Acţiune în constatare. Hotărâre din 12-11-2014, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 509/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2554/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 4283 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. S. având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă ., prin avocat A. F., în baza delegației de substituire aflată la fila 20/dosar, și intimatul-reclamant I. S., prin avocat P. V. în buza împuternicirii avocațiale nr._ aflată a fila 21/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 11.11.2014, apărătorul intimatului-reclamant I. S. depune la dosarul cauzei cerere prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Instanța ia act că cererea apărătorului intimatului-reclamant I. S. prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată a rămas fără obiect.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 360 ron, conform OP din data de 23.10.2014, timbre judiciare de 6 lei și dovada onorariu apărător.
Instanța ia act că recursul formulat este legal timbrat.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse odată cu motivele de recurs și cele depuse la termenul de judecată anterior, actul normativ și protocolul.
Având cuvântul asupra probei solicitată de recurenta-pârâtă, prin apărător, intimatul-reclamant, prin avocat, arată că nu se opune încuviințării sale. Menționează că a luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul anterior și că înțelege să nu solicite probe noi în fața instanței de recurs.
Asupra probei solicitată de recurenta-pârâtă, prin avocat, respectiv proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul art. 305 Cod Procedură Civilă, o încuviințează și ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată.
Instanța ia act că intimatul-reclamant înțelege să nu solicite probe noi în recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că înțelege să depună la dosarul cauzei practică judiciară, reprezentând o sentința pronunțată de Judecătoria Pitești și o soluție imprimată de pe site-ul Tribunalului Argeș.
Cu privire la admiterea excepției procesuale active a subscrisei C. D. SA, recurenta-pârâtă, prin avocat, apreciază că instanța de fond a admis în mod eronat această excepție, având în vedere următoarele aspecte:
Se reține de către instanța de fond, ca și chestiune generală, împrejurarea că, referitor la calitatea procesuală activă, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. Or, această analiză a calității procesuale, în principal trebuie să se raporteze la titularul dreptului afirmat și în principal la dreptul afirmat. Arată recurenta-pârâtă, prin avocat, că, referitor la dreptul afirmat, are un drept patrimonial care poate fi cuantificat din punct de vedere bănesc în ceea ce privește pierderea suferită de societatea pârâtă.
O altă chestiune este cea care vizează patrimoniul unde s-a născut acest drept și, apreciază recurenta-pârâtă, prin avocat, că această pierdere și dreptul de a recupera pierderea s-a născut în patrimoniul C. D. SA. Or, instanța de fond când analizează și admite excepția lipsei calității procesuale active, pe de o parte reține împrejurarea că între C. D. SA și prezentul intimat-reclamant există un contract de furnizare a energiei electrice, reținând în egală măsură că avem de-a face cu un fapt delictual dar nu înțelege să analizeze dreptul și prejudiciul și în patrimoniul cui s-a născut dreptul de recuperare din perspectiva existenței unui fapt delictual menționând că, atâta timp cât nu există contract ne raportăm la dispozițiile legale invocând dispozițiile legale fără a se apleca în mod clar și a interpreta în mod corect aceste dispoziții legale.
Mai arată recurenta-pârâtă, prin avocat, că dispozițiile legale invocate de instanță, fac distincție în mod absolut între furnizorul de energie electrică și distribuitorul de energie electrică. Or, furnizorul de energie electrică calculează și facturează numai energia electrică care poate fi măsurată de către aparatul de măsură, în speță de către contorul respectiv și numai o astfel de energie este facturată.
Precizează recurenta-pârâtă, prin avocat, că în momentul în care aparatul de măsurat este defect sau se produce un fapt delictual asupra aparatului de măsurare, respectiv o intervenție neautorizată, C. Vânzare nu are nicio calitate să factureze, contractul între părții fiind foarte clar stipulat în sensul facturării a ceea ce se consumă iar pentru a factura, consumul trebuie să se înregistreze în contor. Or, în speța de față, este evident că în situația în care nu se înregistrează consumul în contor, distribuitorul, C. Distribuție, este cel care suferă prejudiciul și, pe cale de consecință se naște și dreptul de a recupera prejudiciul. Având în vedere aceste aspecte, recurenta-pârâtă, prin avocat apreciază că există și calitate procesuală, existând o identitate între reclamant și cel car se afirmă titular al dreptului.
Invocă recurenta-pârâtă, prin avocat, și situația în care o persoană se racordează direct la stâlpul de electricitate, apreciind că prejudiciul se produce în patrimoniul lui C. Vânzare și, deși este adevărat că reclamantul din prezenta cauză are un contract încheiat cu C. Vânzare și prin contorul respectiv înregistrându-se 10kw dar în egală măsură, prin racordarea direct la rețeaua de distribuție pierderea se produce în patrimoniul lui C. Distribuție și, atâta timp cât asupra contorului s-a efectuat o intervenție neautorizată, contorul nemaiînregistrând energia consumată, prejudiciul se naște în patrimoniul C. Distibuție.
Față de aspectele învederate, în ceea ce privește cererea reconvențională, recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către aceeași instanță de fond pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În ceea ce privește acțiunea principală, recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca nefondată, având în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei și în principal, raportul de expertiză întocmit în cauză, în cuprinsul căruia expertul arată în mod clar, că asupra contorului s-a făcut o intervenție neautorizată cu consecința nemaiînregistrării energiei electrice consumată.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului apreciind că judecarea prezentei cauze ar trebui pornită de la a înțelege ce este C. Vânzare și ce este C. Distribuție așa cum prevăd textele de lege.
Arată intimatul-reclamant, prin avocat, că C. Vânzare este furnizorul de energie iar C. Distribuție este operatorul de distribuție așa cum menționează și partea adversă, în întâmpinarea depusă la fondul cauzei fila 7 în cuprinsul căreia se precizează că, în conformitate cu art. 90 alin 2 lit. b din Regulament reprezintă consum fraudulos „orice intervenție în instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare”, furnizorul fiind îndreptățit să calculeze și să recupereze energia electrică consumată și neînregistrată de grupul de măsurare.
Față de aceste aspecte, apreciază intimatul-reclamant, prin avocat, că factura de energie electrică trebuia emisă de C. Vânzare și nu de C. Distribuție, motivat și de lipsa legăturii cu această ultimă entitate.
De asemenea, arată intimatul-reclamant, prin avocat, că așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză, contorul electric a fost expertizat de un laborator autorizat al producătorului, ., fără ca reclamantul să fie convocat. Astfel, la fila 4 din raportul de expertiză expertul cauzei menționează că, conform ordinului de serviciul nu s-a efectuat și verificarea funcționării grupului de măsură ci doar resigilarea, neputându-se constata dacă acest contor funcționa în mod corespunzător și mai mult, tot în cuprinsul raportului de expertiză, fila 5, se arată că contorul a fost montat și sigilat în anul 2006 și, deși expertul a solicitat numărul acestui sigiliu acesta nu a fost găsit în arhivă.
Față de aspectele învederate, intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, apreciind că soluția instanței de fond nu poate avea la bază raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 4283 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 10.01.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, reclamantul I. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența debitului în sumă de_,75 lei aferent facturii nr._/13.12.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că la data de 10.10.2012, s-a prezentat la locuința sa o echipă a pârâtei, solicitându-i să pună în funcțiune toate aparatele pe care le avea în gospodărie, fiind întocmită nota de constatare nr._/10.10.2012; s-a ridicat contorul electric, în vederea verificării; în locul rezultatului verificări, i s-au comunicat facturile nr._ și nr._/13.11.2012, în valoare de_ lei.
A mai arătat că la data de 14.12.2012 a formulat și depus la pârâtă o contestație, iar ulterior a primit factura de stornare nr._/13.12.2012 și factura fiscală nr._/13.12.2012, în valoare totală de_,75 lei.
Menționează că nu datorează debitul solicitat, nu i s-a înmânat un desfășurător și nici modalitatea de calcul a facturii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.111 C.pr.civ.
La data de 25.03.2013, pârâta . C. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională (filele 17-28).
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de_,75 lei, temeinicia și legalitatea emiterii facturii fiind arătate în cuprinsul întâmpinării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118, art.119 și urm.C.pr.civ., Legea nr.123/2012, H.G. nr.1007/2004.
Prin încheierea din data de 18.02.2014, constatând că există identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/280/2013 și cererea reconvențională din dosarul nr._, s-a dispus reunirea celor două cauze în cadrul dosarului nr._ .
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/280/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 26.06.2013, reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. I., obligarea acestuia la plata sumei de_,90 lei reprezentând contravaloarea energie electrică agenți economici/casnici, obligarea la plata dobânzii legale până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art.194 și urm.C.pr.civ., art.1357 și urm.C.civ., art.1.516 și art. 1.521 C.civ., art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea nr.13/2007.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 4283 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecatoria P., a fost admisă cererea de majorare onorariu expert și a fost obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 600 lei către expert Ghemaru C. reprezentând diferență onorariu.
Au fost respinse excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității de reprezentant.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I. S., în contradictoriu cu pârâta . C..
S-a constatat inexistența debitului în sumă de_,75 lei din factura nr._/13.12.2012.
A fost respinsă cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 724 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității (prematurității) acțiunii invocată prin întâmpinare de pârâtul-reclamant, instanța a constatat că aceasta nu este întemeiată, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată (26.06.2013) și dispozițiile art.VII din OUG nr.4/2013 (Dispozițiile art. 2 alin. (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, se aplică numai proceselor începute după data de 1 august 2013).
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentat a Coface Romania Management Services SRL (fiind astfel calificată excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul-reclamant), instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece din procura depusă în dosarul nr._/280/2013 de la filele 6-8, inclusiv anexa acesteia, reiese că mandatara Coface Romania Management Services SRL a fost împuternicită de . să introducă și să susțină cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește forma ce trebuie să o îmbrace procura, disp. art. 151 alin. 1 C.pr.civ. prevăd că atunci când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 151 C.pr.civ. în ceea ce privește forma procurii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante, instanța a constatat că este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.
Din motivarea cererii reconvenționale, se reține că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică, pârâta-reclamantă invocând în susținerea cererii sale întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, în prezenta cauză pârâtei-reclamante îi revine obligația de a face dovada faptului că în patrimoniul său a fost produs un prejudiciu, ceea ce impune demonstrarea dreptului său de proprietatea asupra energiei electrice consumate fraudulos.
Față de obiectul cererii reconvenționale, în lipsa unui contract între părți, instanța a analizat calitatea procesuală a pârâtei-reclamante în baza dispozițiilor legale aplicabile.
Prin art.2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004 se determină domeniul de aplicare cu arătarea subiectelor de drept implicate și anume: furnizorul, consumatorul și operatorul de rețea.
În continuare, prin art. 4 pct. 20 și 30-31, se face distincție între activitatea de furnizare de energie electrică (prin care se înțelege activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include și facturarea energiei electrice - lit.d) și operatorul de rețea, acesta fiind operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție, acesta din urmă fiind definit drept persoana juridică, titulară a unei licențe de distribuție, care deține, exploatează, întreține, modernizează și dezvoltă o rețea electrică de distribuție (similar, distribuitor) – pct. 30
Cu privire la facturarea și plata energiei electrice, se stabilesc raporturi contractuale între furnizor și consumator – art. 33 (furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul) și art. 34 (contractul de furnizare stabilește raporturile dintre un furnizor și un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice, inclusiv facturarea și plata energiei electrice), încheierea contractului fiind supusă condiției prealabile a încheierii de către furnizor și, în mod excepțional de către consumator, a unui contract de distribuție și/sau de transport cu operatorul de rețea care deservește locul de consum – art. 40 Regulament.
Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situația consumului fraudulos, se face exclusiv de către furnizorul de energie electrică. În acest sens, art. 128 alin. 1 din Regulament prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
De asemenea, și Legea nr. 123/2012 face distincția între furnizorul de energie electrică – art.3 pct. 26 (furnizor - persoană fizică și/sau juridică ce desfășoară activitatea de furnizare de energie) și operatorul de distribuție/operatorul de transport și de sistem – art.3 pct. 39 (operator de distribuție - orice persoană fizică sau juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de distribuție și care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de distribuție într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor acesteia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuție de energie electrică), art.3 pct.40 (operator de transport și de sistem - orice persoană juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de transport și care răspunde de operarea, asigurarea întreținerii și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de transport într-o anumită zonă și, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de transport de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice).
Prin furnizare de energie electrică se înțelege activitatea de vânzare de energie electrică către clienți, precum și alimentarea cu energie electrică a locurilor de consum aflate în proprietatea furnizorului (art.3 pct.25).
Distribuția de energie electrică presupune transportul energiei electrice prin rețele de distribuție de înaltă tensiune, medie tensiune și joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală de până la 110 kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienți, fără a include furnizarea (art.3 pct.22).
Conform art.52 alin.2, energia electrică furnizată clientului se facturează de către furnizor, conform reglementărilor ANRE și prevederilor legale în vigoare.
Prin același act normativ la art.61, se stabilește obligația consumatorului de a răspunde pentru daunele cauzate furnizorului/operatorului de rețea din culpa sa, în condițiile stabilite prin contractul de furnizare, iar în cazul intervențiilor asupra instalațiilor electrice de către persoane neautorizate, operatorul de rețea este îndreptățit să întrerupă alimentarea cu energie electrică, în conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.
Art. 142 alin. 4 din Regulament, invocat de pârâta-reclamantă ca temei al cererii stabilește doar modul de recalculare în cazul consumului fraudulos. Această dispoziție trebuie corelată cu art.128 alin.1, în sensul că facturarea consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică.
Totodată art.156 din Regulamentul aprobat prin H.G.nr.1007/2004 reglementează procedura contestării facturilor emise de furnizor, fără să rezulte calitatea operatorului de distribuție în facturarea consumului de energie electrică.
Obligația consumatorului de a plăti despăgubiri furnizorului sau operatorului de rețea subzistă, în baza art.191 alin.1 din Regulament, pentru pagubele dovedite, produse operatorului de rețea sau altor consumatori, ca urmare a funcționării necorespunzătoare a echipamentelor sau a instalațiilor proprii ori a acțiunii personalului propriu. Însă, pe de-o parte, consumul fraudulos de energie electrică nu reprezintă o pagubă în patrimoniul operatorului de rețea, iar pe de altă parte, pentru situația particulară a consumului fraudulos sunt aplicabile dispozițiile art. 128 alin.1.
În cauză pârâta-reclamantă . are calitatea de operator de distribuție.
Consumatorul de energie electrică este în raport contractual cu furnizorul de energie electrică, . contractual născut în baza contractului de furnizare a energiei electrice, ca și contract de adeziune reglementat și aprobat de ANRE, ca autoritate de reglementare, prin Decizia nr. 57/1999.
Reclamanta, în calitate de operator de distribuție, nu are raport juridic decât cu furnizorul, în baza contractului de distribuție încheiat cu acesta, fără ca între consumatorul contractual al . și operatorul de rețea, ., să existe vreun raport, fie de natură contractuală, fie legală.
Prin dispozițiile legale mai sus menționate se reglementează expres raportul juridic dintre consumatorul de energie electrică și furnizor, în ceea ce privește măsurarea și facturarea energiei electrice, nefiind inclus în acest raport și operatorul de distribuție, care, deși deține în proprietate contorul electric, nu are ca atribuții facturarea consumului de energie (fie și fraudulos), energia electrică facturându-se de către furnizor.
În conformitate cu prevederile art. 126 alin.1, art. 128 alin.1 și art.141 din HG 1007/2004, în situația în care se constată defectarea echipamentului de măsurare sau că s-a consumat fraudulos energie electrică, recalcularea energiei electrice trebuie realizată doar de furnizorul de energie electrică în baza unei proceduri de recalculare care obligatoriu trebuie supusă aprobării ANRE.
Din probele administrare, instanța reține că între părțile din prezenta cauză nu există un contract, și nici nu a intervenit un fapt juridic sau vreo dispoziție legală care să dea naștere unui raport juridic obligațional.
Prin motivarea întâmpinării, chiar pârâta arată că prin consum fraudulos, în conformitate cu art.90 alin.2 lit.b din Regulament se înțelege orice intervenție la instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare, iar furnizorul este îndreptățit să calculeze și să recupereze energia electrică consumată și neînregistrată de grupul de măsurare. Totodată, se mai arată de către pârâtă și faptul că reclamantul, având paza juridică a grupului de măsurare a energiei electrice de la data semnării contractului cu ., este direct răspunzător de bunurile date în custodia acestuia, în raport de dispozițiile art.87 lit.b și art.110 din Regulament, iar pârâta, în calitate de proprietar al lucrului alterat, este îndreptățită să obțină despăgubirea pentru prejudiciul suferit de la cei care au în paza juridică contorul. Astfel, lucrul alterat, care ar îndreptăți-o pe pârâtă la despăgubiri, nu poate fi decât contorul și instalația aferentă, proprietatea pârâtei.
Prin urmare, în lipsa dovedirii de către pârâta-reclamantă a calității sale de furnizor implicit, care să-i permită să efectueze atât activitatea de distribuție, cât și activitatea de furnizare, nu se justifică, în baza dispozițiilor legale enunțate, calitatea sa de proprietar al energie electrice și, astfel, de persoană în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică invocat.
Având în vedere situația de fapt și de drept anterior expusă, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante, invocată din oficiu și, în consecință, a respins cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză, se reține că pârâta a emis factura nr._/13.12.2012, pentru suma de_,75 lei (fila 6), aceasta reprezentând contravaloarea energiei electrice calculate ca urmare a unui pretins consum fraudulos de către reclamant. Or, raportat la considerentele de mai sus, instanța a apreciat că, și în situația unui consum fraudulos, doar furnizorul este îndreptățit să emită factura de energie electrică.
Cum factura a fost emisă de pârâtă, în calitate de distribuitor de energie, iar nu de furnizorul de energie, ., în calitate de proprietar, față de dispozițiile art.111 C.pr.civ., instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, constatand inexistența dreptului de creanță al pârâtei în sumă de_,75 lei din factura nr._/13.12.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - reclamantă ., pe care a criticat-o, invocand, in esenta, urmatoarele:
Instanta de fond a interpretat si aplicat eronat legea, probatorioul administrat confirmand existenta unui consum fraudulos de energie electrica, ca urmare a unei interventii neautorizate asupra grupului de masurare a energiei.
În mod greșit, s-a apreciat lipsa calității sale procesuale, în contextul în care din reglementările legale în materie rezultă contrariul, în situațiile de consum fraudulos, energia consumată în mod suplimentar, respectiv diferența dintre energia consumată în mod real și cea înregistrată de contor reprezintă un consum direct pentru C. Distribuție SA din instalațiile electrice de distribuție aflate în proprietatea sa. Prejudiciul creat prin consumul fraudulos de nergie electrica, nemasurata si nefacturata de C. Vanzare, s-a produs in patrimoniul C. Ditributie, aceasta avand calitate procesuala activa.
S-a sustinut ca sunt intrunite dispozitiile art.1349 si urm C.civ., privind raspinderea civila delictuala, iar, in subsidiar, este aplicabil art.1345 C.civ., privind imbagatirea fara justa cauza.
In drept, au fost invocate disp. art.299-3041 C.pr.civ., HG nr.1007/2004, Legii nr.123/2012.
In recurs a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 pct. 9 si art.3041 C.pr.civ., tribunalul considera recursul fondat.
Astfel, prima instanță a fost învestită cu o acțiune in constatarea inexistentei dreptului de creanta al ., nascut dintr-un potențial consum fraudulos, pârâta recurentă formuland cerere reconvențională ce are ca obiect pretenții civile rezultate din fapta delictuală, respectiv consumul fraudulos de energie electrică din rețeaua electrică aparținând ..
Judecatoria a analizat cu prioritate exceptia calitatii procesuale active a C. D., argumentele pentru admiterea exceptiei reprezentand, totodata, si argumente pentru admiterea actiunii principale, inexistenta dreptului de creanta fiind consecinta lipsei calitatii procesuale a C. D., in a solicita plata energiei electrice consumata fraudulos.
Tribunalul retine ca legislatia in materie prevede expres atributiile distribuitorului de energie electrica si pe cele ale furnizorului de energie electrica, relatii contractuale existand doar intre furnizor si distribuitor, pe de o parte, respetciv intre furnizor si consumator, pe de alta parte. De asemenea, art.128 alin.1 din regulamentul aprobat prin HG nr.1007/2004, avut in vedere de prima instanta, prevede ca furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar de catre recurenta-parata, intre C. D. SA si C. Vanzare SA exista un contract pentru serviciul de distributie a energiei electrice (nr.2786/15.03.2007-fila 26), in aplicarea si interpretarea caruia, raportat si la dispozitiile Legii nr.13/2007, partile au incheiat Protocolul nr.RO20/776/18.01.2012 (f.39). In cadrul acestuia s-a explicitat modul de derulare a obligatiilor legate de facturare/plata energiei electrice, in sensul ca energia electrica neinregistrata de un grup de masura sau care nu intra sub incidenta Ordinului 18/2005 al Presedintelui ANRE va fi facturata catre consumatori de catre operatorul de distributie, respective C. D..
În speță, potrivit notei de constatare nr._/10.10.2012 (f. 16, dosar conexat_/280/2013), la controlul efectuat la locul de consum al intimatului – reclamant S. iulian, s-a constatat ca aparatul de masura nu inregistreaza toata energia electrica consumata. Ulterior, ca urmare a expertizarii contorului, a reiesit ca asupra aparatului de masura s-a intervenit neautorizat asupra sigiliilor de metrologie si asupra contorului, fiind incidente, din punctul de vedere al recurentei-parate, dispozitiile privind consumul fraudulos de energie electrica. In aceasta situatie, avuta in vedere de Protocolul din 18.01.2012, susmentionat, energia nemăsurată trebuie facturată de către operatorul de distribuție, adică de ., iar nu de furnizorul C. Vanzare.
În consecință, tribunalul considera ca, in conditiile in care furnizorul nu plateste operatorului de distributie decat contravaloarea energiei electrice furnizata si masurata, prejudiciul constand in contravaloarea energiei electrice consumata efectiv de consumatori, dar nemasurata si nefacturata de furnizor, se produce in patrimoniul distribuitorului, existand astfel identitate între recurenta-parata și titularul dreptului dedus judecății, în situația constatării, cu certitudine, a consumului fraudulos de energie electrică, . fiind îndreptățită la recuperarea sumei reprezentând prejudiciul cauzat.
Față de considerentele expuse, considerand ca prima instanță a solutionat gresit cererea reconventionala, retinand temeinicia excepției lipsei calității procesuale active, in temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., recursul va fi admis, iar sentința casată și cauza trimisa spre rejudecare aceleași instanță de fond. Casarea va privi cauza in integralitate, intrucat admiterea actiunii principale a avut ca temei inexistenta dreptului recurentei de a cere plata contravalorii energiei electrice consumata fraudulos, concluzie eronata, cum s-a aratat anterior.
In rejudecare, urmeaza a se analiza ansamblul probator administrat si a se analiza pe fond cele doua actiuni deduse judecatii, prin prisma cauzelor juridice invocate de parti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă . C., cu sediul în mun. C., str. Brestei 2,_, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 4283 din data de 06.05.2014, pronunțată de Judecatoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. S., domiciliat în mun. P., .. 4A, jud. Argeș .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Noiembrie 2014.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, A. M. |
Grefier, E. N. |
red.A.M./05.12.2014
dact.C.E.C./3 exp.
jud.fond A.P.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1093/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1014/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
