Validare poprire. Decizia nr. 143/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 1041/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 143/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Judecător G. D. N.
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de creditorul M. P. - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.5996 din data de 16.06.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat-debitor fiind P. A. C. și intimat-terț poprit S.C. N. C. LION S.R.L. PITEȘTI, având ca obiect „validare poprire-menținere poprire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-debitor personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimatul-debitor depune la dosar întâmpinare și arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Intimatul-debitor solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimatul-debitor, în temeiul art.305 Cod procedură civilă.
Intimatul-debitor arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Intimatul-debitor solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, realizează venituri mici.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentința civilă nr. 5996/2012, Judecătoria Pitești, a respins cererea formulată de creditorul M. Pitești în contradictoriu cu debitorul P. A. C. si cu terțul poprit . S.R.L. Pitești, prin care creditorul a solicitat instanței „validarea”, în conformitate cu prevederile art. 150 din O.G. nr. 92/2003 – republicată, popririi înființată prin adresa nr. F_/10.06.2012.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, analizând actele și lucrările dosarului, că debitorul P. A. C. figurează în evidențele fiscale ale creditorului cu suma de 3.025 lei reprezentând amenzi de circulație, așa cum rezultă din titlurile executorii anexate pentru care s-au emis somații de plată, ca și din adresa de înființare a popririi nr. F_ din 10.06.2012, ce a fost înaintată către terțul poprit; la data de 11.05.2012 terțul poprit a depus la dosar contractul individual de munca înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș sub nr._/13.05.2010 din care rezultă că debitorul este angajatul său în funcția de șofer taxi, lucrând cu o normă de 2 ore pe zi, respectiv 10 ore săptămâna, având un salariu brut lunar de 180 lei.
A mai reținut că, pe parcursul judecații debitorul, la doua termene de judecată, a depus chitanțele cu nr._/09.03.2012, nr._/02.02.2012, precum și cea cu nr._/10.05.2012 din care rezultă că a achitat din debitul urmărit de către creditor sumele de 150 lei, 725 lei și 100 lei; totodată, la solicitarea instanței Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș a înaintat adresa cu nr._/02.05.2012 din care rezultă faptul că debitorul este angajatul terțului poprit din 05.05.2010, confirmându-se mențiunile din contractul de muncă, emițându-se și un extras din REVISAL privind acest angajat.
A constatat că, potrivit art. 149 din Codul de procedură fiscală: (1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente...;(4) Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi numai în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă; (5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire, terțului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi;(6)Poprirea nu este supusă validării...;(8) Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi; (9) După înființarea popririi, terțul poprit este obligat: a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare; b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare, iar conform art. 150 din același cod, (1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi; (2) Judecata se face de urgență și cu precădere; (3) Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod.
A mai constatat că, în speță, debitorul este salariatul terțului poprit, însă veniturile sale se situează mult sub limita salariului minim pe economie, prin raportare la dispozițiile art. 409 C.pr.civ. conform cu care „veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum”; din aceste dispoziții legale rezultă că pot fi urmărite numai veniturile din muncă ce depășesc jumătate din salariul mai sus amintit, așa încât, cererea de menținere a popririi este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, deoarece, salariul realizat de debitor nu poate fi supus urmăririi silite decât în măsura în care se va face dovada că realizează și alte venituri pe lângă acesta.
A concluzionat, pentru aceste argumente și în raport de dispozițiilor art. 149 Cod procedură fiscală, că în cauză se impune, în baza dispozițiilor art.150 din O.G. nr.92/2003 republicată, respingerea cererii și desființarea popririi.
Împotriva sentinței civile nr. 5996/2012, a formulat recurs creditorul, criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod pr.civilă, în susținerea cărora a arătat următoarele:
- instanța de fond a respins greșit acțiunea, fără să analizeze fondul ei și temeiul legal, deși încă de la momentul promovării cererii creditorul a arătat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 146 și următoarele din O.G. nr. 92/2003, în sensul că nu a reținut sumele debitorului, iar ulterior, pe parcursul judecății a depus la dosar și adresa nr. F/_/06.02.2012, din care rezultă că debitorul a achitat suma de 725 lei, rămânând debitul de 3.108 lei.
Aceasta, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 452 și următoarele Cod pr.civilă, coroborate cu dispozițiile art. 149 din O.G. nr. 92/2003, terțul poprit avea obligația de a reține și de a vira debitul restant creat de debitor.
Mai mult, deși prin cererea de chemare în judecată, a fost învestită cu o acțiune având ca obiect „menținerea validării” și constatarea dreptului de a reține sumele de bani datorate de debitor, prima instanță a depășit limitele învestirii și a schimbat chiar obiectul cererii.
Pe de altă parte, în cauză, nu au fost administrate dovezi, așa încât, o simplă susținere a terțului, nu justifica refuzul acestuia de a proceda la reținerea debitului.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul menținerii adresei de înființare a popririi nr. F/_/10.06.2011 și obligarea terțului la virarea sumei datorate de debitor.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art. 3041 Cod pr.civilă se constată că recursul este fondat în limitele următoarelor considerente:
Potrivit art. 150 alin.1 și alin.2 din O.G. nr. 92/2003, dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi; judecata se face de urgență și cu precădere.
Pe de altă parte, potrivit art. 150 alin.3 din O.G. nr. 92/_, pe baza hotărârii de menținere a popririi, care, constituie titlul executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit.
Cu prioritate, se va observa că, într-adevăr, prin cererea cu care a învestit prima instanță, creditorul a solicitat „menținerea popririi înființate prin adresa nr._/10.06.2011.”
Totodată, potrivit art. 149 alin.8 din O.G. nr. 92/2003, poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit; în acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi, iar potrivit art. 149 alin.9 din O.G. nr. 92/2003, după înființarea popririi, terțul poprit este obligat: a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare; b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare.
De asemenea, din prevederile art. 129 alin.6 Cod pr.civilă, potrivit cărora în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, rezultă că instanța nu poate depăși limitele învestirii sale.
Menținerea popririi prevăzută de art. 150 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 constă în verificarea condițiilor legale pentru obligarea directă, pe calea judecătorească, a terțului poprit față de creditorul popritor.
Menținerea popririi este o măsură de executare, în sensul că prin hotărârea ce se pronunță, creanța privitoare la sumele poprite de terț, se transferă asupra creditorului urmăritor, terțul poprit devenind astfel debitorul direct al acestuia.
Ca atare, în limitele în care a fost învestită, prima instanță trebuia să admită cererea și să mențină poprirea înființată prin adresa nr._/10.06.2011.
Aceasta, deoarece, câtă vreme creditorul a făcut dovada comunicării la data de 16.06.2011 (f. 50 dosar fond) către terțul poprit a adresei de înființare a poprii pentru suma totală de 3.025 lei și, totodată, fiind dovedit că în baza contractului de muncă înregistrat la I.T.M. Argeș sub nr._/13.05.2010 terțul poprit datorează sume debitorului, de la aceeași dată, în conformitate cu dispozițiile art. 149 alin.9 lit. a din O.G. nr. 92/2003, și terțul poprit avea obligația să plătească, de îndată, fiind vorba de creanțe exigibile, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de creditor.
Rezultă că efectele popririi s-au născut la data de 16.06.2011, ca și raportul obligațional dintre creditor și terțul poprit S.C. N. C. Lion S.R.L. Pitești.
Terțul poprit însă, nu s-a conformat dispozițiilor art. 149 alin.9 lit. a din O.G. nr. 92/2003, dar nici dispozițiilor art. 150 alin.1 din același act normativ, și nu a înștiințat organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit și, de asemenea, nu a invocat nici alte neregularități privind înființarea popririi.
De altfel, nici în cursul judecății la instanța de fond, nici debitorul, nici terțul poprit, nu a formulat cereri sau apărări scrise.
Se poate concluziona astfel că terțul poprit S.C. N. C. Lion S.R.L. Pitești se află în culpă pentru neexecutarea obligațiilor ce îi reveneau pentru efectuarea popririi, așa încât, în speță, nu există nici un impediment pentru care prima instanță să dispună menținerea popririi înființată prin adresa nr._/10.06.2011.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, cum rezultă din economia textelor legale enunțate, în procedura menținerii popririi, instanța de executare, are a verifica doar dacă există titlul executoriu, dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului și limitele creanței.
Rezultă că, nici din oficiu, și nici la cererea terțului poprit sau a debitorului, în aceeași procedură, prima instanță, ca instanță de executare, nu putea verifica alte aspecte vizând legalitatea executării, cum ar fi imposibilitatea urmăriri salariului debitorului în raport de limita prevăzută de 409 Cod pr.civilă ori aspecte legate de cuantumul sumei de bani datorată de terțul poprit în limita creanței necontestate începând cu data înființării popririi, aceste chestiuni urmând a fi eventual examinate într-o contestație la executare.
Se confirmă astfel și criticile privind depășirea limitelor învestirii de către prima instanță, care, nu numai că nu a procedat astfel, dar a și respins cererea creditorului, iar în final, a dispus și desființarea popririi, deși nu a fost sesizată legal cu o astfel de cerere.
Aceeași este soluția și în ce privește plățile pretinse de debitor ca fiind efectuate în contul datoriei.
Astfel, în prezenta cauză, nu se poate determina printr-o simplă examinare, dincolo de orice îndoială, în raport de înscrisurile administrate, inclusiv în recurs, dacă debitorul a achitat integral debitul pentru care s-a înființat poprirea și nici dacă plățile efectuate au aceeași cauză, respectiv poprirea înființată prin adresa_/10.06.2011, urmând a se observa în acest sens de tribunal că, la dosar, există dovezi ce confirmă faptul că, ulterior acestei date, creditorul a mai înființat popriri și pentru recuperarea debitelor în sumă de 268 lei și 540 lei (f. 54 – 59 dosar fond)
Urmează deci ca și apărările debitorului privind achitarea creanței să fie eventual examinate într-o contestație la executare.
Cererea creditorului privind obligarea terțului poprit la virarea sumei datorate de debitor nu va fi însă primită.
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 316 și art. 294 alin.1 Cod pr.civilă, în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri.
Pe de altă parte, potrivit art. 150 alin.3 din O.G. nr. 92/_, pe baza hotărârii de menținere a popririi, care, constituie titlul executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit.
De aceea, față de ele mai sus arătate, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, urmează să fie admis recursul și modificată sentința astfel cum se va preciza în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditorul M. PITEȘTI - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.5996 din data de 16.06.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat-debitor fiind P. A. C. și intimat-terț poprit S.C. N. C. LION S.R.L. PITEȘTI
Modifică în tot sentința în sensul că admite cererea.
Menține poprirea înființată prin adresa nr._/10.06.2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 Ianuarie 2013.
Președinte, E. V. | Judecător, G. D. N. | Judecător, V. T. |
Grefier, G. G. |
red.E.V.
dact.C.E.C./4 exp.
14.02.2013.
jud.fond L.P.
| ← Grăniţuire. Hotărâre din 16-04-2013, Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 1767/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
