Grăniţuire. Hotărâre din 16-04-2013, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 2302/216/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1014/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanții S. I. P., S. GH. F. împotriva sentinței civile nr. 875/ 03.07.2012 pronunțată de Judecatoriei Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați fiind pârâții A. C., A. I. D., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat M. D. pentru intimații-pârâți, lipsă fiind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul Registratură la data de 04.04.2013 s-a depus de către recurenții-reclamanți cerere prin care solicită amânarea cauzei la un nou termen de judecată, datorită imposibilității prezentării la instanță a apărătorului ales care nu se află în țară la acest termen de judecată.
Avocat M. D. pentru intimații - pârâți depune la dosar concluzii scrise, împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat și invocă excepția de netimbrare a recursului.
Instanța constată că recurenta- reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 84 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, deși a fost citată cu această mențiune. Totodată având în vedere excepția netimbrării invocată de intimații-pârâți, prin avocat, respinge cererea de imposibilitate a prezentării la instanță a avocatului B. Ș. și rămâne în pronunțare pe excepția de netimbrare, apreciind că taxa judiciară de timbru pusă în vedere prin citație trebuia achitată, neavând împortanță că apărătorul recurenților -reclamanți nu se află în țară.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 1.09.2011 sub nr. dosar_ reclamanții S. P. și S. F. i-au chemat în judecată pe pârâții A. C. și A. D., solicitând instanței să dispună grănițuirea proprietăților părților, iar pe de altă parte să oblige pârâții să le respecte dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren pe care au acaparat-o din proprietatea reclamanților; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului de 679 mp situat în .”, învecinat cu pârâții. Între terenul reclamanților și terenul pârâților nu există o linie de hotar fixată prin semne vizibile, deoarece pârâții au distrus gardul ce exista între proprietățile părților. O dată cu desființarea semnelor de hotar, pârâții au acaparat de la reclamanți o fâșie de teren în suprafață de 11,7 mp.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 584 C.civ.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, declarații de martori, expertiză. La cerere au fost atașate înscrisuri (filele 4-9).
La data de 6.10.2011 pârâții A. C. și A. D. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că stăpânesc teren în limitele dreptului dobândit de la autorul lor A. I., iar reclamanții și-au extins proprietatea în interiorul proprietății pârâților prin edificarea unei șatre.
O dată cu întâmpinarea, pârâții au depus la dosar cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților să își retragă șatra edificată în interiorul proprietății pârâților pe lungimea de 8 m și lățimea de 10-15 cm.
În motivare, pârâții au arătat că se învecinează cu reclamanții, care în mod nelegal și-au edificat o construcție cu destinația de șatră, folosind ca stâlpi de susținere bulumacii existenți pe hotarul dintre părți, astfel încât bulumacii sunt încastrați în șatră, iar acoperișul este situat în interiorul proprietății pârâților. Se poate observa că șatra este amplasată în interiorul proprietății pârâților.
Au fost depuse acte la dosarul cauzei, a fost interogat pârâtul A. D. (f.43), au fost audiați martorii A. M. F. (f.66), S. I. (f.113), S. V. (f.114), N. T. (f.115) și a fost efectuată o expertiză de specialitate de către expert D. F. (f.146-149).
Prin sentința civilă nr. 875/ 03.07.2012 pronunțată de Judecatoriei Curtea de Argeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S. I. P. și S. GH. F., ambii domiciliați în ., în contradictoriu cu pârâții A. C. și A. I. D., ambii domiciliați în ..
S-a stabilit linia de hotar între terenul reclamanților și terenul pârâților pe aliniamentul dat de punctele 505-504, evidențiat în planul de situație aferent raportului de expertiză întocmit de expert D. F. (f.149).
A fost respins capătul de cerere din acțiunea reclamanților, având ca obiect revendicare.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâți, ca neîntemeiată.
Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții S. P. și S. F. dețin un teren în suprafață de 611 mp în intravilanul ., ce se învecinează pe latura de sud cu terenul deținut de pârâții A. C. și A. D., în suprafață de 1733 mp. Așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, între cele două terenuri a existat un gard din ulucă, cu o vechime de cel puțin 35 de ani (după cum a declarat martorul S. V.), însă pârâtul A. D. a efectuat niște lucrări de înlocuire a gardului din ulucă cu un gard cu temelie de ciment. Instanța constată că între declarațiile martorilor propuși de reclamanți, respectiv de pârâți există contradicții referitoare la amplasamentul noii temelii de ciment.
Astfel, martorul A. M. F. a declarat că din gardul vechi din ulucă nu a mai rămas decât o porțiune de 5 metri, întrucât acum 5-6 ani pârâtul A. D. a stricat porțiuni de gard și s-a introdus pe terenul reclamanților. Martorul a mai declarat că în apropierea gardului din ulucă reclamanții au pe terenul lor o șură din lemn, iar pârâtul a tăiat scândura acestei șuri pe o lungime de 7 metri, la o înălțime de un metru față de sol, pentru a amplasa o temelie din beton în vederea edificării altui gard. Pârâtul a ocupat din terenul reclamanților o porțiune cu o lățime de un metru și o lungime de 8-9 metri.
Martorul S. I. a declarat că pârâtul A. D. a amplasat o temelie de beton pentru gard, însă nu pe amplasamentul fostului gard din ulucă, ci la o distanță de 70 cm spre interiorul proprietății lui S. P.. Martorul a mai arătat că reclamanții au un șopron din lemn în zona în care terenul lor se învecinează cu terenul pârâților, iar pârâtul A. D. a tăiat din acel șopron un perete pe o lungime de 2,5 m și o înălțime de 2,6 m pentru a amplasa acolo gardul pe care intenționa să îl edifice. Temelia de ciment se află și pe porțiunea unde s-a tăiat din peretele șopronului; această temelie are o lungime de circa 4 m. Martorul a mai arătat că vechiul gard avea 25 de metri lungime, iar din vechiul gard mai există 2-3 bulumaci din lemn care au fost încorporați în temelia noului gard.
Martorul S. V. a declarat că între reclamanți și pârâți se află un gard din care o porțiune este din ulucă, iar restul de 4-5 metri îl constituie o temelie de gard din ciment, ce se află în continuarea gardului din ulucă și a fost edificată de pârâtul A. D. acum 2-3 ani. Martorul a precizat că temelia a fost amplasată pe locul unde era inițial gard din ulucă. Martorul nu cunoaște dacă pârâtul a intrat cu acea temelie pe terenul reclamanților. A mai precizat că în temelia de ciment sunt încastrați bulumacii vechiului gard. Martorul știe că în curtea lui S. P. se află o șatră din lemn, însă nu cunoaște dacă s-a făcut vreo lucrare la acea șatră.
Martorul N. T. a declarat că între proprietățile părților a fost un gard din ulucă, iar în prezent se află acolo o temelie din ciment, în care sunt montați bulumacii gardului din ulucă, împreună cu niște țevi. Temelia din ciment este pe amplasamentul vechiului gard, deoarece pârâtul nu a scos bulumacii gardului vechi.
Din fotografiile depuse la dosarul cauzei (filele 91-98) se poate observa temelia de ciment pentru gard edificată de pârâtul A. D., precum și faptul că în această temelie sunt încastrați niște bulumaci din lemn, precum și țevi metalice. Se mai poate observa că această temelie a fost amplasată la baza peretelui șopronului din lemn al reclamanților; temelia și bulumacii încastrați se continuă în partea de sus cu scândurile peretelui șopronului.
Având în vedere aceste fotografii, instanța a apreciat ca fiind veridice declarațiile martorilor S. V. și N. T., conform cărora temelia de ciment se află pe amplasamentul vechiului gard din ulucă, bulumacii vechiului gard fiind încastrați în temelia de ciment. Astfel, instanța constată că pârâtul A. D. nu a ocupat din terenul reclamanților prin amplasarea temeliei de ciment, ci a construit această temelie pe locul vechiului gard; se poate observa din fotografii că temelia de ciment se continuă cu porțiunea rămasă a gardului din ulucă.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert D. F. s-a constatat că între proprietățile părților există un gard de lemn vechi, precum și o temelie de ciment cu o lungime de 4,8 metri, în care au fost încastrați bulumacii de la vechiul gard. Expertul a precizat că dacă se consideră hotarul dintre părți ca fiind reprezentat de gardul vechi și temelia de ciment, nu s-a acaparat teren de către pârâți de la reclamanți.
Instanța, având în vedere declarațiile martorilor S. V. și N. T., ce fac referire la gardul vechi din ulucă și la temelia de ciment amplasată în locul unei porțiuni din acest gard, a apreciat că linia de hotar dintre proprietățile părților coincide cu aliniamentul dat de vechiul gard, identificat de expert între punctele 505-504 în planul de situație anexă la raportul de expertiză (f.149). Acesta este traseul liniei de hotar dintre terenurile reclamanților și pârâților, și nu traseul indicat alternativ de expert între punctele 505-701.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 584 C.civ. a stabilit amplasamentul real al liniei de hotar dintre proprietățile părților, acesta fiind între punctele 505-504 în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert D. F.. Întrucât nu s-a făcut dovada că pârâții au acaparat teren din proprietatea reclamanților, a fost respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți, instanța a constatat că peretele sudic al șurei din lemn de pe terenul reclamanților se află situat pe linia de hotar reală dintre terenurile reclamanților și pârâților. Astfel, prin edificarea acestei construcții nu s-a intrat pe terenul pârâților, peretele construcției aflându-se la limita dintre cele două proprietăți. Acest aspect se poate observa și din fotografiile depuse la dosar. Pentru aceste considerente, cererea reconvențională ce avea ca obiect obligarea reclamanților la a-și retrage șura în interiorul proprietății lor nu este întemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 16.04.2013, intimații pârâți au invocat excepția netimbrării acțiunii.
Instanța analizează cu prioritate această excepție și o apreciază ca fondată.
Astfel, se constată că recurenții au fost citați pentru termenul din 16.04.2013 cu mențiunea achitării taxei de timbru de 84 lei și timbru judiciar de 0,3 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Tribunalul constată că procedura cu recurenții a fost legal îndeplinită, citația purtând mențiunea obligației acestora de a achita taxa de timbru de 84 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Întrucât recurenții nu au înțeles să-și îndeplinească această obligație procesuală, tribunalul în baza art.20 alin.3 din Legea 146/1997 urmează a admite excepția netimbrării, anulează recursul ca netimbrat.
În baza art.274 Cod pr.civilă obligă recurenții să plătească intimaților A. suma de 1030 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții S. I. P., S. GH. F. împotriva sentinței civile nr. 875/ 03.07.2012 pronunțată de Judecatoriei Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați fiind pârâții A. C., A. I. D.
Obligă recurenții să plătească intimaților A. suma de 1030 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2013.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, N. P. |
red.E.M.C.
dact.C.,E.C./2 exp.
15.05.2013.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2927/2013. Tribunalul ARGEŞ | Validare poprire. Decizia nr. 143/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
