Revendicare imobiliară. Decizia nr. 506/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 17559/109/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 506/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător R. T.
Judecător G. T.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 3440/15.11.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, formulată de contestatoarea M. S. O. în contradictoriu cu intimații C. Steluța-A. și M. G.-M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: av. M. S. pentru contestatoarea M. S. O., lipsă fiind intimatele C. Steluța A. și M. G. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură, la data de 19.02.2013, note scrise din partea contestatoarei.
Apărătorul contestatoarei solicită proba cu înscrisuri în susținerea admisibilității contestației în anulare, respectiv interogatoriului luat intimatei C. Steluța A. în dosarul nr._ și raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de ing. P. I., înscrisuri depuse la dosar, în copie, la termenul anterior de judecată.
Tribunalul apreciază utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul contestatoarei și o admite.
Apărătorul contestatoarei învederează instanței că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei M. S. O. solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele arătate pe larg în cererea inițială, cât și în notele de ședință. Învederează că tribunalul s-a aflat într-o eroare materială când a admis doar în parte recursul declarat de M. S. O.. Totodată, învederează că instanța de recurs reține, potrivit declarației martorului C. G., că gardul trecea la o distanță de 0,70 ml prin spatele casei reclamantei și a anexelor gospodărești. Arată că linia de hotar stabilită de instanța de fond, conform raportului de expertiză, trece tot la o distanță de 0,71 ml față de construcțiile reclamantei. Totodată, arată ca expertiza D. Velerica nu este detaliată, iar pentru a dovedi contrariul a depus expertiza extrajudiciară P. I., în care nu s-a trasat altă linie de hotar, ci doar, detaliat, s-a arătat distanța dintre linia de hotar și construcțiile reclamantei, expertiza din rezultă că linia de hotar nu trece la o distanță de 0,71 ml. prin spatele construcțiilor reclamantei, ci această distanță variază. Învederează că instanța a făcut o greșeală materială considerând că expertiza D. V. a stabilit o linie de hotar la distanța de 0,71 ml față de construcțiile reclamantei. Instanța a apreciat greșit situația de fapt. În plus, arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe criticile aduse încheierii prin care au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză. Solicită admiterea contestației, arătând că cele două înscrisuri depuse la termenul anterior vizează situația de față și nu fondul cauzei.
După ce instanța a rămas în pronunțare asupra contestației în anulare, se prezintă în sala de ședință apărătorul intimatei C. Steluța A. (cu delegație la fila 29) și depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Constată că prin contestația formulata la data de 08.08.2012 si înregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr._, contestatoarea M. S. O. în contradictoriu cu intimatii C. Steluța-A. și M. G. - M. a solicitat anularea deciziei civile nr. 3440/15.11.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
In motivarea contestației in anulare, s-a aratat ca se critica solutia data de instanta de recurs capatului de cerere privind granituirea proprietatilor partilor, intrucat motivarea instantei este in contradictoriu cu dispozitivul acesteia. Desi instanta de recurs retine in paginile 3 si 4 ale deciziei o motivare teoretica corecta, la aplicarea teoriei la situatia de fapt, instanta face o greseala materiala, ce porneste de la preluarea declaratiei martorului C. G. si de la caracterul incomplet al raportului de expertiza. Instanta de recurs a retinut ca potrivit declaratiei martorului C. G., gardul trecea la 0,7 ml prin spatele casei reclamantei si ca nu poate retine declaratia martorului Banicescu I., si nici recunoasterea reclamantei la interogatoriu, apreciind gresit ca reclamanta nu putea cunoaste situatia de fapt decat din anul 2007, desi aceasta a preluat terenul de la mama sa. Martorul C. G. s-a referit la alte aspecte in declaratia sa, iar in spatele casei reclamantei nu a existat niciodata gard, aspect conformat de ceilalti martori si de interogatoriul reclamantei, precum si de raprtul de expertiza, astfel ca instanta de recurs face o greseala atunci cand da preferitna declaratiei martorului C. Ghe. Tot greseala materiala savarseste instanta de recurs si cand afirma ca linia stabilita de instanta de fond, conform raportului de expertiza, a fost tot de 0,71 m.p. fiind conforma cu hotarul existent acum 30 de ani, desi aceasta sustinere a instantei este in contradictie cu raportul de expertiza si cu declaratia martorului metnionat, din care rezulta ca linia de hotar nu este dreapta, ci putin curbata.
Instanta de recurs nu a analizat si critica adusa incheierii de sedinta prin care au fost respinse obiectiunile la raportul de expertiza, iar daca instanta analiza aceste motive, constata ca era necesara refacerea raportului de expertiza pentru a se verifica daca distanta dintre gardul ce exista pe portiunea de la est de reperul 80 si anexele gospodaresti ale reclamantei este o distanta de 0,70 m.l, daca punctul de reper 80-teava metalica- se afla la distanta de 0,7 ml. fata de constructiile reclamantei, daca traiectoria hotarului mentinuta respecta in fiecare punct distanta de 0,7 ml. Neexistand o completare a raportului de expertiza, s-a ajuns la situatia in care prin considerente instanta a reitnut ca linia de hotar se afla la 0,7 m.p. de casa reclamantei, iar in fapt dispozitivul mentinut in recurs a omologat o linie de hotar care trece pe la 1,5 m.p. de constructiile reclamantei.
Pentru aceste motive se solicita admiterea contestatiei si modificarea hotararii in sensul admiterii recursurilor si casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea refacerii raportului de expertiza.
In drept au fost invocate disp.art. 318 C.p.c.
În cauză a fost atașat dosarul nr._ al Judecatoriei Curtea de Arges.
Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 318 c.proc.civ., sustinand in esenta ca motivele retinute de catre instanta de recurs sunt gresite si ca instanta de recurs nu s-a pronuntat pe critica vizand gresita respingere a obiectiunilor la raportul de expertiza.
Cu privire la primul aspect, tribunalul retine ca potrivit art. 318 alin 1 teza I C.p.c. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Pentru a putea fi admisă contestația în anulare specială întemeiată pe disp.art. 318 alin.1 teza I c.proc.civ., este necesar să fie vorba de erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului și reaprecierea probelor, ca de exemplu respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat.
În doctrină și jurisprudență s-a arătat că, fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, neputând fi valorificată pe această cale greșeli de judecată sau de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, ori a unui incident procedural.
Motivele invocate de către contestatoare în prezenta cale de atac vizează in fapt greșita interpretare si apreciere a probelor (astfel cum arata chiar in cerere si anume gresita interpretare a declaratiei martorului C. G., gresita acordare de preferinta acestei declaratii, gresita interpretare a raportului de expertiza), și nicidecum erori materiale în sensul disp.art.318 alin.1 teza I c.proc.civ., text ce poate fi aplicat numai în cazurile prevăzute mai sus, întrucât acesta nu deschide calea unui recurs la recurs.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, referitor la nepronuntarea instantei de recurs asupra criticii privind respingerea obiectiunilor la raportul de expertiza, tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamanta C. Steluța A. a chemat în judecată pe pârâtele M. O. și M. G. M. solicitând să fie obligate să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de cca. 70 mp teren situat în comuna Pietroșani, ., județul Argeș și să se dispună grănițuirea, pe latura de nord, a proprietăților părților.
Prin sentința civilă nr.386/30.03.2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a respins acțiunea în revendicare a reclamantei C. Steluța-A. împotriva pârâtelor M. S. O. și M. G.-M., s-a admis acțiunea în grănițuire formulată de aceeași reclamantă și s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul 2-80-49-44-38-37-36 din schița de plan de la fila 108 din raportul întocmit de experta D. V..
Împotriva sentinței mai sus menționate a fost declarat recurs de către pârâtele M. S. O. și M. G.-M., care au invocat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. G.-M. și că a fost soluționată în mod greșit acțiunea în grănițuire, stabilindu-se linia de hotar dintre proprietatea recurentei M. S. O. si proprietatea reclamantei pe aliniamentul 2-80-49-44-38-37-36 din raportul de expertiza, întrucât se impunea stabilirea liniei de hotar în funcție de picătura streșinii, asa cum rezulta din probele administrate in cauza si se impunea completarea raportului de expertiza cu trasarea liniei de hotar care sa urmareasca picatura streasinii constructiilor reclamantei, aceasta fiind linia de hotar ce rezulta din probe.
Prin decizia civila nr. 3440/15._ pronunțata de Tribunalul Arges, a fost admis recursul declarat de pârâte, a fost modificata in parte sentința în sensul respingerii acțiunii în granițuire formulată în contradictoriu cu pârâta M. M.-G., fiind mentinuta in rest sentinta. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
1. În ce privește critica de recurs privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a reținut că este întemeiată, intrucat conform art.584 c.civ. legitimare procesuală pasivă într-o acțiune în grănițuire aparține proprietarului terenului învecinat cu cel al reclamantului, iar conform art.112 c.proc.civ. reclamantul este obligat să justifice calitatea procesuală a persoanelor chemate în judecată în calitate de pârâți. În cauză, autorul M. I.I. a decedat la data de 13.07.2006, iar conform declarației autentificată sub nr.124/23.02.2007 recurenta M. M. G. a arătat că nu a acceptat expres succesiunea defunctului M. I.I.. Desi această declarație nu valorează cu un act de renunțare la succesiune, nefiind făcută în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, reprezintă un mijloc de probă din care rezultă că nu s-a realizat acceptarea succesiunii defunctului M. I., care face dovadă până la proba contrară, ce nu a fost facuta de reclamanta, astfel că nu s-a justificat calitatea procesuală pasivă a acesteia.
2. În ce privește critica privind modul de soluționare a acțiunii în grănițuire tribunalul a reținut că este neîntemeiată. Astfel acțiunea în grănițuire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi. Pe cale de consecință, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care există) cu cel primordial și nu are ca finalitate decât restabilirea, dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate. Prin urmare acțiunea în grănițuire nu permite judecătorului de a trece peste probele ce atestă voința inițială a părților sau situația primordială a liniei de demarcare dintre proprietăți și de a stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de părți /cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate. Este motivul pentru care reclamantul în acțiunea în grănițuire nu se poate fundamenta, în considerentele acțiunii sale, pe împrejurări ulterioare stabilirii traseului originar al liniei de hotar și nici pe situații care reclamă, prin probatoriul de administrat, compararea titlurilor. S-a mai retinut ca in speță, conform declarației martorului C. G. (f.38-dosar fond) acum 30 de ani, gardul trecea la o distanță de 0, 70 mp prin spatele casei reclamantei și a anexelor gospodărești. În speța, linia stabilită de către instanța de fond, conform raportului de expertiză a fost tot de 0,71 m, având ca reper material actual în pct.80 un stâlp de hotar, materializat printr-o țeavă metalică, fiind conformă hotarului existent acum 30 de ani. De asemenea martorul Bănicescu I. (f.39-dosar fond) a arătat că gardul actual este amplasat la o distanță de 0,25 mp față de construcțiile reclamantei, inferioară distanței existente între gardul anterior și construcții. Este real că acest martor a mai afirmat că nu exista gard în spatele casei, însă tribunalul a acordat preferință martorului C. G., care a lucrat efectiv la edificarea anexelor reclamantei, astfel că este cel mai în măsură să cunoască exact situația de fapt relatată. În ce privește declarațiile martorilor V. G. (f.40-dosar fond) și S. I. (f.60-dosar fond) conform căreia linia de hotar este dată de picătura streșinii, acestea au fost înlăturate având în vedere că se poate recurge la obiceiurile locale, doar în situația în care nu se poate determina vechea linie de hotar, în baza probelor administrate, or, în speță s-a determinat linia veche de hotar pe baza probelor administrate. În ce privește recunoașterea de la întrebarea nr.3 din interogatoriu administrat reclamantei (f.37-dosar fond) conform căreia nu a existat un gard în spatele construcțiilor, tribunalul a înlăturat-o, având în vedere că reclamanta putea cunoaște personal situația terenului doar din data de 2007, când a dobândit proprietatea terenului conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2150/5.09.2007 (f.4-dosar fond).
Pentru aceste motive, tribunalul a pronuntat solutia atacata.
Analizând decizia contestată prin prisma celei de-a doua critici invocate, tribunalul apreciază că nici aceasta critica nu poate fi admisă pentru următoarele considerente:
Conform art. 318 alin.1 teza a II-a c. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța de recurs a omis din greșeala sa cerceteze unul din motivele de modificare sau casare.
Contrar sustinerilor contestatoarei, instanta de recurs a motivat in considerente de ce nu a admis recursul declarat si de ce nu a acceptat motivul nr 2 invocat in recurs, referitor la stabilirea liniei de hotar conform picaturii streasinii si nu conform raportului de expertiza. Astfel, au fost detaliate considerentele care au stat la baza respingerii celui de-al doilea motiv de recurs, prin interpretarea probelor administrate in cauza, raspunzandu-se si la critica referitoare la necompletarea raportului de expertiza tehnica cu trasarea liniei de hotar care sa urmareasca picatura streasinii constructiilor reclamantei. Instanta de recurs, din analiza tuturor probelor administrate in cauza (declaratii de martori si inteerogatorii), a apreciat tocmai contrariul si anume ca linia de hotar nu trebuie sa fie stabilita in functie de picatura stresinii constructiilor reclamantei, raspunzand astfel si argumentului din recurs referitor la completarea in acest sens a raportului de expertiza.
In speta, in fapt contestatoarea inteleg sa atace solutia pronuntata de instanta de recurs, insa pe calea contestatiei in anulare nu pot fi invocate eventuale greseli de judecata, intrucat contestatia in anulare nu deschide calea unui recurs la recurs.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, constatand ca nu sunt intrunite conditiile prev. de art. 318 C.proc.civila, pentru a putea fi admisa contestatia in anulare, va fi respinsa cererea de fata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 3440/15.11.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, formulată de contestatoarea M. S. O. în contradictoriu cu intimații C. Steluța-A. și M. G.-M..
Ireovcabila.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2013
Președinte, C. D. | Judecător, R. T. | Judecător, G. T. |
Grefier, M. L. |
Red., tehn RT
26 Februarie 2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1998/2013. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 146/2013.... → |
|---|
