Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1308/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1308/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 3623/205/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1308/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtii P. G. și P. L. împotriva sentinței civile nr 1811/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind reclamantii M. A., S. IF. I., pârâtii C. F. FUNCIAR RUCĂR, C. F. FUNCIAR J. ARGEȘ, intervenientii în nume propriu P. D., P. C. D., U. L., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentii-pârâti prin avocat N. C., intimata-reclamantă M. A. personal si fiind asistată de avocat A. A., intimatul-reclamant S. I. și intimatii-intervenienti fiind lipsă si reprezentați de acelasi avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentii-pârâti, prin avocat, depun la dosar 2 adrese.
Intimatii, prin avocat, depun la dosar acte.
Părtile arată că nu solicită termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora, nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentii-pârâti, prin avocat, solicită admiterea recursului pentru următoarele motive: instanta în mod gresit a făcut aplicarea disp art 563 din Noul Cod Civil, într-o situatie juridică ce a luat naștere anterior intrării în vigoare a acestui cod . Astfel, obiectul actiunii se referă la nulitatea unor acte emise în baza legilor fondului funciar. Instanta a încălcat prevederile art 13 din Legea nr 18/1991 deoarece M. C. era în indiviziune, fiind depusă la dosar o decizie a tribunalul pronunțată într-o speță identică. Precizează că, din actul din 06.01.1936 se atestă că M. C. era detinut în devălmășie de mai multi proprietari iar ulterior actului din 1936 nu mai există un alt act. Faptul că ulterior C. Locală a procedat la reconstituire nu este relevant. Precizează că s-a recunoscut faptul că, la momentul preluării, M. C. era în indiviziune și nu există un partaj voluntar așa încât titlul de proprietate trebuia emis pe numele tuturor . În mod gresit instanta admite acțiunea si respinge cererea reconventională, analizând posesiile și nu întinderea dreptului de proprietate, ce drept li s-ar fi cuvenit . Arată că, urmare validării reclamantilor si intervenientilor s-a ajuns la această suprafață, reconstituindu-li-se o suprafață mai mare decât aveau dreptul. Din procesul verbal din anul 1936 rezultă o suprafață de 57 de funii, au fost validati cu 127 ha rezultând un surplus de 93 ha, având loc o dublă validare. P. autorii comuni s-a validat o suprafață de 40 ha, s-a emis titlul de proprietate pentru 43 ha dar sunt validati separat moștenitorii. Precizează că, atâta timp cât moștenitorii S. au detinut în indiviziune, comisia trebuia să reconstituie dreptul într-un singur titlu. Nu s-a făcut dovada că au avut contract de arendaree de la familia S., depozitiile martorilor fiind contrazise de acte. În ceea ce priveste categoria de folosință, arată că reclamantii si intervenientii au solicitat teren agricol în M. C. iar spre deosebire de acestia, pârâtii au probat dreptul. Instanta de fond gresit a obligat la lipsa de folosință pe pârâti, acordând mai mult decât s-a cerut, reclamantii nemărindu-si câtimea pretentiilor. Pe de altă parte, nu se impune acordarea lipsei de folosință cât timp detineau titlu de proprietate. Arată că solicită cheltuieli de judecată iar în măsura în care se va trimite cauza spre rejudecare acestea vor fi solicitate la instanta de fond.
Intimatii, prin avocat, arată că s-a formulat acțiune în revendicare în baza titlului de proprietate si a procesului verbal ce au avut la bază hotărârea de validare si acte privind proprietatea, apoi apar actele de dotă din 1930 iar în contractele de arendă din anii 1924-1970 figurează cu 207 fânețe în M. C.. Mai arată că procesul verbal din anul 1936 nu este opozabil pentru că nu este semnat de autori iar dacă există devălmășie trebuia să existe un titlu și apoi părtile să procedeze la partajare. Precizează că preluarea nu a fost făcută conform procesului verbal din anul 1936, acest proces verbal din 1936 nu este act de proprietate care să fie opozabil. M. arată că există hotărâri prin care celor de la care reclamantii au cumpărat, li s-a mai reconstituit dreptul de proprietate de 4 ori, de asemenea, familia P. a pășunat această zonă. Instanta de fond corect a avut în vedere reaua credință la punerea în posesie vizând amplasamentul, familia P. și-a constituit un proces verbal de punere în posesie. Totodată, instanta de fond nu a analizat întinderea dreptului de validare iar adunate, funiile nu depășesc 30. Recurentii mai arată că, în mod gresit instanta de fond a obligat pe acestia la lipsa de folosință însă, trebuie avut în vedere că, la momentul punerii concluziilor pe fond, s-a precizat oral câtimea și s-a timbrat corect așa încât, recursul este nefondat față de acest motiv. S-a mai invocat de către recurenti că aveau titlu de proprietate valabil însă acestia nu au fost de bună credință pentru că au plătit arendă. Precizează că, în terenul agricol intră si terenul pășune, intimatii au figurat între anii 1948-1950 în registrul agricol cu 128 ha teren agricol ca si proprietari. Față de aceste motive solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții M. A. A. și S. If. I. au chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 110.000 mp pășune alpină, amplasat în muntele „C.” din extravilanul comunei Rucăr, la plata lipsei de folosință a acestui teren pe ultimii doi ani, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului pășune alpină în baza titlurilor de proprietate nr._/13.12.2006 și nr._/13.12.2005, începând cu anul 2007 suprafața de circa 14 ha au dat-o în folosință numitului N. I..
Au mai arătat reclamanții, că în urmă cu aproximativ 3 ani, pârâtul a intrat abuziv în stăpânirea acestui teren, invocând emiterea de către C. Locală de F. Funciar Rucăr, pe numele acestuia a unui act de proprietate.
Reclamanții au arătat că, pârâtul în urmă cu trei ani a plătit o sumă mică cu titlu de lipsă de folosință și a promis că nu va mai tulbura proprietatea reclamanților, însă ulterior, acesta a continuat să stăpânească abuziv, pășunând cu animalele și însușindu-și în totalitate, veniturile rezultate din folosința acestui teren.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 998, art. 999 C.civ.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, titlurile de proprietate nr._/13.12.2006, nr._/13.12.2006 emise de C. Județeană Argeș și schițe cadastrale.
La data de 22.09.2011 numiții P. D., P. C. - D. și U. L. au depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților, solicitând instanței admiterea cererii introductive formulată de reclamanți și obligarea pârâților să ridice de pe terenul în suprafață de 80.000 mp construcția stână, edificată în urmă cu 2-3 ani.
În motivarea cererii, numiții P. D., P. C. - D. și U. L. au arătat că împreună cu reclamanții sunt beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate asupra unui teren de 43 ha pășune în M. C., potrivit titlului de proprietate nr._/13.12.2006 iar reclamanții în continuarea terenului dețin o altă suprafață de teren pășune în suprafață de 40 ha potrivit titlului de proprietate nr._/13.12.2006, iar terenul stăpânit în mod abuziv de pârâți se regăsește identificat în ambele titluri de proprietate parțial în cel ce face dovada dreptului de proprietate numai pentru reclamanți și parțial în titlul nr._/2006 care stabilește dreptul de proprietate atât al acestora, dar și al reclamanților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49-art. 56 C.pr.civ., art. 480 și disp. art. 1072-art.1075 C.civ.
La data de 27.10.2011 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței, respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că nu este proprietarul terenului revendicat și nu are calitate procesuală pasivă, proprietarului terenului fiind soția sa, P. L. căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 1791/2009, fiind întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 387/2010 de C. Locală Rucăr pentru suprafața de 10 ha, 9200 mp pășune alpină în M. C..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 64-66, art. 114 C.pr.civ.
În susținerea cererii, pârâtul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 1791/04.11.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ (număr în format vechi 3250/2009), procesul verbal de punere în posesie nr. 387/19.09.2010 emis de Primăria Comunei Rucăr și o schiță cadastrală.
La data de 24.11.2011, reclamanții împreună cu numiții P. D., P. C. - D. și U. L. au formulat completare de acțiune, solicitând instanței introducerea în cauză și a numitei P. L., în calitate de pârâtă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 C.pr.civ., art. 480 și dispozițiile art. 1072-1075 C.civ.
În ședința publică din data de 24.11.2011 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților a numiților P. D., P. C. D. și U. L., fiind introduși în cauză, în calitate de intervenienți in interes propriu și totodată a luat act de chemarea în judecată a pârâtei P. L. și de faptul că reclamanții înțeleg să se judece și cu aceasta.
La data de 12.01.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței respingerea acțiunii introductive și a cererii de intervenție, întrucât terenul în suprafață de 110.000 mp pășune este proprietatea acesteia.
Sub aspectul reconvențional pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr. 954/29.11.2005, a titlului de proprietate nr._/13.12.2006, a procesului verbal de punere în posesie nr. 953/29.11.2005, a titlului de proprietate nr._/13.12.2006 pentru suprafața de 110.000 mp pășune ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie nr. 387/2010 emis pe numele pârâtei în baza sentinței civile nr. 1791/2009.
Totodată, pârâta a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Locale de F. Funciar Rucăr și a Comisiei Județene de F. Funciar Argeș.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că, potrivit sentinței civile nr. 1791/2009 și procesului verbal de punere în posesie nr. 387/2010 este proprietatea sa.
A mai arătat pârâta că, terenul ce face obiectul prezentului proces a aparținut autorilor F. I. C. și autorului M. A. C., care au deținut fiecare în parte câte 15 funii în M. C., potrivit procesului verbal din 06.01.1936, având ca moștenitori pe F. I. C., C. P., Ț. M., C. I., C. M., iar moștenitorii autorului M. A. C., respectiv S. L. și S. L., în baza Legii nr. 247/2005 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în M. C. pentru suprafețele de teren ce au aparținut autorilor lor, însă prin hotărârea nr. 1840/2005 au fost invalidați, iar împotriva acestei hotărârii au formulat plângere, fiind soluționată prin sentința civilă nr. 1791/2009.
La data de 15.08.2008, pârâta a cumpărat drepturile litigioase ale acestor moștenitori pentru suprafața de 10,92 ha din M. C., echivalentul a 30 de funii, iar prin sentința sus – menționată, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață.
A arătat pârâta, că în baza acestei sentințe s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 387/2010 în M. C., respectiv pe vechiul amplasament al autorilor M. A. C. și F. I. C., iar în anul 2000 aceasta a edificat o stână, pe acest teren.
Pârâta a mai arătat că actele reclamanților și ale intervenienților sunt lovite de nulitate absolută, întrucât li s-a reconstituit o suprafață mai mare de teren decât își justifică dreptul, iar terenul nu reprezintă vechiul lor amplasament, iar autorii comuni ai acestora sunt S. Gh. I. și S. A..
Reclamanții și intervenienții, au arătat pârâta au fost validați cu o suprafață mai mare decât aveau dreptul, respectiv cu 107 ha ce depășește dreptul autorilor lor, întrucât li s-a reconstituit dreptul de la autorul comun S. Gh. I. pentru cele 55 funii și în baza acelorași acte, li s-a reconstituit separat pe numele moștenitorilor acestuia, motiv pentru care solicită instanței respingerea acțiunii și admiterea cererii de intervenție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49, art. 112 C.pr.civ., art. III Legea nr. 169/1997, alin. 1 lit. a, pct. i, ii, iii și celelalte, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005.
În susținerea cererii, pârâta a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 1791/04.11.2009 a Judecătoriei Câmpulung; procesele verbale de punere în posesie nr. 387/19.04.2010, 954/29.11.2005, 878/12.09.2005, 953/29.11.2005, 877/12.09.2005 și 876/12.09.2005; plan de amplasament și delimitare a imobilului; adresa nr. 7095/22.09.2009 a Primăriei Rucăr; proces verbal din 06.01.1936; titlurile de proprietate nr._/01.10.2007,_/04.09.2006,_/13.12.2006 și_/06.03.2008; act dotal din 05.08.1930; hotărârile nr. 1907/15.09.2005 și nr. 12/15.10.2008.
În ședința publică din data de 12.01.2012, instanța a introdus în cauză C. de F. Funciar a Comunei Rucăr și C. Județeană de F. Funciar Argeș.
La data de 09.02.2012, reclamanții și intervenienții au formulat completare de acțiune și întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând instanței constatarea nulității absolute sau anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 387/2010 pentru suprafața de teren în litigiu, iar sub aspectul întâmpinării, au solicitat respingerea cererii reconvenționale prin care se solicită anularea actelor de proprietate.
În motivarea cererii, reclamanții și intervenienții au arătat că actul primar al pârâtei nu poate fi apreciat ca unul de natură să determine sau să constituie temei al reconstituirii, întrucât nu este încheiat în formă autentică și nu este opozabil autorilor lor, fiind încheiat în lipsa acestora.
Au mai arătat aceștia că, punctul de vedere al pârâtei este contrazis de nenumăratele sentințe judecătorești din care rezultă că, moștenitorii lui F. I. C. au solicitat și individual reconstituirea dreptului de proprietate și au și obținut atât reconstituirea cât și punerea în posesie, iar la momentul la care s-a emis procesul verbal contestat, terenul nu se mai afla la dispoziția Comisiei Locale de F. Funciar Rucăr, făcând deja obiectul punerii în posesie pentru aceștia.
Reclamanții și intervenienții au arătat că actele de proprietate ale acestora sunt constituite în acte autentice de vânzare-cumpărare, recunoscute și prin procesul verbal din 1936, terenul litigios reprezintă vechiul lor amplasament, iar amplasamentul celor care au înstrăinat pârâtei este pe un alt teren care de altfel a fost atribuit acelorași moștenitori, însă în baza reconstituirilor făcute în mod individual.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 890/2005.
În susținerea cererii, reclamanții și intervenienții au depus la dosar un set de acte.
În ședința publică din data de 09.02.2012, instanța a încuviințat reclamanților și intervenienților în interes propriu probele cu interogatorii pârâților și 2 martori necitați cu care să facă dovada stăpânirii și acaparării terenului și a faptului că actualul amplasament constituie vechiul amplasament, pârâților P. G. și P. L. probele cu acte; interogatorii reclamanților și Comisiei F. Funciar Rucăr, și 2 martori necitați pe situația de fapt din cererea reconvențională.
Totodată, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. F. Funciar Rucăr să comunice dosarele de reconstituire a dreptului de proprietate al părților; câte validări s-au făcut moștenitorilor C. F. și unde au fost aceștia puși în posesie; actele care au stat la baza emiterii proceselor verbale de punere în posesie nr. 954/29.11.2005, 953/2005 și 387/2010, și titlurilor de proprietate nr._/2006 și_/2006; care este suprafața totală cu care au fost puși în posesie moștenitorii S. în punctul „C.”; să înainteze toate validările, procesele verbale de punere în posesie, titlurile de proprietate de care au beneficiat moștenitorii S., cererile de reconstituire și actele primare în baza cărora au fost validați, având în vedere că pe numele acestor moștenitori au fost emise următoarele acte: procesele verbale de punere în posesie nr. 876/2005, 953/2005 și 954/2005 și titlurile de proprietate nr._/2006,_/2007, 878/2005,_/2008,_/2006 și_/2006.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, fiind prorogate discutarea numirii inginerului expert și obiectivelor pentru data la care va dispune administrarea efectivă a acestei probe, având în vedere condițiile meteorologice nefavorabile deplasării în teren deoarece acesta este aflat în munte, dar și a faptului că la dosar nu sunt depuse toate actele.
De asemenea, instanța a pus în vedere pârâților P. G. și P. L., prin apărător, să depună la dosar un înscris care să constituie temei pentru analiza proceselor verbale de punere în posesie de care se prevalează.
La data de 08.03.2012, pârâta a formulat și depus la dosar întâmpinare la completarea de acțiune și cererea de intervenție, solicitând instanței respingerea acesteia.
În motivarea cererii aceasta a arătat că, anularea procesului verbal de punere în posesie nu poate avea loc, întrucât acesta a fost emis în executarea unei hotărâri judecătorești.
A mai arătat pârâta, că ea a fost pusă în posesie pe vechile amplasamente, susținerea reclamanților și intervenienților că, separat moștenitorii autoarei C. M. și F. I. C. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este nefondată, întrucât M. A. C. și F. I. C. au deținut fiecare, separat, în M. C. câte 15 funii atât din terenul agricol cât și 15 funii din terenul vegetație forestieră.
Prin sentința civilă nr. 1910/2005 s-a reconstituit moștenitorilor autoarei C. M. suprafața de 7,4 ha teren vegetație forestieră, prin sentința civilă nr. 1614/2005 s-a reconstituit moștenitorilor autorului F. I. C. suprafața de 6 ha teren vegetație forestieră în M. C., iar prin sentința civilă nr. 1791/2009 de la cei doi autori, i-a fost reconstituit acesteia dreptul de proprietate pentru terenul agricol, care este diferit de terenul cu vegetație forestieră.
A mai arătat pârâta că sentința civilă nr. 171/2009 se referă la cu totul alte persoane decât cele din prezenta cauză.
În actul de vânzare - cumpărare nr. 1292/1915 s-a precizat dreptul ce i se cuvine din a treia parte, din M. C., în contractul de vânzare-cumpărare nr._/1919 se precizează, că se înstrăinează partea de moștenire a vânzătoarei din M. C., iar în procesul verbal din 06.01.1936 sunt menționate numărul funiilor de 57, dar și faptul că nu se cunoaște ce număr de funii au fost vândute de P. Bastea către S. Gh. I..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 114 C.pr.civ.
La data de 12.09.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. exp. D. F..
Reclamanții și pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică.
În ședința publică din data de 25.09.2012, instanța a admis în parte, obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. D. F. și a dispus ca expertul să stabilească lipsa de folosință a suprafeței de teren pentru care titlurile părților se suprapun; de asemenea să marcheze pe schiță construcțiile edificate pe teren pentru care titlurile părților se suprapun și să indice dacă sunt construcții pe fundație sau sunt construcții ușoare, dacă aceste construcții au fost efectuate pe bază de autorizație sau nu și completarea a fost depusă la dosar la data de 22.10.2012.
Prin sentința civilă nr. 1811/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a admis acțiunea așa cum a fost completată formulată de reclamanții M. A. și S. If. I., în contradictoriu cu pârâții P. G., P. L., C. F. Funciar Rucăr, C. Județeană de F. Funciar Argeș, și cererea de intervenție așa cum a fost completată, formulată de intervenienții în interes propriu P. D., P. C. - D., și U. L., domiciliat în București, ., nr.3, sector 1și în consecință au fost obligați pârâții, să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților și intervenienților, suprafața de 103.532 mp teren, hașurat cu verde pe planul de situație, anexă la raportul de expertiză ing. F. D., pe care-l omologhează și suprafața de 4409 mp teren, hașurat cu roșu pe același plan, anexă la expertiza omologată.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților suma de 7.772 lei, contravaloare lipsă de folosință a terenurilor revendicate pe ultimii doi ani.
Au fost obligați pârâți să ridice de pe terenul revendicat de reclamanți și intervenienți, construcția „ STÂNĂ” edificată fără autorizație de construire.
S-a anulat procesul verbal de punere în posesie, nr. 387/2010 eliberat de C. Locală de F. Funciar Rucăr județul Argeș pe numele pârâtei P. L..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâți, ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâți să plătească reclamanților și intervenienților suma de 4.234 lei cheltuieli de judecată.
P. a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, în conformitate cu art. 5 (2) din Legea 71/2011 ,,Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil”.
În art. 563 din NCC ,,Acțiunea în revendicare este definită ca fiind ,,(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”, iar în aliniatul (3) se prevede că: ,,Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut”.
În acest alineat, se instituie o prezumție a recunoașterii dreptului de proprietate, dobândit cu bună credință și în condițiile legii.
P. a opera această recunoaștere, trebuie ca cel ce se prevalează de dreptul de proprietate, să fi fost de bună credință la data dobândirii și dreptul să fi fost dobândit în condițiile legii.
Deși, în conformitate cu art 14 NCC buna credință se prezumă până la proba contrară, iar sarcina probei revine celui care pretinde că nu s-a acționat de adversar cu bună credință, prin instituirea prezumției de la al 3 al art 563 NCC se inversează sarcina probei, revenind posesorului să dovedească nevalabilitatea titlului celui care a formulat acțiunea în revendicare, respectiv să răstoarne prezumția de legalitate a dobândirii.
În această ipoteză se află și în speța dedusă judecății, în sensul că pârâții, posesori ai terenului în litigiu, care au invocat și un titlu de proprietate emis în baza Legilor Fondului Funciar pe numele pârâtei P. L., trebuie să-și dovedească atât buna credință la data la care au obținut titlul de proprietate invocat, dar în același timp trebuie să dovedească că titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie eliberat pe numele reclamanților și intervenienților sunt nelegale.
Față de dispozițiile art 563 NCC, având în vedere apărarea pârâtului P. G. din întâmpinare, examinând calitatea procesuală pasivă a pârâților chemați în judecată, instanța constată că într-o acțiune în revendicare calitate procesuală pasivă poate avea atât posesorul, dar și orice altă persoană care deține bunul ,,fără drept”.
P. aceste considerente, instanța a analizat situația de fapt față de ambii pârâți, chemați în judecată de reclamanți și intervenienți.
Pe situația de fapt instanța a reținut că reclamanții și intervenienții au invocat faptul că în conformitate cu Legea Fondului Funciar au solicitat restituirea terenurilor ce s-au preluat în mod abuziv de la autorii lor comuni S. Gh I. și S. I I., fiind validați cu Hotărârea Nr. 133/2000 a C.J.F.F. Argeș cu suprafața totală de 43,3 Ha teren gol alpin și pășune împădurită și 40 Ha teren pășune și fânețe, ambele suprafețe în muntele C., . le-au fost eliberate titlurile de proprietate_/13. 12. 2006 și_/13. 12. 2006 pentru care au fost puși în posesie prin procesul verbal nr. 954/29. 11. 2005 și nr. 953/29. 11. 2005.
În apărare, pârâta P. L. a opus reclamanților și pârâților pentru terenul în litigiu de 10,92 ha, sentința civilă nr. 1791/04. 11. 2009 a Judecătoriei Câmpulung și procesul verbal nr 387/19. 04. 2010, prin care pârâta este pusă în posesie cu suprafața de 10 ha și 9200 mp teren fânețe.
În acest context, instanța trebuie să compare titlurile părților, precum și buna credință a pârâtei la momentul la care i s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie contestat de adversari, după ce stabilește dacă acestea se suprapun.
Din expertiza efectuată în cauză de ing Fl.oricel D. și din depozițiile martorilor audiați, a rezultat că suprafața reconstituită pe numele pârâtei prin sentința amintită și punerea în posesie, se suprapune integral cu amplasamentul terenului pentru care reclamanții și intervenienții dețin titluri de proprietate și procese verbale de punere în posesie, situație reliefată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Comparând titlurile părților, instanța urmează să stabilească dacă titlurile părților sunt valabile și care dintre ele este mai bine caracterizat.
Este indiscutabil, faptul că atât autorul S., cât și autorul C. F. I. și C. M. A. ( C. M.) au deținut teren în M. C., pentru care moștenitorii acestora au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
La baza reconstituirilor, pentru toate părțile, au stat procesul verbal din 6. 01. 1936 și actul de vânzare - cumpărare din anul 1915.
Pârâta P. L. este cea care a cumpărat dreptul litigios de la moștenitorii lui C. I. F. și C. M. și pe numele căreia s-a dispus prin sentința civilă nr .1791/2009 a Judecătoriei Câmpulung, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,92 ha teren ,, agricol ”.
Conform depozițiilor martorilor audiați în cauză la data la care se reconstituia dreptul de proprietate pârâtei, soțul acesteia, pârâtul P. G., deținea în arendă de la reclamanți și intervenienți, terenul pe care era amplasată o stână, ce a aparținut primăriei Rucăr până la punerea în posesie în acest punct a reclamanților și intervenienților. Ulterior același pârât, în anul 2010 își construiește o nouă stână și continuă să practice oieritul pe terenul în litigiu. Terenul avea și are și în prezent categoria de folosință, pășuni.
În această situație se pune întrebarea, dacă la momentul la care s-a făcut punerea în posesie a pârâtei P. L., se poate reține că aceasta a fost de bună credință la stabilirea amplasamentului suprafeței de 10,92 ha teren, în condițiile în care amplasamentul în litigiu cunoștea foarte bine că aparține reclamanților și intervenienților de la care soțul său și arendase, iar terenul pe care-l cumpărase de la moștenitorii C. și pentru care s-a făcut reconstituirea avea categoria de folosință agricol.
Acest fapt îndreptățește instanța să rețină ca fondată, relatarea martorilor audiați care arată că moștenitorii lui B., respectiv C. și C. au avut teren la baza Muntelui C. și nu în amplasamentul în litigiu, iar autorul comun al reclamanților și intervenienților amplasamentul în litigiu, pentru care au fost în mod legal validați.
Față de această situație de fapt descrisă, instanța a reținut că pârâta P. L. a fost de o reală rea credință la momentul la care a primit în posesie terenul în litigiu, care este teren pășune și nu teren agricol, așa cum a cumpărat pârâta și i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, prin care a încercat să-și preconstituie titlu de proprietate, deși nu era îndreptățită nici aceasta și nici vânzătorii săi la primirea acestui amplasament.
P. aceste considerente, în conformitate cu art III lit a din Legea 169/1997 raportat la dispozițiile OUG 890/2005 a fost admisă cererea de constatarea nulității procesului verbal de punere în posesie nr 387/2010, emis pe numele pârâtei P. L..
Din analiza titlurilor părților, instanța a reținut așa cum a arătat că titlul reclamanților și intervenienților este legal, de asemenea și punerea lor în posesie pe amplasamentul în litigiu, motiv pentru care urmează să fie respinsă cererea reconvențională, ca nefondată.
Având în vedere că pârâții stăpânesc un amplasament pentru care nu justifică un titlu de proprietate valabil și pentru care reclamanții și intervenienții sunt proprietari și dețin un titlu de proprietate valabil. în conformitate cu Legile Fondului Funciar, instanța în baza art 563 NCC, a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanți și intervenienți, ca fondată și a obligat pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților și intervenienților suprafața de 103.532 mp teren, hașurat cu verde pe planul de situație, anexă la raportul de expertiză ing. F. D., pe care-l omologhează și suprafața de 4409 mp teren, hașurat cu roșu pe același plan, anexă la expertiza omologată.
În ceea ce privește apărarea pârâților, în sensul că reclamanții și intervenienții nu și-au majorat câtimea pretențiilor pe lipsa de folosință, instanța a înlăturat-o ca nefondată, cu motivarea că au fost respectate dispozițiile art 132 raportat la art 82 c. pr .civ. în sensul că reclamanții și interevenienții, așa cum s-a consemnat în încheierea de dezbateri, și-au mărit câtimea pretențiilor și au și timbrat la valoare.
În conformitate cu art 550 NCC, au fost obligați pârâții, care au ridicat fără drept productele de pe terenul revendicat, să plătească reclamanților și intervenienților suma de 7.772 lei, contravaloare lipsă de folosință a terenurilor revendicate pe ultimii doi ani.
Din concluziile raportului de expertiză, ce se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că pârâții au edificat pe terenul revendicat o construcție cu destinația de stână pentru care nu dețin autorizație și fără acceptul proprietarilor terenului, motiv pentru care în conformitate cu art. 586 pct. 2 raportat la art. 588 NCC, instanța a admis cererea de obligarea pârâților la ridicarea construcției ca fondată.
În baza art. 274 c. pr. civ., au fost obligați pârâții căzuți în pretenții la cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenienți, reprezentând contravaloare taxă timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtii P. G. și P. L. care a considerat-o nelegală și netemeinică ,după cum urmează:
1.- Hotărârea pronunțată este nelegală întrucât instanța de fond a aplicat disp.art. 563 din NCC la o situație juridică care a luat naștere anterior intrării în vigoare a acestuia, prezenta acțiune fiind introdusă la data de 27.11.2011 ,astfel că în cauză erau aplicabile disp.art.480 VCC ,iar capătul de cerere privind nulitatea actelor de reconstituire era reglementat de disp.Legii1/2000 și Legii 247/2005 sub imperiul cărora au fost emise actele de proprietate,astfel că legea civilă nu putea să retroactiveze potrivit art. 6 alin.5 .
Sub același aspect se arată că posesia și exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului au avut loc anterior anului 2011 .
Se mai invocă faptul că, instanța nu a analizat fondul cauzei în sensul că nu a examinat capetele de cerere privind nulitatea titlurilor de proprietate ale reclamanților și intervenienților invocate prin cererea reconvenționale sub aspectul dispozițiilor prevăzute de legile fondului funciar, nefiind incidente disp art. 563 alin.3 NCC. Cu privire la buna sau reaua credință, ci trebuiau examinate cauzele de nulitate prevăzute de legile fondului funciar.
2.- Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 13 lain.ș3 din legea 18/1991 republicată arătându-se că Muintele C. a fost deținut în indiviziune ,iar potrivit acestui text de lege titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor invocându-se în acest sens procesul verbal din 06.01.1936 potrivit cu care autorii părților s-au aflat în coproprietate asupra acestui munte, fără a se individualiza parcelele prin vecinătăți, iar la doar nu s-a depus un act de partaj voluntar .
3. Hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a admis acțiunea și cererea de intervenție completată fiind respinsă cererea reconvențională prin care s-a solicitat anularea proceselor verbale de punere în posesie și titlurile de proprietate ale acestora pentru suprafața în litigiu.
Sub acest aspect se arată că nu s-a analizat dreptul de proprietate și întinderea acestuia a moștenitorilor familie S. în raport cu actele vechi prim,are referitoare la M. C., ci doar s-a probat posesia ca stare de fapt prin declarațiile martorilor fără a se face dovada întinderii dreptului de proprietate potrivit actelor primare și fără a se compara titlurile deținute de părți, fiind pronunțată o hotărâre cu încălcarea și a disp.art. 261 alin5 C.pr.civ. întrucât nu s-au arătat motivele în fapt și în drept pentru care s-a reținut că titlul de proprietate al reclamanților și intervenienților este mai bine caracterizat .
Instanța nu a analizat apărările formulate de recurenți inclusiv faptul că actele reclamanților și intervenienților sunt lovite de nulitate absolută întrucât li s-a reconstituit o suprafață mai mare de teren decât își justifică dreptul, iar terenul nu reprezintă vechiul lor amplasament ,aspecte care au fost recunoscute la interogatoriu și de către C.L.F.F.Rucăr., în sensul că aceștia au fost validați cu 93 ha mai mult decât a deținut autorul lor.
4.- Instanța a reținut în nod greșit că P. G. deținea în arendă terenul de la reclamant și intervenienți ,acesta având cunoștință de faptul că amplasamentul în litigiu aparținea familiei S., terenul fiind pășune și nu teren agricol astfel că trebuia să se rețină reaua lui credință la data punerii în posesie aspecte care nu rezultă din probatoriul administrat în cauză.
În plus, se arată că prin cererile de reconstituire ale reclamanților și intervenienților aceștia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren agricol, însă au primit teren pășune, nefiind analizate motivele de nelegalitate ale actelor de reconstituire emise în favoarea lor .
5.- Instanța nu motivează soluția când respinge cererea reconvențională ,cea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei .
6.- Hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât dispune obligarea recurenților la contravaloarea lipsei de folosință pentru ultimii 2 ani în sumă de 7.772 lei, fiind acordat mai mult decât s-a cerut, nefiind formulată o cerere de majorarea a câtimii pretențiilor înainte de încheierea cercetării judecătorești .
În susținerea recursului, la dosar s-au depus înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ.
Intimații reclamanți și intervenienții au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că instanța de fond a procedat la compararea titlurilor de proprietate ,aspecte care rezultă din interpretarea art. 480 VCC cât și disp.art 563 NCC fiind examinate actele primare de proprietate, fiind pronunțată o hotărâre legală și temeinică sub aspectul recunoașterii dreptului de proprietate în favoarea acestora .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 C. proc. civ. în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că aceasta este întemeiată, întrucât potrivit art. 5 din Legea 71/2011 dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau după caz produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., acțiunea de față fiind introdusă la data de 22.09.2011 ,deci anterior intrării în vigoare a noului cod civil la 01.10.2011 .
Instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a disp art. 5 alin 2 din Legea 71/2011 și care se referă la aplicarea noului cod civil și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . codului civil, însă trebuie avut în vedere că acest text de lege nu este aplicabil în cauză întrucât trebuie avute în vedere și disp.art. 6 din NCC potrivit cu care dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor juridice încheiate, sau după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după . .
Prin urmare, în accepțiunea textelor menționate situațiile juridice pendinte sunt supuse în principiu aplicării imediate a legii noi, legea veche supraviețuind numai prin derogare de la această regulă cu titlu de excepție .
Cu privire la efectele viitoare ale situațiilor juridice durabile în timp și aflate la hotarul despărțitor dintre domeniul temporal al legii vechi și al legii noi, noul cod civil acordând atenția cuvenită neretroactivității este limitativ ,fiind prevăzut în art 5 alin.2 din Legea 71/2011.
În cauză însă ,trebuie avut în vedere principiul neretroactivității legii care nu trebuie să modifice o stare de drept născută anterior, dispozițiile anterioare referindu-se la modificarea unei stări de drept născută anterior, însă numai pentru viitor, fiind vorba de modificări aduse efectelor unor stări de drept preexistente enunțate de text când legea nouă este d imediată aplicare .
Cu privire la acțiunea în revendicare care a fost însă introdusă înainte de . noului cod civil și care vizează situații juridice care s-au născut anterior legii noi, instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile vechiului cod civil ,respectiv disp.art. 480 și urm. în cauză nefiind vorba de situații juridice obiective și subiective, fiind aplicabil principiul tempus regit actum, nefiind vorba de o situație juridică în curs de constituire, modificare ori stingere sau să producă efecte viitoare cărora să li se aplice dispozițiile noului cod civil .
Sub același aspect trebuie avut în vedere că prima instanță era obligată să examineze și cererea de chemarea reconvențională formulată de pârâți în raport de temeiul de drept invocat de aceștia și anume disp.art. iII din Legea 169/1997, precum și Legea nr.18/1991, Legea 1/2001 ,legea 247/2005 ,aspecte ce nu au fost analizate de prima instanță, motiv pentur care sub acest aspect hotărârea judecătorească apare ca nemotivată fiind încășcate idsp.art. 261 alin.5 din vechiul cod de procedură civilă.
P. aceste considerente,tribunalul apreciind că neanalizarea acțiunii principal în raport de temeiul de drept invocat de reclamanți atât prin acțiunea introductivă, cât și prin completarea formulată la data de 24.1._ prin care s-a arătat în mod clar temeiul de drept ca fiind cel prev.de ar. 480 și art. 1072-1075 din vechiul cod civil ,același temei fiind menționat și în cererea de intervenție în interes propriu echivalează cu necercetarea în fond a cauzei, avându-se în vedere și considerentele expuse anterior privind aplicarea legii civile în timp, precum și faptul că cererea reconvențională formulată de pârâți nu a fost examinat sub aspectul incidenței cauzelor de nulitate prevăzute de legile fondului funciar,tribunalul în temeiul art. 312 alin.5 C.pr.civ .va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare urmând ca instanța de fond să analizeze și toate celelalte motive de recurs invocate de către pârâți
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de pârâții P. G. ȘI P. L. împotriva sentinței civile nr 1811/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind reclamanții M. A., S. IF. I., PÂRÂTII C. F. FUNCIAR RUCĂR, C. F. FUNCIAR J. ARGEȘ, INTERVENIENTII ÎN NUME PROPRIU P. D., P. C. D., U. L. .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T 4 ex
17.06.2013
Jud fond S.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2906/2013. Tribunalul ARGEŞ | Somaţie de plată. Sentința nr. 132/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
