Servitute. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1028/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 3023/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1028/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Judecător G. D. N.
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamantul G. EM. N., împotriva sentinței civile nr.1708/ 22.10.2012 a Judecătoriei Pitești intimată-pârâtă fiind M. F., având ca obiect „servitute”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant personal și avocat C. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentul-reclamant depune la dosar taxa de timbru in suma de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei aferentă recursului și arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Avocatul intimatei-pârâtă depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare juridică și arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Recurentul-reclamant solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Avocatul intimatei-pârâtă solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar și din care comunică un exemplar intimatei-pârâtă prin avocat.
Recurentul-reclamant arată că se opune la proba cu înscrisuri solicitată de intimata-pârâtă prin avocat.
Tribunalul încuviințează în temeiul art.305 c.proc.civ.proba cu înscrisuri solicitată de recurent și de intimata-pârâtă prin avocat.
Recurentul-reclamant arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocatul intimatei-pârâtă arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecatorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține.
Avocatul intimatei-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar. Arată că recursul nu este motivat și că, recurentul-reclamant nu este titular al dreptului pentru promovarea acțiunii și nu deține teren în punctul în litigiu. Recurentul-reclamant apără interesele altei persoane.
Recurentul-reclamant în replică arată că, are drept de proprietate și calitate procesuală activă potrivit actele depuse la dosar în fata primei instanțe.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2012 reclamantul G. Em. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. F. ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să respecte drumul de servitute și să plătească daune morale și materiale lui I. A. S..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta se face vinovată de ocuparea drumului de servitute destinat prin actul de vânzare-cumpărare nr. 556/14.10.1930, act prin care E. Pr. N. G. vinde lui I. G. S., ambii domiciliați în satul Coșești, . Muscel, 15 arii teren, situat în această localitate. Pentru jumătatea locului rămas nevândut, tatăl reclamantului și-a rezervat dreptul de trecere cu orice fel de vehicul, în partea dinspre răsărit a terenului vândut prin acest act, până la șosea. S-a mai susținut de către reclamant că tatăl său E. N. Pr. G. a vândut lui A. I. G. S., cu actul de vânzare-cumpărare nr. 557/14.10.1930 15 arii pământ, în locul numit „În grădină la N.”, satul Coșești, . Muscel. S-a mai precizat de către reclamant că a intentat acest proces pentru ca moștenitorii lui A. I.G. S. (I. A. S., moștenitor) să intre în drepturi la drumul de servitute.
La data de 19.10.2012 pârâta Mofanu F. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea acestei excepții pârâta a arătat că reclamantul nu este proprietarul niciunui fond dominant, pentru a putea formula o cerere privind respectarea unei servituți de trecere, acțiunea fiind formulată în vederea apărării dreptului altei persoane.
Prin sentința civilă nr.1708/22.10.2012 a Judecătoriei Câmpulung s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul nu-și justifică legitimare procesuală activă în promovarea cererii de chemare în judecată în condițiile în care prin sentința civilă nr.2014/27.06.1996 a Judecătoriei Câmpulung s-a instituit deja o servitute de trecere în favoarea numitului I. A. S..
Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către reclamantul G. E.N. care a apreciat că sentința este nelegală întrucât în calitate de succesor al vânzătorului E. G. poate exercita toate acțiunile menite a apăra voința vânzătorului.
Tribunalul analizând recursul reține următoarele:
Calitatea procesuală derivă din „interes” și se sprijină pe el. La limită „calitatea procesuală” era absorbită de „interes”.Calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justiție dreptul a cărui sancțiune o cere, puterea de a acționa în justiție, justificată de un interes personal și direct (în sens impropriu teoretic se mai vorbește și de legitimare procesuală „activă sau pasivă”). Acțiunea confesorie reprezintă acțiunea prin care proprietarul fondului dominant solicită recunoașterea dreptului de servitute. În cazul unei acțiuni confesorii legitimare procesuală activă aparține, în primul rând, proprietarului fondului dominat (adică al fondului care beneficiază de servitute. În al doilea rând legitimare procesuală activă poate aparține titularului unu drept real asupra fondului dominant, cum ar fi, de exemplu, uzufructuarul . În cazul în care fondul dominant a făcut obiectul unei înstrăinări atunci legitimate procesuală în formularea unei acțiuni confesorii, având ca obiect apărarea servituții, aparține dobânditorului fondului dominant, iar nu succesorilor universali ai vânzătorului, întrucât odată cu dreptul de proprietate asupra fondului dominant s-a transmis toate accesoriile juridice menite a conserva folosința bunului, deci inclusiv posibilitatea de a uza de acțiune confesorie în vederea conservării sau recunoașterii servituții existente.
În speță, prin contractele autentificate sub nr.556/14.10.1930 (f.5-dosar fond) și nr.557/14.10.1930 (f.6-dosar fond) autorul recurentului-reclamant, numitul E. N.G. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului situat în pct. „În grădină la N.”, situat în satul Cosești, . Muscel, instituindu-se un drept de servitute de trecere convențională asupra lotului înstrăinat către cumpărătorul I. I.S. în favoarea lotului înstrăinat cumpărătorului A. I. S.. Prin urmare, în condițiile în care prin contractele de vânzare mai sus menționate s-a înstrăinat de către autorul E. N .G. întreaga suprafață de teren deținută în punctul „În grădina la N.”, în mod corect a apreciat instanța de fond, că recurentul-reclamant G. Em .N., în calitate de succesor universal al autorului E. N.G. nu-și justifică legitimitate procesuală activă pentru promovarea unei acțiuni confesorii având ca obiect recunoașterea servituții convenționale constituită prin actele de înstrăinare mai sus menționate.
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 c.proc.civ. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1708/22.10.2012 a Judecătoriei Câmpulung formulat de recurentul-reclamant G. Em. N., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, împotriva pârâtei M. F., domiciliată în Pitești ., ., județul Argeș, cu reședința în comuna Coșești, ..
Obligă pe recurentul G. Em.N. să plătească intimatei M. F. suma de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.04.2013.
Președinte, E. V. | Judecător, G. D. N. | Judecător, V. T. |
Grefier, G. G. |
Red.VT/Tehnored.VT
2 ex/16.05.2013
Jud.fond: G. O.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 113/2013. Tribunalul ARGEŞ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
