Pretenţii. Decizia nr. 2699/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2699/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 15520/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2699/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător M. V.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul D. C. împotriva sentinței civile nr 372/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind pârâta A. DE P. VICTORIEI 4, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant personal și fiind asistat de avocat L. L., intimata-pârâtă prin Președinte asistat de avocat P. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depus un memoriu de către recurent.
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar chitanta privind plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar.
Tribunalul procedează la anularea taxei de timbru, constată depuse înscrisuri si un memoriu de către recurent, între termenele de judecată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că a luat cunoștință de conținutul acestora fiind depuse si la instanta de fond.
Recurentul-reclamant, prin avocat, precizează că acestea nu sutn acte noi.
Tribunalul, în raport de acestea, constată că nu se mai impune dezbaterea probei cu acte.
Părtile, prin avocatii alesi, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat si solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită amânarea pronunțării, admiterea recursului formulat, casarea sentinței, pe fond admiterea actiunii principale. Arată că se critică hotărârea pentru că nelegal s-a retinut că reclamantul nu este beneficiarul Legii nr 175/2010 pentru că suma a fost stabilită prin titlul executoriu însă legea nu conditionează a se beneficia de prevederile acesteia ci stabileste că proprietarul care nu achită debitul este scutit de la plata penalităților. Suma retinută cu titlu de penalități, este anterioară datei de 07.07.2011 și a fost achitată în cadrul sumei de_ lei, tocmai pentru oprirea executării silite. Mai arată că, prin hotărâre avea un debit de_ lei iar penalitățile au fost în sumă de 8715 lei. Potrivit Legii nr 175/2010 a făcut dovada medierii prin înaintarea notificării către executorul judecătoresc car pentru că nu s-a retinut suma cu titlu de debit, a fost nevoit să o achite cu o lună înainte de expirarea prevederilor Legii nr 175/2010. În luna mai apare o sumă de 3968 lei reprezentând debit din lunile iulie 2009- mai 2011 iar la 07.06.2011 a achitat suma de 4418 lei reprezentând debit plus 450 lei cheltuieli de acoperis astfel că sumele au fost încasate nelegal. Apreciază că a făcut dovada respectării dispozitiilor Legii nr 175/2010 așa încât, eronat instanta a respins acțiunea si a retinut că nu este beneficiarul Legii nr 175/2010. În ceea ce priveste venitul pe membru de familie arată că s-a făcut dovada în acest sens, că fiica nu a mai locuit în apartament.
Intimata-pârâtă, prin aocat, solicită respingerea recursului, mentinerea hotărârii instantei de fond pentru următoarele motive: sunt certe conditiile Legii nr 175/2010 care la art 2 prevăd achitarea debitului în integralitate cât și obligatia de a nu se avea un venit mai mare de 1000 lei. Expertul arată că, pentru perioada noiembrie 2009-2011 reclamantul mai avea suma de 883,76 lei restanță și suma de 450 lei acoperiș. În ceea ce priveste suma initială de 8517 lei din hotărîre, ratiunea Legii nr 175/2010 nu este în sensul scutirii de la plata penalităților ca urmare unei hotărâri judecătoresti. Desi reclamantul a achitat penalitățile, nu poate spune că întruneste conditiile. Față de acestea solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.08.2011 sub nr._ reclamantul D. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari Victoriei 4, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8517,95 lei reprezentând penalități întârziere și obligarea la scutirea de la plată a penalităților în valoare de 7542,45 lei aferente perioadei noiembrie 2009 – mai 2011.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 8436/2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ a fost obligat la plata penalităților în valoare de 8517,95 lei.
A mai arătat că a încercat soluționarea litigiului prin mediere, dar pârâta a dat dovadă de rea-credință.
La data de 07.06.2011 a achitat contravaloarea sumei de_ lei prin mandat poștal, incluzând și această sumă și penalitatea ce a făcut obiectul sentinței menționate.
Reclamantul a considerat că beneficiază de prevederile Legii nr. 175/2010, sumele cu titlu de penalități datorate urmând a fi anulate conform art. II alin. 4 Legea nr. 175/2010.
A menționat că în prezent se află la zi cu toate cheltuielilor reținute în sarcina sa cu titlu de cheltuieli de întreținere, restanța în valoare de 4418,83 lei fiind achitată la data de 07.07.2011, pentru perioada aferentă lunii mai 2011, astfel că suma de 7542,45 lei reprezentând penalități, nu se justifică.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedirea cererii, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: notificare către pârâtă, adresa 27/06.07.2012 emisă de mediator, extras de cont din 07.06.2011, factură MAN00015787/07.07.2011, cupon pensie, adeverință venit, notificare preaviz nr. 5588/11.05.2011, extrase conturi Milenium Bank.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 624 lei și timbru judiciar în valoare de 3,15 lei.
La data de 11.01.2011 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că potrivit disp. art. II din Legea nr. 175/2010, acesta nu poate fi scutit de la plata penalităților, cu atât mai mult cu cât obligația de plată a debitorului a fost statuată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 8436/04.12.2009.
A mai arătat că reclamantul are un rest de plată către asociație cu titlu de penalități în sumă de 6114,96 lei. Potrivit Legii nr. 175/2010 art. II alin. 3 scutirea de la plata penalităților se poate aplica doar familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie nu depășește suma de 1000 lei., iar reclamantul are o pensie lunară de aprox. 3000 lei.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus un set de înscrisuri în copie: liste de plata febr.2011 – sept. 2011, proces-verbal din 04.05.2010, sentința 8436/04.12.2009, încheiere din data de 11.12.2009 în dosarul_, decizia nr. 1069/R din 17.06.2010, cupon poștal, sentința civilă nr. 6974/2011, centralizator cu listele de plată pe anul 2011 – ianuarie – septembrie, situație financiară contabilă, liste de plată ian. - nov.2011, adresă către B. I. I., recipisă poștală, confirmare de primire, extras Legea nr. 175/2010, liste de plată, chitanță, tabel cu situația financiar-contabilă a reclamantului, liste de plată nov. 2009 – iun. 2011
În soluționarea cererii instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu interogatoriu și pentru pârâta a fost administrată proba cu interogatoriu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă, raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 137-139 și refăcut la filele 150-172.
Pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 372/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. VICTORIEI 4.
A obligat pe reclamant să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, reclamantul a fost obligat prin sentința civilă nr. 8436/2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ la plata penalităților în valoare de 8517,95 lei. Mai arată că la data de 07.06.2011 a achitat contravaloarea sumei de_ lei prin mandat poștal, incluzând și această sumă și penalitatea ce a făcut obiectul sentinței menționate, dar dânsul consideră că beneficiază de prevederile Legii nr. 175/2010, sumele cu titlu de penalități datorate urmând a fi anulate conform art. II alin. 4 Legea nr. 175/2010.
În esență dânsul solicită pe de o parte să se constate că beneficiază de scutirea de plata penalităților conform art. II alin. 4 Legea nr. 175/2010, iar pe de altă parte pârâta să fie obligată la restituirea acestor sume.
Înainte de toate este de observat că obligarea la plata penalităților în valoare de 8517,95 lei a fost statuată printr-o sentință civilă irevocabilă astfel încât acest aspect nu mai poate fi pus în discuție. Nici aspectul referitor la scutire sa de plata acestor penalități nu mai poate face obiectul unei alte judecăți, câtă vreme printr-un titlu executoriu s-a statuat privitor la suma datorată, nemaiputându-se invoca acest beneficiu, întemeiat pe disozițiile legii 175/2010.
Mai mult din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză reiese că după data de 07.07.2011, data achitării prin mandat poștal a sumelor stabilite reclamantul tot mai avea un rest de plată de achitat către pârâtă.
În consecință susținerile reclamantului sunt neîntemeiate pe cale de consecință acțiunea acestuia a fost respinsă.
Văzând și disp. art. 274 c.pr.civ. a obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D. C. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp Legii 175/2010 apreciind eronat că pentru suma datorată reprezentând penalități există un titlu executoriu întrucât dispozițiile legii invocate nu fac distincție în ceea ce privește proveniența debitului ,ci condiționează beneficierea de dispozițiile acestei legii de plată integrală a debitului .
De asemenea, în cauză s-a făcut dovada că pentru debitul datorat în lista de plată aferentă lunii mai 2011 nu mai pare debitul datorată conform sentinței civile nr. 8436/14.1.2.2009 ci doar debitul pentru perioada iulie 2009- mai 2011 inclus a penalităților aferente .
În acest sens se mai arată că sumele datorate titlului executoriu de 11.200 lei respectiv 8400 lei au fost achitate în lunile martie 2011, respectiv iunie 2011, astfel că recurentul este beneficiarul disp.Legii 175/2010 și care se aplicat atât debitelor anterioare legii cât și ulterioare intrării în vigoare a acesteia, legiuitorul condiționând scutirea de la plata penalităților de plată integrală a cotelor de contribuție .
În mod greșit s-a reținut că dup ă data de 07.07.2011 data achitării debitului conform listei lunii mai 2011 ar mai fi existat un rest de plată de achitat ,această apreciere fiind eronată în raport de probele administrate în cauză .
În susținerea recursului la dosar au fost depuse înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare potrivit art.115 C.pr.civ
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că în mod corect prima instanță a interpretat disp.art. II alin.4 din Legea 175/2010 în sensul că un debitor este îndreptățit să beneficieze de scutire de la plată a penalităților în condițiile în care și-a achitat debitul principal în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii făcând o corectă aplicare a acestor dispoziții .
Astfel, în cauză se constată că prin sentința civilă nr. 1436/2009 pronunțată de Judecătoria Pitești recurentul reclamant a fost obligat la plata sumei de 11.822 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 8517, 95 lei reprezentând penalități fiind statuat astfel cu putere de lucru judecat obligația debitorului de a plăti sumele menționate .
În legătură cu aplicarea disp.art II din Legea 175/2010 din conținutul acestor prevederi rezultă că legiuitorul a avut în vedere situația în care debitorii beneficiază de anularea obligației de a plăti penalităților datorate către asociațiile de proprietari în situația în care proprietarii își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestei legii referindu-se în mod strict la sumele datorate și scadente la data intrării în vigoare a legii fără ca în acestea să fie menționate și cele pentru care există un titlu executoriu și pentru care instanța de judecată s-a pronunțat cu o putere de lucru judecat până la data apariției legii .
Este adevărat că în cuprinsul Legii nr. 175/2010 nu se face distincție câtre cotele de contribuție respectiv existența sau inexistența unui titlu executoriu cu privire la aceste sume datorate, însă din ansamblul dispozițiilor legale ale legii 230/2007 rezultă că de această facilitate trebuie să beneficieze proprietarii de bună credință care nu și-au achitat cotele de contribuție scadente anterior intrării în vigoare a Legii 175/2010 dar care înțeleg ca în termen de 12 luni să le achite în mod integral ,reclamantul fiind chemat în judecată pentru sume care până la data intrării în vigoare s-ar fi prescris dacă nu s-ar fi formulat cererea de chemare în judecată respectiv noiembrie 2009 - mai 2011, recurentul reclamant refuzând în mod sistematic să achite aceste sume până la data intrării în vigoare a acestei legi .
De asemenea, trebuie avut în vedere că împotriva recurentului reclamant a fost începută și executarea silită pentru suma datorată la solicitarea creditoarei ,fiind întocmit dosarul nr. 2/2011 al B. N. A. G. asupra apartamentului deținut de debitor și care a fost adjudecat potrivit procesului verbal de licitație din 19.05.2011 .
În plus ,trebuie avut în vedere că, disp.Legii nr 175/2010 sunt aplicabile în principal debitelor care s-au născut după adoptarea acestei legi și nu vizează și cele pentru care există un titlu executoriu pronunțat de o instanță judecătorească și pentru care s-a început executarea silită în cadrul căreia s-a procedat deja la adjudecarea bunului debitorului pentru acoperirea debitului .
Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 304 pct.9 rap la art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamant.
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. C. împotriva sentinței civile nr 372/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind pârâta A. DE P. VICTORIEI 4.
Obligă recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,21.11.2013.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, R. N. |
Red M.D.B.
Tehn D.T.2 ex.
10.01.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1767/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 546/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
