Uzucapiune. Decizia nr. 1435/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1435/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 528/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1435/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE MARIA POSTELNICESCU, judecător
Judecător M. B.
Judecător E. A.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de către pârâta . împotriva sentinței civile nr. 9971/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimati fiind reclamanții N. M., G. M., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauei au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată prin avocat D. B. și intimații-reclamanți personal și fiind asistați e avocat Janță C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimații-reclamanți personal și prin avocat, arată că înțelege să renunțe la cheltuielile de judecată în ambele faze procesuale și solicită admiterea probei cu înscrisuri pe care le depune în ședință publică.
Recurenta - pârâtă, prin avocat, arată că, față de proba cu înscrisuri solicitată de intimații-reclamanți prin avocat, nu se opune.
Tribunalul în baza disp. art. 306 C.pr. civ. încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimații-reclamanți, apreciind ca fiind utilă soluționării cauzei și constată administrată această probă la termenul de azi. Pentru a da posibilitate avocatului recurentei-pârâte să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse astăzi în ședință publică lasă cauza la a doua strigare .
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată prin avocat D. B. și intimații-reclamanți personal și fiind asistați e avocat Janță C..
Părțile prezente, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul în raport de această situație constată recursul în stare de judecată și acorda cuvântul asupra acestuia.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii ca inadmisibilă ori ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele motive:
Consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, excepție pe care înțelege să o mențină și în recurs și invocă excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu s-a făcut dovada că suprafața de 544 m.p face parte din domeniul public sau privat al Comunei B. apreciind că o acțiune de uzucapiune poate fi introdusă doar în contradictoriu cu o persoană care ar putea să pretindă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu. Apreciază că în judecată ar fi trebuit chemată Comisia Locală de Fond Funciar B., drept continuatoare a C.A.P. B. și nu . susținute, precum și pentru celelalte considerente expuse în motivele de recurs, solicită admiterea recursului, iar în subsidiar solicită neobiligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului, fără cheltuieli de judecată.
Intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că înscrisurile pe care le-a depus astăzi în ședință publică fac referire la o cauză similară în care Primăria comunei B. are o poziție inversă în sensul că prin acțiunea promovată a solicitat anularea Titlului de Proprietate, pronunțându-se o hotărâre în favoarea sa prin constatarea uzucapiunii.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 11.01.2012, sub nr._, reclamanții N. M., G. M. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 544 mp situată în comuna B., ., teren dobândit prin uzucapiune.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor G. C. și G. F., iar în această calitate au devenit proprietarii unei suprafețe de teren de 1810 mp, conform titlului de proprietate nr._/22.11.1994, din care 1165 mp livezi, tarlaua 223 b și 645 mp curți construcții, tarlaua 223.
Mai arată că, în urma măsurătorilor cadastrale pe care le-au efectuat în vederea înscrierii terenului în cartea funciară, au constatat că există o diferență de teren de 544 mp, pe care îl stăpânesc, dar care nu este înscris în titlul de proprietate.
Totodată, reclamanții au arătat că această diferență de teren a fost stăpânită în mod continuu și netulburat de către autorii lor, dar și de către aceștia după moartea autorilor, de aproximativ 55 de ani.
Relevă faptul că, terenul respectiv este împrejmuit de peste 55 ani, făcând parte din curtea lor, nu a fost supus cooperativizării, iar hotarele nu au fost schimbate niciodată.
În drept, au fost invocate prev. art. 111 C.pr.civ, art. 1846 și 1847 C.civ.
Prin sentința civilă nr. 9971/21.11.2012 a Judecătoriei Pitești a fost admisă acțiunea și s-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 544 m.p teren livezi situat în intravilanul localității B., jud. Argeș, identificat în raportul de expertiză de expert B. P..
A fost obligată pârâta la 1450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din analiza coroborată a declaratiilor martorilor reiese ca, autorii reclamanților au stăpânit terenul în suprafață de 544 mp, încă din anul 1950, ulterior acesta fiind stăpânit de reclamanți ca urmare a transmiterii pe calea partajului voluntar de la autorii lor.
Instanța a avut în vedere în acest sens declarația martorei P. Marioana (fila 27dosar): “din câte știu eu terenul a fost stăpânit tot timpul de părinții reclamanților din anul 1952 până în prezent” respectivdeclarația martorului B. F. (fila 28dosar): “cunosc că terenul în cauză a fost stăpânit tot timpul de părinții reclamanților din anul 1950 până în prezent când este stăpânit de reclamanți.”
Martorii audiați în cauză au confirmat faptul că reclamanții au stăpânit continuu și netulburat terenul mai mult de 30 de ani, iar din informațiile solicitate Primăriei comunei B. reiese ca in evidentele specifice terenul nu figurează ca aparținând altei persoane .
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. Expert B. P., terenul în suprafață de 554 mp este situat pe teritoriul administrativ al . și are ca vecini la N- P. D., E – P. I., S- B. F., V- rest proprietate G. P. C., este împrejumuit cu gard din plasă de sârmă, constituie grădina aferentă casei reclamanților, de categorie livezi și nu se află la dispoziția Primăriei Comunei B..
Expertul cauzei arată faptul că anterior anului 1990, terenul se afla în aceiași situație ca și în prezent.
Din completarea la raportul de expertiză aflată la fila 48 rezultă că potrivit vecinătăților înscrise în titlul de proprietate suprafața de 544 mp constituie proprietatea reclamanților.
Instanța a reținut că, în baza art.1890 Cod civil, ca urmare a exercitării unei posesii utile timp de 30 ani, posesorul dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului stăpânit, prin uzucapiune, fiind necesar doar ca pe întreaga durată a curgerii termenului de prescripție achizitivă, posesorul să fi acționat ca un adevărat proprietar, iar posesia să se fi exercitat în mod public, continuu, neîntrerupt și netulburat.
Referitor la termenul de prescripție achizitivă, instanța a apreciat ca este împlinit, din probe rezultând o posesie de peste 30 ani, sub acest aspect reținându-se că prin decizia nr. IV/2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr. 58 / 1974 și nr. 59 / 1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul – Lege nr. 1/1989 și Decretul - Lege nr. 9 / 1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Așa fiind acțiunea precizată este întemeiată, urmând a fi admisă în baza textului de lege mai sus amintit, constatând că, reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 544 m.p., categoria de folosință „livezi” situat în intravilanul localității B., județul Argeș, cu următoarele vecinătăți: N- P. D., E – P. I., S- B. F., V- rest proprietate G. P. C.,identificat în schița anexă (plan de situație) la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar B. P. aflată la fila 40 a cauzei.
Împotriva sentinței civile nr. 9971/2012 a Judecătoriei Pitești a formulat recurs ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de recurentă.
Instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor.
Recurenta invocă excepția lipsei calități procesuale pasive arătând că nu a stăpânit terenul proprietatea reclamanților.
În cauză nu s-a făcut dovada apartenenței suprafeței de 544 m.p la domeniul public sau privat al comunei B..
Pentru toate acestea se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Analizând recursul tribunalul cu opinie majoritară constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Autorul reclamanților C. G. a fost pus în posesie pe suprafața de 9.000 m.p teren din care în amplasamentul în litigiu i s-a atribuit 1810 m.p conform titlului de proprietate_/1994.
În urma măsurătorilor cadastrale făcute de reclamanți a rezultat o suprafață de 544 m.p în plus față de titlul de proprietate, teren care a fost de asemenea supus legilor fondului funciar și pentru care nu există o validare în plus față de suprafețele incluse în titlul de proprietate, eliberat autorului reclamanților, validare pe care aceștia nu au contestat-o.
Este inadmisibil ca pentru o parte din terenul reclamanților să se aplice legilor fondului funciar iar pentru o altă parte să se aplice instituția uzucapiunii.
De asemenea suprafața de 544 m.p nu aparține domeniului public ori prova al comunei B., aceasta nefiind persoana îndreptățită să pretindă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
De altfel, nimeni nu ar fi contestat dreptul de proprietate al reclamanților numai că aceștia nu au urmat calea prevăzută de lege, situație în care în temeiul art.312 C.pr.civilă tribunalul va admite recursul, va modifica sentința în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile.
Admite recursul formulat de către pârâta . împotriva sentinței civile nr. 9971/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimati fiind reclamanții N. M., G. M.,
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013
Președinte, M. P. | Judecător, M. B. | |
Grefier, N. P. |
Red. M.B
Dact. NE/ 2 ex
02.07.2013
Opinie separată,
Respinge recursul ca nefondat.
Irevocabilă.
În ceea ce ne privește, apreciem că soluția ce se impunea în cauză era aceea a respingerii recursului, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1890 Cciv toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
Dispozițiile art. 1890 Cciv reglementează, așadar, posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, adică, prin efectul posedării lucrului un timp determinat astfel încât, starea de fapt se transformă în stare de drept, prin instituția uzucapiunii urmărindu-se asigurarea stabilității și securității raporturilor juridice recunoscându-se efecte juridice unei aparente îndelungate de proprietate, aceasta apărând ca o sancțiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligență.
În cauză, așa cum a reținut și prima instanță, terenul asupra căruia s-a cerut constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, a fost individualizat de către expertiza de specialitate (f. 39, dosar fond), ca fiind în suprafață de 544 mp, situat în ., cu vecinătățile: N – P. D., S – B. F., E – P. I., V – rest proprietate G. C., teren pentru care reclamanții au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar mai mult de 30 ani, așa cum reiese și din declarațiile martorilor audiați la filele 27, 28.
În dosar nu s-a făcut dovada că acest teren a făcut obiectul legilor fondului funciar, în prezent fiind folosit de către reclamanți (f. 39).
Acest aspect nu este infirmat nici de către Primăria comunei B. care, prin adresa de la fila 15 a dosarului de fond a arătat doar că nu poate aprecia dacă terenul este liber, dacă sunt formulate cereri de reconstituire sau dacă sunt litigii cu vecinii.
Or, cel puțin în legătură cu ultimul aspect, martorii audiați în cauză sunt chiar vecinii terenului în litigiu și au declarat că nu sunt litigii între părți.
Astfel, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că terenul în cauză a intrat sub incidența legilor fondului funciar, nu există nici un impediment pentru a se constata intervenirea uzucapiunii, în contextul în care, așa cum s-a arătat, sunt întrunite condițiile legale în acest sens.
Nu se poate avea în vedere o eventuală excepție a inadmisibilității, întrucât aceasta este o apărare de fond ce a fost tratată ca atare, reținându-se că acțiunea de față este admisibilă.
Cât privește o eventuală lipsă a calității procesuale pasive a Comunei B., aceasta nu poate fi reținută, întrucât, așa cum s-a menționat, obiectul acțiunii de față este „acțiune în constatarea uzucapiunii”, iar nu o acțiune de fond funciar pentru a fi parte Comisia Locală de Fond Funciar, iar pe de altă parte, conform art. 36 alin. 2 lit. c, art. 119 și 121 alin. 2 din legea 215/2001 R, în acțiuni având acest obiect, în situația în care nu se face dovada că terenul aparține domeniului public, atunci el face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale și calitate procesuală este conferită acesteia din urmă.
Față de aceste considerente, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art. 312 C., recursul va fi respins ca nefondat.
Judecător,
E. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1824/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 2103/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
