Servitute. Hotărâre din 06-06-2013, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 1326/216/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1547/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtii P. A. și P. M., împotriva sentinței civile nr 923/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimati fiind reclamantii D. GH. E., G. M., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 30.05.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /18.05.2012, reclamantele D. E. și G. M. au chemat în judecată pe pârâții P. A. și P. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constituie o servitute de trecere în favoarea lor pentru terenul situat în .. Argeș, având în vedere imposibilitatea absolută de ieșire la calea publică.
În motivarea acțiunii s-a arătat în esență că prin contractul de donație autentificat sub nr.2342/10.09.1991 au devenit proprietarele unui teren în suprafață de 2.100 mp, cu următoarele vecinătăți: S-B. G.; V-I. E.; E-B. G.; N-drum, precum și a unui teren în suprafață de 1.000 mp.cu vecinătățile la E-M. M., la V-N. I.; la S-I. E. ; la N-Palloga F., terenuri situate în . întrucât pârâții au închis drumul de acces și au înconjurat acest teren cu propriile proprietăți se află în imposibilitate de a exploata terenul care le aparține. Reclamantele au mai arătat că în cursul anilor 1978 -1982 au construit pe terenul care le aparținea o cabană,un atelier de tâmplărie și un grajd pe care le-au acordat la rețeaua electrică de la o distanță de 600 m pe cheltuiala proprie.
În drept au fost invocate disp.art.616 C.civil.
În dovedire au fost depuse în copie înscrisuri( fil.5-8).
În termenul legal, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nesemnării cererii de chemare în judecată, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat în esență că reclamanta D. E. nu are capacitate de exercițiu și în consecință nu îi aparține semnătura de pe cererea de chemare în judecată iar terenul proprietatea reclamantelor nu este loc înfundat întrucât au posibilitatea să treacă pe un drum de acces pe lângă un pârâu care poate fi amenajat până la vechiul drum județean Curtea de Argeș-Câmpulung și totodată au posibilitatea să treacă și pe terenul altor proprietari din zonă. Pârâții au mai arătat că pentru a-și asigura ieșirea la calea publică au cumpărat printr-un act intitulat ,,chitanță” încheiat la data de 12.04.1994 de la M. A., iar ulterior prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 11.05.1993 și autentificat sub nr.2410 o suprafață de 3.800 mp, care include și drumul de trecere care îl folosesc în prezent. Întrucât reclamantele nu și-au dat interesul să-și asigure calea de acces la drumul public, în timp ce ei au investit muncă și bani în amenajarea acestui drum, nu sunt de acord ca reclamantele să folosească același drum( fil.20-22).
În dovedire au fost depuse în copie înscrisuri( fil.23-27).
La termenul de judecată din data de 1.11.2011 a fost respinsă ca nefondată excepția nesemnării cererii de chemare în judecată formulată de pârâți pentru motivele reținute în încheierea de ședință.
Pe parcursul soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei G. M. și pârâților P. A. și P. M. ( fil.49-52),proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii C. I., M. A., Coșoreci D. și M. N.( fil.74-78) și proba cu expertiză tehnică judiciară, raportul de expertiză fiind întocmit de expert D. I. și depus la dosarul cauzei la data de 11.05.2012 .( fil.107-121).
La data de 1.11.2011, reclamantele au depus la dosarul cauzei note de ședință intitulate ,,motivații”( fil.72,73), iar la data de 25.11.2011, pârâții au formulat ,,întâmpinare” la aceste note de ședință ( fil.81-83).
La data de 11.07.2012 pârâții au formulat și concluzii scrise care au fost atașate la dosar( fil.129-132).
Prin sentința civilă nr. 923/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele D. E. și G. M., domiciliate în comuna Valea Iașului, . Argeș, în contradictoriu cu pârâții P. A. și P. M., domiciliați în municipiul Curtea de Argeș, .. E 14 A, ., județul Argeș.
S-a constituit servitutea de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantelor D. E. și G. M., situat în .. Argeș, asupra terenului proprietatea pârâților P. A. și P. M., situate în aceeași localitate, pe calea de acces conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. I. care este delimitată de pct. A-B-C-D și evidențiată cu roz în planșa nr. 1 aferentă ( fil. 107-121).
În compensație, pârâții vor primi suprafața de 217 mp, situată pe terenul reclamantelor, evidențiată cu culoarea mov hașurat în planșa nr.3 aferentă raportului de expertiză judiciară tehnică întocmit de expert D. I. (f. 117).
Au fost obligați în solidar pârâții să achite reclamantelor suma de 410,30 lei‚ cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor înscrise în art. 616 și urm. din vechiul C. civ., prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe locul vecinului, se înțelege acel loc care nu are nici o ieșire la calea publică. În aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă. Dimpotrivă, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică pe un drum care în anumite împrejurări este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, textul menționat nu-și găsește aplicarea.
Din raportul de expertiză efectuat de dl. expert D. I. ( fil.107-121) ,coroborat cu declarațiile martorilor C. I., M. A., Cosoreci D. și M. N.( fil.74-78), instanța apreciază că terenul proprietatea reclamantelor este loc înfundat, independent de vreo culpă din partea reclamantelor ,iar calea de acces cea mai scurtă de la acest teren la drumul public străbate terenul pârâților P. A. și P. M..
Astfel ,în ceea ce privește susținerile pârâților care au arătat că reclamantele au posibilitatea de acces spre drumul public prin valea râului, martora M. A. a declarat că drumul pe care reclamantele îl foloseau pe valea râului nu mai este folosit în prezent întrucât a crescut vegetație(fil.75), iar martorul M. N. a arătat că această cale de acces nu mai este folosită din anul 1986 de când s-a construit actualul drum național( fil.78) Din declarațiile celor doi martori rezultă că această cale de acces era folosită de reclamante pentru a ajunge de la proprietatea lor la vechiul drum național DN 73 C, Câmpulung-Curtea de Argeș, însă în anul 1986 a fost edificat pe un alt traseu actualul drum național DN 73 C, Câmpulung-Curtea de Argeș identificat cu culoare portocalie pe planul de încadrare în zonă de la anexa nr.1.întocmit de expertul D. I. ( fil.107-121), iar din concluziile raportului de expertiză și din schițele aferente rezultă că reclamantele nu au în prezent posibilitatea să folosească vechia cale de acces prin valea râului spre a ajunge de la proprietățile lor la actualul drum public.
Cu privire la această cale de acces, martorul Cosoreci D. a declarat că este imposibil ca reclamantele să ajungă de la actualul drum național la proprietatea lor pe valea râului. Același martor a declarat că în acest moment reclamantele folosesc ca și cale de acces de la drumul public spre proprietatea lor o potecă însă pe această potecă nu se poate trece cu utilaje mecanizate sau cu tracțiune animală( fil.76,77).
Din raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. rezultă că în prezent reclamantele au trei posibilități de trecere spre drumul public: conform variantei nr.1, drumul de trecere delimitat de pct.A-B-C-D identificat cu culoare roz pe planșa nr. 1, în lungime de 54,14 m care străbate proprietatea pârâților P. A. și P. M.; conform variantei nr.2, drumul de trecere delimitat de pct. E-F-G-H-I-J-K-L, identificat cu culoarea albastră în planșa nr.2, în lungime de 105 m, care străbate proprietatea numitului U. I. precum și proprietatea altor persoane care nu au calitatea de parte în proces; conform variantei nr.3, drumul de trecere delimitat de pct. M-N-O-P-R-S-T-U identificat cu culoare maro,în lungime de 325 m și care străbate proprietatea moștenitorilor numitului A. G., proprietatea pârâtei P. M., proprietatea numiților M. F. și U. I., precum și proprietatea altor persoane care nu au calitatea de parte în proces( fil.107-121).
Pentru a exista o servitute legală de trecere, este necesar, potrivit art.616-618 c.civ., ca fondul dominant să aibă calitatea de loc înfundat și totodată să se stabilească care este calea cea mai scurtă și mai puțin păguboasă de la acesta la drumul public.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert D. I., calea de acces cea mai scurtă spre drumul public de la terenul proprietatea reclamantelor spre drumul public este cea care trece pe terenul proprietatea pârâților P. A. și P. M. și este în lungime de 54,14 m. ( fil.107-102).
În ceea ce privește a treia condiție, instanța reține că pârâții P. A. și P. M. au cumpărat terenul pe care reclamantele au solicitat constituirea servituții de trecere prin acțiunea dedusă judecății de la martora M. A. conform înscrisului intitulat ,,chitanță” și ulterior prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2410/1993.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că terenul pe care se solicită constituirea unei servituți de trecere este folosit de pârâți ca și cale de acces spre actualul drumul public DN 73 C, Câmpulung-Curtea de Argeș, astfel încât instanța apreciază nu ar putea fi împovărător pentru pârâți ca și reclamantele să folosească aceeași cale de acces folosită și de aceștia și care a fost amenajată ca drum.
Contrar argumentelor invocate de către pârâți, instanța apreciază că nu se poate reține nici că înfundarea locului este rezultatul faptei reclamantelor sau al neglijenței acestora, întrucât nu s-a făcut dovada conform disp. art.1169 din vechiul cod civil rap. la art.129 alin.1 C.pr.civ.,că reclamanții au refuzat să cumpere de la martora M. A. împreună cu cei doi pârâți, terenul pentru care prin acțiunea dedusă judecății se solicită constituirea unei servituți de trecere. De altfel, martora M. A. a declarat cu privire la acest aspect că și reclamantele au intenționat să cumpere acest teren însă întrucât soțul său s-a opus l-a vândut ulterior pârâților P. A. și P. M. ( fila 75).
În ceea ce privește argumentele invocate de pârâții care au susținut că acțiunea reclamantelor ar trebui respinsă întrucât acestea au posibilitatea să treacă și pe la alți vecini care nu sunt parte în proces și în consecință cererea de chemare în judecată ar trebui să fie soluționată în contradictoriu și cu aceștia, instanța le apreciază ca nefondate întrucât pe de o parte s-ar încălca principiul disponibilității, iar pe de altă parte ,astfel cum s-a reținut anterior calea de acces cea mai scurtă de la proprietatea reclamanților și mai puțin păguboasă pentru pârâți este drumul de trecere delimitat de pct.A-B-C-D identificat cu culoare roz pe planșa nr. 1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. I., în lungime de 54,14 m care străbate proprietatea pârâților P. A. și P. M. și care totodată este folosită și de pârâți ca și cale acces.
Pe cale de consecință din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru crearea unei servituți de trecere, astfel încât acțiunea reclamantelor este întemeiată, urmând ca, în baza art.616 – 617 Cod civil, să se constituie în favoarea fondului dominant, proprietatea reclamantelor D. E. și G. M.,situate în .. Argeș,servitutea de trecere asupra terenului fond aservit ,proprietatea pârâților P. A. și P. M., situate în aceeași localitate, pe calea de acces conform variantei nr.1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. I. care este delimitată de pct. A-B-C-D și evidențiată cu roz în planșa aferentă ( fil.107-121), iar ca despăgubire, în compensație, pârâții vor primi suprafața de 217 mp, situată pe terenul reclamantelor,evidențiată cu culoarea mov hașurat în planșa nr.3 aferentă raportului de expertiză judiciară tehnică întocmit de expert D. I. (f.117).
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții papuc A. și P. M., care au criticat-o, în esență ,pentru următoarele motive:
1.Greșit instanța de fond a respins excepția nesemnării acțiunii de către D. E.,în condițiile în care semnătura acesteia a fost contestată de pârâți și nici nu apare în delegația de reprezentare a avocatului acesteia .
2.Greșit instanța de fond a respins cererea prin care solicitau să se administreze proba cu interogatoriu cu aplicarea disp. art. 224 Cod pr. Civilă ,având în vedere că depusese un act medical doveditor.La același termen ,instanța de fond a prorogat proba cu cercetarea la fața locului însă ulterior nu s-a mai pronunțat cu pricire la aceasta.
3.Greșit instanța de fond a respins obiecțiunile la expertiză formulate de recurenți în sensul că reclamanții mai au și alte posibilități de trecere decât cea prin terenul proprietatea lor și care constituia obiectivul nr.2 al RET și în contextul în care a învederat instanței că numitul M. F. este de acord să vândă reclamantelor teren și astfel acestea să aibă ieșire la drumul public .Reclamanții erau obligați să cheme în judecată în calitate de pârâți și pe vecinii M. F., U. I. ,M. N. prin terenurile cărora puteau avea, de asemenea,acces la drum.
4.În cauză nu erau îndeplinite disp.art. 616,617 ,918 Cod civil întrucât pe de o parte, există o cale de acces pe lângă pârâu practicabilă ,astfel că terenul reclamanților nu este loc înfundat,dar și alte căi de acces care pot fi amenajate ,iar pe de altă parte, există posibilitatea de a trece și prin proprietățile celorlalți vecini - M. F., U. I. ,M. N..
Instanța de fond trebuia să verifice dacă lipsa ieșirii la drumul public este sau nu străină de conduita reclamanților care au fost de acord să primească terenul loc înfundat.
5.Greșit instanța de fond a omologat varianta 1 a raportului de expertiză întrucât varianta adecvată este cea cu nr.3 .S-a arătat că sunt de acord să primească suprafața de 217 mp hașurată cu culoare mov pe planșa nr.3 .
6.Greșit instanța de fond a obligat pe recurenți la cheltuieli de judecată întrucât reclamanții nu au solicitat acordarea de cheltuieli ,iar pe de altă parte și pentru că reclamantele au fost obligate să le dea în compensare teren ,servitutea de trecere nefiind gratuită.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:
1.Prin încheierea din data de 06.09.2011 s-a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii reclamantei D. E..Acțiunea era semnată însă recurenții ,ulterior ,după ce la 28.10.2011 reclamanta D. a precizat în scris că își susține și însușește acțiunea, au contestat semnătura.La termenul din data de 01.11.2011 apărătorul reclamantei a precizat că el este cel ce a redactat acțiunea și a prezentat-o reclamantelor,care au semnat-o în prezența sa ,iar instanța a respins excepția .Tribunalul apreciază că instanța de fond a procedat corect pentru că acțiunea era semnată ,or disp. art. 133 Cod pr. Civilă alin.1 prevăd că este nulă cererea de chemare în judecată care nu cuprinde obiectul, numele părților sau semnătura.Dacă recurenții erau în dubiu cu privire la autorul semnăturii trebuiau să se înscrie în fals sau să ceară verificarea de scripte.
2.În ceea ce privește interogarea reclamantei D. E. potrivit disp. art.224 Cod pr. Civilă se constată că la dosar există acte medicale(f.70,71dosar fond ) din care rezultă că aceasta prezenta epilepsie vasculară ca sechele al unui infarct
cerebral ,în certificatul de la f.70 precizându-se expres de către medicul ce l-a emis că administrarea unui interogatoriu i-ar putea declanșa acesteia pierderea cunoștinței .În raport de un asemenea diagnostic este evident că și dacă instanța s-ar fi deplasat la domiciliul acesteia administrarea interogatoriului ar fi avut aceeași consecință,proba fiind imposibil de administrat.
În ceea ce privește proba cu cercetarea la fața locului ,analizând atele dosarului se constată că nu a fost solicitată.La termenul din data de 06.09.2011 reclamanții au solicitat proba cu acte, interogatoriu,proba testimonială,iar recurenții:cu acte, interogatoriu, testimonială și cu expertiză .Instanța a admis primele trei categorii de probe ,iar proba cu expertiză a prorogat-o după administrarea celorlalte.In data de 01.11.2011 nu s-a solicitat proba cu cercetare locală Este real că se menționează în dispozitivul încheierii din acea dată că se va proroga proba cu cercetare locală,dar tribunalul apreciază că din eroare apare această mențiune întrucât în niciun înscris sau încheiere de ședință nu apare o astfel de solicitare din partea reclamanților sau a pârâților .De altfel, dacă s-ar fi solicitat cercetarea locală la vreunul din termene și instanța nu ar consemnat în încheiere părțile ar fi solicitat înlăturarea acestei omisiuni.
3.Corect instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de recurenți întrucât ceilalți vecini ai reclamantelor nu erau părți în cauză astfel că expertul nu putea să realizeze și alte variante de trecere prin terenul proprietatea acestora,fiind ținut de cadrul procesual stabilit de reclamante.În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ,acestea constituie apărări de fond astfel că nu se impunea refacerea raportului.
4. Este real că în doctrină și jurisprudență s-a considerat în mod constant că ori de câte ori existența locului înfundat se datorează faptei reclamantului, care nu și-a stabilit cu ocazia partajului cale de acces pentru terenul primit în lot acestuia nu i se mai poate institui servitutea de trecere însă în cauză nu intimatele și-au creat starea de loc înfundat.
Reclamatele au dobândit terenurile de la I. E. prin actul de donație 2342/1991 și prin partajul consemnat în certificatul de moștenitor 134/2005 .Din cuprinsul schiței de la pag.38,dosar fond,anexă la autorizația obținută de reclamante rezultă că în partea de sud a proprietății acestora ,în anul 1991 exista un drum spre șoseaua Valea Iașului-Domnești și spre I. E.,în partea de est.La fila 36 se află un act de schimb încheiat între D. E. și S. G. prin care prima primea în schimbul terenului din pct.”S.” ,ce a făcut obiectul actului de donație și care se învecina la nord cu drumul, terenul de 851 mp fâneață intravilan ,care,de asemenea, se învecina cu un drum la vest. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că intimatele au avut un drum de trecere ,pe vale spre DN Curtea de Argeș-Câmpulung, pe care l-au amenajat chiar ele(aspect recunoscut chiar de recurenți) și că și pe terenul ce a fost proprietatea lui M. A. a existat un drum de acces folosit și de reclamante și de autorii acesteia,aceasta din urmă recunoscând printr-o cerere adresată primăriei(fila f.17 ,dosar fond) că a fost proprietara unui teren intravilan situat în pct.C. ,că pe acesta a existat dintotdeauna un drum de trecere utilizat de toți vecinii din vale ,teren pe care l-a vândut familiei P..Aceasta a declarat în fața instanței de fond că a permis bunicii intimatelor trecerea pe drumul de pe terenul proprietatea sa și că reclamantele au intenționat să cumpere de la martoră acest teren însă, întrucât soțul său s-a opus,l-a vândut ulterior pârâților P. A. și P. M..De asemenea, din cuprinsul adeverinței 4203/2011 emisă de Primăria Valea Iașului a rezultat că din anul 2000, fam P. a închis drumul de acces de la DN 7 Curtea de Argeș-Câmpulung Muscel la casa părintească a defunctei I. E. din pct.Surpați, moment după care proprietățile reclamantelor au devenit loc înfundat.S-a mai arătat de către martori că drumul spre vale nu mai poate fi folosit nu din culpa intimatelor,ci ca urmare a creării drumului național în 1986, astfel că nu se poate aprecia că intimatele și-au creat singure această situație a terenului lor.
În ceea ce privește posibilitatea de a utiliza acest drum, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că terenul nu mai poate fi folosit decât după efectuarea unor investitii și că nu s-ar putea trece decât cu căruța pe acesta.Din cuprinsul adeverinței de la fila 66 ,dosar fond emisă de Primăria Valea Iașului a rezultat că distanța de la proprietatea reclamantelor la șoseaua veche este de cca 2000 ml și calea pe lângă pârâu este impracticabilă, pentru amenajarea acesteia fiind necesare investitii de peste 2 md.leiPrin urmare,în situația în care singura cale de acces este impracticabilă și pentru amenajarea ei se impune a se efectua investitii costisitoare terenul este apreciat ca fiind lot înfundat.
Potrivit disp. art. 618 Cod civil trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.Din concluziile și schița raportului de expertiză efectuat în cauză în faza de fond ,din pozele depuse la dosar și din cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară depus în recurs a rezultat însă că în varianta aleasă de instanță ,nr.1(recomandată de expert ca fiind cea mai scurtă), în care drumul de trecere este identificat prin suprafața colorată cu roz în planșa nr.1 anexă la lucrare rezultă că traseul drumului de trecere împarte curtea recurenților în două ,ceea ce este împovărător și limitează acestora exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate.
În varianta a IIa traseul drumului de trecere străbate proprietatea vecinului U. I. și alte proprietăți ale altor persoane ,care nu sunt părți în proces.Varianta a IIIa ,în care traseul drumului este identificat prin porțiunea colorată cu culoare maro pe schița anexă 3 la RET și solicitată de recurenți străbate,de asemenea, și proprietatea altor persoane, care nu sunt părți în dosar.Prin urmare, având în vedere că mai există și alte terenuri aparținînd unor terți, pentru a se putea găsi calea cea mai scurtă, mai economicoasă și mai puțin împovărătoare pentru instituirea servituții, intimații trebuie să cheme în judecată și persoanele indicate în cuprinsul raportului de expertiză,servitutea stabilită de expert doar prin terenul proprietatea recurenților prin lucrarea din prezentul dosar fiind împovărătoare.Drepturile subiective civile, apartinând unor proprietari diferiti, trebuie sa fie exercitate astfel încât niciunul dintre acesti titulari sa nu sufere un prejudiciu mai mare decât inconvenientele normale care rezulta din coexistenta drepturilor.Stabilind calitatea unui teren de loc înfundat si existenta servitutii de trecere, instanta trebuie sa aplice principiul echitatii, tinând seama ca dreptul de proprietate, ca drept real fundamental, nu poate fi grevat de sarcini decât în conditii extraordinare.
Pentru aceste motive ,în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă tribunalul va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtii P. A. și P. M., împotriva sentinței civile nr 923/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimati fiind reclamantii D. GH. E., G. M.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
red.C.B./11.07.2013
dact.C.E.C./4 exp.
jud.fond G.N.I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2103/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1998/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
