Pretenţii. Decizia nr. 673/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 172/214/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 673/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamanta D. M. G., împotriva sentinței civile nr.650/2012 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul N. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat R. G. și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebate fiind de către instanță, părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu doresc să ca litigiul să fie soluționat pe cale amiabilă.
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Arată că nu mai are cereri prealabile de formulat și nici probe de solicitat.
Intimatul-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Instanța, conform disp.art.150 c.p.c. declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului, anularea sentinței de fond și admiterea acțiunii formulată de către reclamantă. În subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, întrucât instanța de fond nu a avut rol activ potrivit arr.129 alin.2, în cauză trebuia audiată martora V. C. și administrată proba cu relații de la . pentru a se verifica dacă intimatul în ziua respectivă a fost la serviciu.
Intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului, arătând că în ziua respectivă a fost la serviciu și că nu înțelege de ce i se aduc aceste acuze.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, la data de 19.01.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta D. M.-G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul N. D., obligarea acestuia să-i plătească suma de 10.000 lei sau să-i restituie bunurile pe care i le-a furat din gospodăria sa, situată în satul Slobozia, în noaptea din 17/18.07.2010.
În motivare, reclamanta D. M. - G. a arătat că, în data de 17/18.07.2010, a fost la locuința părinților săi din Topoloveni, . soțul și fiica sa, iar gospodăria din Slobozia a rămas în grija vecinilor D. I. și D. I.. Când s-a întors de la părinți, a observat că din gospodărie lipsesc mai multe bunuri (două butoaie din plastic, un aragaz cu trei ochiuri, un geamantan mare, 3 telefoane mobile etc), pe care le-a enumerat în cuprinsul cererii.
În continuare, a precizat că, în ziua în care a adus bunurile de la Topoloveni și le-a descărcat în garaj și în casă, l-a văzut pe pârâtul N. D., la poarta unui vecin și a știut că va avea probleme, deoarece acesta a fost cercetat penal. A plecat din nou la Topoloveni, să aducă alte bunuri, iar la întoarcere, a observat că obiectele aduse anterior dispăruseră. Deși a făcut plângere penală împotriva acestuia, organele de poliție nu au făcut cercetări și în mod greșit au reținut că în data de 17/18.07.2010, pârâtul a fost la serviciu, adeverința emisă de . fiind falsă.
Reclamanta nu și-a motivat în drept cererea. A anexat, în copie, rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, din 12.12.2011, pronunțată în dosarul penal 1379/II/2/2011; rezoluția aceluiași P. din 22.11.2011, pronunțată în dosarul penal 1055/P/2011; ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, din 02.05.2011, pronunțată în dosarul penal nr. 129/P/2009; rezoluția aceluiași P., din 29.09.2011, pronunțată în dosarul penal nr. 1330/P/2010 și referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, întocmit în acest dosar.
Prin precizarea formulată la 21.03.2012, reclamanta a arătat că are o situație socială precară, nu are nici un venit, iar fiica sa este bolnavă, astfel că va formula o cerere de ajutor public judiciar pentru a fi scutită de taxa judiciară de timbru.
Prin încheierea de ședință din 02.04.2012, instanța a acordat reclamantei ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 711 lei.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, cu martorii B. S., A. L. și S. S. și cu interogatoriul pârâtului. A luat act că pârâtul N. D. nu a solicitat probe în apărare. Din oficiu, a dispus atașarea dosarului penal nr. 1330/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești.
Prin sentința civilă nr.650/2012 pronunțată de Judecătoria Costești s-a respins ca neîntemeiată cererea reținându-se în considerente următoarele
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, din 29.09.2011, pronunțată în dosarul penal nr. 1330/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul N. D., cu privire furtul mai multor bunuri, reclamat de partea vătămată (reclamanta) D. M., că ar fi avut loc în noaptea de 17/18.07.2010, în gospodăria sa situată în .> S-a reținut că probatoriul administrat în cauza penală nu a relevat că pârâtul N. D. este autorul faptei, declarația părții vătămate nefiind sprijinită de celelalte mijloace de probă administrate (declarațiile martorilor de la filele 11-18 din d.u.p.).
Nici în prezenta cauză, martorii audiați chiar la propunerea reclamantei, nu au susținut afirmațiile acesteia, cum că pârâtul N. D. a sustras bunurile, ce au dispărut din domiciliul său, în noaptea din 17/18.07.2010.
Astfel, martora A. L. a declarat că nu cunoaște nimic despre cele întâmplate.
Martora B. S. a afirmat că, în data de 17.07.2010, reclamanta a adus în gospodăria din Slobozia, alimente și mai mulți saci cu haine și a rugat-o să-i supravegheze gospodăria, cât timp ea va efectua un nou transport, împreună cu soțul său. În dimineața zilei următoare, fiind chemată de reclamantă, a constatat că bunurile aduse cu o zi înainte dispăruseră. Nu cunoaște cine a spart casa reclamantei și nici motivul pentru care aceasta îl suspectează pe pârât. Numita V. C. i-a spus că S. S., vânzătoare la magazinul surorii pârâtului, nu trebuia să se ducă la reclamantă și să spună că pârâtul este cel care i-a luat bunurile, pe care le-a văzut la acest magazin (fila 31).
Fiind audiată de către instanță, martora S. S. a negat că ar fi văzut vreunul din bunurile reclamantei, la magazinul ce aparține surorii pârâtului și că i-ar fi spus acest lucru reclamantei. De asemenea, a declarat că nu a spus nici unei persoane că pârâtul ar fi cel care a sustras bunurile din domiciliul acesteia. Reclamanta i s-a plâns doar că i-ar fi fost furate niște butoaie și este adevărat că sora pârâtului are butoaie, dar le are mai demult, deoarece are și o livadă de pruni (declarația dată în fața instanței, fila 43 și declarația din dosar penal – fila 14).
La interogatoriul ce i-a fost administrat și pe tot parcursul judecății, pârâtul N. D. a negat acuzațiile reclamantei.
Deoarece, în temeiul art. 1969 Cod civil, reclamanta avea sarcina dovedirii faptului că pârâtul N. D. este cel care și-a însușit bunurile dispărute din domiciliul său în noaptea de 17/18.07.2010, iar prin probele administrate nu a făcut această dovadă, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 998-999 Cod civil, pentru a fi atrasă răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat reclamantei, motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Instanța de fond a avut în vedere declarațiile mincinoase ale martorilor audiați, aceștia primind bani de la pârât pentru a depune mărturie în favoarea lor
Recurenta arată că toți martorii sunt în complicitate cu pârâtul .
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Instanța de fond prin interpretarea și aprecierea corectă a probelor administrate în cauză a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Astfel, deși recurenta reclamantă arată că martorii audiați au depus mărturie mincinoasă această susținere nu este confirmată de nicio altă probă administrată, mai mult decât atât, recurenta nu a înțeles să formuleze plângere penală pentru mărturie mincinoasă împotriva martorilor audiați.
Având în vedere declarațiile martorilor audiați instanța de fond a reținut corect că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ar fi săvârșit o faptă ilicită care i-ar fi produs un prejudiciu.
În ce privește motivele de recurs formulate în memoriul înaintat în data de 16.08.2012 instanța de fond urmează a nu le analiza reținând tardivitatea depunerii acestora.
Pentru aceste considerente tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta D. M. G., împotriva sentinței civile nr.650/2012 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul N. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./2 exp.
03.04.2013.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1929/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1623/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
