acestora a intervenit în ianuarie 2008, iar PES s-a derulat începând cu 01.07.2007; contractul nr. 2029/2004 se referă la servicii de imagistică medicală care nu au nici o legătură cu PES; aparatura propriu-zisă a aparținut contestatoarei recurente și a existat și în anul 2007 și în anul 2008 și în 2009, neavând nici o legătură cu CDT Argeș.

În ceea ce privește al cincelea motiv de recurs se arată că, instanța de recurs nu a făcut nici o referire la cele trei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 254/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș și confirmată de Curtea de Apel Pitești și Înalta Curtea de Casație și Justiție și nici la efectele ordonanței președințiale.

În ceea ce privește al șaselea motiv de recurs se consideră că, instanța de recurs nu s-a pronunțat în sensul că nu a arătat argumentele pentru care eventuala răspundere a pârâtei nu este delictuală .

Intimata CAS-Argeș depune întâmpinare la 26.11.2013 solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată, netemeinică și nelegală.

Intimata înțelege să invoce și lipsa calității de reprezentant a d-lui Candea O. – D., însă instanța a respins-o în raport de înscrisurile prezentate la data de 27.11.2013, așa cum se menționează și în practicaua deciziei .

Analizând contestația în anulare în raport de susținerile contestatoarei și față de disp.art. 318 C.pr.civ. tribunalul constată cu opinie majoritară că aceasta este admisibilă pentru următoarele considerente:

Un prim aspect se referă la faptul că, tribunalul a fost inițial investit cu o cerere de apel din partea reclamantei . SRL, iar ulterior la termenul din 12.03.2013 a fost stabilită calea de atac, în raport de disp.art. 84 C.pr.civ. coroborat cu art. 18 ind. 1 C.pr.civ. și art. 282 ind.1 C.pr.civ. fiind recursul.

Astfel, instanța de recurs analizează recursul în raport de criticile recurentului, fără a avea în vedere încadrarea acestora în raport de disp.art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. și mai mult decât atât primele două motive de recurs sunt analizate împreună în condițiile în care prima critică a recurentului se referă strict la Ordinul comun NSP/CNAS nr._ care reglementa raporturile contractuale dintre părți, iar ceea de a doua critică se referă la contractul de furnizare nr. a 38 P/2007 supus controlului judecătoresc și în raport cu care s-a pronunțat sentința civilă nr. 254/2009 a Tribunalului Argeș rămasă irevocabilă.

Tribunalul la momentul soluționării recursului analizează primele două motive de recurs împreună, iar analiza efectivă o realizează numai în raport de Ordinul NSP/CNAS nr._, fără vreo referire la contractul A 38 P/2007 în raport de sentința civilă nr. 254/2009 a Tribunalului Argeș .

În ceea ce privește motivul trei de recurs acesta este argumentat de recurentă pe reaua-credință a pârâtei evidențiată prin ignorarea corespondenței reclamantei sau chiar refuzul acesteia de a răspunde solicitărilor reclamantei.

Cu toate acestea, instanța de recurs are în vedere numai strict corespondența dintre părți, fără a analiza măsura în care se justifică reaua-credință din partea pârâtei .

De asemenea, motivele patru și cinci de recurs sunt analizate împreună în condițiile în care fiecare dintre acestea vizează aspecte diferite, cu argumente diferite în raport de un suport probator diferit .

În ceea ce privește motivul șase de recurs, acesta este argumentat de instanță în raport de răspunderea contractuală ,deși recurenta invoca existența răspunderii delictuale, iar instanța de recurs nu a analizat măsura în care se susține sau nu critica recurentei față de existența în cauză a elementelor răspunderii civile delictuale .

Mai mult decât atât, se constată că însăși intimata CAS Argeș recunoaște în întâmpinare că instanța de recurs nu a analizat anumite motive de recurs separat și cu toate acestea apreciază că s-a răspuns criticilor recurentei .

Ca urmare, se constată că instanța de recurs nu a luat în discuție toate criticile aduse hotărârii cu privire la care s-a cerut exercitarea controlului și invocate drept motive de recurs, aducându-se atingere și disp.art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. în condițiile în care nu s-a arătat în concret critica pe care se întemeiază recursul față disp.art.304 pct. 1-9 C.pr.civ., astfel că instanța trebuia să se pronunțe asupra tot ceea ce s-a cerut prin cererea de recurs și asupra tuturor mijloacelor pe care partea și-a întemeiat solicitările.

Față de cele reținute și în raport de disp.art. 318 alin.1 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită cererea, să anuleze decizia civilă nr. 743/ 19 03 2013 a Tribunalului Argeș, fixând termen pentru soluționarea recursului la 22 01 2014 pentru când se vor cita părțile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de contestatoarea . SRL reprezentată administrator special D. C. și administrator judiciar CRIS CONSULT SPRL împotriva deciziei civile nr. 743/19 03 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, sectia civilă în dosarul nr._/280/2010*, intimată fiind C. DE A. DE SANATATE ARGES.

Anulează decizia civilă nr. 743/ 19 03 2013 a Tribunalului Argeș.

Fixează termen pentru soluționarea recursului 22 01 2014.

Se vor cita părtile.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 12 2013.

Președinte,

M. B.

Judecător,

I. P.

Grefier,

E. R.

Red. I.P

Tehn D.T. 2 ex.

07.01.2014

OPINIE SEPARATĂ

In opinie minoritara, apreciem ca se impunea respingerea contestatiei in anulare pentru urmatoarele considerente:

La data de 27.05.2013 contestatoarea . SRL în contradictoriu cu C. DE A. DE SANATATE ARGES a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 743/19 03 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr._/280/2010* în raport de disp.art. 318 alin.1 C.pr.civ.

În motivare s-a arătat că instanta de recurs nu s-a preocupat a raspunde tuturor motivelor de recurs invocate.

Astfel, contestatoarea a susținut că, în legătură cu primele două motive de recurs, Tribunalul a reprodus pe scurt cele reținute de instanța de fond, cu toate că atât prin cererea de recurs, cât și prin concluziile scrise au fost invocate argumente ce nu au fost combătute. În acest sens s-a invocat și Ordinul comun MPS/CNAS nr._ care consacră în favoarea furnizorilor de servicii medicale, dreptul subiectiv de a încheia contracte dar și obligația corelativă a caselor de asigurări de sănătate de a încheia contractul, cu respectarea legislației interne și internaționale.

De asemenea, s-a aratat prin cererea de recurs și concluziile scrise că pârâta a reziliat în mod abuziv contractul nr. A038/P/2007 și ulterior a refuzat să încheie contractul ce trebuia să se deruleze în cadrul Programului Național de Evaluare a stării de sănătate a populației invocându-și propria culpă, pentru a obține protejarea dreptului său. Cu toate acestea, instanța de recurs nu s-a referit nici măcar aluziv la acest principiu și la incidența sa în cauză.

Contestatoarea a aratat că instanța de recurs nu a avut în vedere nici sentința civilă nr. 254/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș deși a fost invocată de recurentă în raport de consecințele acesteia asupra raporturilor juridice dintre părți și nici sentința civilă nr. 4072/2007 a Judecătoriei Pitești prin care s-a admis cererea de ordonanță președințială și s-a dispus suspendarea sancțiunii rezilierii contractului nr. A38P/2007, sentința fiind executorie de drept .

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs s-a aratat că, în mod eronat, instanța de recurs a reținut că nu există nici o dovadă din care să rezulte că s-a conformat solicitării pârâtei în sensul de a depune documentele prevăzute în ordin și enumerate în adresa pentru anul 2008, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

S-a aratat de către contestatoare că in realitate a demonstrat că aceste înscrisuri se aflau la dosar, acestea fiind: actele depuse prin intermediul executorului judecătoresc, cererea de încheiere a contractului PES împreună cu toate documentele precum și adresele ulterioare ca urmare a faptului că pârâta – intimată nu a răspuns la nici una dintre ele, iar în situația în care a răspuns, nu a precizat documentele necesare încheierii contractului .

În ceea ce privește al patrulea motiv de recurs s-a considerat că, în mod eronat instanța de recurs a reținut că analiza instanței de fond în sensul că prin rezilierea contatelor nr. 2029/2004 și 2030/2004, luna ianuarie 2008 reclamanta nu mai deținea baza materială necesară încheierii contractului PES, neîndeplinind condițiile cerute de ordin.

În acest sens s-a susținut că a arătat pe larg și a justificat cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei că rezilierea contractului arătat mai sus nu au avut nici o legătură cu contactul PES în condițiile în care rezilierea acestora a intervenit în ianuarie 2008, iar PES s-a derulat începând cu 01.07.2007; contractul nr. 2029/2004 se referă la servicii de imagistică medicală care nu au nici o legătură cu PES; aparatura propriu-zisă a aparținut contestatoarei recurente și a existat și în anul 2007 și în anul 2008 și în 2009, neavând nici o legătură cu CDT Argeș.

În ceea ce privește al cincelea motiv de recurs s-a aratat că instanța de recurs nu a făcut nici o referire la cele trei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 254/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș și confirmată de Curtea de Apel Pitești și Înalta Curtea de Casație și Justiție și nici la efectele ordonanței președințiale.

În ceea ce privește al șaselea motiv de recurs s-a considerat că instanța de recurs nu s-a pronunțat în sensul că nu a arătat argumentele pentru care eventuala răspundere a pârâtei nu este delictuală.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotaririle instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie cind dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau, cind instanta, respingind recursul sau admitindu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

In ceea ce priveste motivul de contestatie in anulare prevazut de teza a II-a art. 318 C. proc. civ, pentru a fi admisa o asemenea cerere trebuie indeplinite urmatoarele conditii concomitent: instanta de recurs sa fi omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare si aceasta omisiune sa se fi produs din greseala si nu in mod deliberat.

Examinind considerentele deciziei contestate constatam ca acestea fac referire la toate motivele de recurs invocate, dupa cum urmeaza:

Primele două motive de recurs nu sunt întemeiate .

Astfel, potrivit cap IV art. 3.3 din Ordinul NSP /CNAS nr._ casele de asigurări de sănătate încheie contracte pentru derularea programului, conform, modelului prevăzut în anexa nr. 78 la prezentele norme metodologice cu furnizorii de servicii medicale paraclinice cu care sunt în relații contractuale pentru furnizarea de servicii medicale ,paraclinice în ambulatoriu și care îndeplinesc și condițiile prev de prezentul ordin în baza documentelor prev. de art. 3.3.1 – 3.3.4 din ordin .

Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale mai sus enunțate ,tribunalul va reține așa cum în mod corect a concluzionat și prima instanță că actul normativ nu prevede obligativitatea încheierii contractelor cu toți furnizorii de servicii medicale cu care se află în relații contractuale .

Neinstituindu-se o obligație prin lege în acest sens, nu se poate susține că intimata pârâtă a încălcat dispozițiile legii prin neîncheierea contractului .

Este adevărat că ordinul nu conține nici o constrângere cu privire la selectarea furnizorilor dar conține o condiție sine qua non pe care trebuie să o îndeplinească furnizorii de servicii medicale pentru ca aceștia să poată încheia contracte cu CAS și anume să se afle în relație contractuală pentru furnizarea de servicii medicale paraclinice în ambulatoriu și să îndeplinească condițiile prevăzute de ordin pe baza documentelor menționate în art. 3.3.1-3.3.4.

Ori, la data intrării în vigoare a ordinului MSP /CNAS nr._ – 01.07.2007, contractul recurentei reclamante cu pârâta nr. A 38 P/2007 era reziliat.

Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut că în aceste condiții pârâta ar fi putut să încheie contractul PES doar cu încălcarea dispozițiilor ordinului.

Și motivul trei de recurs este nefondat .

Astfel, din corespondența depusă la dosar de părți rezultă așa cum în mod corect a reținut și prima instanță că reclamanta a solicitat în două rânduri pârâtei încheierea contractului PES în baza ordinului însă aceasta nu a depus nici o dovadă din care să rezulte că s-a conformat solicitării pârâtei în sensul de a depune documentele prevăzute în ordin și enumerate în adresă pentru anul 2008 așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond .

Și motivele patru și cinci de recurs sunt neîntemeiate pentru că argumentele avute în vedere de instanța de fond la adoptarea soluției recurate au fost cele mai sus reținute și anume inexistența relațiilor contractuale între părți la data intrării în vigoare a ordinului ca urmare a rezilierii contractului A38 P/2007 pe de o parte ,cât și nedepunerea de către reclamantă a înscrisurilor prevăzute de ordin pentru anul 2008 pe de altă parte, dar, și inexistența bazei materiale necesară ca urmare a rezilierii celor două contracte încheiate cu C. de Diagnostic și Tratament Argeș .

Și ultimul motiv de recurs este neîntemeiat pentru că instanța de fond nu a reținut că în cauză se poate angaja decât răspunderea contractuală și nu cea delictuală pentru că în considerentele sentinței nu se găsește o astfel de motivare .

În considerente instanța de fond a reținut doar că, prin hotărâre irevocabilă s-a statuat că rezilierea contractului a fost nelegală, iar pârâta a fost obligată la despăgubiri în baza contractului .

De asemenea, instanța a mai reținut că dacă sancțiunea rezilierii contractului a fost sau nu legală constituie un aspect de natură să angajeze răspunderea contractuală fără să facă vreo apreciere în sensul celor invocate de recurentă cu privire la prezenta speță.”

Ca atare, convingatoare sau nu, solutia instantei de recurs cuprinde toate cele sase motive invocate de recurenta, astfel ca nu este indeplinita conditia ca omisiunea de a cerceta vreunul dintre motivele de recurs sa se fi produs din greseala si nu in mod deliberat.

Trebuie avut in vedere faptul ca in cazul in care contestatia in anulare este admisa pe acest temei se impune rejudecarea partiala a recursului in limita motivului de casare omis, astfel ca nu pot fi puse in discutie pe aceasta cale acele motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanta de recurs, chiar daca solutia pronuntata ar fi rezultatul unei gresite aprecieri a probelor sau a unei incalcari a legii. Astfel, contestatia in anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotaririi gresite date in recurs .( Codul de procedura civila – B. & S. M., ed. All B., 2005, pag. 568)

Judecător,

M. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 2927/2013. Tribunalul ARGEŞ