Obligaţie de a face. Decizia nr. 1862/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1862/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 2900/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1862/2014
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul R. D. împotriva sentinței civile nr 2176/29.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind pârâtii D. I. V., C. L. DE FOND FUNCIAR DÂRMĂNEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, D. V. A., intimat D. G., D. V., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant prin avocat P. F., intimatul-pârât D. V. A., D. G. personal și asistați de avocat B. D., procurator D. V. A. pentru intimata D. V., lipsă fiind intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR DÂRMĂNEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat D.B., pentru intimații D. V. A., D. G. arată că intimatul D. V. este decedat.
Apărătorul recurentului depune la dosar o notă de evaluare a terenului așa cum i s-a pus în vedere anterior, precum și timbrajul aferent.
Avocat D.B., pentru intimații D. V. A., D. G. apreciază că evaluarea nu ar fi trebuit făcută în mod provizoriu așa cum a procedat recurentul, ci raportat la dispozițiile Ordonanței 80, unde la art.31 se stabilește că evaluarea se face în raport de valoare impozabilă a imobilului, în cazul unei acțiuni în revendicare.
Apărătorul recurentului arată că a evaluat imobilul așa cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.
Instanța, apreciază că în mod corect a fost evaluat terenul din litigiu, având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 146/1997 și nu dispozițiile Ord.80/2013.
Avocat D.B., pentru intimații D. V. A., D. G. arată că la fila 32 s-a depus taxa de timbru în sumă de 25 lei, dar aceasta a fost achitată pe numele P. A., achitată ca și persoană fizică și nu de cabinetul de avocatură, solicitând a se observa că pe chitanță este indicat CNP-ul acestuia.
Apărătorul recurentului arată că arată că odată cu chitanța dovada de achitare a taxei de timbru, d-ra avocat P. a depus și delegație de substituire în acest dosar, având mandat ca avocat din parte clienților de exercitare a oricărei activități, inclusiv de achitare a taxei de timbru.
Instanța, având în vedere că la dosarul cauzei, anexată dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru se află și împuternicirea avocațială a d-nei avocat P., care avea mandat să reprezinte recurentul în cauză și având în vedere scopul pentru care se achită taxele judiciare de timbru și anume acela de a se face venit în bugetul local, consideră că scopul este atins și că nu are așa de mare importanță pe numele cui este achitată taxa de timbru.
Avocat D.B., pentru intimații D. V. A., D. G. depune la dosar bonul fiscal, solicitând a fi luat în considerare la cheltuielilor de judecată ce urmează să fie solicitate.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de solicitat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond are 2 motivări simple. Motivează instanța de fond că ar fi vorba de o sentință penală pronunțată în anul 1943, dar, în realitate este vorba de o sentință pronunțată în anul 1945 și mai are în vedere la pronunțarea sentinței declarațiile pârâților la interogatoriu. Referitor la sentința penală, solicită să se constate că în cuprinsul acesteea este vorba de un conflict între autorul pârâților și un anume I. U., vecin cu autorul pârâților de pe partea cealaltă a unii canal. În cuprinsul sentinței se face vorbire de canal, dar limita respectivă nu era a proprietății autorului pârâților, ci a proprietății lui U.. Arată că nu poate motiva o sentință pe declarațiile pârâților, acestea fiind apărări. Instanța de fond a ignorat aproape toate probele administrate, arătând că s-au efectuat în cauză 2 expertize care au concluzionat ce susține reclamantul în acțiune. Una din expertize a avut și o completare, iar în completare s-a edificat încă o dată instanța despre existența faptică în teren. Instanța nu a avut în vedere înscrisurile de la dosar, respectiv Registrul agricol din 1951, adeverința din emisă de Primăria Dârmănesti, potrivit căreia pârâții au fost înscriși în Registrul agricol cu 300 m.p.. Mai arată că în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pârâții solicită suprafața de 1472 m.p. din proprietatea lui M. H. L., dacă nu va veni nimeni la drept. Arată că situația de fapt este cea reținută în expertize și anume că terenurile pe o porțiune de 550 m.p.se suprapun, iar altă porțiune este stăpânită în mod nelegal.
Avocat D.B., pentru intimații D. V. A., D. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică a sentinței de fond, cu cheltuieli de judecată. Arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimații sunt proprietarii uneiu suprafețe de teren de 2852 m.p.în intravilanul comunei Valea Nandrii. Pentru această suprafață de teren pârâții au titlu de proprietate pe care l-au depus în fața primei instanțe. Tot din actele depuse rezultă că recurentul este proprietarul unei suprafețe de 5990 m.p., acea adeverință de rol nu reprezintă dovada reconstituirii dreptului de proprietate, din schițele cadastrale depuse la dosar rezultă că recurentul deține o suprafață de teren mai mare decât are în titlu 6100 m.p. Reconstituirea în favoarea pârâților s-a făcut în raport de suprafața deținută de aceștia anterior colectivizării, este vorba de 2,47, pe vechiul amplasament, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar. Pe teren există casa construită în anul 1929, o altă construită în anul 1931, anexe, grajduri, gardurile sunt cele din vechime. Toate expertizele au stabilit că intimații dețin terenurile în limitele pe care le au în titlul de proprietate, nu dețin teren în plus, că recurentul deține o suprafață de teren mai mică, dar datorită faptul că în vecinătatea de S sunt acaparate de teren de 300 m.p. Experții au stabilit că există o suprapunere de 111 m.p., dar aflându-ne într-o acțiune în revendicare ar trebui comparate titlurile de proprietate. Arată că titlul de proprietate al pârâților este mai bine caracterizat, este eliberat în anul 1993, ulterior i-a fost eliberat titlu de proprietate și intimatului. La acea dată terenul nu mai era liber, a fost atribuit pârâților, teren deținut de aceștia din vechime. Arată că interogatoriul este un mijloc de probă și este normal ca instanță să aibă în vedere toate probele administrate în cauză. În ceea ce privește acea sentință din anul 1945 arată că s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește anul, s-a menționat anul 1943 arată că, potrivit acestui act, proprietate pârâților se întinde până la canal. Recurentul nu deține proces-verbal de punere în posesie, nu s-au putut stabili limitele de hotar pentru care s-a eliberat titlul de proprietate și terenul nu este îngrădit pe latura de Vest, îngrădirea s-a făcut pe parcursul procesului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată sub nr._ din 22.06.2012 reclamantul R. D. a chemat în judecată pe pârâtul D. I. V. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/21.07.1995, respectiv pentru poziția nr. 7 (. de 1852 mp învecinată la N – gârla Valea Nandrii, E- drum, S- V. N. și V- L. M.) și poziția nr. 8 (. 1000 mp învecinată la N –gârla Valea Nandrii, E- drum, S- V. N. și V - L. M.); obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie suprafețele de teren ce i-au fost reconstituite conform legii în punctul ”Acasă” pe vechile amplasamente, îndepărtarea construcțiilor ridicate abuziv pe terenurile menționate anterior (gard și alte construcții din materiale preponderent lemnos) și care se suprapun cu terenurile ce-i revin reclamantului, în calitate de proprietar, conform titlului de proprietate nr._/22.05.1998.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul ocupat abuziv de pârât, că titlurile de proprietate eliberate conform prevederilor legilor de fond funciar se suprapun pe o suprafață de aproximativ 4200 mp, că pârâtul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului pentru această suprafață, întrucât autorul său a deținut numai suprafața de 300 mp, în punctul respectiv situație față de care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii sale reclamantul a depus la dosar, în copie, titlul său de proprietate și cel al pârâtului, o adeverință de rol agricol, un set de comunicări din partea Comisiei Locale de Fond Funciar Dârmănești.
La 21.09.2012 reclamantul și-a completat acțiunea introductivă, solicitând a fi introduse în cauză și C. L. de Fond Funciar Dârmănești, respectiv C. Județeană de Fond Funciar Argeș și anularea procesului verbal de punere în posesie și a fișei cu date premergătoare emiterii titlului, acte emise pe numele pârâtului, pentru terenurile în litigiu.
Cu adresa nr. 4262/09.10.2012 Primăria Comunei Dârmănești a comunicat instanței actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate al pârâților (fila 39-46 dosar).
Prin întâmpinarea formulată și depusă în acest sens la dosar pârâtul D. V. a arătat că în fapt, reclamantul a fost validat cu o suprafață mai mică, în baza unei hotărâri judecătorești care nu menționează amplasamentul și vecinătățile terenului, că în realitate, terenul reclamantului nu se învecinează cu terenul proprietatea sa și prin urmare acțiunea în revendicare formulată este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât terenul proprietatea sa a fost îngrădit și stăpânit în limitele actuale de pârât și autorii săi de peste 40 de ani.
La 19.10.2012 reclamantul și-a completat din nou acțiunea introductivă în sensul că a precizat că înțelege să revendice suprafața de 1500 mp teren din terenul stăpânit în prezent de pârât și asupra căruia acestuia în mod nelegal i s-a constituit dreptul de proprietate.
La 09.11.2012 reclamantul și-a completat din nou acțiunea și a chemat în judecată și pe pârâții D. I. V. și D. I. G., fiii pârâtului D. I. V., care împreună cu acesta stăpânesc terenul în litigiu (fila 72 dosar).
Din oficiu au fost solicitate actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate deținut de reclamant, iar C. L. de Fond Funciar Dârmănești a comunicat instanței că actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/22.05.1998 au fost Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 59/19.04.1991, hotărâre ce a fost invalidată prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 1041/1995, aceasta din urmă hotărâre fiind contestată în instanță de către reclamant, care a obținut desființarea Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 1041/1995, menținându-se valabilă Hotărârea de validare nr. 59/19.04.1991, prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 1495/29.04.1998 și care obligă C. L. de Fond Funciar Dârmănești la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze.
Pârâții au depus la dosar în copie, actele ce le dețin cu privire la terenul în litigiu și construcțiile existente pe acest teren, actele de stare civilă și autorizațiile de construcție pentru imobilele existente pe teren (fila 74-86 dosar).
Părțile în proces au solicitat, iar instanța le-a încuviințat în dovedirea susținerilor lor proba cu acte, martori, interogatorii și expertiză de specialitate.
În acest sens au fost audiați pentru reclamant, martorii Calaman G. (fila 87), B. D. A. (fila 118), N. N., N. I. Ș. (fila 88, 89), I. N. M. (fila 147) și N. T. D. (fila 148), au fost luate interogatorii (fila 100, 109, 117 dosar), părțile au depus la dosar acte în dovedirea dreptului lor de proprietate și s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea terenului în litigiu.
La data de 04.02.2013 reclamantul și-a precizat din nou acțiunea introductivă, în sensul că suprafața totală de teren solicitată prin prezenta acțiune este de 1910 mp (ce se compune din aprox. 400 mp suprafață reconstituită conform titlului de proprietate nr._/1998 și ocupată abuziv de pârâți și suprafața de aprox. 1510 mp solicitată în plus, respectiv până la concurența suprafeței de 7500 mp cât au deținut autorii săi în punctul”Acasă” reprezentând curți), cu precizarea că suprafețele sunt date cu aproximație întrucât exactitatea acestora va rezulta în urma măsurătorilor ce se vor efectua cu ocazia expertizei de specialitate.
Față de cele menționate reclamantul solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 1510 mp, mai precis cât va rezulta din măsurători, așa cum a precizat (pe care acesta o deține fără drept, în sensul că lui i s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare decât cea deținută anterior de către autorii săi).
Expertiza dispusă în cauză a fost efectuată de exp. ing. I. G., fila 174-183 dosar și completată la cererea părților în proces la 26.04.2013 (fila 217-218 dosar).
De asemenea la cererea părților s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize de transpunere în teren a actelor de proprietate deținute de părțile în proces constatarea situației dacă aceste acte se suprapun sau nu, a celei privind construcțiile existente pe teren (fila 255-259 dosar).
Această din urmă expertiză a fost întocmită în prezența experților asistenți B. T. pentru pârâți (fila 277 dosar) și C. P. pentru reclamant (fila 301-303 dosar).
La solicitarea părților în proces raportul de expertiză a fost completat potrivit obiecțiunilor formulate de acestea (fila 324-329 dosar). Pe parcursul procesului D. V. a decedat fiind astfel introdusă în cauză D. V. care îl moștenește pe defunct alături de pârâții D. V. A. și D. V. G..
Prin sentința civilă nr. 2176/29.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung au fost respinse excepțiile invocate de pârâți.
A fost respinsă acțiunea astfel cum a fost precizată și completată formulată de reclamantul R. D., domiciliat în București, sector 5, ..5, ., . cu pârâții D. V. A., domiciliat în comuna Dârmănești, ..168, județul Argeș, D. G., domiciliat în comuna Dârmănești, ..167, județul Argeș, D. V., domiciliată în comuna Dîrmănești, . Argeș, C. L. de Fond Funciar Dârmănești, județul Argeș, cu sediul în . și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș.
A fost obligat reclamantul la 1800 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile în proces dețin terenuri învecinate situate în comuna Dârmănești, . terenul învecinat celui proprietatea reclamantului se află casa părintească și gospodăriile pârâților D. V. A. și D. G..
Proprietățile părților în proces sunt în prezent împrejmuite cu gard, iar amplasamentul acestora este anterior anului 1990, de peste 40 de ani cum au declarat martorii audiați în cauză.
Terenul în litigiu a făcut obiectul legilor de fond funciar și atât reclamantului cât și autoarei pârâților D. Sinica le-a fost eliberat în acest sens titluri de proprietate.
Astfel, reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/22.05.1998, iar autoarei pârâților defuncta D. Sinica, titlul de proprietate nr._/21.07.1995 anterior celui deținut de reclamant (cererea de reconstituire depusă de pârâtul D. V. – fila 42, neputând fi considerată așadar că a stat la baza emiterii titlului de proprietate emis pe numele autoarei pârâților).
Potrivit schițelor cadastrale întocmite anterior prezentului litigiu și care conform susținerilor acestora l-au generat, părțile în proces dețin suprafața de 6109 mp față de 5990 mp din acte (reclamantul), iar pârâții 2852 mp, adică atât cât este înscris în titlul de proprietate (fila 78, fila 85 dosar).
De altfel, în precizarea de acțiune formulată și depusă la dosar la fila 151 reclamantul a menționat că suprafața ce o revendică de 1510 mp este cea raportată la suprafața de 7500 mp din acest punct, pe care autorii săi au deținut-o în acest punct conform adeverinței nr. 347/15.04.1993, fila 14 dosar.
Așadar, reclamantul a înțeles să-și întemeieze acțiunea numai parțial pe titlul de proprietate din care rezultă suprafața de 5990 mp, invocând dreptul de proprietate al autoarei sale pentru diferența pretinsă ocupată de pârâți așa cum figura în evidențele agricole.
În expertizele efectuate în cauză a fost reținută situația de fapt existentă în teren, în sensul că gardurile sunt cele edificate anterior anului 1990, nu mai există urme ale vechilor hotare și că terenul proprietatea reclamantului a făcut parte din patrimoniul fostului CAP.
Pe terenul proprietatea pârâților există edificate mai multe construcții dintre care 3 case și 2 grajduri și alte anexe gospodărești, parte din ele fiind realizate în anul 1969 (fila 219 dosar).
Având în vedere concluziile apreciate ca fiind contradictorii ale expertizei efectuate în cauză de exp. I. G. față de constatările reținute în raport, fila 175, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize cu participarea și a experților desemnați de părți.
În acest sens a fost desemnat expert D. I. și a experților asistenți C. P. și B. V. T. pentru părți.
În raport de constatările experților și depozițiile martorilor audiați în cauză instanța a reținut că în prezent părțile în proces stăpânesc terenurile ce le dețin în punctul respectiv în suprafețele ce se regăsesc între împrejmuirile existente pe teren.
De asemenea, că reclamantul stăpânește o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate în condițiile în care terenul său nu este împrejmuit pe toate laturile (partea terenului dinspre nord și canal) și în care nu a putut prezenta procesul verbal de punere în posesie, act cu care să facă dovada situației terenurilor la momentul punerii în posesie și a limitelor avute în vedere la punerea în posesie și în care, din partea comisiei locale s-a susținut că acest act nu se regăsește în arhiva comisiei (fila 71).
Toate constatările experților au avut în vedere linia de hotar existentă la momentul preluării terenului de către stat din patrimoniul autoarei reclamantului delimitată de o construcție-grajd ce a existat pe teren, situație care nu poate fi ținută în seamă în prezent în condițiile în care reclamantului i s-a reconstituit o suprafață mai mică decât cea de 7500 mp existentă între hotarele vechi date între altele, de amplasamentul acelei construcții.
De altfel pe parcursul modificărilor și precizărilor aduse acțiunii inițiale reclamantul a arătat că înțelege să-și întemeieze cererea în revendicare atât pe titlul de proprietate, cât și pe adeverința de rol agricol (fila 14 dosar), act în care la poziția autoarei sale figura suprafața de 7500 mp, susținere care va fi înlăturată având în vedere că pentru diferența dintre cele două suprafețe reclamantul nu a obținut reconstituirea dreptului de proprietate.
Așadar, prin raportare strictă la suprafața înscrisă în titlul de proprietate al reclamantului de 5990 mp experții au constatat că titlurile se suprapun pe 828 mp (expertiză I. G. – fila 175), respectiv cu 115 mp (expertiză D. I. – fila 254), experții consilieri susținând punctele de vedere ale părților ce i-au propus.
În ambele expertize s-a reținut că pârâții stăpânesc suprafața de 2852 mp înscrisă în titlul lor de proprietate.
Instanța a reținut că terenul proprietatea reclamantului nu este îngrădit pe toate laturile și că pârâții stăpânesc suprafața înscrisă în titlul lor de proprietate, între hotarele ce au existat anterior emiterii acestor acte.
De asemenea instanța a reținut că hotărârea din anul 1943 (fila 224) atestă că proprietatea pârâților se întindea până la canal ca și în prezent, și că titlul de proprietate contestat de reclamant a fost emis pe numele autorilor pârâților, neputându-se astfel considera că cererea de la fila 42 a stat la baza emiterii acestui titlu.
Așadar instanța a reținut, în raport de probatoriile administrate în cauză că nu s-a făcut dovada faptului că pârâții ocupă abuziv din terenul proprietatea reclamantului și că titlul lor de proprietate ar fi fost eliberat prin încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului având în vedere că terenul proprietatea reclamantului nu este împrejmuit pe toate laturile (operațiune pe care reclamantul a realizat-o parțial pe parcursul procesului potrivit susținerilor pârâților) reclamantul nu deține un proces verbal de punere în posesie iar pârâții stăpânesc terenul între aceleași limite ca și autorii lor în suprafața înscrisă în titlul ce îl dețin. Instanța a respins excepțiile invocate de pârâți privind lipsa interesului și a calității pârâților având în vedere că reclamantul a arătat în modificările acțiunii formulate actele în baza cărora a înțeles să revendice și a susținut calitatea de posesori neproprietari ai pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Instanța de fond, respingând acțiunea, nu aduce nicio motivare pentru care a înlăturat concluziile celor două rapoarte de expertiză de specialitate efectuate în cauză.
Dacă instanța de fond ar fi lecturat hotărârea din 17.04.1945 și nu s-ar fi luat numai după declarația pârâților, ar fi observat că singura proprietate la care se face referire că se întindea până la canal este a numitului I. S U..
Instanța de fond este în totală necunoștință de cauză cu privire la actele dosarului sau, și mai grav, nu ia în calcul decât susținerile pârâților.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca fondat.
In cauză se constată că instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în revendicare, nulitate absolută titlu de proprietate și ridicare construcții acțiune în care ambele părți invocă titluri de proprietate eliberate în temeiul Legii 18/1991 ceea ce atestă că terenul a fost la CAP la 01.01.1990.
Din concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză rezultă cu certitudine mai presus de orice îndoială că titlurile de proprietate ale celor 2 părți se suprapun pentru suprafața de 522 mp, situație în care se impune a se compara cele două titluri prezentate de părți.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu concluziile raportului de expertiză, rezultă că reclamantul a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra căruia i s-a eliberat titlul de proprietate, acestuia reconstituindu-i-se dreptul de proprietate în pct.în litigiu pe vechiul amplasament.
De altfel, această situație este confirmată chiar de către pârâți cu ocazia formulării cererii de reconstituire în temeiul Legi ]8/1991 ocazie cu care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1422 mp, suprafață ce aparține autoarei reclamantului, reconstituire ce ar fi urmat a avea loc numai dacă acest teren nu ar fi fost solicitat de persoanele îndreptățite.
Ori, acest teren a fost solicitat de reclamant în calitate de moștenitor, fiindu-i eliberat în acest sens titlul de proprietate.
Însă, având în vedere că titlurile de proprietate ale părților se suprapun doar pentru suprafața de 522 mp, suprafață pentru care reclamantul justifica pe deplin dreptul de proprietate, tribunalul reține că doar pentru această suprafață se impune a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat pârâților întrucât pentru această suprafață nu justifică îndreptățirea la reconstituire.
În ce privește diferența de suprafață pe care o solicită reclamantul, tribunalul apreciază că pentru aceasta nu justifică dreptul de proprietate așa cum am arătat, acesta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 522 mp ce este ocupată într-adevăr fără drept de către pârâți.
Împrejurarea că autoarea reclamantului ar fi deținut potrivit mențiunilor din registrul agricol și a unor acte primare o suprafață mai mare în pct.în litigiu nu face dovada dreptului de proprietate al reclamantului, acesta deținând titlul de proprietate doar pentru suprafața reținută în raportul de expertiză, titlul de proprietate care așa cum am arătat, se suprapune cu titlul de proprietate eliberat pârâților doar pentru suprafața de 522 mp și nicidecum pentru suprafața de 1900 mp.
Faptul că terenul reclamantului nu este împrejmuit pe toate laturile nu este de natură să afecteze valabilitatea titlurilor de proprietate întrucât nu împrejmuirea îi conferă dreptul de proprietate asupra terenului ci titlul de proprietate, titlul care așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat se suprapune cu titlul de proprietate eliberat pârâților.
Mai mult decât atât, inclusiv pârâții au recunoscut că terenul pe care îl stăpânesc întrucât sunt strâmtorați nu le aparține, ci aparține autoarei reclamantului, respectiv L. M., recunoaștere care atestă că pârâții că pârâții nu au fost îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață în pct. în litigiu situație ce atrage nulitatea absolută a titlului de proprietate pentru suprafața de 522 mp.
În ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor aflate pe terenul în litigiu, respectiv C6, C7, C8 îl apreciază ca neîntemeiat, întrucât așa cum rezultă din probele administrate, aceste construcții au fost edificate în baza unor autorizații de construcții, au fost edificate după eliberarea titlului de proprietate, pârâții având reprezentarea edificării acestora pe terenul proprietate ceea ce le conferă calitatea de constructori de bună credință situație în care nu pot fi obligați la ridicarea acestora.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează a admite recursul, a modifica sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 522 mp identificată în schița anexă la raportul de expertiză f.331, anulează titlul de proprietate nr._/1995 pentru suprafața mai sus menționată. Respinge capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor edificate pe terenul mai sus arătat, respectiv C6,C7, C8 descrise în schița RET de la fila 254.
În baza art.274 alin.3 Cod pr.civilă obligă intimații la 300 lei cheltuieli de judecată fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul R. D. împotriva sentinței civile nr 2176/29.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind pârâtii D. I. V., C. L. DE FOND FUNCIAR DÂRMĂNEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, D. V. A., intimat D. G., D. V.
Modifică sentința în sesnul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 522 m.p.identificată în schița anexă la RET( fila 331).
Anulează titlul de proprietate nr._/1995 pentru suprafața mai sus menționată.
Respinge capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor edificate pe terenul mai sus arătat, respectiv C6,C7, C8 descrise în schița RET de la fila 254.
Obligă intimații la 3000 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2014 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./4 exp.
15.09.2014.
jud.fond O.V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1635/2014. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1093/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
