Evacuare. Decizia nr. 258/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 10748/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 258
Ședința publică din 05.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. N.
JUDECĂTOR: V. T.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă D. C., împotriva sentinței civile nr. 4174/30.04.2013 a Judecătoriei Pitești în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. I. și D. C., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare, au răspuns intimații-reclamanți D. I. și D. C., prin avocat L. L. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 aflată la fila 37/dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă D. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare având în vedere lipsa recurentei-pârâtă D. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, au răspuns intimații-reclamanți D. I. și D. C., prin avocat L. L. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 aflată la fila 37/dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă D. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere că la termenul anterior s-a pus în vedere recurentei-pârâte să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 9 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și că aceasta nu este prezentă la acest termen de judecată și nici nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa, instanța acordă cuvântul părților pe excepția netimbrării recursului și, în subsidiar pe recursul declarat, în caz de achitare a taxei aferente recursului până la sfârșitul ședinței de judecată.
Intimații-reclamanți, prin avocat solicită admiterea excepției netimbrării recursului și, în consecință anularea recursului ca netimbrat. În subsidiar solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă D. C., împotriva sentinței civile nr. 4174 din data de 30.04.2013 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._ și menținerea sentinței atacate ca fiind judicios pronunțată având în vedere că, instanța de fond în mod corect a dispus evacuarea recurentei-intimate din imobilul proprietate sa, aceasta fiind tolerată în acest imobil în calitatea sa de noră, proprietarii de drept ai apartamentului fiind intimații-reclamanți astfel că, aceasta nu mai poate pretinde nici un drept asupra apartamentului, în prezent părțile fiind divorțate.
La interpelarea instanței, apărătorul intimaților-reclamanți arată că recurenta-pârâtă urmează să plece din imobil.
În consecință intimații-reclamanți, prin avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 150 c.proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului formulat de recurenta-pârâtă D. C., împotriva sentinței civile nr. 4174 din data de 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ și pe recurs.
TRIBUNALUL
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 28.05.2012, pe rolul Judecătoriei Pitești reclamanții D. I. și D. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta D. C. ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea acesteia din urmă din imobilul aparținând reclamanților, respectiv apartamentul nr.3, situat în Mun. Pitești, ., nr.1, ., județul Argeș, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că apartamentul este bunul lor comun, iar pârâta este nora acestora, de la data încheierii căsătoriei cu fiul lor fiind tolerată în respectivul imobil în speranța unei conviețuiri în bună înțelegere. Susțin reclamanții că în prezent soții se află în proces de divorț în cadrul dosarului cu nr._ și, în ciuda faptului că sunt despărțiți în fapt de mai multă vreme, fiul lor locuind în alt imobil, pârâta le încălca dreptul de proprietate, refuzându-le în mod nejustificat accesul în acest imobil, amenințând că va schimba încuietoarea ușii, având totodată un comportament agresiv și violent verbal fața de aceștia. Cum pârâta nu poate pretinde niciun drept asupra acestui imobil, iar soții nu mai conviețuiesc, reclamanții doresc să exercite toate drepturile pe care le au asupra bunului, printre care și posesia, impunându-se evacuarea pârâtei.
II. La data de 19.10.2012 reclamanții au depus o cerere completatoare prin care au formulat și un capăt de cerere în revendicare solicitând a se dispune obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul apartament proprietatea lor, înțelegând să păstreze motivarea în fapt și în drept din acțiunea inițială.
III. La data de 19.10.2012 pârâta D. C. a depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că este nora reclamanților și că a locuit aici încă de la data încheierii căsătoriei - 19.04.2004, cu acordul proprietarilor reclamanți, apartamentul devenind domiciliul comun, având un drept de folosință gratuită asupra imobilului. Pretinde că afirmația legată de intenția sa a de a schimba încuietorile este neadevărata, întrucât cei doi au cheile de la apartament și vin acolo de ori câte ori doresc, pârâta având în întreținere un minor și nu are posibilități materiale să stea cu chirie, iar divorțul nu este încă soluționat, fiul reclamanților fiind cel care a părăsit domiciliul conjugal în urmă cu un an. Reclamanții locuiesc de mai multă vreme în Bascov, . domiciliul lor nu este același cu al pârâtei. Prin cererea reconvențională a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 20.000 lei constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament prin contribuția sa personală, respectiv prin intermediul unui contract de credit, îmbunătățiri care constau în zidirea balconului, realizarea izolației, montat termopane, parchet, uși, centrală termică, perdele, mochetă, lustre, prize, etc., fiind singura care a plătit toate ratele la creditul folosit în acest sens. S-a mai menționat de pârâtă că soțul său nu a avut un loc de muncă stabil pentru a realiza venituri și nu a participat la aceste îmbunătățiri care sporesc valoarea imobilului reclamanților, fiind inechitabil să profite gratuit de acestea.
IV. La data de 07.12.2012 reclamanții au formulat întâmpinare fața de cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât apartamentul era amenajat la data când pârâta s-a mutat aici, iar îmbunătățirile ulterioare ar putea avea eventual caracter voluptoriu și nu se poate pretinde contravaloarea lor, mai mult soțul pârâtei reclamante realizând întotdeauna venituri și contribuind la achitarea ratelor creditelor de consum, eventualele pretenții ale pârâtei putând fi soluționate numai pe calea unei acțiuni de partaj.
V. La data de 19.04.2013 D. C. Ginel a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând a se constata că are o contribuție de 50 % la îmbunătățirile aduse imobilului reclamanților din prezenta cauza, susținând că acestea sunt realizate în timpul căsătoriei, ceea ce presupune sistarea comunității de bunuri între soți, cu stabilirea cotei de contribuție aduse, arătând că este necesara se disjunge cererea reconvențională și a se judeca împreună cu cererea de intervenție, motivat de faptul că acțiunea principală se află în stare de soluționare. A susținut posibilul intervenient că pe toata perioada căsătoriei a realizat venituri substanțiale, astfel că eventualele îmbunătățiri aduse apartamentului au fost realizate prin contribuție comună .
VI. Prin sentința civilă nr.4174/30.04.2013 a Judecătoriei Pitești s-a admis cererea, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul apartament nr.3, situat în Mun. Pitești, ., nr.1, ., județul Argeș, proprietatea reclamanților, a fost obligată pârâtă să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei și s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție în interes propriu, formându-se un dosar nou.
În motivarea sentinței s-a reținut că din actele cauzei se observă că referitor la acțiunea principală s-au administrat deja toate probele necesare soluționării acesteia, pe când cererea reconvențională implică și alte probe cu caracter complex, respectiv o expertiză în specialitatea construcții care să identifice și să evalueze îmbunătățirile menționate în cererea reconvențională, cererea de intervenție în interes propriu fiind abia depusă la ultimul termen de judecată și nediscutată sub aspectul admisibilității în principiu, astfel că se impune disjungerea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție. S-a mai constatat de instanța de fond că reclamanții sunt proprietarii imobilului apartament nr.3, situat în Mun. Pitești, ., nr.1, ., județul Argeș, compus din 3 camere și dependințe așa cum rezulta din contractul de construire nr. 243/08.03.1979 urmat de contractul de împrumut cu nr. 6651 din aceeași data (f. 8), iar pârâta este nora reclamanților începând cu 19.06.2004, căsătorită cu fiul acestora, D. C. Ginel. S-a mai constatat de instanța de fond că din coroborarea probelor cauzei, înscrisuri, răspunsuri la interogatoriu și depoziția martorului audiat rezulta că pârâta și soțul acesteia sunt despărțiți în fapt de mai multa vreme, în imobilul aparținând reclamanților locuind numai pârâta, împreună cu fiul și mama acesteia care o ajută, rămânând împreună cu minorul în lipsa sa. De asemenea s-a mai reținut că pârâta a recunoscut că nu deține niciun act care să îi confere eventuale drepturi asupra imobilului, pretinzând însă ca acesta a constituit domiciliu comun, împrejurare care dat fiind lipsa de conviețuire dintre soți de aproximativ doi ani nu poate să mai stea la baza tolerării acesteia împotriva voinței proprietarilor.
VI. Împotriva sentinței mai sus menționate a fost declarat recurs de către pârâta D. C. care a apreciat că sentința este nelegală.
VII. Tribunalul analizând cu prioritate excepția netimbrării reține următoarele:
La termenul din data de 15.10.2014 s-a stabilit obligația recurentei D. C. de a achita suma de 9 lei cu titlul de taxă de timbru până la următorul termen de judecată,, însă recurenta nu a înțeles să îndeplinească această obligație procesuală pentru termenul din data de 5.02.2014, deși a fost prezentă personal la termenul de judecată din data de 15.10.2014..Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Cum taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, potrivit textului de lege mai sus menționat și cum recurenta nu s-a conformat acestei obligații, instanța urmează să anuleze cererea de recurs ca netimbrată.
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va admite excepția netimbrării și va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4174/30.04.2013 a Judecătoriei Pitești declarat de recurenta-pârâtă D. C., domiciliata în mun. Pitești, ., nr. 1, ., . ,în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. I. și D. C., ambii domiciliați în com. Bascov, ., jud. Argeș
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. N. V. T. A. M.
GREFIER,
E. N.
Red.VT/Tehnored.VT
2 ex/27.02.2014
Jud.fond: L. P.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1997/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
