Anulare act. Decizia nr. 549/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 1490/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 549/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, PRIN ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI împotriva sentinței civile nr. 2349/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI ARGEȘ, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI DÂMBOVICIOARA și S. C. COMPANIA DE TURISM PIATRA CRAIULUI S.R.L., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise (la solicitarea apărătorului intimatei pârâte ) a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 21.03.2013 sub nr._, reclamanta Administrația Națională a Pădurilor – Romsilva prin Administrația Parcului Național Piatra Craiului a chemat în judecată pe pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului Argeș, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului a Comunei Dâmbovicioara și S.C. Compania de Turism Piatra Craiului SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr. 7/21.01.2002 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului Argeș, a procesului verbal de punere în posesie din 21.02.2012 emis de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Dâmbovicioara și a cărții funciare nr._ provenită din conversia cărții funciare vechi nr. 827 Dâmbovicioara, nr. cadastral 842, în suprafață de 14.410 mp, pentru suprafața de 184,4 mp.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu Consiliul Local al Comunei Dâmbovicioara, în anul 2005 contractul de concesiune, înregistrat sub nr. 9655/_ și la Primăria Comunei Dâmbovicioara sub nr. 2381/06.12.2005 în vederea concesionării suprafeței de 750 mp teren în punctul „L. Brusturet”.
Mai arată reclamanta că după încheierea contractului împreună cu reprezentanții concedentului s-a trecut la delimitarea suprafeței de 750 mp și s-a împrejmuit cu gard această suprafață.
Precizează reclamanta că titularii înscriși în Titlul de Proprietate nr. 7/21.01.2002 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului Argeș și în procesul verbal de punere în posesie nr. 5/21.02.2002 emis de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Dâmbovicioara, au vândut terenurile pârâtei . Piatra Craiului SRL, iar reprezentanții acestora în anul 2010 au construit un gard pentru protejarea proprietății lor însă au înglobat integral suprafața de 750 mp ce face obiectul contractului de concesiune, motivând că această suprafață este inclusă în proprietatea lor.
În urma unei expertize extrajudiciară, arată reclamanta a rezultat faptul că suprafața reală înscris în Titlul de Proprietate nr. 7/2002 este de 14.135,52, mai puțin cu 274,2 mp decât suprafața înscrisă în titlu; a fost făcută delimitarea terenului potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 5/21.02.2002 și a rezultat suprafața reală de_,33 mp, mai mult cu 3071,61 mp decât cea înscrisă în Titlul de Proprietate nr. 7/2002, situație în care 182,1 mp face parte din suprafața concesionată de 750 mp. Din concluziile expertizei efectuate rezultă că suprafața de 184,4 mp ce face obiectul contractului de concesiune este cuprinsă și în titlul de proprietate.
Astfel, arată reclamanta se impune anularea parțială a contractului de concesionare, întrucât terenul ce a făcut obiectul acestui contract aparține domeniului public al Comunei Dâmbovicioara.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 53-58 Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, Legea nr. 169/1997.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar, în copie, Titlul de proprietate nr. 7/21.01.2002 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului Argeș, procesul verbal de punere în posesie din 21.02.2002 emis de către C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului a Comunei Dâmbovicioara, Cartea funciară nr._ provenită din conversia cărții funciare vechi nr. 827 Dâmbovicioara, nr. cadastral 842, în suprafață de 14.410 mp, contractul de concesiune înregistrat sub nr. 9655/_ și la Primăria Comunei Dâmbovicioara sub nr. 2381/06.12.2005, raportul de expertiză întocmit de exp. V. V., hotărârea nr. 14/25.08.1999 a Consiliului Local al Comunei Dâmbovicioara privind domeniul public al comunei, hotărârea nr. 28/04.12.2005 a Consiliului Local al Comunei Dâmbovicioara cu privire la aprobarea concesionării terenului din punctul ”L. Brusturet”, caietul de sarcini și procesul verbal nr. 2290/27.10.2005 cu privire la licitația concesionării ternului din punctul „L. Brusturet” și schițe cadastrale.
La data de 25.04.2013 pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovicioara a formulat întâmpinare, solicitând instanței admiterea acțiunii formulate de reclamantă și să se dispună anularea parțială a Titlului de Proprietate nr. 7/21.01.2002 pentru suprafața de 184,4 mp, întrucât această suprafață face parte din domeniul public al comunei Dâmbovicioara și face obiectul contractului de concesiune nr. 2381/06.12.2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.05.2013 pârâta . Piatra Craiului SRL Dâmbovicioara a solicitat instanței respingerea acțiunii formulată de reclamantă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerente pârâta a arătat că este cumpărător de bună credință care a cumpărat în anul 2006 terenul pădure care face obiectul litigiului, liber de sarcini și servituți conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4309/21.12.2006 autentificat la BNPA C. V. și C. M. și nu îi poate fi opozabil contractul de concesiune nr. 9655/06.12.2005 (nr. 2381/06.12.2005), teren ce nu a făcut obiectul unei concesiunii, că albia pârâului nu are absolut nicio legătură cu lunca pârâului, că hotărârea nr. 14/25.08.1999 a Consiliului Local al Comunei Dâmbovicioara se referă strict la „albia pârâului”, care nu are nicio legătură cu terenul-pădure cu vegetația forestieră care a fost retrocedat familiei C. If. I., conform procesului verbal de punere în posesie nr. 5/21.01.2002 și Titlului de Proprietate nr. 7/26.06.2002, că din punct de vedere tehnic și geografic albia pârâului Dâmbovicioara începe de la punctul” Gâlgoaie”, „Izvorul Gâlgoaie”, „Izvorul pârâului Dâmbovicioara” care se află cu aproximativ 1000 m în aval de terenul ce face obiectul litigiului, astfel contractul de concesiune nr. 9655/06.12.2005 (nr. 2381/06.12.2005) nu are nicio bază legală privind faptul că terenul care face obiectul litigiului ar fi în proprietatea Consiliului Local al Comunei Dâmbovicioara.
Mai arată pârâta că reclamanta nu are cadastru și carte funciară pentru terenul care face obiectul contractului de concesiune, că potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 5/21.01.2002, a Titlului de Proprietate nr. 7/26.06.2002 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4309/21.12.2006 terenul în suprafață de 14.410 mp se învecinează la E – drum comunal astfel între terenul societății pârâte și drumul comunal nu a fost și nici nu va fi vreodată un alt proprietar, că aceste acte au fost anterioare datei de 06.12.2006 data încheierii contractului de concesiune.
Precizează pârâta că reclamanta la data încheierii contractului de concesiune nu avea personalitate juridică.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, reluând susținerile menționate în întâmpinarea din 20.05.2013.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă, reclamanta a arătat că deși pârâta . Piatra Craiului SRL este cumpărător de bună credință al terenului forestier prin acțiunea sa solicită instanței să se constate că suprafața de 184,4 mp nu face parte și nu a făcut parte niciodată din teren proprietate privată, reluând susținerile menționate în cererea de chemare în judecată.
Prin rezoluția din 12.06.2013 în baza dispozițiilor art. 201 și art. 203 alin. 1 C.pr.civ., instanța a fixat primul termen de judecată la data de 28.06.2013, când se vor cita părțile.
În ședința publică din data de 28.06.2013 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topo, fiind numit expert ing. D. I., cu un onorariu de 600 lei, expertiza având ca obiective: să se pună pe teren actele de proprietate ale părților; să se precizeze dacă există suprapuneri; să efectueze o descriere a situației juridice a terenului, față de actele dosarului; să se analizeze CF și să se precizeze dacă terenul este înscris în aceasta; să culeagă și alte informații de la organele competente, pentru descrierea în fapt a terenului; să se precizeze dacă terenul aparține domeniului public; să descrie limita exactă a fondului forestier; să se precizeze categoria de folosință a terenului, la data de 15.11.2013 fiind depus la dosar raportul de expertiză.
La data de 12.12.2013 pârâta . Piatra Craiului SRL a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 2349/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. C. Compania de Turism Piatra Craiului S.R.L., invocată de aceasta prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, PRIN ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI, cu sediul în Comuna Zărnești, ., județul B., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, RO_, reprezentată prin ing. M. Verghelet – director parc, împotriva pârâtelor C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI DÂMBOVICIOARA, cu sediul în ., . PIATRA CRAIULUI SRL, cu sediul în ., . nr. 980, județul Argeș, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 7 din 21 ianuarie 2002 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 90.000 mp. situată pe raza comunei Dâmbovicioara pentru moștenitorii defunctului C. I., respectiv C. D., C. G., C. I., R. Lucreția, C. M. și C. N., suprafață dispusă în două parcele, respectiv 14.410 mp., situată pe raza Ocolului Silvic Rucăr, învecinat la E cu Drumul comunal, la V cu Drum comunal, la S cu C. A. S. UP VI, UA 28, și la N cu C. I. P. și respectiv 75.590 mp. situată pe raza Ocolului Silvic Rucăr, UP VI, UA 28 învecinată la E cu drum acces, la V cu . cu C. A. S. și la N cu C. I. P..
Pentru acest teren moștenitorilor defunctului C. I. le-a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 5 din 21 ianuarie 2002 .
Ulterior, respectiv la data de 21 decembrie 2006 între moștenitorii defunctului C. I., respectiv C. D., C. G., C. I., R. Lucreția, C. M. și C. N. și S. C. „Compania de Turism Piatra Craiului”a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 4309 prin intermediul căruia terenurile menționate în titlul de proprietate sus indicat au fost înstrăinate pentru suma de 85.000 lei.
Reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Administrația Parcului Național Piatra Craiului a încheiat cu Consiliul Local al Comunei Dâmbovicioara, în anul 2005 contractul de concesiune înregistrat sub nr. 9655/06.12.2005 la Primăria Comunei Dâmbovicioara sub nr. 2381/06.12.2005 ce avea ca obiect concesionarea către reclamantă a suprafeței de 750 mp teren în punctul „L. Brusturet”.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către inginer expert D. I. a fost identificat terenul ce face obiectul prezentului litigiu, concluzionându-se că acesta este înscris în titlul de proprietate ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare sus menționat, dar și în contractul de concesiune invocat de către reclamantă.
Expertul a precizat că terenul cu suprafața de 14.410 mp., delimitat de punctele 1-A-B-F-C-D-7-8-9-10-11-12-12-14-15-16-17-18-19-20-1 reprezintă terenul reconstituit moștenitorilor C. I., colorat cu verde pe schița de plan anexă la raportul de expertiză, în timp ce terenul cu suprafața de 14 410 mp. delimitat de punctele 1-A-H-2-3-4-5-6-47-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-1, colorat cu portocaliu, reprezintă terenul descris în documentația cadastrală nr. 5843 din 12 mai 2013, cu numărul cadastral 842, înscriindu-se în contractul de vânzare cumpărare numai suprafața de 14.410 mp. (suprafața rezultată din măsurători fiind de 16 054 mp).
Totodată expertul a procedat la poziționarea pe schița de plan anexă la raportul de expertiză a terenului în suprafață de 750 mp., delimitat de punctele A-B-F-G-H-I-J-A care reprezintă terenul concesionat de către Administrația Națională Piatra Craiului, colorat cu culoare roșie, concluzionându-se că terenul cu suprafața de 227 mp., delimita de punctele A-B-F-G-H-A reprezintă suprapunerea dintre terenul concesionat și terenul ocupat de către pârâtă.
Din Hotărârea nr. 15 din 29 mai 2005 emisă de Consiliul Local Dâmbovicioara rezultă că s-a aprobat introducerea în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Dâmbovicioara a bunurilor imobile prevăzute în anexa ce face parte integrantă din hotărâre, fiind menționată suprafața de 2,34 ha împărțită în două loturi, cu următoarele vecinătăți: Lotul nr. 1 N. Fond Forestier Ocolul Silvic Rucăr, la S cu Cabana Brusturet și Cabana Hunter Club, la E fond forestier și la V Ocolul Silvic Rucăr și la V cu Ocolul Silvic Rucăr și Lotul nr. 2 învecinat la N cu Cabana Brusturet și Cabana Hunter Club, la S păduri proprietate privată, la E fond forestier Ocolul Silvic Rucăr și la V păduri proprietate privată.
Prin prezenta cerere se tinde ca terenul în suprafață de 227 mp. să fie scos din proprietatea pârâtei, deși o cerere de constatare a nulității absolute de contractului de vânzare cumpărare prin care aceasta a dobândit în proprietate bunurile nu a fost formulată.
În aceste condiții, instanța nu poate aprecia cu privire la legalitatea titlului de proprietate ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare, întrucât în acest mod s-ar ajunge în mod indirect la lipsirea de efecte juridice a unui act care nu a fost contestat.
Totodată, instanța a reținut că nu se regăsesc temeiuri care să conducă la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, cu atât mai mult cu cât cea care a emis titlul de proprietate este însăși C. locală de fond funciar Dâmbovicioara, care funcționează în cadrul Consiliului Local Dâmbovicioara și ce este condusă de către primarul localității, iar aceiași instituție a procedat la concesionarea terenului către reclamantă.
De altfel, pentru terenul în suprafață de 90.000 mp. situat pe raza comunei Dâmbovicioara, la 21 ianuarie 2002 primarul localității Dâmbovicioara a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 5, aflat la fila 106 dosar, prin intermediul căruia moștenitorii defunctului C. If. I. au fost puși în posesie, pentru ca ulterior, la 6 decembrie 2005 să se dispună concesionarea unei părți din terenul pentru care s-a dispus punerea în posesie prin intermediul sus menționatului proces verbal către reclamantă.
În aceste condiții, este evident că la momentul emiterii Hotărârii de Consiliu Local reclamanta nu mai avea în administrare terenul pentru a putea emite o hotărâre prin care acest bun imobil să fie trecut în patrimoniul acestei unități administrativ teritoriale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, PRIN ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI, care susține, în esență, următoarele:
Motivarea instanței cu referire la faptul că nu s-a solicitat nulitatea contractului de vânzare nr.4309/21.12.2006 și că nu poate aprecia cu privire la legalitatea titlului de proprietate ce a stat la baza contractului de vânzare nu este justificată, atâta timp cât, limitele înscrise în titlul de proprietate sunt total greșite.
În ceea ce privește faptul că pentru aceeași suprafață s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și s-a concesionat, instanța se află într-o totală eroare, având în vedere că suprafața deținută în realitate de către Compania de Turism Piatra Craiului SRL este mai mare decât cea înscrisă în actele de proprietate datorită înscrierii în titlul de proprietate a limitelor și anume s-a înscris „drum comunal” în loc de „lunca pârâului Brusturet” sau teren rezervă primărie, pentru suprafața de 227 mp.
Faptul că nu s-a solicitat nulitatea contractului de vânzare și că prin constatarea nulității titlului de proprietate s-ar ajunge la lipsirea de efecte juridice al actului de vânzare, nu împiedică instanța să constate nulitatea titlului de proprietate conform dispozițiilor Titlului III pct.1 lit.b din Legea 169/1997.
Dezvoltând motivele de apel, reclamanta învederează că a solicitat în baza art. 466 și 482 NCPC, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea cererii formulată, întrucât instanța nu motivează de ce nu poate să constate nulitatea absolută parțială a titlul de proprietate, motivând că reclamanta nu a solicitat și nulitatea contractului de vânzare cumpărare.
În opinia sa, reclamanta a invocat nulitatea conf. titlului III din Legea 169/1997, apreciind că nu se impunea si constatarea nulității actelor de vânzare cumpărare, deoarece reclamanta nu avea cum să cunoască toate actele succesive prin care s-au vândut terenurile.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 53-58 din legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.03. 2014, intimata S.C COMPANIA DE TURISM PIATRA CRAIULUI SRL, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, învederând că reclamanta a formulat acțiunea față de o persoană fără calitate procesuală fiind cumpărători de bună credință conform contractului de vânzare cumpărare nr. 4309 din 21.12.2006 pentru suprafața de 14.410 mp. în . proprietate ale vânzătorilor nefiind contestate.
Mai susține intimata, că apelul nu este nici motivat, prezentând doar un istoric, un comentariu pe marginea raportului de expertiză și a sentinței primei instanțe, fără a aduce critici și motive concrete de apel.
Apelul nu este întemeiat, neexistând motive pentru anularea sau schimbarea sentinței apelate.
Așa cum rezultă în mod evident din actele și lucrările dosarului, nu se regăsesc în cauză temeiuri care să conducă la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 7/21.01.2002 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului Argeș, a procesului verbal de punere în posesie din 21.02.2012 emis de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Dâmbovicioara și a cărții funciare nr._ provenită din conversia cărții funciare vechi nr. 827 Dâmbovicioara, nr. cadastral 842, în suprafață de 14.410 mp, pentru suprafața de 184,4 mp.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimata C. L. de Fond Funciar, a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 5/21.01.2002 pentru suprafața în litigiu, menționând în acest sens vecinătățile, respectiv pe limita de Vest - drum comunal. Tot astfel, la data de 21.01.2002, s-a emis titlul de proprietate nr. 7/2002, în care apare limita de vest, drum comunal.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4309/21.12.2006 autentificat la BNPA C. V. și C. M., intimata S.C COMPANIA DE TURISM PIATRA CRAIULUI SRL, este cumpărător de bună credință, a cumpărat în anul 2006 terenul pădure care face obiectul litigiului, liber de sarcini și servituți, astfel că nu îi poate fi opozabil contractul de concesiune nr. 9655/06.12.2005 (nr. 2381/06.12.2005). Or, prin cererea dedusă judecății, se tinde ca terenul în suprafață de 227 mp. să fie scos din proprietatea pârâtei.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, nu s-a formulat în cauză o cerere de constatare a nulității absolute de contractului de vânzare cumpărare prin care intimata pârâtă a dobândit în proprietate terenul, iar instanța nu poate aprecia cu privire la legalitatea titlului de proprietate ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare, întrucât în acest mod s-ar ajunge în mod indirect la lipsirea de efecte juridice a unui act care nu a fost contestat.
De reținut este faptul că pentru terenul în suprafață de 90.000 mp. situat pe raza comunei Dâmbovicioara, la data de 21 ianuarie 2002, primarul localității Dâmbovicioara a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 5 prin care moștenitorii defunctului C. If. I. au fost puși în posesie, iar ulterior, la data de 6 decembrie 2005, s-a dispus concesionarea unei părți din terenul pentru care s-a dispus punerea în posesie prin intermediul sus menționatului proces verbal către reclamantă. Acest lucru nu mai era posibil, nemaiavând în proprietate și posesie suprafața respectivă, acesta fiind predată către foștii proprietari.
În atare situație, tribunalul reține că instanța fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile Titlului III pct.1 lit.b din Legea 169/1997, analizând prin prisma acestora acțiunea și constatând netemeinicia cererii de chemare în judecată.
Reținând aceste considerente, având în vedere că nu pot fi reținute criticile aduse sentinței de către apelanta reclamantă, tribunalul va respinge nefondat apelul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, PRIN ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI, împotriva sentinței civile nr. 2349/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI ARGEȘ, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI DÂMBOVICIOARA, S.C COMPANIA DE TURISM PIATRA CRAIULUI SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, PRIN ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI cu sediul în Comuna Zărnești, ., județul B., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, RO_, reprezentată prin ing. M. Verghelet – director parc, împotriva sentinței civile nr. 2349/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI DÂMBOVICIOARA, cu sediul în ., S.C COMPANIA DE TURISM PIATRA CRAIULUI SRL, cu sediul în ., . nr. 980, județul Argeș, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.06.2014.
Președinte, M. V. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./6 exp.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 745/2014.... → |
|---|
