Pretenţii. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 919/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 23912/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 919/2013
Ședința nepublică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător M. B.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta T. C. M. împotriva sentinței civile nr. 7662/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții I. C. și Z. O. ARGESEAN și intervenientul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN C. MAI.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința nepublică din data de 04.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la această dată, când pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 19.12.2011 reclamanta T. C. M., cu domiciliul ales în ., ., județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtele I. C. și ziarul O. Argeșean, cu domiciliul și sediul în localitatea Pitești, .. 55 A, etaj 2, județul Argeș, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună obligarea acestora din urmă la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, reprezentând despăgubirile pentru atingerea adusă onoarei, reputației și vieții private prin publicarea reportajului scris denigrator la adresa petentei, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii s-a arătat că: la data de 6 decembrie 2011, în numărul 419 al ziarului O. Argeșean, la pagina 5 a apărut un reportaj semnat de către pârâta I. C., în care se menționa în titlu că, în scandalul Ceciliei T. apare și un coleg de la IGPR, fiind preluat un articol cu același conținut scris de redactorul A. I. în ziarul Ancheta ambii subliniind că este petenta acuzată și învinuită că, prin intermediul sindicatului pe care îl reprezintă în IPJ Argeș, ar fi fost intermediarul unei firme de construcții din București care nu a finalizat lucrarea pentru niște polițiști; în fapt lucrurile nu stau sub forma prezentată de către ziarul argeșean, respectiv nu a fost și nu este implicată în niciun fel în afacerea cu apartamentele la care face referire pârâta în ziarul al cărei angajată este; mai mult, din punct de vedere profesional a muncit foarte mult să ajungă în această funcție iar reportajul scris, denigrator apărut în ziar și ulterior și pe internet, i-a adus un grav prejudiciu moral și de imagine, mulți dintre colegii din județ și din țară contactând-o telefonic, întrucât știau că este o persoană serioasă, pentru a afla punctul său de vedere vis-a-vis de acest scandal mediatic; își respectă foarte mult instituția din care face parte, colegii și bineînțeles familia (copiii fiind afectați și ei de apariția acestui articol) și o astfel de afirmație calomnioasă o afectează foarte mult, lezându-i demnitatea, viața privată și cea profesională; se precizează acest lucru, în primul rând, pentru că ar pune într-o formă nu foarte bună relațiile de încredere pe care le are cu cei menționați anterior, dar și cu S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual a cărui reprezentant este în județul Argeș la nivelul IPJ Argeș și căruia i-ar aduce anumite prejudicii de imagine.
În drept, au fost invocate disp. art. 72, 73, alin. 1 și art. 74, lit. f din Cod civil, art. 274 Cod proc. civ.
Anexat cererii s-a depus un set de înscrisuri (filele 5,6), iar la termenul de judecată din data de 25.04.2012 s-au admis cererile de probatorii formulate de părți, sens în care s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei persoană fizică și cea testimonială.
La data de 29.05.2012, prin fax, s-a depus cerere de intervenție de către S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul M.A.I., cu sediul social în București, .. 202 A, sector 6 și sediul administrativ în București, .. 6, ., sector 5 (unde să îi fie comunicate actele procedurale), solicitând instanței obligarea pârâtului ziarul „O. Argeșean” în solidar cu redactorul I. C., la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de imagine adus Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. (S.N.P.P.C.), în rândul angajaților M.A.I, din I.P.J. Argeș.
În motivarea cererii s-a arătat că: S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul M.A.L este o organizație sindicală națională, cu personalitate juridică, având constituite Birouri Teritoriale (fără personalitate juridică), la nivelul fiecărui inspectorat de poliție județean, inclusiv la nivelul LPJ. Argeș, unde sunt circa 900 de polițiști, membri S.N.P.P.C.; T. C. M., reclamanta din dosarul mai sus rubricat, este președintele Biroului Teritorial al S.N.P.P.C. din T.P.J. Argeș, conform înregistrării în registrul grefei Judecătoriei Sectorului 6 București; cu privire la acuzațiile aduse direct reclamantei, T. C. M. și, indirect, Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.1. (S.N.P.P.C.), prezentate de cotidianul „O. A.” prin redactorul I. C., facem precizarea că acestea sunt nereale; S.N.P.P.C. nu a avut niciodată încheiat un contract, protocol sau parteneriat în formă scrisă, autentificat sau sub semnătură privată, cu S.C. COLOSSEUM BUSSINES CONSTRUCT SRL, așa cum rezultă din articolul prezentat în cotidianul menționat mai sus, nici la nivel central, semnat de președintele G. M., și nici Ia nivelul Biroului Teritorial din I.P.J. Argeș, semnat de președinte T. C. M.; nu există încheiat niciun contract, protocol sau parteneriat în formă scrisă, autentificat sau sub semnătură privată, între S.C COLOSSEUM BUSSINES CONSTRUCT SRL și T. C. M., ca persoană fizică, care, în calitate de președinte al Biroului teritorial din I.P.J. Argeș, ar fi putut induce în eroare polițiști, membri de sindicat, cu privire la posibilitatea preluării unui apartament construit de către S.C, COLOSSEUM BUSSINES CONSTRUCT SRL, prin intermediul S.N.P.P.C.; referitor la prezentarea în cotidianul amintit a fotocopiei unui anunț, în care se specifică faptul că achiziționarea unei locuințe se poate face cu ajutorul S.N.P.P.C., se observă că, din acest anunț nu rezultă nicio informație cu privire la S.C. COLOSSEUM BUSSINES CONSTRUCT SRL; de asemenea, nu rezultă că acest anunț ar fi fost afișat în sediile structurilor de poliție din I.P.J. Argeș, singurul aspect prezentat de cotidian, tăcând referire la declarația unui polițist în acest sens; anunțul respectiv nu are nicio ștampilă sau semnătură a vreunei persoane reprezentante a sindicatului, care să ateste faptul că acest anunț ar fi fost emis de vreun reprezentant al S.N.P.P.C.
În drept, au fost invocate disp. art. 49-56 Cod.pr. civ., coroborat cu art. 74 lit. h) Cod civil.
Anexat cererii de intervenție s-a depus articolul de ziar la care s-a făcut referire, respectiv cel apărutul în ziarul „Ancheta” (filele 30,31), ulterior cererea fiind depusă și prin serviciul poștal.
La termenul din 12.09.2012, fiind respinsă în principiu cererea de intervenție, au fost formulate concluzii asupra fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr. 7662/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă cererea precizată formulată de reclamanta T. C. M., cu domiciliul ales în ., ., județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtele I. C. și Z. O. ARGEȘEAN, cu domiciliul și sediul în localitatea Pitești, .. 55 A, etaj 2, județul Argeș.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 06.12.2011 în ziarul „O. Argeșean” a apărut un articol sub denumirea „În scandalul Ceciliei T. apare și un coleg de la IGPR” (fila 5 verso).
În începutul acestui articol se menționează că reclamanta ar fi acuzată că ar fi înșelat mai mulți polițiști din cadrul I.P.J. Argeș și este învinuită că, prin intermediul sindicatului (S.N.P.P.C.) ar fi făcut pe intermediarul unei firme de construcții care avea ca intenție să vândă apartamente la preț mai mic cadrelor din poliție. Se relevă și că, față de aceste acuzații petenta susține că nimic nu este adevărat, mai ales că între sindicat și firma de construcții nu există încheiat un contract.
Articolul a fost scris de pârâta persoană fizică.
Din motivarea acțiunii s-a reținut că reclamanta invocă o faptă delictuală a pârâtelor, care i-ar fi provocat o vătămare a sănătății, cât și demnității sale, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1349, alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil, care reglementează instituția răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de fapta proprie („Art. 1349 Răspunderea delictuală. (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”).
Astfel, reclamanta trebuie să dovedească condițiile generale necesare angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită a pârâtelor, prejudiciul produs, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăția acestora.
Raportat la analiza articolului de ziar de mai sus, s-a reținut că nu s-a reușit prin probele administrate să se probeze prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate și nici fapta ilicită.
Astfel, nici unul dintre martori nu a putut confirma că în urma apariției articolului starea sănătății petentei s-ar fi deteriorat, respectiv că suferințele fizice ar fi fost cauzate de articolul publicat.
S-a arătat de către martorul D. D. numai că, a auzit că la un miting organizat de sindicat reclamantei i s-ar fi făcut rău și ar fi fost necesară intervenția ambulanței, însă nu a fost prezent.
De asemenea, martorul B. I. a arătat că, petenta a fost internată în spital, chiar el sunând-o, însă nu știe dacă ar avea legătură cu acel articol.
Astfel, o legătură de cauzalitate dintre fapta pârâtelor (publicarea articolului) și deteriorarea stării de sănătate a reclamantei nu există.
Mai mult decât atât, nu s-a probat existența unui prejudiciu, raportat la conținutul articolului și nici fapta ilicită.
Din copia depusă la fila 5 nu se poate deduce că s-a adus atingere onoarei, demnității reclamantei, observându-se modalitatea în care a fost redactat articolul.
Nu a fost expusă o acuzație radicală în ceea ce o privește pe reclamantă, ci numai s-a arătat că aceasta ar fi acuzată că ar fi înșelat mai mulți polițiști, fiind expus atât în preambulul articolului, cât și în conținutul acestuia, răspunsul oferit de petentă la aceste susțineri.
Titlul nu poate exprima în totalitate conținutul articolului, ci a fost creat în mod evident pentru a atrage atenția, însă lecturând conținutul acestuia din urmă nu se poate reține o vătămare.
De asemenea, nu s-a emis o concluzie din care să rezulte atribuirea unei culpe reclamantei, ci au fost expuse atât acuzațiile, cât și explicațiile date de petentă.
Nu se poate reține, pentru aceleași motive, o atingere a reputației reclamantei. Chiar martorii au arătat că o cunosc pe aceasta ca având o bună reputație, caracterizările făcute în depoziții fiind evident în favoarea petentei.
Mai mult, după cum rezultă din relațiile comunicate de către I.P.J. Argeș (fila 21), s-au efectuat verificări ca urmare a apariției articolului cu referire la reclamantă și nu au fost identificate date sau indicii cu privire la săvârșirea de abateri disciplinare.
Astfel, nu se poate reține nici că reclamanta ar fi avut de suferit unele repercusiuni la locul de muncă.
Mai mult decât atât, soluția emisă în urma verificărilor interne putea fi publicată în același ziar în urma solicitării unui drept la replică pârâtelor. Nu s-a probat că petenta ar fi solicitat publicarea unui răspuns al său la conținutul articolului, iar pârâtele ar fi refuzat.
După cum a reținut și Curtea E.D.O., libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și se aplica nu numai pentru „informațiile” sau „ideile” primite favorabil de societate sau considerate ca fiind inofensive sau indiferente, dar și pentru acelea care lovesc, șochează sau neliniștesc. Libertatea jurnalistică cuprinde, de asemenea, recurgerea posibila la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare (Von Hannover).
Prejudiciul moral reprezintă consecințele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conținut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalității umane, definind-o. În cazul de față reclamanta nu a dovedit prejudiciul moral suferit prin publicarea articolului, din conținutul acestuia nereieșind o vătămare a drepturilor acesteia.
S-a observat și că nu sunt incidente disp. art. 74, lit. f din N.C.civ., invocate în motivarea în drept a acțiunii, respectiv: „Atingeri aduse vieții private. Sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private: ... f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;”.
Articolul publicat nu face referire la viața intimă, personală sau de familie a petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. C. M., care susține:
Instanța nu a interpretat corect și concret conținutul articolului apărut în ziarul „O. ARGESEAN”, sub semnătura pârâtei I. C., articol în conținutul căruia apar mai mulți termeni denigratori la adresa reclamantei, care au reușit să transmită opiniei publice o altă situație de fapt și o altă imagine a statutului profesiei de polițist. Reclamanta se bucură de probitate morală în rândul colegilor și a membrilor organizației sindicale pe care-i reprezintă la nivel teritorial, precum și în cadrul comunității în care trăiește.
Instanța a ignorat toate pretențiile formulate de reclamantă privind daunele morale în cuantum de 25.000 lei, întreaga motivare a sentinței fiind vădit părtinitoare, dând câștig de cauză pârâtei.
Prima instanță nu a ținut seama de depozițiile martorilor audiați în cauză, care au vorbit despre caracterul denigrator al articolului de presă.
Termenii incriminatori folosiți la adresa reclamantei au determinat denigrarea acesteia prin presă și au avut consecințe nefaste asupra stării acesteia de sănătate.
Instanța a reținut părtinitor că articolul a fost scris de pârâtă ca persoană fizică, ignorând faptul că și ziarul „O. ARGESEAN” a fost chemat în judecată, pe motiv că este publicația la care lucrează pârâta.
Magistratul fondului nu a dat o interpretare logică întregului material probator, pronunțând o sentință motivată necorespunzător.
Greșit s-a reținut că articolul din presă nu a avut consecințe negative asupra reclamantei, în condițiile în care în urma articolului, s-a declanșat procedura unor verificări cu privire la activitatea profesională a acesteia.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art.299, art.304 pct.6, 7 și art.316 și urm.Cod pr.civilă, precum și art.274 Cod pr.civilă.
La data de 17.12.2012, recurenta reclamantă a mai depus un rând de motive de recurs.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta nu a indicat în motivele de recurs, în mod concret, care sunt acei termeni denigratori care au lezat-o. În articolul criticat, intimata pârâtă a redat strict și în sinteză faptele prezentate de alții, precum și punctul de vedere al recurentei reclamante.
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul, în baza art.137 Cod pr.civilă, se va pronunța cu prioritate pe excepția nulității motivelor de recurs depuse la data de 17.12.2012, întrucât această excepție face inutilă examinarea pe fond a acestora.
Sentința recurată a fost comunicată reclamantei T. C. M. la data de 17.10.2012 .
Potrivit art.303 coroborat cu art.301 Cod pr.civilă, recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea sentinței.
De la data comunicării sentinței – 17.10.2012 și până la data redactării și înregistrării celui de-al doilea rând de motive de recurs - 17.12.2012, au trecut mai mult de 15 zile, astfel că motivele ulterioare de recurs sunt nule, conform art.306 Cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei tribunalul reține că prin articolul apărut în publicația „O. ARGESEAN” la data de 06.12.2011, se sintetizau acuzațiile aduse recurentei reclamante într-un articol anterior, apărut în publicația „ANCHETA”, respectiv faptul că recurenta reclamantă este acuzată că ar fi înșelat mai mulți polițiști din cadrul IPJ Argeș prin intermediul sindicatului pe care îl conduce, făcând pe intermediarul unei firme de construcții, care avea intenția de a vinde apartamente la preț mic, cadrelor din poliție.
În continuarea articolului, se redau pe scurt faptele imputate recurentei reclamante și parțial susținerile făcute de aceasta cu privire la articolul din publicația „ANCHETA”.
În cuprinsul articolului, intimata pârâtă susține că . SRL s-ar fi angajat ca la finele lui 2009 să dea în folosință 20 de apartamente, fond nou în Pitești, pentru polițiștii din cadrul IPJ Argeș. Cine intenționa să achiziționeze un astfel de apartament, avea posibilitatea să-l plătească în rate, valoarea integrală a acestuia situându-se undeva la 60.000 lei. În toată această speță, C. T. a fost prezentată ca fiind omul de legătură între polițiști și firma respectivă, afacerea fiind girată prin prezența Sindicatului Polițiștilor pe care comisarul îl conduce. Așa după cum susține adjunctul Secției 3 de Poliție SNPPC, adică S. Polițiștilor, nu a fost implicat în această poveste nici pe departe, mai ales că nu s-a semnat nici un fel de parteneriat cu firma de construcții.
Tot în articol sunt redate și susținerile recurentei reclamante: „Undeva prin 2008 a venit la mine reprezentantul firmei Colosseum, la recomandarea unui coleg de la IGPR, care mă sunase și mă rugase să îl las pe respectivul să lipească afișe cu oferta sa în interiorul inspectoratului. Pentru că îl cunoșteam pe cel care îmi telefonase, am fost de acord. Nu înțeleg de ce sindicatul a fost implicat într-un litigiu dintre polițiști și o firmă de construcții ? Da, este adevărat că mi-am lăsat numărul de telefon ca să fiu contactată de cine este încântat de ofertă, însă nu pentru a intermedia o afacere, ci pentru a-i ajuta pe polițiștii care îmi sunt colegi”.
Articolul se sfârșește cu aprecierile intimatei pârâte, în sensul că: „Problema cea mare este că, așa după cum o arată lucrurile, cei care au luat de bună oferta, au rămas cu banii dați, pentru că nici până la ora actuală, constructorul nu a finalizat lucrarea”.
Prima instanță a încuviințat recurentei reclamante proba cu interogatoriul intimatei pârâte, proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În cuprinsul întrebării nr.1 din interogatoriul formulat de recurenta reclamantă T. C., această parte recunoaște implicit că informația din cuprinsul articolului din data de 06.12.2011 a fost preluată de intimata pârâtă dintr-o altă publicație, respectiv din cotidianul „Ancheta”.
Din depozițiile martorilor audiați rezultă că în urma articolelor apărute în presă, recurenta reclamantă a fost chemată la Corpul de control pentru a da lămuriri cu privire la situația relatată.
La Corpul de control a fost chemat și polițistul Ciobote N. L., din cadrul Serviciului Criminalistic al IPJ Argeș, care a contractat cu . apartament.
Domnul Ciobote N. L. a fost audiat de către instanță ca martor și a arătat că este una dintre persoanele care trebuia să cumpere un apartament în legătură cu care recurenta reclamantă T. C. i-a prezentat doar oferta. Recurenta reclamantă l-a sfătuit să fie atent cu cine încheie contractele respective. Martorul a dat firmei banii pentru construcția apartamentului, care însă nu s-a realizat, fiind nevoit să recurgă la instanță pentru a-și recupera banii dați.
Tot martorul Ciobote N. a relatat cele petrecute cu achiziționarea unui apartament de la . de la „Ancheta”, dar nu și intimatei pârâte.
Martorii mai relatează că recurentei reclamante i s-a făcut rău la un miting și că această parte a suferit și o intervenție chirurgicală, însă nu cunosc cauzele care au determinat starea de rău și intervenția chirurgicală.
Potrivit art. 1349 alin.1 și 2 NCC, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală a intimatei pârâte I. C., se impun a fi întrunite cumulativ trei condiții: fapta ilicită a intimatei pârâte ; prejudiciul încercat de recurenta reclamantă și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Din probele mai sus analizate, rezultă că intimata pârâtă I. C. nu a săvârșit o faptă ilicită, în condițiile în care în cuprinsul articolului încriminat nu a făcut altceva decât să sintetizeze acuzațiile aduse recurentei reclamante T. C. într-un articol anterior din ziarul „Ancheta”.
Tot în cuprinsul articolului încriminat s-a consemnat și punctul de vedere al recurentei reclamante.
Trebuie precizat că articolul inițial din ziarul „Ancheta” a avut la bază susținerile martorului Ciobote L. N., care au fost menținute și în fața instanței în privința faptului că a luat cunoștință de oferta . recurenta reclamantă T. C., că a contractat cu această societate construirea unui apartament și că a fost nevoit să-și recupereze banii prin promovarea unei acțiuni în instanță.
Nu poate fi vorba nici de existența unui prejudiciu, întrucât în urma apariției articolului încriminat, așa cum comunică IPJ Argeș, prin adresa nr._/07.05.2012, în sarcina recurentei reclamante nu s-a reținut săvârșirea unei abateri disciplinare.
Nu în ultimul rând trebuie precizat că libertatea de exprimare, așa cum este consfințită prin art.10 din CEDO, este un element esențial într-o societate democratică, presa fiind un „câine de pază” al democrației, iar anumite doze de exagerare/provocare, sunt specifice profesiei de jurnalist.
Tot CEDO a stabilit că protecția oferită jurnaliștilor de art.10 din Convenție, este subordonată condiției exercitării dreptului cu bună credință, în sensul de a comunica informații în acord cu respectarea deontologiei, care, în cazul furnizării de informații de către terțe persoane, presupune o mai mare rigoare și atenție deosebită înainte de publicarea informațiilor (cauza T. împotriva României).
Or, toată situația de fapt descrisă în articolul încriminat, este reală, așa cum rezultă din depoziția martorului Ciobote N. L..
Critica recurentei reclamante cu privire la nemotivarea corespunzătoare a sentinței, este nefondată, deoarece în considerentele hotărârii recurate sunt redate pe larg argumentele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate.
Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul și pe disp.art.304 pct.6 Cod pr.civilă, care vizează situația în care, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Această critică este neîntemeiată, în condițiile în care prima instanță a respins acțiunea, situație în care nu se poate reține nici că a dat mai mult, nici că nu a dat ceea ce nu s-a cerut.
Prima instanță nu a ignorat faptul că recurenta reclamantă a chemat în judecată și ziarul „O. Argeșean”, însă în situația în care s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în mod temeinic și legal cererea recurentei reclamante a fost respinsă, inclusiv față de această parte.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nule motivele din 17.12.2012.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. C. M. împotriva sentinței civile nr. 7662/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții I. C. și Z. O. ARGESEAN și intervenientul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN C. MAI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.04.2013.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, M. B. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./2 exp.
09.04.2013.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 1824/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
